Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa Partea a treia

Modul în care Dumnezeu stabilește rezultatul omului și standardul pe baza căruia El stabilește rezultatul omului

Înainte ca tu să ai vreun punct de vedere sau vreo concluzie proprie, trebuie mai întâi să înțelegi atitudinea lui Dumnezeu față de tine și ce gândește Dumnezeu, și doar apoi să decizi dacă propria ta gândire este sau nu corectă. Dumnezeu nu a folosit niciodată unități de timp pentru a stabili rezultatul unui om și nu a folosit niciodată numărul suferințelor îndurate de către cineva pentru a-i stabili rezultatul. Atunci ce folosește Dumnezeu drept standard pentru a stabili rezultatul omului? Folosirea unităților de timp pentru a stabili rezultatul unui om – asta se conformează cel mai mult cu concepțiile oamenilor. Mai sunt și acei indivizi pe care îi vezi deseori, cei care, la un moment dat, au dat mult, au cheltuit mult, au plătit mult și au suferit mult. Aceștia sunt cei care, din punctul vostru de vedere, pot să fie mântuiți de către Dumnezeu. Tot ceea ce demonstrează acești oameni, tot ceea ce trăiesc ei este exact concepția omenirii despre standardul pe baza căruia Dumnezeu stabilește rezultatul omului. Indiferent de ceea ce credeți, Eu nu voi înșirui aceste exemple unul câte unul. Pe scurt, cât timp nu este standardul gândirii lui Dumnezeu, provine din imaginația omului și este în întregime concepția omului. Care este consecința faptului că tu insiști cu orbire asupra concepției și a imaginației tale? Evident, consecința poate fi doar că Dumnezeu te disprețuiește. Asta din cauză că tu te lauzi mereu față de Dumnezeu cu învrednicirile tale, din cauză că te iei la întrecere cu Dumnezeu și intri în dispute cu Dumnezeu, din cauză că nu încerci să înțelegi cu adevărat gândirea lui Dumnezeu, nici intențiile Lui, nici atitudinea Lui față de omenire. Să procedezi așa este să te preaslăvești pe tine însuți deasupra tuturor, nu să-L preaslăvești pe Dumnezeu. Tu crezi în tine însuți, nu în Dumnezeu. Dumnezeu nu Își dorește un astfel de om și nu o să-l mântuiască. Dacă poți să renunți la acest punct de vedere și să îți corectezi aceste puncte de vedere greșite din trecut, dacă ai putea să procedezi în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu; dacă ai practica de acum înainte calea de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău; dacă ai reuși să-L preaslăvești pe Dumnezeu ca fiind măreț în toate lucrurile; dacă ai putea să nu îți folosești închipuirile, punctele de vedere și concepțiile personale pentru a te defini și pentru a-L defini pe Dumnezeu și, în schimb, ai căuta intențiile lui Dumnezeu în toate aspectele, ai realiza și ai înțelege atitudinea lui Dumnezeu față de omenire și ai folosi standardul lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu – asta ar fi minunat! Asta ar însemna că tu urmează să pășești pe calea de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău.

Întrucât Dumnezeu nu folosește modul în care gândesc oamenii în vreun fel sau altul, nu folosește ideile și punctele lor de vedere drept standard de a stabili rezultatul omului, atunci ce fel de standard folosește? Dumnezeu folosește încercări pentru a stabili rezultatul omului. Și există două standarde pentru folosirea încercărilor în scopul de a stabili rezultatul omului: primul este numărul de încercări la care sunt supuși oamenii, iar al doilea este rodul obținut de oameni în cadrul acestor încercări. Aceste două indicatoare stabilesc rezultatul omului. Acum vom discuta pe larg despre aceste două standarde.

