Unii oameni ajung să creadă în Dumnezeu atunci când văd că acele cuvinte exprimate de Dumnezeu sunt realmente adevărul. Cu toate acestea, când ajung în casa lui Dumnezeu și văd că El este o persoană obișnuită, oamenii dezvoltă noțiuni în inimile lor. Cuvintele și faptele lor devin necontrolate, ei devin desfrânați și vorbesc în mod iresponsabil, judecând și defăimând după bunul plac. Așa sunt dezvăluiți astfel de oameni ticăloși. Aceste creaturi fără umanitate fac deseori rău și tulbură lucrarea bisericii și nu li se va întâmpla nimic bun! Ei se împotrivesc, Îl calomniază, judecă și insultă în mod deschis pe Dumnezeu, hulindu-L pe față și plasându-se în opoziție față de El. Astfel de oameni vor primi pedepse aspre. Unii fac parte din rândul conducătorilor falși și, după ce sunt demiși, simt o ranchiună constantă față de Dumnezeu. Profită de ocazia întrunirilor pentru a continua să-și răspândească noțiunile și a-și da frâu liber plângerilor; ba chiar pot rosti cuvinte dure sau cuvinte prin care își varsă ura. Oare astfel de oameni nu sunt demoni? După ce sunt îndepărtați din casa lui Dumnezeu, au remușcări, susținând că au spus ceva greșit într-un moment de nesăbuință. Unii oameni nu reușesc să-i discearnă, spunând: „Sunt demni de milă și au remușcări în inima lor. Spun că Îi sunt îndatorați lui Dumnezeu și nu-L cunosc, așa că hai să-i iertăm.” Poate iertarea să fie acordată atât de ușor? Oamenii au demnitatea lor, cu atât mai mult are Dumnezeu! După ce și-au terminat blasfemia și calomnia, acești oameni par plini de remușcări pentru unii, care îi iartă și spun că au acționat într-un moment de nesăbuință – dar a fost un moment de nesăbuință? Ei au mereu o intenție în vorbirea lor și chiar îndrăznesc să-L judece pe Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu i-a înlocuit, ei și-au pierdut beneficiile statutului și, de teama de a nu fi eliminați, rostesc multe plângeri și plâng cu amărăciune și plini de remușcări după aceea. Este de vreun folos? Odată ce cuvintele tale au fost rostite, sunt ca apa turnată pe pământ, care nu poate fi recuperată. Ar tolera Dumnezeu ca oamenii să se împotrivească, să-L judece și să-L blasfemieze după bunul lor plac? Ar ignora El asta pur și simplu? Dacă ar fi așa, Dumnezeu nu ar avea demnitate. Unii oameni, după ce se împotrivesc, spun: „Dumnezeule, sângele Tău prețios m-a răscumpărat. Ne ceri să ne iertăm semenii de șaptezeci de ori câte șapte – și Tu ar trebui să mă ierți!” Câtă nerușinare! Unii oameni răspândesc zvonuri despre Dumnezeu și devin temători după ce-L calomniază. De teama de a fi pedepsiți, îngenunchează rapid și se roagă: „Dumnezeule! Nu mă părăsi, nu mă pedepsi. Mărturisesc, mă căiesc, Îți sunt îndatorat, am greșit.” Spune-Mi, ar putea fi iertați astfel de oameni? Nu! De ce nu? Ce au făcut Îl ofensează pe Duhul Sfânt și păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată, în această viață sau în lumea care va veni! Dumnezeu nu Se abate de la cuvintele Sale. El are demnitate, mânie și o fire dreaptă. Crezi că Dumnezeu este la fel ca omul, că dacă cineva e doar puțin mai drăguț cu El, îi va trece cu vederea fărădelegile anterioare? Nici gând! Lucrurile se vor sfârși cu bine pentru tine dacă te împotrivești lui Dumnezeu? E de înțeles dacă faci ceva greșit dintr-o nesăbuință de moment sau dacă dai ocazional dovadă de o fire puțin coruptă. Dar dacă te împotrivești direct, te răzvrătești și te plasezi în opoziție față de Dumnezeu, dacă Îl calomniezi, Îl hulești și răspândești zvonuri despre El, atunci ești pe deplin osândit. Nu e nevoie ca astfel de oameni să se mai roage; ar trebui să aștepte pur și simplu să fie pedepsiți. Sunt de neiertat! Când va veni timpul, nu spune cu nerușinare: „Dumnezeule, Te rog să mă ierți!” Oricum ai implora, va fi inutil, Îmi pare rău să-ți spun. După ce au înțeles ceva din adevăr, dacă oamenii comit apoi fărădelegi cu bună știință, nu pot fi iertați. Înainte, s-a spus că Dumnezeu nu-Și amintește fărădelegile cuiva. Aceasta se referea la fărădelegi minore, care nu implică decretele administrative ale lui Dumnezeu și nu-I ofensează firea. Ele nu includ blasfemia și calomnia împotriva lui Dumnezeu. Dar dacă L-ai blasfemia, judeca sau calomnia pe Dumnezeu o singură dată, ar fi o pată permanentă, care nu poate fi ștearsă. Oamenii vor să-L blasfemieze și să-L insulte pe Dumnezeu după bunul plac, apoi să-L exploateze ca să dobândească binecuvântări. Nimic pe lume nu e atât de ușor de obținut! Oamenii cred mereu că Dumnezeu este milos și bun, că este binevoitor, că are o inimă mare și nemărginită, că nu-Și amintește fărădelegile oamenilor și că dă uitării fărădelegile și faptele din trecut ale oamenilor. Uitarea trecutului se aplică pentru chestiunile triviale. Dumnezeu nu-i va ierta niciodată pe aceia care I se opun și-L hulesc pe față.

