Partea întâi

Mai întâi, să cântăm un imn: „Imnul împărăției (I), Împărăția s-a pogorât asupra lumii.”

1. Împărăția lui Dumnezeu a venit pe pământ; persoana Lui e deplină și bogată. Cine poate să nu se bucure? Cine poate să nu danseze? O, Sion, ridică steagul de biruință în cinstea lui Dumnezeu. Cântă victoria să răspândești numele Lui sfânt în toată lumea. Oamenii Îl laudă cu bucurie, nenumărate voci Îi slăvesc numele, privesc faptele Lui mărețe. Împărăția Lui a venit pe pământ.

2. Toate de pe pământ, curățați-vă; aduceți jertfe lui Dumnezeu. Stele, reveniți la locul vostru din cer, arătați puterea Lui sus în ceruri. Pe pământ, voci se ridică și cântă, revărsând dragoste infinită, adorare nesfârșită Lui. Dumnezeu le ascultă atent. Oamenii Îl laudă cu bucurie, nenumărate voci Îi slăvesc numele, privesc faptele Lui mărețe. Împărăția Lui a venit pe pământ.

3. În această zi, totul renaște, Dumnezeu în persoană vine pe pământ. Florile se deschid vesele, păsări cântă și totul se bucură. La-ntâmpinarea Împărăției lui Dumnezeu, cea a Satanei s-a dărâmat, călcată-n picioare, doborâtă veșnic, înăbușită de imnul de laudă. Oamenii Îl laudă cu bucurie, nenumărate voci Îi slăvesc numele, privesc faptele Lui mărețe. Împărăția Lui a venit pe pământ.

4. Cine îndrăznește să I se opună? Când Dumnezeu vine pe pământ, aduce dezastre și mânie. Lumea a devenit împărăția Lui. Norii se mișcă, se-agită în cer, lacuri și râuri stârnesc o melodie veselă. Animalele părăsesc peșterile, oamenii sunt treziți din visare. Ziua mult dorită a sosit, toți Îl laudă pe Dumnezeu cântând cel mai frumos cânt din toate vremurile. Oamenii Îl laudă cu bucurie, nenumărate voci Îi slăvesc numele, privesc faptele Lui mărețe. Împărăția Lui a venit pe pământ.

La ce vă gândiți de fiecare dată când cântați acest imn? (Suntem foarte entuziasmați; încântați; ne gândim la cât de glorioasă e frumusețea Împărăției, la faptul că oamenii și Dumnezeu vor fi uniți pentru totdeauna.) S-a gândit cineva la forma pe care omul trebuie să o adopte pentru a fi alături de Dumnezeu? În imaginația voastră, cum trebuie să fie oamenii pentru a se uni cu Dumnezeu și a se bucura de viața glorioasă care urmează în Împărăție? (Trebuie să aibă o fire schimbată.) Ar trebui să aibă o fire schimbată, dar cât de mare să fie schimbarea? Cum vor fi oamenii după ce firea lor a fost schimbată? (Vor deveni sfinți.) Care este standardul sfințeniei? (Toate gândurile și ideile lor sunt compatibile cu Hristos.) Și cum se manifestă o asemenea compatibilitate? (Nu I se opun lui Dumnezeu, nu Îl trădează, ci Îi oferă o supunere absolută și au teamă de Dumnezeu în inimile lor.) Câteva dintre răspunsurile voastre sunt pe calea cea bună. Deschideți-vă inimile, cu toții, și împărtășiți ceea ce vă spune inima. (Oamenii care trăiesc cu Dumnezeu în Împărăție pot să își facă datoria, să își facă datoria cu credință, căutând adevărul și nefiind îngrădiți de nicio persoană, de niciun eveniment sau obiect. Și devine posibil ca ei să se rupă de influența întunericului, să-și alinieze inimile cu Dumnezeu, să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău.) (Perspectiva prin care privim lucrurile poate fi aliniată cu Dumnezeu, iar noi putem să ne rupem de influența întunericului. Standardul minim este să nu fim exploatați de Satana, să ne lepădăm de orice fire coruptă, pentru a dobândi supunere în fața lui Dumnezeu. Noi credem că desprinderea de influența întunericului este punctul crucial. Dacă cineva nu se poate rupe de influența întunericului, dacă nu se poate rupe de legăturile Satanei, atunci nu a dobândit mântuirea lui Dumnezeu.) (Standardul de a fi desăvârșit de Dumnezeu este ca omul și Dumnezeu să aibă o singură inimă și minte. Omul nu I se mai împotrivește lui Dumnezeu; poate să se autocunoască, poate să pună în practică adevărul, poate să ajungă să-L cunoască, să-L iubească și să se alinieze cu Dumnezeu. Asta e tot ceea ce trebuie să facă omul.)