În primul rând, când te confrunți cu o încercare trimisă de Dumnezeu (notă: este posibil ca tu să consideri că această încercare este mică și nu e demnă de menționat), Dumnezeu te va face să îți dai seama cu claritate că asta este mâna lui Dumnezeu deasupra ta și că Dumnezeu este Cel care a aranjat această situație pentru tine. Când statura ta este imatură, Dumnezeu va pregăti încercări ca să te testeze. Aceste încercări vor fi pe măsura staturii tale, a ceea ce poți să înțelegi și a ceea ce ești capabil să suporți. Și ce parte din tine va testa El? Va testa atitudinea ta față de Dumnezeu. Este oare această atitudine foarte importantă? Desigur că e importantă! În plus, este deosebit de importantă! Fiindcă această atitudine a omului este rezultatul pe care Dumnezeu Și-l dorește, este cel mai important lucru în concepția lui Dumnezeu. Altfel, Dumnezeu nu Și-ar irosi eforturile pe oameni săvârșind acest fel de lucrare. Dumnezeu vrea să afle atitudinea ta față de El prin aceste încercări; vrea să afle dacă tu ești sau nu pe calea cea bună și vrea să afle dacă te temi de Dumnezeu și te ferești de rău. În consecință, indiferent dacă tu înțelegi adevărul într-o măsură mare sau mică în acea clipă, tu tot vei fi supus încercării lui Dumnezeu și, dacă măsura în care tu înțelegi adevărul crește, Dumnezeu va continua să aranjeze încercări corespunzătoare pentru tine. Când ești confruntat din nou cu o încercare, Dumnezeu vrea să vadă dacă punctul tău de vedere, dacă ideile tale și atitudinea ta față de Dumnezeu au dobândit între timp o creștere. Unii spun: „De ce Dumnezeu vrea mereu să vadă care e atitudinea oamenilor? Nu a văzut Dumnezeu modul în care oamenii pun adevărul în practică? De ce mai vrea El să vadă atitudinea oamenilor?” Sunt prostii fără sens! Întrucât Dumnezeu procedează așa, atunci intențiile Lui trebuie să se regăsească aici. Dumnezeu e mereu alături de oameni și îi observă, le urmărește fiecare cuvânt și fiecare faptă, fiecare gest și fiecare mișcare, chiar și fiecare gând și fiecare idee. Tot ce se întâmplă cu oamenii: faptele lor bune, defectele lor, fărădelegile lor, chiar și răzvrătirile și trădările lor, Dumnezeu le va înregistra pe toate drept dovadă pentru stabilirea rezultatului lor. Lucrarea lui Dumnezeu se clădește pas cu pas, auzi tot mai mult adevăr, accepți tot mai multe lucruri și informați pozitive, accepți realitatea adevărului. De-a lungul desfășurării acestui proces, cerințele lui Dumnezeu pentru tine vor crește și ele. În același timp, Dumnezeu va aranja încercări tot mai grele pentru tine. Țelul Lui este să examineze dacă atitudinea ta față de Dumnezeu s-a maturizat între timp. Desigur, în acest timp, punctul de vedere pe care Dumnezeu îl cere de la tine se conformează cu înțelegerea pe care tu o ai despre realitatea adevărului.

Pe măsură ce statura ta crește treptat, standardul pe care Dumnezeu ți-l cere va crește treptat și el. Când ești imatur, Dumnezeu îți va da un standard foarte coborât; când statura ta a crescut puțin, Dumnezeu îți va da un standard ceva mai ridicat. Dar cum va fi Dumnezeu după ce tu înțelegi întregul adevăr? Dumnezeu te va supune unor încercări și mai mari. În cadrul acestor încercări, ceea ce vrea Dumnezeu să obțină, ceea ce vrea Dumnezeu să vadă, este cunoașterea ta mai profundă despre Dumnezeu și adevărata ta teamă. În acest moment, cerințele pe care Dumnezeu ți le impune vor fi mai mari și mai „dure” decât atunci când statura ta era mai imatură (notă: Oamenii le consideră „dure”, dar Dumnezeu le consideră, de fapt, rezonabile). Când Dumnezeu le trimite oamenilor încercări, ce fel de realitate vrea El să creeze? Dumnezeu le cere mereu oamenilor să-I dăruiască inima lor. Unii vor spune: „Cum dăruiește cineva asta? Eu îmi fac datoria, mi-am abandonat căminul și mijloacele de trai, am cheltuit pentru Dumnezeu. Acestea nu sunt toate exemple ale faptului că I-am dăruit lui Dumnezeu inima? Cum altfel aș mai putea să-I dăruiesc inima mea? Este oare posibil ca acestea să nu fie exemple ale faptului că I-am dăruit lui Dumnezeu inima? Care este cerința precisă a lui Dumnezeu?” Această cerință este foarte simplă. De fapt, există oameni care și-au dăruit deja inima lui Dumnezeu într-o oarecare măsură în diferite etape ale încercărilor lor. Dar oamenii, în vasta lor majoritate, nu își dăruiesc niciodată inima lui Dumnezeu. Când Dumnezeu îți trimite o încercare, El vede dacă inima ta este sau nu cu Dumnezeu, dacă este sau nu dăruită dorințelor cărnii sau Satanei. Când Dumnezeu îți trimite o încercare, El vede dacă tu I te împotrivești lui Dumnezeu sau dacă ești într-o poziție care este compatibilă cu El. Și El vede dacă inima ta este de aceeași parte cu El. Când tu ești imatur și ești supus încercărilor, încrederea ta este foarte scăzută, nu știi exact ce trebuie să faci pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu, fiindcă ai o înțelegere limitată asupra adevărului. În ciuda tuturor acestor lucruri, poți totuși să te rogi cu sinceritate și cu adevărat lui Dumnezeu, poți să fii dispus să-I dăruiești inima ta, să-L faci pe Dumnezeu suveranul tău și să-I oferi acele lucruri pe care tu le consideri ca fiind cele mai prețioase. Asta înseamnă că I-ai dăruit deja lui Dumnezeu inima ta. Pe măsură ce asculți tot mai multe propovăduiri și înțelegi tot mai mult din adevăr, statura ta se va maturiza treptat. Standardul pe care Dumnezeu îl cere de la tine în acest moment nu este la fel ca cel cerut când erai imatur; El îți cere un standard mai ridicat decât acela. Când un om Îi dăruiește treptat lui Dumnezeu inima lui, se apropie tot mai mult de Dumnezeu; când omul se poate apropia cu adevărat de Dumnezeu, el are tot mai mult o inimă care se teme de Dumnezeu. Dumnezeu vrea o astfel de inimă.

Când Dumnezeu vrea să obțină inima cuiva, El îi va trimite numeroase încercări. În cadrul acestor încercări, dacă Dumnezeu nu obține inima acelui om și nici nu vede că acel om are vreo atitudine – adică dacă El nu vede că acel om își vede de treburi și se comportă cu frică de Dumnezeu, dacă nu vede o atitudine și o hotărâre de a se feri de rău din partea acestui om, dacă așa stau lucrurile, atunci, după numeroase încercări, Dumnezeu nu va mai avea răbdare față de acest individ, El nu îl va mai tolera pe acest om. Nu îi va mai trimite încercări, nu va mai lucra asupra lui. Atunci, ce înseamnă asta pentru rezultatul acelui om? Acel om nu va avea niciun rezultat. Este posibil ca acel om să nu fi făcut niciun rău. Poate că acel om nu a făcut nimic care să deranjeze sau să tulbure. Poate că acel om nu I s-a opus fățiș lui Dumnezeu. Cu toate acestea, inima acelui om se ascunde de Dumnezeu. Acel om nu a avut niciodată o atitudine clară și un punct de vedere clar față de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate să vadă clar că acel om I-a dăruit inima. Și Dumnezeu