Deși cei mai mulți oameni din biserică cred cu adevărat în Dumnezeu, nu au inimi cu frică de Dumnezeu. Asta arată că majoritatea oamenilor nu-I cunosc cu adevărat firea, prin urmare le este greu să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Dacă oamenii nu se tem de Dumnezeu și nu sunt îngroziți de El și dacă spun orice doresc odată ce lucrarea Sa le afectează interesele, când vor termina de vorbit, așa se vor termina lucrurile? Trebuie mai apoi să plătească un preț pentru ceea ce spun și aceasta nu e o chestiune simplă. Când unii oameni Îl hulesc pe Dumnezeu, când Îl judecă, oare știu în inimile lor ce spun? Toți cei care spun aceste lucruri știu în inimile lor ce spun. Cu excepția celor posedați de spirite rele și a căror rațiune este anormală, oamenii obișnuiți știu în inimile lor ce spun. Dacă spun că nu știu, atunci mint. În timp ce vorbesc, ei gândesc: „Știu că Tu ești Dumnezeu. Spun că greșești, deci ce poți să-mi faci? Ce vei face când voi termina de vorbit?” Ei fac asta intenționat, pentru a-i tulbura pe alții, pentru a-i atrage pe alții de partea lor, pentru a-i face să spună lucruri asemănătoare și să facă lucruri asemănătoare. Știu că ceea ce spun Îl sfidează pe față pe Dumnezeu, că este împotriva lui Dumnezeu, hulindu-L pe Dumnezeu. După ce cugetă la asta, cred că ceea ce au făcut a fost greșit: „Ce spuneam acolo? A fost un moment impulsiv și chiar îl regret!” Regretul lor dovedește că știau exact ce făceau la acel moment; nu e ca și cum n-ar fi știut. Dacă ai impresia că au fost pe moment ignoranți și confuzi, că nu au înțeles pe deplin, acest lucru nu e în întregime corect. Poate că oamenii nu au înțeles pe deplin, dar dacă tu crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să ai un minimum de bun simț. Ca să crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți fie frică și să te temi de El. Nu poți spune blasfemii împotriva lui Dumnezeu și nu-L poți judeca sau calomnia așa cum ai chef. Știi la ce se referă „judecata”, „blasfemia” și „calomnia”? Când spui ceva, oare nu știi dacă Îl judeci sau nu pe Dumnezeu? Unii oameni vorbesc mereu despre faptul că au fost gazde pentru Dumnezeu, că Îl văd frecvent pe Dumnezeu și I-au ascultat părtășia față în față. Vorbesc pe larg despre aceste lucruri cu oricine se întâmplă să fie de față, spunând totul despre lucrurile exterioare; nu au deloc o cunoaștere adevărată. Poate că nu au intenții rele când spun aceste lucruri. Poate că sunt bine intenționați față de frați și surori și doresc să-i încurajeze pe toți. Dar de ce aleg să vorbească despre aceste lucruri? Dacă iau inițiativa de a aduce în discuție această chestiune, atunci au un fel de intenție: în principal, de a se da mari și de a-i face pe oameni să-i admire. Dacă ar vrea să le dea încredere oamenilor și să-i încurajeze în credința lor în Dumnezeu, le-ar putea citi mai multe dintre cuvintele Sale, care sunt adevărul. Atunci de ce insistă să vorbească despre astfel de lucruri exterioare? Ce se află la baza faptului că spun aceste lucruri este că, pur și simplu, nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Ei nu se tem de Dumnezeu. Cum pot să-și facă de cap și să spună vrute și nevrute înaintea lui Dumnezeu? Dumnezeu are demnitate! Dacă oamenii și-ar