Greutatea rezultatului în inimile oamenilor

Se pare că voi aveți ceva în inimile voastre în legătură cu modul în care ar trebui să intrați și ați reușit într-o oarecare măsură să îl înțelegeți sau să îl apreciați. Dacă tot ceea ce spuneți se dovedește a fi doar cuvinte goale sau realitate efectivă, asta depinde de ceea ce vă interesează în timpul practicii de zi-cu-zi. Ați cules roadele din toate aspectele adevărului de-a lungul anilor, atât în cadrul doctrinelor, cât și în cadrul conținutului adevărului. Asta dovedește că oamenii din ziua de azi pun accentul pe căutarea adevărului. Drept rezultat, fiecare aspect și fiecare idee a adevărului a făcut cu siguranță rădăcini în inimile unor oameni. Cu toate acestea, de ce Mă tem Eu cel mai mult? Mă tem că deși subiectele adevărului și aceste teorii au făcut rădăcini, conținutul adevărului nu are o greutate prea mare în inimile voastre. Când întâmpinați probleme, când sunteți puși la încercare, când vă confruntați cu decizii – în ce măsură veți fi capabili să folosiți cum se cuvine realitatea acestor adevăruri? Vă va ajuta acest lucru să treceți prin dificultăți și să ieșiți din încercările la care ați fost supuși satisfăcând intențiile lui Dumnezeu? Veți rămâne neclintiți în cadrul acestor încercări și veți mărturisi tare și clar pentru Dumnezeu? Înainte, ați fost interesați de aceste probleme? Permiteți-Mi să vă întreb: în inimile voastre, în toate gândurile și contemplațiile voastre zilnice, ce este cel mai important pentru voi? Ați ajuns vreodată la o concluzie? Care credeți că este cel mai important lucru? Unii spun: „Este să pui adevărul în practică, desigur.” Unii spun: „Desigur, este să citești cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi.” Unii spun: „Este să mă pun în fața lui Dumnezeu și să mă rog în fiecare zi, desigur.” Iar apoi, sunt cei care spun: „Desigur, cel mai important e să-mi îndeplinesc cum se cuvine datoria, în fiecare zi.” Sunt alții care spun că ei se gândesc mereu doar cum să-L mulțumească pe Dumnezeu, cum să Îi dea ascultare în toate lucrurile și cum să se comporte în armonie cu voia Lui. Oare așa este? Oare doar asta este important? De exemplu, sunt unii care spun: „Eu vreau doar să-L ascult pe Dumnezeu, dar, când se întâmplă ceva, eu nu pot să-L ascult.” Unii spun: „Eu vreau doar să-L mulțumesc pe Dumnezeu. Dacă L-aș putea mulțumi pe Dumnezeu măcar o dată, ar fi bine, dar nu-L pot mulțumi niciodată.” Iar unii spun: „Eu vreau doar să-L ascult pe Dumnezeu. Când sunt pus la încercare, vreau doar să mă supun orchestrărilor Lui, să Îi respect suveranitatea și aranjamentele, fără plângeri sau cereri. Dar, aproape de fiecare dată, nu reușesc să fiu ascultător.” Alții spun: „Când mă confrunt cu decizii, nu pot niciodată să aleg să pun în practică adevărul. Eu vreau mereu să-mi satisfac poftele cărnii, vreau mereu să-mi satisfac dorințele personale și egoiste.” Care este motivul? Înainte să fiți puși la încercare de Dumnezeu, v-ați supus voi înșivă de multe ori unor provocări, v-ați testat și v-ați pus la încercare de multe ori? Vedeți dacă puteți să-L ascultați cu adevărat pe Dumnezeu, să-L mulțumiți cu adevărat și să fiți siguri că nu-L trădați. Vedeți dacă puteți să nu vă satisfaceți, dacă puteți să nu vă satisfaceți dorințele egoiste, ci doar să-L mulțumiți pe Dumnezeu, fără alegerile voastre individuale. Este cineva așa? De fapt, există doar un singur fapt care a fost prezentat în fața ochilor voștri. Și fiecare dintre voi este cel mai interesat de asta, cel mai mult vă doriți să știți asta, iar aici Mă refer la rezultatul și la destinația tuturor. Poate că nu vă dați seama, dar este ceva ce nimeni nu poate să nege. Știu că există unii oameni care, atunci când vine vorba despre adevărul rezultatului omului, despre promisiunea lui Dumnezeu pentru omenire și despre destinația la care Dumnezeu vrea să aducă omul, au studiat deja de câteva ori cuvântul lui Dumnezeu despre toate acestea. Sunt și cei care caută și se gândesc în mod repetat la asta, dar tot nu obțin niciun rezultat sau ajung la o concluzie ambiguă. La final, ei tot nu sunt siguri ce fel de rezultat îi așteaptă. Când acceptă comunicarea