nu poate să vadă clar că acel om caută să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Dumnezeu nu mai are răbdare pentru acești oameni, El nu va mai plăti niciun preț, El nu va mai da dovadă de milă și nu va mai lucra asupra lor. Viața credinței în Dumnezeu a acestui om s-a sfârșit deja. Iar asta fiindcă în cadrul numeroaselor încercări pe care Dumnezeu i le-a trimis acelui om, Dumnezeu nu a obținut rezultatul pe care El îl dorea. Astfel, există un număr de oameni în care Eu nu am văzut niciodată luminarea și iluminarea Duhului Sfânt. Cum e posibil să vezi asta? Poate că acest gen de om a crezut în Dumnezeu ani întregi, iar pe plan superficial a fost foarte activ. A citit multe cărți, s-a ocupat de multe chestiuni, a umplut peste zece carnete de notițe și a învățat multe slove și doctrine. Cu toate acestea, nu există nicio creștere vizibilă, niciun punct de vedere vizibil față de Dumnezeu și nicio atitudine clară din partea acestei persoane. Cu alte cuvinte, nu vezi inima acestui om. Inima lui este mereu acoperită, inima lui este închisă – este închisă pentru Dumnezeu. Așadar, Dumnezeu nu a văzut adevărata inimă a acestui om, nu a văzut adevărata teamă de Dumnezeu a acestui om și, chiar mai mult, nu a văzut cum acest om pășește pe calea lui Dumnezeu. Dacă până în acest moment Dumnezeu nu a câștigat acest tip de om, poate El să-l câștige în viitor? Nu poate! Va mai încerca Dumnezeu să ceară lucruri care nu pot fi obținute? Nu! Care este atitudinea de acum a lui Dumnezeu față de acești oameni? (El îi disprețuiește, nu ține seamă de ei.) Dumnezeu nu ține seamă de ei! Dumnezeu nu ține seamă de oamenii de acest fel, îi disprețuiește. Ați memorat aceste cuvinte foarte rapid, cu mare acuratețe. Se pare că ați înțeles ceea ce ați auzit!

Există oameni care, atunci când ei încep să-L urmeze pe Dumnezeu, sunt imaturi și ignoranți; nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu; ei nici nu știu ce înseamnă să crezi în Dumnezeu, adoptând un mod greșit, un mod conceput de om, de a crede în Dumnezeu și de a-L urma. Când un om de acest gen se confruntă cu o încercare, nu își dă seama de asta și e plin de indiferență față de călăuzirea și luminarea lui Dumnezeu. Nu știe ce înseamnă să îți dăruiești inima lui Dumnezeu, nu știe ce înseamnă să fii de neclintit în timpul unei încercări. Dumnezeu va acorda acestui om un interval limitat de timp, iar în acest interval de timp, El îl va lăsa să înțeleagă ce este o încercare trimisă de Dumnezeu și care sunt intențiile Lui. După aceea, această persoană trebuie să-și demonstreze punctul de vedere. Dumnezeu încă îi așteaptă pe cei care se află în această etapă. Dar pe cei care au anumite opinii, dar fluctuează dintr-o parte în alta, care vor să-și dăruiască inima lui Dumnezeu, dar nu sunt împăcați cu gândul de a face asta, cei care, chiar dacă au pus în practică anumite adevăruri simple, atunci când sunt confruntați cu o mare încercare, ei o subestimează și vor să renunțe – care este atitudinea lui Dumnezeu față de acești oameni? Dumnezeu mai are câteva așteptări de la acești oameni. Rezultatul depinde de atitudinile și performanțele lor. Cum răspunde Dumnezeu dacă oamenii nu încearcă activ să progreseze? El renunță. Asta e fiindcă, înainte ca Dumnezeu să renunțe la tine, tu ai renunțat deja la tine însuți. Așadar, nu poți să-L învinovățești pe Dumnezeu că a făcut asta, nu-i așa? Este cinstit? (Este cinstit.)

