Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa

(Partea a cincea)

Soarta omului este hotărâtă de atitudinea lui față de Dumnezeu

Dumnezeu este un Dumnezeu viu și, la fel cum oamenii se comportă diferit în diverse situații, atitudinea lui Dumnezeu față de aceste comportamente este diferită pentru că El nu e nici marionetă, nici vid. A ajunge să cunoști atitudinea lui Dumnezeu este un scop nobil pentru omenire. Oamenii ar trebui să învețe cum, cunoscând atitudinea lui Dumnezeu, pot cunoaște firea lui Dumnezeu și înțelege inima Lui, puțin câte puțin. Când ajungi să înțelegi inima lui Dumnezeu puțin câte puțin, nu vei considera că a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău sunt lucruri greu de îndeplinit. Mai mult, când Îl înțelegi pe Dumnezeu, e puțin probabil să tragi concluzii despre El. Când încetezi să tragi concluzii despre Dumnezeu, e puțin probabil să-L ofensezi și, pe nesimțite, Dumnezeu te va călăuzi către a avea o cunoaștere a Lui și, drept urmare, te vei teme de Dumnezeu în inima ta. Vei înceta să-L mai definești pe Dumnezeu folosind doctrinele, slovele și teoriile pe care ți le-ai însușit. Mai degrabă, căutând mereu intențiile lui Dumnezeu în toate lucrurile, fără să-ți dai seama, vei deveni o persoană pe placul lui Dumnezeu.

Lucrarea lui Dumnezeu este nevăzută și de neatins de omenire, dar, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, acțiunile fiecărui om în parte, laolaltă cu atitudinea lor față de El – acestea nu sunt doar palpabile pentru Dumnezeu, ci și vizibile. Aceasta e ceva ce toată lumea ar trebui să recunoască și să înțeleagă clar. Poate că te întrebi mereu: „Știe Dumnezeu ce fac aici? Știe Dumnezeu la ce mă gândesc acum? Poate că știe, poate că nu.” Dacă adopți acest fel de punct de vedere, urmându-L pe Dumnezeu și crezând în El, dar îndoindu-te de lucrarea și existența Lui, atunci, mai devreme sau mai târziu, va veni o zi când Îl vei mânia, pentru că deja te clatini pe marginea unei prăpăstii periculoase. Am văzut oameni care au crezut în Dumnezeu timp de mulți ani, dar tot n-au câștigat realitatea adevărului și nici nu înțeleg voia lui Dumnezeu. Viața și statura lor nu fac niciun progres, aderând doar la doctrinele cele mai superficiale. Asta pentru că acești oameni nu au luat niciodată cuvântul lui Dumnezeu drept propria viață și niciodată nu au întâmpinat și acceptat existența Lui. Crezi că Dumnezeu vede astfel de oameni și e plin de bucurie? Îl mângâie ei? În cazul acesta, metoda credinței oamenilor în Dumnezeu e cea care hotărăște soarta lor. Indiferent dacă este vorba de modul în care oamenii Îl caută sau Îl tratează pe Dumnezeu, atitudinile oamenilor sunt lucrul cel mai important. Nu-L neglija pe Dumnezeu ca și cum ar fi un vid în ceafa ta. Gândește-te mereu la Dumnezeul credinței tale ca la un Dumnezeu viu, un Dumnezeu real. El nu se află acolo, sus, în al treilea Cer, neavând nimic de făcut. Mai degrabă, El Se uită mereu în inimile tuturor, văzând ce pui la cale, analizând fiecare cuvințel și fiecare faptă mică, cum te comporți și care este atitudinea ta față de Dumnezeu. Indiferent dacă ești dispus sau nu să te încredințezi lui Dumnezeu, întregul tău comportament, ideile și gândurile tale cele mai intime sunt înaintea lui Dumnezeu, fiind cercetate de El. În funcție de comportamentul tău, în funcție de faptele tale și în funcție de atitudinea ta față de Dumnezeu, părerea Lui despre tine și atitudinea Lui față de tine se schimbă în mod constant. Aș vrea să ofer niște sfaturi unora: nu te lăsa ca un prunc în mâinile lui Dumnezeu, ca și cum El ar trebui să te adore, ca și cum El nu ar putea niciodată să te părăsească și ca și cum atitudinea Lui față de tine ar fi fixă și nu s-ar putea schimba niciodată și te sfătuiesc să nu mai visezi! Dumnezeu e drept în felul în care tratează pe fiecare om în parte. El abordează cinstit lucrarea de cucerire și de mântuire a omenirii. Aceasta este gestionarea Lui. El îl tratează pe fiecare om în mod serios, nu ca pe un animal de companie cu care să Se joace. Iubirea lui Dumnezeu pentru om nu este una de genul care răsfață sau răzgâie; mila și toleranța Lui față de omenire nu este indulgentă sau neatentă. Dimpotrivă, iubirea lui Dumnezeu pentru omenire e menită să prețuiască, să compătimească și să respecte viața; mila și toleranța Lui transmit așteptările Lui de la oameni; mila și toleranța Lui sunt ceea ce îi trebuie umanității pentru a supraviețui. Dumnezeu este viu și există efectiv; atitudinea Lui față de omenire este principială, nu este deloc o regulă dogmatică și se poate schimba. Voia Lui pentru umanitate se schimbă treptat și se transformă cu timpul, în funcție de împrejurări și de atitudinea fiecărui om în parte. Așadar, în inima ta ar trebui să știi cu o claritate deplină că esența lui Dumnezeu este imuabilă și că firea Lui va apărea în momente și contexte diferite. Poate că tu nu crezi că aceasta este o chestiune serioasă și folosești propriile concepții pentru a-ți imagina cum ar trebui să facă Dumnezeu lucrurile. Dar există momente în care adevărat e tocmai opusul punctului tău de vedere și, folosind propriile concepții pentru a încerca să-L măsori pe Dumnezeu, L-ai mâniat deja. Aceasta pentru că Dumnezeu nu operează așa cum crezi tu că o face și Dumnezeu nu va trata această chestiune așa cum spui tu că o va face. Așa că îți amintesc să fii atent și prudent în abordarea ta față de tot ceea ce te înconjoară și să înveți cum să urmezi principiul de a merge pe calea lui Dumnezeu în toate lucrurile – temându-te de Dumnezeu și ferindu-te de rău. Trebuie să elaborezi o înțelegere fermă a chestiunilor cu privire la voia și atitudinea lui Dumnezeu; să găsești oameni luminați care să ți le comunice și să cauți cinstit. Să nu-L vezi pe Dumnezeul credinței tale drept o marionetă – judecând arbitrar, ajungând la concluzii arbitrare, netratându-L pe Dumnezeu cu respectul pe care El îl merită. În procesul mântuirii lui Dumnezeu, când El îți definește rezultatul, indiferent dacă El îți acordă milă sau toleranță sau judecată și mustrare, atitudinea Lui față de tine nu e fixă. Depinde de atitudinea ta față de Dumnezeu și de cum Îl înțelegi. Nu lăsa ca un aspect trecător al cunoașterii sau al felului în care Îl înțelegi pe Dumnezeu să-L definească pentru totdeauna. Nu crede într-un Dumnezeu mort; crede într-unul viu. Ține minte asta! Deși am discutat despre câteva adevăruri aici, adevăruri pe care trebuia să le auziți, în lumina stării și staturii voastre actuale, nu voi formula cereri mai mari ca să nu vă răpesc entuziasmul. Procedând astfel, vi s-ar putea umple inimile cu prea multă tristețe și v-ar face să simțiti prea multă dezamăgire față de Dumnezeu. În schimb, sper să puteți folosi iubirea de Dumnezeu din inimile voastre și să folosiți o atitudine care este respectuoasă față de Dumnezeu când mergeți pe cărare înainte. Nu zăpăci chestiunea cu privire la cum se tratează credința în Dumnezeu. Trateaz-o ca pe una dintre cele mai importante chestiuni care există. Așaz-o în inima ta, pune-o în practică, leag-o de viața reală – nu o susține doar de fațadă! Căci aceasta e o chestiune de viață și de moarte și este una care va hotărî destinul tău. Nu o trata ca pe o glumă, ca pe un joc de copii! După ce am împărtășit aceste cuvinte cu voi azi, mă întreb care au fost, în mintea voastră, roadele înțelegerii. Sunt întrebări pe care doriți să le adresați cu privire la ceea ce am spus aici azi?

Deși aceste subiecte sunt puțin noi și puțin rupte de vederile voastre, de ceea ce urmăriți de obicei și de lucrurile care vă preocupă, cred că, după ce acestea au fost comunicate o perioadă, veți elabora o înțelegere comună a tot ceea ce am spus aici. Cum acestea sunt subiecte noi, subiecte pe care nu le-ați luat în calcul înainte, sper că nu vă vor îngreuna povara. Spun aceste cuvinte azi nu pentru a vă înspăimânta și nici nu încerc să iau măsuri împotriva voastră; mai degrabă, scopul Meu este să vă ajut să înțelegeți adevărul realității. La urma urmei, există o distanță între omenire și Dumnezeu: deși omul crede în Dumnezeu, nu L-a înțeles niciodată pe Dumnezeu; nu a cunoscut niciodată atitudinea lui Dumnezeu. De asemenea, omul nu a fost niciodată entuziasmat în preocuparea lui față de atitudinea lui Dumnezeu. Mai degrabă, a crezut orbește, a acționat orbește și a fost nepăsător în a-L cunoaște și înțelege pe Dumnezeu. Așadar, Mă simt obligat să vă lămuresc în privința acestor chestiuni și să vă ajut să înțelegeți ce fel de Dumnezeu e acest Dumnezeu în care credeți voi; ce gândește El; care e atitudinea Lui în tratarea unor tipuri diferite de oameni; cât de departe sunteți de îndeplinirea cerințelor Lui; și discrepanța între acțiunile voastre și standardul pe care îl pretinde El. Scopul cunoașterii acestui lucru de către voi este de a vă da un etalon în inimile voastre cu care să vă comparați și de a ști la ce fel de roade duce drumul pe care sunteți, ce nu ați obținut pe acest drum și în ce zone, pur și simplu, nu v-ați implicat. Când comunicați între voi, de obicei, discutați despre câteva subiecte uzuale; aria este îngustă, iar conținutul este foarte superficial. Există o distanță, o discrepanță între ceea ce discutați voi și intențiile lui Dumnezeu, între discuțiile voastre și amploarea și standardul cerințelor lui Dumnezeu. Cu timpul, o astfel de acțiune vă va face să vă abateți tot mai mult de la calea lui Dumnezeu. Voi doar luați cuvinte care există deja de la Dumnezeu și le transformați în lucruri la care vă închinați, în ritual și în regulă. Despre asta e vorba! De fapt, Dumnezeu, pur și simplu, nu are loc în inimile voastre și El nu v-a obținut niciodată inimile. Unii oameni cred că a-L cunoaște pe Dumnezeu este foarte dificil – acesta e adevărul. Este dificil! Dacă oamenilor li se cere să-și facă datoria și să facă lucrurile la suprafață, dacă li se cere să muncească din greu, atunci oamenii se vor gândi că a crede în Dumnezeu este foarte ușor, pentru că toate acestea intră în aria abilităților omului. Dar, în clipa în care subiectul se mută spre zonele intențiilor și atitudinii lui Dumnezeu față de om, atunci lucrurile devin mult mai dificile în privința tuturor. Asta deoarece aceasta implică înțelegerea de către oameni a adevărului și intrarea lor în realitate; desigur că există un grad de dificultate! Dar, după ce treci de prima ușă, după ce începi să intri în ea, devine tot mai ușor.

Punctul de plecare pentru a te teme de Dumnezeu este a-L trata ca pe Dumnezeu

Cineva tocmai a ridicat o întrebare: cum se face că știm mai multe despre Dumnezeu decât știa Iov, dar tot nu ne putem teme de El? Am atins această chestiune puțin mai devreme, nu-i așa? De fapt, esența acestei întrebări a fost de asemenea discutată înainte, faptul că, deși Iov nu-L cunoștea pe Dumnezeu atunci, el L-a tratat ca pe Dumnezeu și L-a privit ca pe Stăpânul tuturor lucrurilor din Cer și de pe Pământ. Iov nu L-a considerat pe Dumnezeu ca fiind un dușman. Mai degrabă, I s-a închinat drept Creator al tuturor lucrurilor. De ce oamenii din zilele noastre se împotrivesc atât de mult lui Dumnezeu? De ce nu se pot teme de Dumnezeu? Un motiv este faptul că au fost profund corupți de Satana. Cu natura lor satanică profund întipărită, oamenii devin dușmani ai lui Dumnezeu. Astfel, deși ei cred în Dumnezeu și Îl recunosc, pot în continuare să se împotrivească lui Dumnezeu și să se pună în opoziție față de El. Acest lucru e determinat de natura umană. Celălalt motiv este faptul că, deși oamenii cred în Dumnezeu, ei, pur și simplu, nu-L tratează ca pe Dumnezeu, ci Îl consideră pe Dumnezeu ca fiind ostil omului, privindu-L ca pe un dușman al omului, iar ei sunt ireconciliabili cu Dumnezeu. E foarte simplu. Această chestiune nu a fost pusă în discuție în timpul sesiunii anterioare? Gândește-te la asta: acesta e motivul? Deși ai puțină cunoaștere a lui Dumnezeu, ce anume e această cunoaștere? Nu despre asta vorbește toată lumea? Nu e ceea ce ți-a spus Dumnezeu? Tu cunoști doar aspectele teoretice și doctrinale; ai experimentat vreodată aspectul real al lui Dumnezeu? Ai cunoaștere subiectivă? Ai cunoaștere și experiență practice? Dacă Dumnezeu nu ți-ar spune, ai putea ști asta? Cunoașterea teoriei de către tine nu reprezintă cunoașterea reală. Pe scurt, indiferent cât de mult știi și cum ai ajuns să știi, înainte să atingi o înțelegere reală a lui Dumnezeu, Dumnezeu este dușmanul tău și, înainte ca tu să-L tratezi pe Dumnezeu ca atare, El e pus în opoziție față de tine, căci tu ești o întrupare a Satanei.

Când ești împreună cu Hristos, poate că poți să-I servești trei mese pe zi, poate că poți să-I servești ceaiul, să-I satisfaci nevoile vieții Lui, aparent, tratându-L pe Hristos ca pe Dumnezeu. Ori de câte ori se întâmplă ceva, punctele de vedere ale oamenilor sunt întotdeauna contrare celui al lui Dumnezeu. Ei nu reușesc niciodată să înțeleagă punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu reușesc să-L accepte. Deși oamenii s-ar putea înțelege cu Dumnezeu la suprafață, asta nu înseamnă că ei sunt compatibili cu El. De îndată ce se întâmplă ceva, adevărul neascultării de Dumnezeu de către oameni iese la iveală, confirmând ostilitatea care există între om și Dumnezeu. Această ostilitate nu se referă la faptul că Dumnezeu se opune omului; nu Dumnezeu vrea să fie ostil față de om și nu Dumnezeu îl pune pe om în opoziție și îl tratează ca atare. Mai degrabă, este vorba despre această esență opozițională față de Dumnezeu, stând la pândă în voia subiectivă a omului și în subconștientul lui. Cum omul privește tot ceea ce vine de la Dumnezeu ca obiect al cercetării lui, reacția lui față de ceea ce vine de la Dumnezeu și față de ceea ce Îl implică pe Dumnezeu este, înainte de toate, de a intui și de a se îndoi, iar apoi de a adopta repede o atitudine care intră în conflict cu Dumnezeu și de a I se împotrivi. După aceea, omul va lua aceste stări pasive și-L va disputa sau contesta pe Dumnezeu până într-acolo încât se va îndoi dacă acest fel de Dumnezeu merită să fie urmat de el. În ciuda faptului că raționalitatea omului îi spune că nu trebuie să acționeze astfel, el va alege în continuare să facă așa, chiar dacă nu vrea, astfel încât va continua fără să ezite, până la capăt. De pildă, care este prima reacție a unor oameni când aud vreun zvon sau o ponegrire la adresa lui Dumnezeu? Prima lor reacție este: „Nu știu dacă acest zvon e adevărat sau nu, dacă există sau nu, așa că voi aștepta și voi vedea.” Apoi, încep să cugete: „Nu există nicio modalitate de a verifica asta. Există una? E acest zvon adevărat sau nu?” Deși acest om nu arată asta la suprafață, inima lui a început deja să se îndoiască, a început deja să-L nege pe Dumnezeu. Care este esența acestui tip de atitudine, acestui tip de punct de vedere? Nu e aceasta trădare? Înainte ca el să se confrunte cu această chestiune, nu poți vedea care e punctul de vedere al acestui om – pare că el nu intră în conflict cu Dumnezeu, că nu-L privește pe Dumnezeu ca pe un dușman. Totuși, de îndată ce se confruntă cu asta, stă imediat de partea Satanei și se opune lui Dumnezeu. Ce sugerează asta? Asta sugerează că omul și Dumnezeu sunt potrivnici! Dumnezeu nu-l consideră pe om ca pe un dușman, ci însăși esența omului este ostilă față de Dumnezeu. Indiferent cât de mult timp urmează cineva pe Dumnezeu, oricât de mult se sacrifică; indiferent cum slăvește cineva pe Dumnezeu, cât se abține să nu I se împotrivească, chiar forțându-se să-L iubească pe Dumnezeu, nu reușește niciodată să-L trateze pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Nu este acest lucru determinat de esența omului? Dacă-L tratezi ca pe Dumnezeu, crezi cu adevărat că El este Dumnezeu, mai poți avea vreo îndoială față de El? Mai pot exista semne de întrebare cu privire la El în inima ta? Nu pot exista. Tendințele acestei lumi sunt atât de rele, această rasă umană este atât de rea – cum de tu nu ai nicio concepție cu privire la ele? Tu însuți ești atât de hain – cum de nu ai nicio concepție despre asta? Cu toate acestea, doar câteva zvonuri, niște ponegriri pot produce concepții atât de mari despre Dumnezeu, pot produce atât de multe idei, ceea ce arată cât de imatură e statura ta! Doar „bâzâitul” câtorva țânțari, al câtorva muște dezgustătoare, doar de atât e nevoie pentru a te înșela? Ce fel de om este acesta? Știi ce crede Dumnezeu despre acest tip de om? Atitudinea lui Dumnezeu este, de fapt, foarte clară în felul în care El îi tratează pe acești oameni. Tratamentul acordat de Dumnezeu acestor oameni este doar de a-i trata cu răceală – atitudinea Lui este aceea de a nu le da atenție și de a nu fi serios cu acești oameni ignoranți. De ce? Pentru că, în inima Lui, nu a planificat niciodată să-i obțină pe acei oameni care au jurat să fie ostili față de El până la capăt și care nu au plănuit niciodată să caute o cale de compatibilitate cu El. Poate că aceste cuvinte pe care le-am spus rănesc câțiva oameni. Ei bine, sunteți dispuși să Mă lăsați mereu să vă rănesc așa? Indiferent dacă sunteți dispuși sau nu, tot ceea ce spun este adevărul! Dacă mereu vă rănesc așa, mereu vă dezvelesc cicatricele, va afecta acest lucru imaginea trufașă a lui Dumnezeu în inimile voastre? (N-o va afecta.) Sunt de accord că n-o va afecta. Pentru că, pur și simplu, nu există Dumnezeu în inimile voastre. Dumnezeul trufaș care sălășluiește în inimile voastre, cel pe care îl apărați și protejați cu fermitate, pur și simplu, nu este Dumnezeu. Mai degrabă, este o născocire a imaginației omului; pur și simplu, nu există. Așadar, e cu atât mai bine să dezvălui răspunsul acestei ghicitori. Nu e acesta întregul adevăr? Dumnezeul real nu reprezintă închipuirile oamenilor. Sper ca voi toți să acceptați această realitate și vă va ajuta în a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Acei oameni care nu sunt recunoscuți de Dumnezeu

Există niște oameni a căror credință nu a fost niciodată recunoscută în inima lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu recunoaște că acești oameni sunt adepții Lui pentru că Dumnezeu nu slăvește credința lor. În cazul acestor oameni, indiferent câți ani L-au urmat pe Dumnezeu, ideile și părerile lor nu s-au schimbat niciodată. Sunt precum necredincioșii, aderând la principiile și la modalitatea de a face lucrurile ale necredincioșilor, aderând la legile supraviețuirii și credinței. Ei nu au acceptat niciodată cuvântul lui Dumnezeu drept viața lor, nu au considerat niciodată cuvântul lui Dumnezeu ca fiind adevărul, nu au intenționat niciodată să accepte mântuirea lui Dumnezeu și nu L-au recunoscut niciodată pe Dumnezeu ca Dumnezeul lor. Ei privesc credința în Dumnezeu drept un fel de hobby amatoristic, tratându-L pe Dumnezeu doar ca sprijin spiritual, așa că ei nu cred că merită să încerce să înțeleagă firea lui Dumnezeu sau esența Lui. Ai putea spune că tot ceea ce corespunde Dumnezeului adevărat nu are nimic a face cu acești oameni. Ei nu sunt interesați și nu pot fi deranjați să acorde atenție. Aceasta deoarece, adânc în inimile lor, există un glas puternic care le spune mereu: „Dumnezeu este invizibil, intangibil și Dumnezeu nu există.” Ei cred că nu ar merita osteneala de a încerca să-L înțeleagă pe acest tip de Dumnezeu; ar însemna să se păcălească. Cred că dacă doar Îl recunosc pe Dumnezeu în cuvinte, fără a lua nicio poziție reală și fără a se implica în acțiuni reale, sunt foarte isteți. Cum îi privește Dumnezeu pe acești oameni? Îi consideră drept necredincioși. Unii oameni întreabă: „Pot necredincioșii citi cuvântul lui Dumnezeu? Își pot ei face datoria? Pot ei spune aceste cuvinte: «Voi trăi pentru Dumnezeu»?” Ceea ce omul vede adesea sunt manifestări de fațadă ale oamenilor, nu esența lor. Dar Dumnezeu nu Se uită la aceste manifestări de fațadă; El vede doar esența lor lăuntrică. Astfel, Dumnezeu are o astfel de atitudine, o astfel de definiție față de acești oameni. Cât privește ceea ce spun acești oameni: „De ce face Dumnezeu asta? De ce face Dumnezeu aia? Nu pot înțelege asta; nu pot înțelege aia; asta nu e în acord cu noțiunile omului; trebuie să-mi explici asta; …” Răspunsul meu este: este necesar să-ți explic această chestiune? Are această chestiune de-a face cu tine? Cine te crezi? De unde ai venit? Ești în măsură să dai aceste indicații lui Dumnezeu? Crezi în El? Recunoaște El credința ta? De vreme ce credința ta nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, ce te privesc pe tine faptele Lui? Nu știi ce loc ocupi în inima lui Dumnezeu, dar ești în măsură să dialoghezi cu Dumnezeu?

Cuvinte de admonestare

Nu vă simțiți stânjeniți după ce ați auzit aceste remarci? Deși poate că nu sunteți dispuși să ascultați aceste cuvinte sau să le acceptați, toate sunt realități. Deoarece această etapă a lucrării trebuie realizată de Dumnezeu, dacă nu ești preocupat de intențiile Lui, de atitudinea Lui și nu înțelegi esența și firea lui Dumnezeu, atunci, în cele din urmă, tu ești cel care va avea de pierdut. Nu dați vina pe cuvintele Mele pentru că e greu să fie ascultate și nu dați vina pe ele pentru că vă taie elanul. Eu spun adevărul; nu vreau să vă descurajez. Indiferent ce vă cer și indiferent cum vi se cere să o faceți, sper să mergeți pe cărarea cea corectă, să urmați calea lui Dumnezeu și să nu vă abateți de la această cale. Dacă nu acționezi conform cuvântului Său și nu urmezi calea Lui, atunci nu poate fi nicio îndoială că te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și că ai deviat de la calea cea corectă. Astfel, consider că sunt câteva chestiuni pe care trebuie să ți le clarific și să te fac să crezi fără echivoc, clar, fără umbră de tăgadă și să te ajut să cunoști în mod explicit atitudinea lui Dumnezeu, intențiile lui Dumnezeu, cum îl desăvârșește Dumnezeu pe om și în ce fel stabilește rezultatele oamenilor. Dacă vine o zi când vei fi incapabil să pornești pe această cale, atunci Eu nu port nicio responsabilitate, pentru că aceste cuvinte ți-au fost deja spuse foarte clar. Cât despre cum tratezi tu propriul rezultat – această chestiune depinde în întregime de tine. Dumnezeu are atitudini diferite cu privire la rezultatele diferitelor tipuri de oameni. El are propriile modalități de a-l evalua pe om și propriul standard de cerințe. Standardul Lui de a evalua oamenii este unul corect față de toată lumea – nu e nicio îndoială cu privire la asta! Așadar, temerile unor oameni sunt de prisos. Te simți ușurat acum? Atât pentru azi. La revedere!

17 octombrie 2013

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.