adevărului, când acceptă viața în biserică, când își îndeplinesc datoria, cei mai mulți oameni vor să primească un răspuns clar la următoarele întrebări: care va fi rezultatul meu? Pot să pășesc pe această cale până la capătul ei? Care este atitudinea lui Dumnezeu față de om? Unii chiar își fac griji: am făcut anumite lucruri în trecut, am spus anumite lucruri, am fost neascultător față de Dumnezeu, am făcut lucruri care L-au trădat pe Dumnezeu, au fost anumite aspecte referitor la care nu L-am mulțumit pe Dumnezeu, am rănit inima lui Dumnezeu, L-am făcut să mă urască și să mă disprețuiască. Așadar, poate că rezultatul meu este necunoscut. Putem să spunem că cei mai mulți se simt îngrijorați în legătură cu propriul rezultat. Nimeni nu îndrăznește să spună: „Simt cu o certitudine de sută la sută că eu voi fi un supraviețuitor; sunt sută la sută sigur că pot să satisfac intențiile lui Dumnezeu; sunt o persoană după inima lui Dumnezeu; sunt o persoană pe care El o laudă.” Unii oameni cred că este deosebit de greu să urmezi calea lui Dumnezeu și că cel mai dificil lucru dintre toate e să pui adevărul în practică. În consecință, acești oameni cred că nu pot fi ajutați și nu îndrăznesc să spere că vor avea un rezultat bun. Sau poate că ei cred că nu pot satisface intențiile lui Dumnezeu, că nu pot să devină supraviețuitori și, din această cauză, vor spune că nu au un rezultat și nu pot să obțină o destinație bună. Indiferent de felul în care gândesc oamenii, cu toții se întreabă de nenumărate ori care va fi rezultatul lor. În privința întrebărilor referitoare la viitorul lor, în privința întrebărilor referitoare la ceea ce vor obține când Dumnezeu Își va termina lucrarea, acești oameni calculează și plănuiesc mereu. Unii oameni plătesc de două ori prețul; unii oameni își abandonează familiile și locurile de muncă; unii oameni renunță la căsnicia lor; unii oameni își dau demisia pentru a cheltui pentru Dumnezeu; unii oameni își părăsesc locuințele pentru a-și îndeplini datoria; unii oameni aleg dificultățile și se angajează să îndeplinească cea mai amară și mai obositoare sarcină; unii oameni aleg să-și dedice averea, să dedice totul; iar unii oameni aleg să caute adevărul și adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Indiferent de modul în care alegeți să practicați, este oare importantă maniera în care faceți asta? (Nu e importantă.) Atunci, cum explicăm că nu este importantă? Dacă nu este importantă, atunci ce este important? (Comportamentul plin de bunătate adoptat doar de dragul aparențelor nu e reprezentativ pentru punerea în practică a adevărului.) (Nu este important ceea ce cred cu toții. Aici, cheia este dacă am pus în practică adevărul și dacă Îl iubim pe Dumnezeu.) (Căderea antihriștilor și a falșilor conducători ne ajută să înțelegem că acest comportament adoptat doar de dragul aparențelor nu reprezintă cel mai important lucru. Cei care fac astfel de fapte par să fi renunțat la multe, par să fie dispuși să plătească prețul, dar, la o analiză mai atentă, vedem că ei pur și simplu nu au o inimă care se teme de Dumnezeu; I se opun sub toate aspectele. În momentele cheie, ei stau mereu alături de Satana și îngreunează lucrarea lui Dumnezeu. Așadar, considerațiile principale aici sunt de care parte ne situăm când vine momentul hotărâtor și punctele noastre de vedere.) Ați răspuns bine și se pare că aveți un standard de bază și înțelegeți cât de cât punerea în practică a adevărului, intențiile lui Dumnezeu și ceea ce El cere de la oameni. Faptul că puteți să răspundeți așa este foarte emoționant. Chiar dacă sunt câteva cuvinte nepotrivite pe alocuri, afirmațiile voastre se apropie deja de o explicație demnă de adevăr. Asta dovedește că v-ați dezvoltat o înțelegere proprie despre oameni, despre evenimente și despre obiectele care vă înconjoară, despre mediile înconjurătoare pe care le-a aranjat Dumnezeu și despre tot ceea ce vedeți. Aceste înțelegeri se apropie de adevăr. Chiar dacă ceea ce ați spus nu este complet cuprinzător și câteva cuvinte nu sunt foarte potrivite, înțelegerile voastre se apropie deja de realitatea adevărului. E un sentiment plăcut să vă aud vorbind așa.