O întrebare practică trezește rușini de tot felul în oameni

Mai există un tip de om care are cel mai tragic rezultat dintre toți. Sunt cei pe care prefer să-i menționez cel mai rar. Nu e tragic fiindcă acest om primește pedeapsa lui Dumnezeu sau fiindcă cerințele pe care i le impune Dumnezeu sunt severe și ei pot să aibă un rezultat tragic. Mai degrabă, este tragic fiindcă își fac asta cu mâna lor, după cum se spune deseori: își sapă singuri groapa. Ce fel de om este acesta? Acest om nu pășește pe calea cea bună, iar rezultatul lui este dezvăluit în avans. Dumnezeu îl consideră pe acest tip de om ca ținta principală a disprețului Său. După cum spun oamenii, aceștia au cel mai tragic deznodământ. Acest gen de om este foarte entuziasmat atunci când începe să-L urmeze pe Dumnezeu; plătesc multe prețuri; au o părere bună despre perspectiva lucrării lui Dumnezeu; sunt plini de imaginație cu privire la viitorul lor; sunt deosebit de încrezători în Dumnezeu, crezând că Dumnezeu poate să facă omul complet și să-l aducă pe om la o destinație glorioasă. Totuși, dintr-un motiv sau altul, acest om fuge în timpul lucrării lui Dumnezeu. Și ce înseamnă că acest om fuge? Înseamnă că dispare fără a-și lua rămas-bun, fără a scoate niciun sunet. Pleacă fără să spună un cuvânt. Chiar dacă acest gen de om susține că el crede în Dumnezeu, nu a făcut niciodată rădăcini pe calea de credință în Dumnezeu. Așadar, indiferent cât de mult timp a crezut în Dumnezeu, încă poate să se îndepărteze de El. Unii oameni pleacă pentru a intra în afaceri, unii pleacă pentru a-și trăi viața, unii pleacă pentru a se îmbogăți, unii pleacă pentru a se căsători și a avea copii… Printre cei care pleacă, există și cei care au un atac de conștiință și vor să se întoarcă, dar și alții care se descurcă foarte greu, rătăcind prin lume ani și ani. Acești rătăcitori au trecut prin multă suferință și ei cred că este prea dureros să exiști în această lume și că nu pot să fie despărțiți de Dumnezeu. Ei vor să se întoarcă în casa lui Dumnezeu pentru a primi alinare, pace, bucurie. Ei continuă să creadă în Dumnezeu pentru a scăpa de dezastru sau pentru a fi mântuiți și a obține o destinație minunată. Asta fiindcă acești oameni cred că iubirea lui Dumnezeu este nemărginită, că harul lui Dumnezeu este nesecătuit și că nu poate fi epuizat. Ei cred că indiferent ce a făcut cineva, Dumnezeu ar trebui să-i ierte și să fie tolerant cu trecutul lor. Acești oameni spun că vor să se întoarcă și să-și îndeplinească datoria. Sunt și cei care chiar și dau bisericii o parte din bunurile lor, sperând că acesta este drumul lor de întoarcere în casa lui Dumnezeu. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de acest tip de om? Cum ar trebui Dumnezeu să îi stabilească rezultatul? Puteți să răspundeți. (Am crezut că Dumnezeu ar primi acest tip de om, dar după cele pe care le-am auzit chiar adineauri, poate că acești oameni nu vor mai fi admiși.) Și care este raționamentul tău? (Acest tip de om vine înaintea lui Dumnezeu pentru ca rezultatul lui să nu fie unul al morții. Nu vine din sinceritate adevărată. Ci mai degrabă, vine știind că lucrarea lui Dumnezeu va fi terminată în curând, vine făcându-și iluzii că va primi binecuvântări.) Tu spui că acest om nu crede cu sinceritate în Dumnezeu, așadar, Dumnezeu nu poate să-l primească? Asta spui? (Da.)