Aveți acum un oarecare discernământ privind firea coruptă pe care o dezvăluiți. Odată ce puteți să vedeți limpede lucrurile corupte pe care sunteți încă în stare să le dezvăluiți în mod regulat și lucrurile contrare adevărului pe care încă e posibil să le faceți, curățirea firii voastre corupte va fi ușoară. De ce, în multe chestiuni, oamenii nu se pot controla? Pentru că, în orice moment și în orice privință, ei sunt controlați de firile lor corupte, care îi constrâng și îi perturbă în toate lucrurile. Când totul merge bine și ei nu s-au poticnit și nu au devenit negativi, unii oameni simt invariabil că au statură și nu se sinchisesc atunci când văd o persoană rea, un conducător fals sau un antihrist fiind dezvăluit și eliminat. Ba chiar se vor lăuda în fața tuturor că: „Oricine altcineva ar putea să se poticnească, dar nu eu. Oricine altcineva s-ar putea să nu-L iubească pe Dumnezeu, dar eu Îl iubesc.” Ei cred că pot să rămână fermi în mărturia lor în orice situație sau împrejurare. Și rezultatul? Va veni o zi când vor fi încercați și se vor plânge de Dumnezeu. Nu reprezintă acest lucru un eșec, o poticnire? Nimic nu-i dezvăluie pe oameni mai mult decât atunci când sunt încercați. Dumnezeu scrutează ungherele lăuntrice ale inimii omului și oamenii nu trebuie să se laude niciodată. Indiferent cu ce se laudă, în privința acelui lucru se vor poticni într-o zi, mai devreme sau mai târziu. Când îi văd pe alții poticnindu-se și eșuând într-o anumită împrejurare, ei nu se gândesc la asta și chiar cred că ei înșiși nu pot greși, că vor fi capabili să rămână fermi, dar și ei ajung să se poticnească și să eșueze în aceeași împrejurare. Cum e posibil așa ceva? Asta se întâmplă pentru că oamenii nu-și înțeleg amănunțit natura-esență; cunoașterea de către ei a problemelor privind natura-esență personală încă este insuficient de profundă, așa că punerea adevărului în practică este foarte extenuantă pentru ei. De exemplu, unii oameni sunt foarte înșelători și necinstiți cu vorba și fapta și, totuși, dacă îi întrebi în ce privință este mai gravă firea lor coruptă, ei vor spune: „Sunt un pic înșelător.” Vor spune doar că sunt puțin înșelători, dar nu spun că însăși natura lor este înșelătoare și nu spun că sunt persoane înșelătoare. Cunoașterea de către ei a propriei stări corupte nu este atât de profundă și nu o tratează la fel de serios, și nici atât de temeinic ca alții. Din perspectiva celorlalți, această persoană este foarte înșelătoare și necinstită și toate spusele ei sunt tertipuri, iar cuvintele și acțiunile sale nu sunt niciodată sincere – însă acea persoană nu este capabilă să se cunoască atât de profund. Orice cunoaștere pe care se întâmplă să o aibă este pur și simplu superficială. Ori de câte ori vorbește și acționează, dezvăluie o parte din natura sa și, totuși, nu este conștientă de acest lucru. Crede că felul în care acționează nu reprezintă o dezvăluire a corupției; consideră că a pus deja adevărul în practică, dar, pentru cei care observă, această persoană este destul de necinstită și înșelătoare, iar cuvintele și acțiunile ei sunt foarte necinstite. Adică, oamenii au o înțelegere foarte superficială a propriei naturi și există o incongruență imensă între acest lucru și cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi dau în vileag. Ceea ce expune Dumnezeu nu este o greșeală, ci mai degrabă faptul că oamenilor le lipsește o înțelegere adecvat de profundă a propriei naturi. Oamenii nu au o înțelegere fundamentală sau esențială despre ei înșiși; în schimb, se concentrează și își dedică energia pentru a ajunge să-și cunoască acțiunile și dezvăluirile exterioare. Chiar dacă unii oameni sunt ocazional în stare să spună câte ceva despre cunoașterea lor de sine, nu va fi foarte profund. Nimeni nu s-a gândit vreodată că este un anumit tip de persoană sau că are un anumit tip de natură din cauza faptului că a făcut un anumit tip de lucru sau că a dezvăluit un anumit lucru. Dumnezeu a dat în vileag natura și esența omului, dar ceea ce înțeleg oamenii este că modurile lor de a face lucrurile și modurile lor de a vorbi sunt imperfecte și deficiente; prin urmare, este o sarcină extenuantă ca ei să pună adevărul în practică. Oamenii cred că greșelile lor sunt doar manifestări de moment, dezvăluite fără grijă, mai degrabă decât că sunt dezvăluiri ale naturii lor. Atunci când oamenii gândesc astfel, le este foarte greu să se cunoască cu adevărat și le este foarte dificil să înțeleagă și să practice adevărul. Întrucât ei nu cunosc adevărul și nu însetează după el, când vine vorba despre a pune adevărul în practică, ei doar respectă reglementările într-un mod superficial. Oamenii nu își consideră natura ca fiind foarte rea și nu cred că sunt atât de răi încât să trebuiască să fie distruși sau pedepsiți. Totuși, conform standardelor lui Dumnezeu, oamenii sunt prea profund corupți, sunt încă departe de standardele pentru mântuire, deoarece ei au doar unele abordări care nu par să încalce fățiș adevărul, dar, de fapt, nu practică adevărul și nu sunt supuși față de Dumnezeu.

Modificările din comportamentul sau conduita oamenilor nu implică o schimbare a naturii lor. Motivul pentru care așa stau lucrurile este că modificările din purtarea oamenilor nu pot să le schimbe în mod esențial înfățișarea inițială, cu atât mai puțin să le transforme natura. Practica oamenilor va deveni îndeajuns de profundă și mai mult decât respectarea unui set de reglementări numai atunci când oamenii vor înțelege adevărul, își vor cunoaște propria natură-esență și vor fi capabili să pună adevărul în practică. Modul în care omul practică în prezent adevărul nu corespunde încă standardelor și nu poate dobândi pe deplin tot ceea ce adevărul impune. Oamenii practică doar o parte din adevăr și numai atunci când se află în anumite stări și împrejurări pot pune o mică parte din adevăr în practică; nu este cazul ca ei să fie capabili să pună în practică adevărul în toate circumstanțele și în toate situațiile. Atunci când, ocazional, o persoană este fericită și starea ei este bună sau când are părtășie cu ceilalți și are o cale de practică în inimă, temporar, este capabilă să facă unele lucruri care sunt în concordanță cu adevărul, dar când trăiește cu oameni negativi și care nu urmăresc adevărul și este influențată de acești oameni, în inima ei își pierde calea și este incapabilă să practice adevărul. Acest lucru arată că statura ei este prea mică și că încă nu înțelege realmente adevărul. Sunt unii indivizi care, dacă sunt îndrumați și conduși de oamenii potriviți, sunt capabili să pună în practică adevărul; totuși, dacă sunt induși în eroare și perturbați de un conducător fals sau de un antihrist, nu numai că sunt incapabili să practice adevărul, dar sunt și susceptibili de a fi induși în eroare să-i urmeze pe acei oameni. Astfel de oameni sunt încă în pericol, nu-i așa? Astfel de oameni, cu acest tip de statură, nu ar putea fi capabili să practice adevărul în toate problemele și situațiile. Chiar dacă practică adevărul, acest lucru s-ar întâmpla doar atunci când sunt în toane bune sau îndrumați de alții; fără cineva bun care să-i conducă, uneori tot vor fi capabili să facă lucruri care încalcă adevărul și se vor abate de la cuvintele lui Dumnezeu. Și din ce cauză se întâmplă asta? Se întâmplă pentru că ai ajuns să-ți cunoști doar câteva dintre stări, nu-ți cunoști natura-esență și nu ai atins statura răzvrătirii împotriva trupului și practicării adevărului; ca atare, nu ai niciun control asupra lucrurilor pe care le vei face în viitor și nu poți garanta că vei fi capabil să rămâi ferm în orice împrejurare sau încercare. Există momente în care te afli într-o anumită stare și poți să pui adevărul în practică și pari să te fi schimbat un pic și, totuși, în împrejurări diferite, ești incapabil să pui adevărul în practică. Acest lucru e ceva involuntar. Uneori poți să practici adevărul și alteori nu poți. Într-o clipă înțelegi și, în următoarea, ești confuz. Acum, nu faci nimic rău, dar poate vei face în scurt timp. Asta dovedește că lucrurile corupte încă mai există în tine și dacă nu ești în stare să te cunoști cu adevărat, aceste lucruri nu vor fi ușor de rezolvat. Dacă nu poți dobândi o înțelegere temeinică a propriei firi corupte și ești capabil, în cele din urmă, să faci lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci ești în pericol. Dacă poți să-ți vezi ca atare natura și să o urăști, vei putea să te controlezi, să te răzvrătești împotriva ta și să pui adevărul în practică.

Astăzi, oamenii nu acordă prioritate practicării și pătrunderii în adevăr; ei se concentrează doar să înțeleagă și să spună cuvinte și doctrine și cred că acest lucru este suficient pentru a-și satisface nevoile psihologice și pentru a nu fi supărați sau negativi. Indiferent cât de mult te ajută să ai părtășie despre adevăr în momentul respectiv, după aceea nu-l pui în practică – care este problema aici? Este aceea că tu acorzi atenție doar înțelegerii sau ascultării adevărului, dar nu te concentrezi la a-l pune în practică. A rezumat vreunul dintre voi cum să practice o parte a adevărului sau la câte stări se referă acea parte a adevărului? Nu! Cum puteți rezuma aceste lucruri? Pentru a le rezuma, trebuie să le fi experimentat personal; nu este de niciun folos doar să aveți părtășie despre câteva cuvinte și doctrine. Dintre toate dificultățile omului, a nu fi interesat de practicarea adevărului este cea mai mare. Dacă o persoană poate sau nu să practice adevărul depinde de ceea ce urmărește ea. Unii oameni se dotează cu adevărul pentru a răspândi Evanghelia, alții se dotează cu adevărul pentru a le spune altora despre el și pentru a se da în spectacol, nu pentru a-l pune în practică și a se schimba. Oamenii care acordă atenție acestor lucruri se căznesc să practice adevărul. Aceasta este o altă dificultate a omului. Unii spun: „Acum simt că sunt în stare să pun în practică unele adevăruri; nu este ca și cum aș fi absolut incapabil să pun în practică vreun adevăr. În unele împrejurări, pot să fac lucruri în conformitate cu adevărul, ceea ce înseamnă că sunt considerat o persoană care practică și deține adevărul.” În comparație cu situația de dinainte sau cu momentul în care ai început să crezi în Dumnezeu, starea ta s-a schimbat un pic. În trecut, nu înțelegeai nimic și nici nu știai care era adevărul sau ce era o fire coruptă. Acum ai ajuns să știi câteva lucruri despre ele și ai unele abordări bune, însă aceasta este doar o mică parte din tine care s-a schimbat; nu este o transformare autentică a firii tale, deoarece ești incapabil să pui în practică adevăruri mai importante și mai profunde care au legătură cu natura ta. Față de cum erai în trecut, chiar te-ai schimbat într-o anumită măsură, dar această transformare reprezintă doar o mică schimbare în umanitatea ta; în ceea ce privește schimbarea firii, ești departe. Adică nu ți-ai atins ținta de a pune adevărul în practică. Uneori, oamenii se află într-o stare în care nu sunt negativi și au energie, dar cred că nu au nicio cale pentru a cunoaște și a practica adevărul și nu îi interesează să afle cum să-l practice. Cum se întâmplă asta? Uneori nu poți să pricepi calea, așa că doar respecți reglementări și crezi că practici adevărul și, prin urmare, ești încă incapabil să-ți rezolvi dificultățile. În inima ta, simți că practici adevărul și că-ți demonstrezi loialitatea și te întrebi de ce încă apar probleme. Asta se întâmplă deoarece acționezi bazându-te pe intențiile tale bune și folosindu-ți eforturile subiective – nu cauți intențiile lui Dumnezeu, nu acționezi potrivit cerințelor adevărului și nici nu respecți principiile. Prin urmare, te simți mereu ca fiind cu mult sub standardele lui Dumnezeu, inima ta este neliniștită, iar tu devii negativ fără să-ți dai seama. Dorințele și eforturile subiective ale unui individ sunt departe de cerințele adevărului și au, de asemenea, o natură diferită. Abordările exterioare ale oamenilor nu pot să înlocuiască adevărul și nu sunt duse la bun sfârșit în deplină conformitate cu dorințele lui Dumnezeu, în timp ce adevărul este adevărata exprimare a intențiilor Sale. Unii oameni care răspândesc Evanghelia se gândesc: „Am suferit destul de mult și am plătit un preț și toată ziua sunt ocupat cu predicarea Evangheliei. Cum poți Tu să spui că nu practic adevărul?” Atunci, permite-Mi să te întreb: câte adevăruri ai în inima ta? Atunci când predici Evanghelia, câte lucruri faci în concordanță cu adevărul? Înțelegi intențiile lui Dumnezeu? Nici măcar tu însuți nu poți să spui dacă faci lucruri pur și simplu sau practici adevărul, pentru că te concentrezi doar să-ți folosești acțiunile ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și să-I câștigi aprobarea, și nu folosești standardul „mulțumirii lui Dumnezeu căutându-I intențiile, pentru a te conforma adevărului în toate lucrurile” ca să te evaluezi. Dacă spui că practici adevărul, cât de mult s-a schimbat firea ta în această perioadă? Cât de mult a crescut dragostea ta pentru Dumnezeu? Evaluându-te în acest fel, în inima ta vei ști clar dacă practici sau nu adevărul.