Ce știți despre schimbările firii? Acestea au o esență diferită de schimbările de comportament și sunt, de asemenea, diferite de schimbările practicii – toate au esență diferită. Majoritatea oamenilor pun un accent deosebit pe comportamentul în credința lor în Dumnezeu, iar drept rezultat al acestui lucru apar anumite schimbări în purtarea lor. După ce au început să creadă în Dumnezeu, ei încetează să fumeze și să bea și nu se mai ceartă cu ceilalți, preferând să practice răbdarea când suferă o pierdere. Ei trec prin unele schimbări comportamentale. Unii oameni simt că, odată ce cred în Dumnezeu, ei înțeleg adevărul prin citirea cuvântului Său; au experimentat lucrarea Duhului Sfânt și au o bucurie adevărată în inimile lor, făcându-i deosebit de înflăcărați și nu există nimic de care să nu se poată lepăda sau ce să nu poată suferi. Cu toate acestea, după ce au crezut timp de opt, zece sau douăzeci de ani, pentru că nu a fost nicio schimbare în firile vieții lor, în cele din urmă, ei sfârșesc prin a se reîntoarce la vechile căi; aroganța și îngâmfarea lor devin mai pronunțate, iar ei încep să se întreacă pentru putere și câștiguri, râvnesc la banii bisericii, îi invidiază pe cei care au beneficiat de casa lui Dumnezeu. Ei devin paraziți și viermi în casa lui Dumnezeu, iar unii chiar sunt dezvăluiți și eliminați drept conducători falși și antihriști. Și ce demonstrează aceste realități? Simplele schimbări comportamentale nu sunt durabile; dacă nu există nicio schimbare în firile vieții oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, își vor arăta adevărata față. Aceasta se datorează faptului că schimbările comportamentale sunt declanșate de ardoare și, împreună cu o oarecare lucrare a Duhului Sfânt în acel moment, devine extrem de ușor pentru ei să fie înflăcărați sau să aibă intenții bune o perioadă scurtă de timp. După cum spun non-credincioșii: „Este ușor să faci o faptă bună; ceea ce este greu este să faci fapte bune o viață întreagă”. De ce sunt oamenii incapabili să facă fapte bune de-a lungul întregii lor vieți? Pentru că prin natură, oamenii sunt răi, egoiști și corupți. Purtarea cuiva este condusă de natura sa; indiferent care este natura cuiva, la fel este și comportamentul pe care îl dezvăluie și doar ceea ce este dezvăluit în mod natural reprezintă natura cuiva. Lucrurile care sunt false nu pot dura. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l mântui pe om, nu este pentru a-l împodobi cu un comportament bun – scopul lucrării lui Dumnezeu este de a transforma firile oamenilor, pentru a-i face să renască în oameni noi. Judecata lui Dumnezeu, mustrarea, încercările și rafinarea omului toate servesc la a-i schimba firea, astfel încât el să poată obține supunere și loialitate absolută față de Dumnezeu și să ajungă să I se închine Lui în mod normal. Acesta este scopul lucrării lui Dumnezeu. A se comporta bine nu este același lucru cu a se supune lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare; nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe îndrumarea de la Duhul Sfânt. Chiar dacă există momente când unele lucruri pe care le fac oamenii sunt luminate sau îndrumate de Duhul Sfânt, aceasta nu este o dezvăluire a vieții lor. Ei încă nu au pătruns în adevărurile-realități, iar firea vieții lor nu s-a schimbat deloc. Indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea se supune lui Dumnezeu sau că pune adevărul în practică. Modificările comportamentale nu reprezintă schimbări ale vieții-firi și nu pot fi socotite dezvăluiri ale vieții. Prin urmare, atunci când vedeți unele persoane care pot să facă ceva pentru biserică în perioadele lor de ardoare și chiar să renunțe la unele lucruri, nu le lăudați sau nu le măguliți, nu afirmați că ele dețin adevărul-realitate sau că sunt persoane care Îl iubesc pe Dumnezeu. Toate aceste cuvinte sunt greșite, eronate și dăunătoare pentru ele. Dar, în același timp, nu le descurajați; doar îndrumați-le către adevăr și către calea de a urmări viața. Cei care sunt deseori înflăcărați au dorința de a înainta și determinare. Majoritatea lor tânjesc după adevăr și sunt cei pe care Dumnezeu i-a predestinat și ales. Aceia cu inimă înflăcărată care se sacrifică de bunăvoie pentru Dumnezeu sunt cei mai sinceri credincioși în Dumnezeu. Cei care nu sunt sinceri când se sacrifică pentru Dumnezeu și nu sunt dispuși să își îndeplinească datoria nu sunt credincioși sinceri în Dumnezeu. De cele mai multe ori, cei care sunt lipsiți de entuziasm în credința lor și care devin negativi cu ușurință nu pot să rămână fermi. Atunci când se confruntă cu o mică dificultate, se retrag, iar când sunt persecutați sau întâmpină un necaz, fug și renunță la credința lor. Doar cei ce au o mare credință și ardoare pot să persevereze timp îndelungat, să caute adevărul pentru a rezolva probleme și să intre treptat pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Dar celor cu puțină credință și cărora le lipsește ardoarea le este greu să Îl urmeze pe Dumnezeu până la capăt.

Dacă o persoană are multe comportamente bune nu înseamnă că deține adevărurile-realități. Numai practicând adevărul și acționând conform principiilor poți deține adevărurile-realități. Numai temându-te de Dumnezeu și ferindu-te de rău poți deține adevărurile-realități. Unii oameni au entuziasm, pot rosti doctrine, respectă reglementările și fac multe fapte bune, dar tot ce se poate spune despre ei este că dețin puțină umanitate. Cei care pot rosti doctrine și respectă tot timpul reglementări nu pot practica neapărat adevărul. Deși ceea ce spun ei este corect și pare că nu sunt probleme, ei nu au nimic de spus în chestiuni referitoare la esența adevărului. Prin urmare, indiferent cât de multe doctrine poate rosti cineva, asta nu înseamnă că înțelege adevărul și, indiferent cât de multe doctrine ar înțelege, nu poate rezolva nicio problemă. Teoreticienii religioși pot explica cu toții Biblia, dar, în cele din urmă, toți cad, pentru că nu acceptă întregul adevăr pe care Dumnezeu l-a exprimat. Oamenii care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți; ei au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, cum să acționeze în conformitate cu adevărul-principiu și cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o dezvăluie. Când sunt revelate propriile lor idei și noțiuni, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se răzvrătească împotriva trupului. Acesta este modul în care se manifestă o schimbare în fire. Principala manifestare a oamenilor care au suferit o schimbare a firii este că ei au ajuns să înțeleagă clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, și nu dezvăluie corupție atât de des. În general, cei ale căror firi s-au transformat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai dezvăluie la fel de multă neprihănire de sine sau aroganță. Ei pot vedea și discerne mult din corupția care a fost dezvăluită în ei, așadar ei nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată despre locul pe care ar trebui să-l aibă și despre lucrurile rezonabile pe care ar trebui să le facă, despre cum să fie ascultători, despre ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Astfel, oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt relativ rezonabili și numai asemenea oameni trăiesc cu adevărat o asemănare umană. Deoarece înțeleg adevărul, sunt capabili să vorbească și să vadă lucrurile în conformitate cu acesta și sunt principiali în tot ceea ce fac; ei nu sunt supuși influenței vreunei persoane, vreunui eveniment sau lucru și au toți propriile perspective și pot susține adevărul-principiu. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de circumstanțele lor, înțeleg cum să-și îndeplinească îndatoririle în mod corespunzător și cum să se comporte spre mulțumirea lui Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă la exterior pentru a-i face pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei; ei au câștigat claritate internă cu privire la ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, ei pot să nu pară a fi atât de entuziaști sau a fi făcut ceva important, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate practice. Cei ale căror firi s-au schimbat dețin cu siguranță multe adevăruri-realități, iar acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de principiile lor de acțiune. Cei care nu au obținut adevărul nu au obținut absolut nicio schimbare în firea vieții. Mai exact, cum se obține o schimbare în firea vieții? Ființele umane au fost profund corupte de Satana, toate se împotrivesc lui Dumnezeu și au o natură potrivnică lui Dumnezeu. Dumnezeu mântuiește oamenii transformându-I pe cei care au o natură potrivnică lui Dumnezeu și care pot să I se împotrivească în cei care pot să I se supună și să se teamă de El. Asta înseamnă să fii cineva a cărui fire s-a schimbat. Oricât de coruptă ar fi o persoană sau oricâte firi corupte ar avea, atât timp cât poate să accepte adevărul, să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și diversele încercări și rafinări, va avea o înțelegere adevărată cu privire la Dumnezeu și, în același timp, va fi capabilă să-și vadă clar natura-esență. Când se cunoaște cu adevărat, va fi capabilă să se urască pe sine și pe Satana și va fi dispusă să se răzvrătească împotriva Satanei și să se supună complet lui Dumnezeu. Odată ce o persoană are această determinare, poate urmări adevărul. Dacă oamenii au cunoaștere adevărată cu privire la Dumnezeu, dacă firea lor satanică este purificată, iar cuvintele lui Dumnezeu prind rădăcini în ei și au devenit viața lor și baza existenței lor, dacă trăiesc după cuvintele lui Dumnezeu, s-au schimbat complet și au devenit oameni noi – atunci acest lucru se consideră drept schimbare în viața-fire pe care o au. O schimbare în fire nu înseamnă a avea o umanitate matură și experimentată, nici nu înseamnă că firile exterioare ale oamenilor sunt mai umile decât înainte, că erau aroganți, dar acum pot să comunice rezonabil, sau că nu ascultau pe nimeni, dar acum îi pot asculta puțin pe alții; astfel de modificări externe nu pot fi considerate transformări ale firii. Desigur, transformările firii chiar includ astfel de manifestări, dar ingredientul crucial este că, lăuntric, viața lor s-a schimbat. Acest lucru se datorează în totalitate faptului că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ei, stăpânesc în interiorul lor și au devenit viața lor. Perspectivele lor asupra lucrurilor s-au schimbat și ele. Ei pot vedea clar ce se întâmplă în lume și cu omenirea, felul în care Satana corupe omenirea, modul în care marele balaur roșu I se împotrivește lui Dumnezeu și esența marelui balaur roșu. Ei îl pot urî pe marele balaur roșu și pe Satana în inimile lor și se pot întoarce complet către Dumnezeu și Îl pot urma. Asta înseamnă că firea vieții lor s-a schimbat și au fost câștigați de Dumnezeu. Schimbările din firea vieții sunt schimbări fundamentale, în timp ce schimbările de comportament sunt superficiale. Doar cei care au obținut schimbări în firea vieții sunt cei care au obținut adevărul și numai ei au fost câștigați de Dumnezeu.

Toți oamenii corupți trăiesc pentru ei înșiși. Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate – aceasta este sintetizarea naturii umane. Oamenii cred în Dumnezeu pentru binele lor; când se leapădă de lucruri și se sacrifică pentru Dumnezeu, o fac pentru a fi binecuvântați, iar când Îi sunt loiali, o fac pentru a fi răsplătiți. Pe scurt, totul este făcut cu scopul de a fi binecuvântați, răsplătiți și de a intra în Împărăția Cerurilor. În societate, oamenii lucrează pentru beneficiul lor și, în casa lui Dumnezeu, îndeplinesc o datorie pentru a fi binecuvântați. Tocmai pentru a obține binecuvântări, oamenii se leapădă de toate și pot să îndure multă suferință: nu există dovadă mai bună a naturii satanice a omului. Oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt diferiți, simt că sensul vine din a trăi conform adevărului, că baza faptului de a fi om este supunerea față de Dumnezeu, teama de Dumnezeu și ferirea de rău, că acceptarea însărcinării date de Dumnezeu este o responsabilitate perfect normală și justificată, că doar oamenii care îndeplinesc îndatoririle unei ființe create de Dumnezeu sunt vrednici să fie numiți umani – și că, dacă nu sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu și să-I răsplătească dragostea, nu sunt potriviți să fie numiți oameni. Ei simt că a trăi pentru sine este ceva gol și lipsit de sens, că oamenii ar trebui să trăiască pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, a-și îndeplini bine îndatoririle și a trăi vieți cu însemnătate, astfel încât, chiar și atunci când le vine vremea să moară, se vor simți mulțumiți și nu vor avea nici cel mai mic regret, și nu vor fi trăit în zadar. Comparând aceste două situații diferite, se poate vedea că aceasta din urmă e cea a oamenilor ale căror firi s-au transformat. Dacă viața-fire a unei persoane s-a transformat, cu siguranță s-a schimbat și perspectiva ei asupra vieții. Având acum valori diferite, ea nu va mai trăi niciodată pentru sine și nu va mai crede niciodată în Dumnezeu cu scopul de a câștiga binecuvântări. O astfel de persoană va fi capabilă să spună: „Chiar merită să-L cunosc pe Dumnezeu. Dacă aș muri după ce am ajuns să-L cunosc, atunci ar fi grozav! Dacă voi putea să-L cunosc pe Dumnezeu și să mă supun Lui și dacă voi putea să trăiesc o viață plină de însemnătate, atunci nu voi fi trăit în zadar, nici nu voi muri cu vreun regret; nu voi avea nicio plângere.” Perspectiva acestei persoane asupra vieții s-a transformat. Principalul motiv al schimbării din viața-fire a cuiva este acela de a deține adevărul-realitate, de a fi dobândit adevărul și de a avea cunoaștere de Dumnezeu; perspectiva persoanei asupra vieții este astfel schimbată, iar valorile sale sunt diferite de cele dinainte. Transformarea începe din interiorul inimii și al propriei vieți; cu siguranță nu este o schimbare exterioară. Unii credincioși noi, după ce au început să creadă în Dumnezeu, lasă în urmă lumea laică. Ulterior, când întâlnesc non-credincioși, acești credincioși au puține de spus și rareori iau legătura cu rudele și prietenii lor non-credincioși. Cei non-credincioși spun: „Această persoană s-a schimbat.” Credincioșii se gândesc atunci: „Viața-fire pe care o am s-a transformat; acești non-credincioși spun că m-am schimbat.” S-a transformat cu adevărat firea unei astfel de persoane? Nu s-a transformat. Ceea ce manifestă ea sunt simple schimbări exterioare. Nu a existat nicio schimbare reală în viața sa, iar natura ei satanică rămâne înrădăcinată în inima sa, complet neatinsă. Uneori, oamenii sunt cuprinși de ardoare datorită lucrării Duhului Sfânt; ar putea avea loc unele schimbări exterioare, iar ei ar putea face câteva fapte bune. Totuși, nu e același lucru cu a dobândi o transformare a firii. Dacă nu deții adevărul, iar viziunea ta asupra lucrurilor nu s-a schimbat, chiar până în punctul de a nu fi deloc diferită de cea a non-credincioșilor, și dacă perspectiva ta asupra vieții și valorile tale nu s-au modificat nici ele și dacă nici măcar nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu – ceea ce e minimul pe care ar trebui să îl deții – atunci nu te apropii deloc de a fi dobândit o schimbare a firii. Pentru a ajunge la o schimbare a firii, cel mai important lucru este că trebuie să urmărești să Îl înțelegi pe Dumnezeu și să ai o înțelegere adevărată cu privire la El. Să-l luăm pe Petru drept exemplu. Când Dumnezeu a vrut să i-l dea Satanei, el a spus: „Și dacă mă vei da Satanei, Tu ești tot Dumnezeu. Tu ești atotputernic și totul este în mâinile Tale. Cum să nu Te slăvesc pentru lucrurile pe care le faci? Dar dacă aș putea să Te cunosc înainte să mor, n-ar fi mai bine?” El simțea că în viața oamenilor cel mai important era să Îl cunoască pe Dumnezeu; după ce Îl cunoști pe Dumnezeu, orice fel de moarte ar fi bună și orice fel în care Dumnezeu ar gestiona-o ar fi bun. Simțea că a-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai important lucru; dacă nu ar fi obținut adevărul, n-ar fi fost niciodată mulțumit, dar nici nu s-ar fi plâns de Dumnezeu. Doar ar fi urât faptul că nu a urmărit adevărul. Având în vedere spiritul lui Petru, faptul că a urmărit sincer să-L cunoască pe Dumnezeu ne arată că perspectiva lui asupra vieții și valorile lui s-au schimbat. Dorința lui adâncă de a-L cunoaște pe Dumnezeu dovedește că Îl cunoscuse cu adevărat pe Dumnezeu. Prin urmare, se poate vedea din această afirmație că firea lui se schimbase; Petru era o persoană a cărui fire se transformase. Chiar la finalul acestei experiențe, Dumnezeu a spus că Petru era cel care Îl cunoștea cel mai mult pe Dumnezeu; el era cel care Îl iubea pe Dumnezeu cu adevărat. În lipsa adevărului, viața-fire a unui om nu se poate schimba niciodată cu adevărat. Dacă puteți urmări realmente adevărul și intra în adevărul-realitate, doar atunci puteți dobândi o schimbare a vieții-firi pe care o aveți.