(Eu înțeleg că un om de acest gen este un oportunist, că nu crede cu sinceritate în Dumnezeu.) Nu a venit ca să creadă în Dumnezeu; este un oportunist. Bine spus! Acești oportuniști sunt genul de oameni pe care toți îi urăsc. Ei doar se îndreaptă încotro bate vântul, nu se sinchisesc să facă nimic dacă nu câștigă ceva din asta. Desigur, sunt josnici! Mai au și alți frați sau alte surori un punct de vedere? (Dumnezeu nu îi mai admite fiindcă lucrarea lui Dumnezeu este pe cale să fie terminată și acum e momentul în care rezultatul oamenilor este stabilit. Chiar în acest moment vor acești oameni să se întoarcă. Și nu fiindcă ei vor cu adevărat să caute adevărul; vor să se întoarcă fiindcă ei văd cum se pogoară dezastrele, sau sunt influențați de factori externi. Dacă aveau cu adevărat o inimă care căuta adevărul, nu ar fi fugit niciodată la jumătatea drumului.) Mai există și alte opinii? (Nu vor fi admiși. Dumnezeu le-a oferit cu adevărat oportunități, dar atitudinea lor față de Dumnezeu a fost mereu să nu-L ia în seamă. Indiferent care sunt intențiile acestor oameni, chiar dacă aceștia se vor căi, Dumnezeu tot nu îi va admite. Asta fiindcă Dumnezeu le-a dat deja multe oportunități, iar ei și-au demonstrat deja atitudinea: au vrut să-L părăsească pe Dumnezeu. De aceea, când ei se întorc acum, Dumnezeu nu îi va admite.)(Și eu accept că Dumnezeu nu va admite un om de acest tip, fiindcă dacă un om a văzut adevărata cale, dacă a trăit lucrarea lui Dumnezeu o perioadă atât de lungă, și totuși poate să se întoarcă în lume, poate să se întoarcă în îmbrățișarea lui Satana, atunci asta reprezintă o gravă trădare a lui Dumnezeu. În ciuda faptului că esența lui Dumnezeu este mila, este iubirea, aceasta depinde de genul de om care beneficiază de ea. Dacă acest om vine în fața lui Dumnezeu căutând alinare, căutând ceva în care să-și pună speranța, atunci acest gen de om pur și simplu nu este genul care crede sincer în Dumnezeu, iar mila lui Dumnezeu față de el nu este nelimitată.) Esența lui Dumnezeu este mila. Atunci, de ce El nu are puțin mai multă milă față de acest gen de om? Cu puțin mai multă milă, acest gen de om nu ar primi o oportunitate? Înainte, se spunea deseori: Dumnezeu vrea ca fiecare om să fie mântuit și nu vrea ca cineva să cadă în pierzanie. Dacă, din o sută de oi, una este pierdută, Dumnezeu le va lăsa pe cele nouăzeci și nouă și va căuta oaia pierdută. În prezent, referitor la acest tip de om, dacă este de dragul credinței lui adevărate în Dumnezeu, ar trebui Dumnezeu să îl admită și să îi acorde o a doua șansă? De fapt, nu e o întrebare dificilă; este foarte simplă! Dacă Îl înțelegi cu adevărat pe Dumnezeu și ai o înțelegere adevărată referitoare la Dumnezeu, atunci nu e nevoie de prea multe explicații; nu e nevoie nici să faci prea multe speculații, nu-i așa? Răspunsurile voastre sunt pe drumul cel bun, dar există încă o diferență între ele și atitudinea lui Dumnezeu.

Chiar și acum, unii dintre voi erau siguri că Dumnezeu nu poate admite acest gen de om. Altora nu le era foarte clar, crezând că Dumnezeu i-ar putea admite sau nu i-ar putea admite – această atitudine este una mai moderată; și mai erau cei ale căror puncte de vedere erau că ei speră că Dumnezeu ar admite acest gen de om – aceasta este atitudinea ambiguă. Cei care au o atitudine sigură cred că Dumnezeu Și-a săvârșit lucrarea până acum și că lucrarea Lui este încheiată, așadar, Dumnezeu nu are nevoie să fie tolerant față de acest gen de om și nu îl va mai admite. Moderații cred că aceste chestiuni ar trebui tratate în funcție de circumstanțe: dacă inima acestui om este inseparabilă de Dumnezeu și dacă este încă genul de om care crede cu adevărat în Dumnezeu, un om care caută adevărul, atunci Dumnezeu nu ar trebui să-Și amintească de greșelile și de slăbiciunile acestuia din trecut; ar trebui să-l ierte, să-i acorde încă o șansă și să-l lase să se întoarcă în casa lui Dumnezeu, ca el să accepte mântuirea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă acel om fuge din nou, atunci Dumnezeu nu poate să-Și dorească acest gen de om, iar asta nu mai poate fi considerată o nedreptate. Mai există un grup de oameni care speră că Dumnezeu poate admite acest gen de om. Acest grup nu știe clar dacă Dumnezeu admite sau nu acest gen de om. Dacă ei cred că Dumnezeu ar trebui să-l admită, dar Dumnezeu nu îl admite, atunci, se pare că ei sunt puțin în neconcordanță cu punctul de vedere al lui Dumnezeu. Dacă ei cred că Dumnezeu nu ar trebui să admită acest gen de om și dacă Dumnezeu va spune că iubirea lui pentru om este nedefinită și că El este dispus să-i acorde acelui om o altă șansă, atunci acesta nu este un exemplu care scoate în evidență ignoranța umană? În orice caz, aveți cu toții punctele voastre de vedere. Aceste puncte de vedere sunt cunoștințele din gândurile voastre; sunt și o reflexie a profunzimii cu care înțelegeți adevărul și a modului în care înțelegeți intențiile lui Dumnezeu. Bine spus, nu-i așa? Este minunat că aveți opinii referitoare la această chestiune! Dar dacă opiniile voastre sunt corecte sau nu, asta este încă sub semnul întrebării. Nu sunteți cu toții puțin îngrijorați? „Atunci ce este corect? Nu pot să văd clar și nu știu exact ce gândește Dumnezeu. Dumnezeu nu mi-a spus nimic. Cum pot să știu ce gândește Dumnezeu? Atitudinea lui Dumnezeu față de om este cea de iubire. Potrivit atitudinii lui Dumnezeu din trecut, El ar trebui să admită acest gen de om. Dar nu înțeleg prea clar atitudinea din prezent a lui Dumnezeu – pot să spun doar asta: poate că El va admite acest gen de om, poate că nu.” Nu este ridicol? Asta chiar v-a încuiat. Dacă nu aveți o perspectiva cuvenită referitor la această chestiune, atunci ce veți face când biserica voastră se va confrunta cu acest gen de om? Dacă nu tratați așa cum trebuie această chestiune, poate că Îl veți jigni pe Dumnezeu. Nu este aceasta o chestiune periculoasă?

De ce vreau să vă întreb despre felul în care priviți voi ceea ce tocmai am discutat? Vreau să vă testez punctele de vedere, să testez cât de bine Îl cunoașteți pe Dumnezeu, cât de bine înțelegeți intențiile și atitudinea Lui. Care este răspunsul? Răspunsul se regăsește în punctele voastre de vedere. Unii dintre voi sunt foarte conservatori, iar unii își folosesc imaginația pentru a ghici. Ce este „a ghici”? Este atunci când habar nu ai cum gândește Dumnezeu și inventezi idei fără bază despre cum ar trebui Dumnezeu să gândească într-un fel sau altul. Nu știți cu adevărat dacă ați ghicit bine sau nu, așadar dați glas unui punct de vedere ambiguu. Confruntați cu acest fapt, ce vedeți? Când Îl urmează pe Dumnezeu, oamenii rareori acordă atenție intențiilor lui Dumnezeu și rar iau în seamă gândurile și atitudinea Lui față de om. Oamenii nu înțeleg gândurile lui Dumnezeu. Așadar, când vi se pun întrebări referitoare la intențiile lui Dumnezeu, la firea lui Dumnezeu, parcă deveniți învolburați; sunteți foarte nesiguri și ori ghiciți, ori riscați. Ce este această atitudine? Ea dovedește următorul fapt: majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu Îl privesc ca pe ceva nedefinit și ca pe ceva care pare să existe un minut și nu și în următorul. De ce spun asta? Fiindcă de fiecare dată când vă confruntați cu ceva, voi nu știți care sunt intențiile lui Dumnezeu. De ce nu știți? Și nu e doar că nu știți chiar acum. Ci, mai degrabă, de la început până la sfârșit, nu știți care este atitudinea lui Dumnezeu referitoare la această chestiune. În momentele în care nu poți să vezi și nu cunoști atitudinea lui Dumnezeu, ai cugetat îndelung la ea? Ai căutat-o? Ai comunicat-o? Nu! Asta confirmă un fapt: Dumnezeul credinței tale și Dumnezeu Cel adevărat