da seama de asta, ar mai face astfel de lucruri? Ei nu au inimi cu frică de Dumnezeu. Spun arbitrar cum este Dumnezeu și cum arată El din propriile lor motive, pentru a-și atinge scopurile personale și a-i face pe alții să aibă o părere bună despre ei. Asta înseamnă pur și simplu a-L judeca și a-L huli pe Dumnezeu. Astfel de oameni nu se tem deloc de Dumnezeu în inimile lor. Toți sunt oameni care se împotrivesc și Îl hulesc pe Dumnezeu. Sunt cu toții spirite rele și demoni. Unii oameni cred în Dumnezeu de câțiva ani, dar, după ce sunt capturați de marele balaur roșu, devin iude, chiar urmându-l pe marele balaur roșu în blasfemia față de Dumnezeu. Unii predică Evanghelia, imitându-i pe oamenii religioși și spunând lucruri care judecă lucrarea lui Dumnezeu și Îl condamnă. Ei știu că a vorbi astfel înseamnă a se împotrivi lui Dumnezeu și a-L huli, dar sunt nepăsători. A vorbi astfel este nepotrivit, indiferent de motivele tale. Oare nu ai putea să spui pur și simplu altceva? De ce trebuie să spui aceste lucruri? Nu este oare blasfemie față de Dumnezeu? Dacă astfel de vorbe îți ies pe gură, atunci Îl hulești pe Dumnezeu. Este o lipsă de evlavie din partea ta să spui aceste lucruri, indiferent dacă o faci intenționat sau nu. Nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu. Te iei după alții și spui cuvinte blasfematoare ca să le faci pe plac și să-i câștigi de partea ta. Cât de lipsit de evlavie ești; ești în cârdășie cu diavolul! Poți să te joci cu Dumnezeu, să-L judeci, să-L delimitezi și să spui blasfemii împotriva Lui într-un mod arbitrar? Așa ceva e îngrozitor! Dacă spui ceva greșit, iar asta Îi ofensează firea lui Dumnezeu, atunci ești osândit. Este o chestiune fatală! Unii oameni gândesc: „Cei din religie sunt induși în eroare de pastori și prezbiteri și majoritatea au spus lucruri care Îl hulesc pe Dumnezeu și Îi judecă și condamnă lucrarea. Unii au acceptat lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și s-au căit. Vor fi mântuiți atunci? Dacă ar fi cu toții abandonați de Dumnezeu, ar fi prea puțini oameni care să fie mântuiți; aproape niciunul nu va fi mântuit.” Nu poți vedea clar această chestiune, nu-i așa? Firea lui Dumnezeu este dreaptă, iar El este drept cu toată lumea. În zilele lui Noe, doar opt oameni au fost salvați pe arcă; restul au fost distruși. Îndrăznești să spui că Dumnezeu e nedrept? Omenirea este profund coruptă. Toți îi aparțin Satanei; cu toții se împotrivesc lui Dumnezeu și toți sunt josnici și netrebnici. Dacă nu pot accepta lucrarea lui Dumnezeu, vor fi distruși, ca întotdeauna. Unii oameni și-ar putea spune în sinea lor: „Dacă niciunul dintre noi nu poate fi mântuit de Dumnezeu, atunci lucrarea Lui nu ar fi în zadar? Am impresia că Dumnezeu nu poate mântui omenirea fără oameni. Dacă Dumnezeu îi părăsește pe oameni, gestionarea Lui va dispărea.” Te înșeli. Dumnezeu Își va continua totuși planul de gestionare, chiar și fără oameni. Oamenii se supraestimează. Nu au inimi cu frică de Dumnezeu, nu sunt deloc evlavioși înaintea Lui și nu au o atitudine ascultătoare. Deoarece trăiesc sub puterea Satanei și îi aparțin Satanei, ei Îl pot judeca și huli pe Dumnezeu oricând și oriunde. Acesta e un lucru îngrozitor – o ofensă împotriva firii lui Dumnezeu!