Convingerile oamenilor nu se pot substitui adevărului

Există unii oameni care pot să suporte greutăți; ei pot să plătească prețul; comportamentul lor aparent este foarte bun; sunt foarte respectați și sunt admirați de către ceilalți. Ce părere aveți: poate fi privit ca punerea adevărului în practică acest gen de comportament adoptat doar de dragul aparențelor? Puteți să spuneți că această persoană satisface intențiile lui Dumnezeu? Cum se face că, în repetate rânduri, oamenii văd un individ de acest gen și cred că acesta Îl mulțumește pe Dumnezeu, că acesta pășește pe calea punerii în practică a adevărului, că acesta pășește pe calea lui Dumnezeu? De ce unii oameni cred asta? Există o singură explicație. Și care este explicația? Este că, pentru foarte mulți oameni, întrebări de genul „ce este punerea în practică a adevărului?”, „ce înseamnă să-L mulțumești pe Dumnezeu?”, „ce înseamnă să ai realitatea adevărului?” – aceste întrebări nu sunt foarte clare. Așadar, există oameni care sunt deseori înșelați de către cei care, în aparență, par spirituali, par nobili, par să aibă o imagine măreață. Cât despre cei care pot să discute despre slove și doctrine, cei ale căror vorbe și fapte par a fi demne de admirație, cei care sunt înșelați de acestea nu au luat niciodată în considerare esența acțiunilor lor, nici principiile din spatele faptelor lor și nici țelurile pe care aceștia le au. Admiratorii lor nu s-au întrebat niciodată dacă acești oameni Îl ascultă cu adevărat pe Dumnezeu, nici dacă sunt sau nu oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Nu au deslușit niciodată esența umanității acestor oameni. În schimb, încă din prima clipă în care i-au cunoscut, puțin câte puțin, au ajuns să-i admire pe acești oameni, să-i venereze, iar, la final, acești oameni au devenit idolii lor. Chiar mai mult, în mințile anumitor oameni, idolii pe care îi venerează, despre care cred că pot să-și abandoneze familiile și locurile de muncă și să plătească prețul în aparență – acești idoli sunt cei care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, cei care pot cu adevărat să primească un rezultat bun și o destinație bună. În mințile lor, acești idoli sunt oamenii pe care îi laudă Dumnezeu. Ce îi face pe oameni să creadă așa ceva? Care este esența acestei probleme? Care sunt consecințele la care poate duce? Să discutăm mai întâi despre esența acestei probleme.

Aceste probleme referitoare la punctul de vedere al oamenilor, practicile oamenilor, ce principii aleg oamenii pentru a practica și ceea ce toți accentuează de obicei, în esență, toate acestea nu au nimic de-a face cu cerințele impuse de Dumnezeu omenirii. Indiferent dacă oamenii se axează asupra unor chestiuni superficiale sau de profunzime, asupra slovelor și doctrinelor sau asupra realității, oamenii nu aderă la ceea ce ar trebui mai mult să adere și ei nu știu ceea ce ar trebui mai mult să știe. Motivul pentru asta este că oamenilor nu le place deloc adevărul. În consecință, oamenii nu sunt dispuși să investească timp și efort în găsirea și practicarea principiilor din cuvântul lui Dumnezeu. În schimb, ei preferă să folosească scurtături și socotesc că ceea ce înțeleg și cunosc ei este o practică și o comportare bună. Această socoteală devine apoi un țel propriu pe care îl urmăresc, devine adevărul care trebuie practicat. Consecința directă a acestui fapt este folosirea de către oamenii a comportamentului bun și uman drept substituent pentru practicarea adevărului, ceea ce satisface și dorința oamenilor de a încerca să se pună bine cu Dumnezeu. Asta le oferă oamenilor un capital cu ajutorul căruia ei se confruntă cu adevărul, dezbat și concurează cu Dumnezeu. În același timp, oamenii Îl pun pe Dumnezeu la o parte, fără niciun scrupul, și îl pun în locul lui Dumnezeu pe idolul inimii lor. Există o singură cauză principală care îi face pe oameni să comită astfel de fapte ignorante, să aibă puncte de vedere ignorante sau puncte de vedere și practici unilaterale. Iar azi vă voi vorbi despre ea. Motivul este că, deși poate oamenii Îl urmează pe Dumnezeu, chiar dacă se roagă lui Dumnezeu în fiecare zi și citesc cuvântul Lui în fiecare zi, ei nu înțeleg cu adevărat voia lui Dumnezeu. Aceasta este cauza principală a acestei probleme. Dacă cineva înțelege inima lui Dumnezeu, dacă înțelege ce apreciază și ce disprețuiește El, dacă înțelege ce vrea și ce respinge Dumnezeu, dacă înțelege ce fel de persoană iubește Dumnezeu și ce fel de persoană detestă El, dacă înțelege ce standard aplică Dumnezeu cerințelor pe care le are de la omenire, dacă înțelege ce abordare are Dumnezeu pentru desăvârșirea omului, poate acel cineva să mai aibă idei personale? Poate acel cineva să plece și să venereze o altă persoană? Ar putea o persoană obișnuită să devină idolul acelui cineva? Dacă cineva înțelege voia lui Dumnezeu, punctul său de vedere e mai rațional decât atât. Acel cineva nu va idolatriza în mod arbitrar o persoană coruptă, nici nu va crede, în timp ce pășește pe calea punerii în practică a adevărului, că aderarea arbitrară la câteva reguli și principii simple este echivalentă cu punerea în practică a adevărului.

Există multe opinii cu privire la standardul prin care Dumnezeu stabilește rezultatul omului

Să revenim la acest subiect și să continuăm discuția despre chestiunea rezultatului.

Întrucât fiecare persoană este preocupată de rezultatul ei, știți voi cum determină Dumnezeu acel rezultat? În ce manieră stabilește Dumnezeu rezultatul unei persoane? Ce fel de standard folosește El pentru a stabili rezultatul unei persoane? Iar când rezultatul unui om nu a fost încă stabilit, ce face Dumnezeu pentru a dezvălui acest rezultat? Știe cineva? După cum tocmai am spus, sunt unii care au cercetat deja vreme îndelungată cuvântul lui Dumnezeu. Acești oameni caută indicii despre rezultatul omenirii, despre categoriile în care este împărțit acest rezultat și despre diferitele rezultate care îi așteaptă pe oamenii de diferite feluri. Ei vor să știe și cum stabilește cuvântul lui Dumnezeu rezultatul omului, ce fel de standard folosește Dumnezeu și care e maniera în care El stabilește rezultatul omului. Dar, la urmă, acești oameni nu reușesc niciodată să afle nimic. De fapt, în cuvântul lui Dumnezeu, există puține spuse despre această chestiune. De ce este așa? Cât timp rezultatul omului încă nu a fost dezvăluit, Dumnezeu nu vrea să spună nimănui ce urmează să se întâmple la final, nici nu vrea să informeze pe nimeni despre destinația lor înainte de vreme. Iar motivul e că, dacă Dumnezeu ar face asta, omul nu ar avea nimic de câștigat. Acum, vreau doar să vă vorbesc despre maniera în care Dumnezeu stabilește rezultatul omului, despre principiile pe care El le folosește în lucrarea Lui pentru a stabili rezultatul omului și pentru a manifesta acest rezultat, cât și despre standardul pe care El îl folosește pentru a stabili dacă cineva poate sau nu să supraviețuiască. Nu sunt aceste chestiuni cele care vă interesează cel mai mult? Așadar, cum concep oamenii modul în care Dumnezeu stabilește rezultatul omului? Ați discutat puțin despre această chestiune adineauri. Unii dintre voi au spus că e o chestiune de îndeplinire cu credință a datoriei pe care o ai, de a cheltui pentru Dumnezeu; unii au spus că e o chestiune de a-L asculta și de a-L mulțumi pe Dumnezeu; unii au spus „a fi la mila lui Dumnezeu”; iar alții au spus „a duce o viață în care nu ieși în evidență”… Când puneți în practică aceste adevăruri, când practicați principiile imaginației voastre, știți ce gândește Dumnezeu? V-ați gândit dacă a proceda așa satisface sau nu intențiile lui Dumnezeu? Dacă respectă standardul lui Dumnezeu? Dacă respectă cerințele lui Dumnezeu? Cred că majoritatea oamenilor nu se gândesc bine la asta. Ei doar aplică în mod mecanic o parte a cuvântului lui Dumnezeu sau o parte a predicilor. Sau standardele anumitor oameni spirituali pe care îi adoră, forțându-se să facă una și alta. Ei cred că aceasta este calea corectă, așadar, o respectă mereu și tot fac asta, indiferent de ce se întâmplă la final. Unii oameni gândesc: „Am crezut timp de mulți ani; mereu am practicat așa; simt că L-am mulțumit cu adevărat pe Dumnezeu; simt și că am obținut mult din asta. Simt așa fiindcă am ajuns să înțeleg multe adevăruri în această perioadă și am ajuns să înțeleg multe lucruri pe care nu le înțelegeam înainte – și, mai ales, multe dintre ideile și concepțiile mele s-au schimbat, valorile din viața mea s-au schimbat mult și înțeleg destul de bine această lume.” Astfel de oameni consideră că asta e recolta și că e rezultatul final al lucrării lui Dumnezeu pentru om. În opinia voastră, considerând în ansamblu aceste standarde și toate practicile voastre – satisfaceți voi intențiile lui Dumnezeu? Unii oameni vor spune plini de certitudine: „Desigur! Practicăm în concordanță cu cuvântul lui Dumnezeu; practicăm în concordanță cu ceea ce a propovăduit și a comunicat cel de mai sus; ne îndeplinim mereu datoria, Îl urmăm mereu pe Dumnezeu și nu L-am părăsit niciodată. Drept urmare, putem spune cu toată încrederea că Îl mulțumim pe Dumnezeu. Nu contează cât de mult înțelegem intențiile lui Dumnezeu, nu contează cât de mult înțelegem cuvântul lui Dumnezeu, am fost mereu pe calea de a căuta să fim compatibili cu Dumnezeu. Dacă ne comportăm corect și dacă practicăm corect, atunci rezultatul va fi corect.” Ce părere aveți despre acest mod de a vedea lucrurile? Este corect? Poate că sunt unii care spun: „Nu m-am gândit niciodată la aceste lucruri. Eu mă gândesc doar că, dacă îmi fac datoria în continuare și mă comport în concordanță cu cerințele lucrării lui Dumnezeu, atunci pot să supraviețuiesc. Nu m-am întrebat niciodată dacă pot să mulțumesc inima lui Dumnezeu, nici nu m-am întrebat dacă respect standardul cerut de El. Întrucât Dumnezeu nu mi-a spus niciodată și nici nu mi-a oferit instrucțiuni clare, eu cred că, atâta vreme cât o țin tot așa, Dumnezeu va fi mulțumit și nu ar trebui ca El să aibă alte cerințe pentru mine.” Sunt aceste concepții corecte? În ceea ce Mă privește, acest fel de a practica, acest mod de a gândi și aceste puncte de vedere – toate aduc închipuiri și puțină orbire. Când spun asta, poate că sunt unii dintre voi care se simt puțin descurajați: „Orbire? Dacă e «orbire», atunci speranța noastră de mântuire, speranța noastră de supraviețuire, este foarte mică și foarte nesigură, nu-i așa? Să formulezi astfel nu e ca și cum ai turna apă rece pe noi?” Indiferent de ce credeți voi, lucrurile pe care Eu le spun și le fac nu au scopul de a vă face să vă simțiți de parcă cineva toarnă apă rece pe voi. Mai degrabă, au scopul de vă face să înțelegeți mai bine intențiile lui Dumnezeu, de a vă face să înțelegeți mai bine ce gândește Dumnezeu, ce vrea El să realizeze, ce fel de persoane preferă Dumnezeu, ce detestă și desconsideră El, ce tip de persoană vrea Dumnezeu să câștige și ce tip de persoană disprețuiește El. Au scopul de a conferi claritate minților voastre, de a vă ajuta să știți cu claritate cât de departe faptele și gândurile fiecăruia dintre voi v-au abătut de la standardul cerut de Dumnezeu. Este necesar să discutăm aceste chestiuni? Fiindcă știu că ați crezut o vreme atât de îndelungată și că ați ascultat multe propovăduiri, dar exact acestea sunt lucrurile care vă lipsesc cel mai mult. Ați notat fiecare adevăr în carnețelele voastre, ați notat și ceea ce credeți că e important în mintea și în inima voastră. Și plănuiți să le folosiți pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu atunci când practicați, să le folosiți la nevoie sau pentru a trece prin perioadele dificile care se aștern înaintea ochilor voștri. Sau, pur și simplu, lăsați aceste adevăruri să vă însoțească în timp ce vă trăiți viețile, însă din punctul Meu de vedere, dacă voi doar practicați, modul exact în care practicați nu este important. Atunci, ce e foarte important? Important e ca atunci când tu practici, inima ta să știe cu toată certitudinea dacă tot ceea ce faci tu, fiecare faptă a ta, este sau nu ceea ce vrea Dumnezeu, să știe dacă tot ceea ce faci, tot ceea ce gândești și rezultatul și țelul din inima ta satisfac sau nu intențiile lui Dumnezeu, respectă sau nu cerințele lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu le aprobă sau nu. Acestea sunt lucrurile importante.