nu sunt conectați. Tu, care crezi în Dumnezeu, te gândești doar la voința ta, la voința conducătorilor tăi și la sensul superficial și dogmatic al cuvântului lui Dumnezeu, dar nu încerci cu adevărat să cauți și să cunoști voia lui Dumnezeu. Nu așa stau lucrurile? Esența acestei chestiuni este oribilă! De-a lungul a multor ani, am văzut mulți oameni care credeau în Dumnezeu. Ce formă ia această credință? Unii oameni cred în Dumnezeu de parcă El ar fi ceva nedefinit. Acești oameni nu au răspunsuri la întrebările referitoare la existența lui Dumnezeu fiindcă ei nu pot să simtă sau să fie conștienți de prezența sau de absența lui Dumnezeu, darmite să o vadă clar sau să o înțeleagă. În subconștient, acești oameni cred că Dumnezeu nu există. Alții cred în Dumnezeu de parcă El ar fi om. Aceștia cred că Dumnezeu nu poate să facă acele lucruri pe care ei nu pot să le facă și că Dumnezeu ar trebui să gândească așa cum gândesc ei. Pentru acești oameni, definiția lui Dumnezeu este „o persoană invizibilă și de neatins”. Există și un grup de oameni care cred în Dumnezeu de parcă El ar fi o marionetă. Aceștia cred că Dumnezeu nu are sentimente, că Dumnezeu e o statuie. Când e confruntat cu o problemă, Dumnezeu nu are nicio atitudine, niciun punct de vedere, nicio idee; El este la mila omului. Oamenii cred așa cum vor ei să creadă. Dacă ei Îl fac măreț, El e măreț; dacă ei Îl fac mărunt, El este mărunt. Când oamenii păcătuiesc și au nevoie de mila lui Dumnezeu, au nevoie de toleranța Lui, de iubirea Lui, atunci Dumnezeu ar trebui să le dea mila Lui. Acești oameni își imaginează un Dumnezeu în mințile lor și Îl fac să le îndeplinească cererile și să le satisfacă toate dorințele. Indiferent când și unde, indiferent ce fac acești oameni, ei vor adopta această închipuire în modul în care Îl tratează pe Dumnezeu și în felul în care ei cred în Dumnezeu. Există chiar și cei care cred că Dumnezeu poate să-i mântuiască și după ce au ofensat firea lui Dumnezeu. Asta fiindcă ei cred că iubirea lui Dumnezeu este nemărginită, că firea lui Dumnezeu este dreaptă și că indiferent de felul în care oamenii Îl jignesc pe Dumnezeu, El nu își va aminti nimic. Întrucât defectele omului, fărădelegile omului și nesupunerea omului sunt doar exprimări de moment ale firii lui, Dumnezeu le va acorda oamenilor șanse și va fi tolerant și răbdător cu ei. Dumnezeu îi va iubi la fel ca înainte. Așadar, speranța lor că vor fi mântuiți este încă mare. De fapt, indiferent de modul în care cineva crede în Dumnezeu, cât timp oamenii nu caută adevărul, Dumnezeu are o atitudine negativă față de ei. Asta fiindcă în timp ce tu crezi în Dumnezeu, poate că prețuiești cartea care conține cuvântul lui Dumnezeu, o studiezi în fiecare zi, o citești în fiecare zi, dar Îl lași la o parte pe adevăratul Dumnezeu, Îl privești ca pe ceva nedefinit, Îl privești ca pe un om, iar un altul ca tine poate că Îl privește ca pe o marionetă. De ce spun asta? Fiindcă din câte văd Eu, indiferent dacă te confrunți cu o problemă sau dacă întâlnești o circumstanță, acele lucruri care există în subconștientul tău, acele lucruri care sunt dezvoltate în interior – nu există vreo legătură între niciunul dintre acele lucruri și cuvântul lui Dumnezeu sau căutarea adevărului. Tu cunoști doar ceea ce gândești tu însuți, doar care sunt punctele tale de vedere, iar apoi ideile tale și punctele tale de vedere sunt forțate asupra lui Dumnezeu. Ele devin punctele de vedere ale lui Dumnezeu, care sunt folosite drept standarde pe care tu le respecți neclintit. Pe măsură ce timpul trece, acest mod de a proceda te duce tot mai departe de Dumnezeu.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp