Întrucât vorbim despre subiectul căsniciei, ar trebui să vedem care sunt, de fapt, definiția și conceptul precis, corect de căsnicie. Întrucât vorbim despre definiția și conceptul precis, corect de căsnicie, trebuie să căutăm răspunsul în cuvintele lui Dumnezeu, să dăm căsniciei o definiție și un concept corect pe baza tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le-a spus și le-a făcut cu privire la această chestiune, să clarificăm adevărata stare a căsniciei, precum și intenția inițială din spatele creării și existenței căsniciei. Dacă vrei să vezi clar definiția și conceptul de căsnicie, atunci trebuie să începi prin a-i studia pe strămoșii omenirii. Care este motivul pentru a începe să-i studiezi pe strămoșii omenirii? Omenirea a reușit să supraviețuiască până acum datorită căsniciei strămoșilor săi; cu alte cuvinte, cauza primară a faptului că există atât de mulți oameni în prezent este căsnicia dintre oamenii pe care Dumnezeu i-a creat la început. Așadar, dacă vrei să înțelegi definiția și conceptul precis de căsnicie, trebuie să începi prin a studia căsnicia strămoșilor omenirii. Când a început căsnicia pentru strămoșii omenirii? A început odată cu crearea omului de către Dumnezeu. Este consemnată încă din Cartea Genezei, deci trebuie să deschidem Biblia și să vedem ce spun aceste fragmente. Sunt oamenii, în majoritatea lor, interesați de acest subiect? Cei care sunt deja căsătoriți ar putea crede că nici măcar nu este nimic de discutat, că acest subiect este foarte banal, dar tinerii singuri sunt deosebit de interesați de acest subiect, fiindcă ei consideră căsnicia misterioasă și cred că există multe lucruri pe care nu le cunosc despre ea. Așadar, haideți să începem discuția de la sursă. Să citească cineva din Geneza 2:18. („Și Iahve Dumnezeu a spus: «Nu este bine ca omul să fie singur; voi face un ajutor potrivit pentru el.»”) Apoi, din Geneza 2:21-24. („Și Iahve Dumnezeu a trimis un somn profund peste Adam și el a adormit: și i-a luat una dintre coaste, închizând carnea la loc; Și din coastele, pe care Iahve Dumnezeu le luase de la om, a făcut o femeie și i-a adus-o omului. Și Adam a spus: «Aceasta este acum os din osul meu și trup din trupul meu; ea va fi numită Femeie, pentru că a fost luată de la Bărbat.» De aceea, bărbatul își va părăsi părinții și se va uni cu soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.”) Apoi, din Geneza 3:16-19. („El i-a zis femeii: Îți voi mări mult durerile nașterii; în durere vei naște copii. Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine. Și lui Adam i-a spus: Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul din care-ți poruncisem să nu mănânci, blestemat este pământul din cauza ta; cu mâhnire îți vei lua hrana din el câte zile vei trăi; îți va da spini și mărăcini, iar tu din plantele câmpului vei mânca; cu sudoarea frunții îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.”) Ne vom opri acolo. Sunt cinci versete în capitolul doi și patru versete în capitolul trei, în total, nouă versete din Scripturi. Nouă versete din Geneză descriu un lucru, și anume, cum a apărut căsnicia strămoșului omenirii. Nu este așa? (Ba da.) Acum înțelegeți? Înțelegeți puțin mai bine sensul general și puteți să vi-l amintiți? Care este lucrul principal despre care discutăm aici? (Cum a apărut căsnicia strămoșului omenirii.) Deci cum a apărut, de fapt? (A pregătit-o Dumnezeu.) Așa e, asta este situația adevărată. A pregătit-o Dumnezeu pentru om. Dumnezeu l-a creat pe Adam, apoi i-a creat o parteneră, o consoartă care să-l ajute și care să-l însoțească, să trăiască împreună cu el. Aceasta este originea căsniciei pentru strămoșul omenirii și este sursa căsniciei umane. Nu este așa? (Ba da.) Știm sursa căsniciei umane: a fost sorocită de Dumnezeu. Dumnezeu a pregătit o parteneră pentru strămoșul omenirii, care ar putea fi numită și consoartă, care apoi, avea să-l ajute și să-l însoțească de-a lungul vieții. Aceasta este originea și sursa căsniciei umane. Așadar, după ce am analizat originea și sursa căsniciei umane, cum ar trebui să înțelegem corect căsnicia? Ați spune că este sacră căsnicia? (Da.) Este sacră? Are ea ceva de-a face cu sfințenia? Nu are. Nu puteți spune că este sacră. Căsnicia este rânduită și sorocită de Dumnezeu. Își are originea și sursa în creația lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat primul om, care avea nevoie de o parteneră ca să-l ajute și să-l însoțească, să trăiască împreună cu el, astfel că Dumnezeu i-a creat o parteneră, iar apoi, a apărut căsnicia umană. Asta este tot. Este cât se poate de simplu. Aceasta este înțelegerea rudimentară despre căsnicie pe care ar trebui s-o aveți. Căsnicia vine de la Dumnezeu; este rânduită și sorocită de El. Măcar puteți spune că nu este un lucru negativ, ci mai degrabă pozitiv. Se poate spune, în mod precis, și că este adecvată, că este un segment adecvat pe parcursul vieții umane și în procesul existenței oamenilor. Nu este malefică și nici nu este un instrument sau un mijloc de corupere a omenirii; este adecvată și pozitivă, fiindcă a fost creată și poruncită de Dumnezeu și, bineînțeles, fiindcă El a rânduit-o. Căsnicia umană își are originea în creația lui Dumnezeu și este ceva ce El personal a rânduit și a poruncit, deci privind lucrurile din acest unghi, singura perspectivă pe care se cuvine să o aibă cineva cu privire la căsnicie este că aceasta vine de la Dumnezeu, că este un lucru adecvat și pozitiv, că nu este negativă, malefică, egoistă sau sumbră. Nu vine de la om, nici de la Satana, și cu atât mai puțin s-a dezvoltat organic în natură; mai degrabă, Dumnezeu a creat-o cu propriile mâini și a rânduit-o și a poruncit-o personal. Acest lucru este absolut sigur. Asta reprezintă definiția și conceptul original și precis al căsniciei.

Acum, că înțelegeți conceptul și definiția precisă a căsniciei, pe care se cuvine să le aibă oamenii, haideți să analizăm: care este sensul din spatele poruncii și rânduielii lui Dumnezeu cu privire la căsnicie? El este menționat în versetele din Biblie pe care tocmai le-am citit, și anume, de ce omenirea are căsnicia, care au fost gândurile lui Dumnezeu, care au fost situația și împrejurările în acel moment și în ce împrejurări a dat Dumnezeu omului această căsnicie. Iahve Dumnezeu a spus lucrurile astfel: „Nu este bine ca omul să fie singur; voi face un ajutor potrivit pentru el.” Aceste cuvinte spun două lucruri. În primul rând, Dumnezeu a văzut că acest bărbat era prea stingher de unul singur, fără o parteneră, fără cineva cu care să vorbească sau o însoțitoare cu care să împartă fericirea și gândurile lui; El a văzut că viața lui ar fi anostă, insipidă și neinteresantă, așa că I-a venit un gând: un bărbat este puțin stingher, deci trebuie să-i fac o parteneră. Această parteneră va fi consoarta lui, care îl va însoți peste tot și-l va ajuta să facă toate lucrurile; va fi partenera și consoarta lui. Scopul unei partenere este să-l însoțească de-a lungul vieții, să meargă înainte împreună cu el pe calea vieții lui. Indiferent dacă pentru zece, douăzeci, o sută sau două sute de ani, partenera lui îi va fi alături, va fi cea care-l va însoți peste tot, care va vorbi cu el, care va împărtăși cu el fericirea, durerea și fiecare emoție și, în același timp, îl va însoți și-l va împiedica să se simtă singur sau stingher. Aceste gânduri și idei ce se nasc în mintea lui Dumnezeu sunt împrejurările din jurul sursei căsniciei umane. În aceste împrejurări, Dumnezeu a mai făcut ceva. Haideți să analizăm consemnarea biblică: „Și Iahve Dumnezeu a trimis un somn profund peste Adam și el a adormit: și i-a luat una dintre coaste, închizând carnea la loc; Și din coastele, pe care Iahve Dumnezeu le luase de la om, a făcut o femeie și i-a adus-o omului.” Dumnezeu a luat o coastă a bărbatului, a luat pământ și a folosit coasta pentru a mai face o persoană. Această persoană a fost făcută din coasta bărbatului, creată din coasta lui. Colocvial vorbind, această persoană – partenera lui Adam – a fost creată din carnea și din osul luat din corpul lui, deci nu am putea spune că, așa cum era partenera lui, era și o parte din corpul lui? (Ba da.) Cu alte cuvinte, ea a fost derivată din el. După ce a fost creată, cum a numit-o Adam? „Femeie.” Adam era bărbat, ea era femeie; în mod clar, aceștia erau doi oameni de sexe diferite. Dumnezeu a făcut mai întâi o persoană cu caracteristici fiziologice masculine, apoi El a luat o coastă de la bărbat și a creat o persoană cu caracteristici fiziologice feminine. Acești doi oameni au trăit împreună ca un tot unitar, ceea ce constituie o căsnicie, deci așa a apărut căsnicia. Așadar, indiferent de ce pereche de părinți este crescut un om, în final, toți trebuie să se căsătorească și să fie uniți cu partenerul lor sub porunca și rânduielile lui Dumnezeu și să meargă până la capătul drumului. Aceasta este porunca lui Dumnezeu. În primul rând, privind lucrurile în mod obiectiv, oamenii au nevoie de parteneri; în al doilea rând, privind lucrurile în mod subiectiv, întrucât căsnicia este poruncită de Dumnezeu, soțul și soția ar trebui să formeze un tot unitar, să fie o singură persoană, care nu poate fi divizată. Acesta este și un fapt subiectiv, și unul obiectiv. Așadar, fiecare persoană trebuie să părăsească familia în care s-a născut, să se căsătorească și să-și întemeieze o familie cu partenerul său. Acest lucru e inevitabil. De ce? Fiindcă este poruncit de Dumnezeu și este ceva ce El a rânduit de la începuturile omului. Ce le spune asta oamenilor? Indiferent cine îți imaginezi că este partenerul tău, dacă este sau nu cel de care ai nevoie și la care speri în mod subiectiv și indiferent care sunt condițiile lui, persoana cu care te vei căsători, cu care vei întemeia o familie și-ți vei petrece această viață este cu siguranță cea deja rânduită și sorocită de către Dumnezeu pentru tine. Nu este așa? (Ba da.) Care este motivul pentru asta? (Porunca lui Dumnezeu.) Motivul este porunca lui Dumnezeu. Privind lucrurile în contextul vieților dinainte sau din perspectiva lui Dumnezeu, un soț și o soție care se căsătoresc sunt, de fapt, un tot unitar, deci Dumnezeu rânduiește ca tu să te căsătorești și să-ți petreci viața cu persoana cu care formezi un tot unitar. Simplu spus, așa stau lucrurile. Indiferent dacă persoana cu care te căsătorești este iubitul visurilor tale, dacă este Făt-Frumosul tău, dacă este persoana pe care o așteptai, dacă tu o iubești sau ea te iubește pe tine, dacă vă căsătoriți într-un mod foarte firesc, din noroc și coincidență, sau în alte împrejurări, căsnicia voastră este sorocită de Dumnezeu. Sunteți partenerii pe care Dumnezeu i-a menit unul pentru altul, oamenii cărora Dumnezeu le-a poruncit să se însoțească unul pe altul, să-și petreacă această viață împreună și să meargă până la capăt ținându-se de mână. Nu este așa? (Ba da.) Credeți că această înțelegere este pretențioasă sau denaturată? (Nu.) Nu este nici pretențioasă, nici denaturată. Unii oameni spun: „Este posibil să greșești când spui asta. Dacă aceste căsnicii chiar sunt poruncite de Dumnezeu, atunci de ce, totuși, unele dintre ele sfârșesc în divorț?” Asta se întâmplă fiindcă acești oameni au probleme cu umanitatea lor, ceea ce este o chestiune separată. Asta atinge subiectul urmăririi adevărului, despre care vom avea părtășie mai târziu. Momentan, făcând referire la definiția, înțelegerea și conceptul precis de căsnicie, realitatea este că așa stau lucrurile. Unii oameni spun: „Întrucât Tu spui că soțul și soția sunt un tot unitar, atunci nu este așa cum spun non-credincioșii: «Dacă este predestinat, atunci este predestinat, iar dacă nu este predestinat, atunci nu este predestinat!» și cum spun oamenii din unele națiuni,^[a] «Este nevoie de o sută de ani de karmă bună să dobândești șansa de a călători cu cineva în barcă și de o mie de ani de karmă bună pentru a împărți un pat conjugal»?” Credeți că o căsnicie, așa cum vorbim despre ea acum, are ceva de-a face cu aceste zicale? (Nu.) Nu au nicio legătură între ele. Căsnicia nu există ca urmare a cultivării – este poruncită de Dumnezeu. Când Dumnezeu poruncește ca doi oameni să devină soț și soție, să devină parteneri, nu este nevoie ca ei să se autocultive. Ce ar cultiva ei? Fibra morală? Umanitatea? Nu este nevoie ca ei să se autocultive. Acesta este un mod budist de a vorbi, care nu este adevărul și nu are nimic de-a face cu adevărul. Căsnicia umană este rânduită și poruncită de Dumnezeu. Fie formal, fie textual, în definiție sau în concept, căsnicia ar trebui înțeleasă în acest fel. Prin cuvintele consemnate în Biblie, prin această părtășie, aveți o definiție și un concept al căsniciei precis, aliniat cu adevărul? (Da.) Acest concept și această definiție nu sunt denaturate; nu este o perspectivă idealizată și cu atât mai puțin este înțeleasă și definită prin emoții umane. Mai degrabă are o bază; se bazează pe cuvintele și acțiunile lui Dumnezeu și se bazează pe rânduielile și poruncile Lui. Fiindcă am ajuns în acest punct, pricepeți cu toții înțelegerea și definiția de bază a căsniciei? (Da.) Acum, că o înțelegeți, nu veți mai avea fantezii abstracte despre căsnicie și nemulțumirile voastre privind căsnicia se vor împuțina, nu-i așa? Ar putea exista unii care spun: „Căsnicia este poruncită de Dumnezeu – nu este nimic de spus în această privință – dar căsniciile se destramă. Care este explicația?” Există multe motive pentru acest lucru. Omenirea coruptă are firi corupte, oamenii nu pot fi conștienți de esența problemelor, urmăresc satisfacerea propriilor pofte și preferințe, până în punctul în care promovează lucruri malefice, așa încât căsniciile lor se destramă. Acesta este un subiect separat, despre care nu vom discuta mai mult.

Haideți să vorbim despre întrajutorarea și însoțirea reciprocă în căsnicie. Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; voi face un ajutor potrivit pentru el.” Cei care sunt căsătoriți știu că o căsnicie aduce multe beneficii unei familii și vieții unei persoane, pe care aceasta nu și le-ar fi închipuit. Inițial, oamenii sunt foarte stingheri și solitari atunci când trăiesc singuri, fără cineva căruia să i se destăinuie, cu care să vorbească și care să le țină companie; viața este deosebit de anostă și inutilă. După ce se căsătoresc, nu mai este nevoie să sufere de această singurătate și izolare. Au cui să i se destăinuie. Uneori, își varsă ofurile partenerului lor și uneori, își împărtășesc emoțiile și bucuriile, sau chiar își varsă nervii. Uneori, își deschid sufletul unul în fața celuilalt și viața pare plină de bucurie și fericire. Își sunt unul altuia confidenți și cred unul în celălalt, deci în afară de faptul că nu mai sunt stingheri, experimentează mult mai multe plăceri și se bucură de fericirea de a avea un partener. În afară de diverse dispoziții, emoții și sentimente, precum și diverse gânduri care trebuie exprimate, oamenii trebuie să se confrunte cu multe aspecte practice în viața cotidiană, în timp ce-și duc existența, aspecte precum nevoile zilnice, îmbrăcămintea, hrana și locuința. De exemplu, să spunem că doi oameni vor să trăiască împreună și au nevoie să construiască o mică magazie. Bărbatul trebuie să fie zidar, să pună cărămizi pentru a construi un perete, iar femeia îl poate ajuta, dându-i cărămizi și amestecând mortarul, sau ștergându-i sudoarea și dându-i apă. Cei doi vorbesc și râd împreună, iar el are un ajutor, ceea ce este bine. Chiar înainte să se lase întunericul, lucrarea este gata. Este exact cum descrie vechea operă chinezească „Cuplul de nimfe”: „Eu iau apă și tu uzi grădina.” Și mai ce? („Tu lucrezi pământul, iar eu țes pânza.”) Așa este. Una țese pânza, în timp ce unul lucrează pământul; una este stăpână înăuntru, celălalt este stăpân afară. Este chiar bine să trăiești așa. S-ar putea numi completare armonioasă, sau coexistență în armonie. În acest fel, în viață, aptitudinile bărbatului sunt la vedere, iar domeniile în care el are lipsuri sau nu are aptitudini sunt compensate de către femeie; unde femeia este slabă, bărbatul o iartă, o ajută și o asistă, iar punctele ei forte sunt și ele la vedere, aducând beneficii bărbatului familiei. Soțul și soția își fac propria datorie, învățând din punctele forte ale celuilalt, ca să-și compenseze propriile slăbiciuni și lucrând împreună pentru a proteja armonia căminului și viața și supraviețuirea întregii familii. Bineînțeles, mai important decât compania este faptul că se susțin și se însoțesc unul pe celălalt de-a lungul vieții, petrecându-și bine zilele, indiferent dacă în sărăcie sau în bogăție. Pe scurt, așa cum a zis Dumnezeu, nu este bine ca omul să fie singur, deci El a rânduit căsnicia în numele lui – bărbatul să taie lemne și să întrețină curtea, femeia să gătească, să facă curățenie, să coasă și să servească întreaga familie. Fiecare își îndeplinește bine treaba, făcând ce trebuie să facă în viață, iar zilele lor trec într-un mod fericit. Viețile oamenilor au progresat treptat pe de-a-ntregul din acest punct unic, ființele umane răspândindu-se și înmulțindu-se până în prezent. Așadar, căsnicia este indispensabilă omenirii ca întreg – indispensabilă dezvoltării ei și indispensabilă oamenilor, ca persoane individuale. Adevăratul sens al căsniciei nu este doar înmulțirea rasei umane, ci, mai important, este ca Dumnezeu să rânduiască un partener pentru fiecare bărbat și pentru fiecare femeie, care îi va însoți în fiecare perioadă din viața lor, fie că este dificilă și dureroasă sau ușoară, plină de bucurie și fericire – în toate aceste momente, vor avea pe cineva căruia să i se confeseze, care să formeze un tot unitar cu ei, în inimă și în minte și care să le împărtășească tristețea, durerea, fericirea și bucuria. Acesta este sensul din spatele faptului că Dumnezeu rânduiește căsnicia pentru oameni și este nevoia subiectivă a fiecărei persoane. Când Dumnezeu a creat omenirea, El nu a vrut ca oamenii să se simtă stingheri, așa că a rânduit căsnicia pentru ei. În căsnicie, bărbații și femeile își asumă fiecare roluri diferite și cel mai important lucru este că se însoțesc și se susțin reciproc, trăind fiecare zi cum se cuvine, parcurgând cu bine drumul vieții. În primul rând, se pot însoți unul pe altul și, în al doilea rând, se pot susține reciproc – acesta este sensul căsniciei și nevoia ca ea să existe. Bineînțeles, este și înțelegerea și atitudinea pe care oamenii ar trebui să le aibă față de căsnicie și este responsabilitatea și obligația pe care ar trebui să le îndeplinească față de căsnicie.

Haideți să revenim și să analizăm Geneza 3:16. Dumnezeu i-a spus femeii: „Îți voi mări mult durerile nașterii; în durere vei naște copii. Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Aceasta este sarcina pe care Dumnezeu a dat-o sexului feminin, care este, bineînțeles, și o cerință prin care El sorocește rolul pe care femeia l-ar juca în căsnicie și responsabilitățile pe care și le-ar asuma. Femeia trebuie să nască, ceea ce, într-o privință, era o pedeapsă pentru fărădelegea ei anterioară și, în altă privință, era responsabilitatea și obligația pe care se presupunea că le va accepta în căsnicie, ca femeie. Avea să rămână însărcinată și să nască și, mai mult, avea să aducă pe lume copii, în suferință. În consecință, după ce se căsătoresc, femeile nu ar trebui să respingă ideea de a avea copii fiindcă se tem de suferință. Aceasta este o greșeală. A face copii este o responsabilitate pe care se cuvine să ți-o asumi. Prin urmare, dacă vrei să ai pe cineva care să te însoțească, să te ajute în viață, atunci trebuie să iei în considerare prima responsabilitate și obligație pe care ți-o asumi când te căsătorești. Dacă este o femeie care spune: „Nu vreau să fac copii”, atunci, bărbații vor zice: „Dacă tu nu vrei să faci copii, atunci eu nu te vreau pe tine.” Dacă nu vrei să înduri durerile facerii, atunci nu ar trebui să te căsătorești. Nu ar trebui să te căsătorești, nu ești vrednică de asta. Când te căsătorești, primul lucru pe care ar trebui să-l faci, ca femeie, este să faci copii și, mai mult, să suferi. Dacă nu poți face asta, atunci nu ar trebui să te căsătorești. Deși nu se poate spune că nu ești vrednică de a fi femeie, cel puțin nu ai reușit să-ți îndeplinești responsabilitatea ca femeie. Să rămâi însărcinată și să naști copii este prima cerință de la femei. A doua cerință este: „Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Să fii partenera unui bărbat – ca femeie, a te mărita cu un bărbat dovedește că ești partenera lui și, vorbind puțin dogmatic, că astfel ești o parte din el, deci dorința inimii tale trebuie să se îndrepte spre el, adică trebuie să-l porți în inima ta. Abia când îl porți în inima ta poți să ai grijă de el și să-l însoțești bucuroasă. Abia atunci, chiar și când soțul tău este bolnav, când întâmpină dificultăți și obstacole, sau când se confruntă cu eșecuri, piedici sau tulburări, fie printre alți oameni, fie în propria viață, poți să-ți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile ca femeie, ținând la el, prețuindu-l, având grijă de el, făcându-l să înțeleagă, alinându-l și sfătuindu-l și încurajându-l într-un mod feminin. Aceasta este o companie care este adevărată, este mai bună. Doar în acest fel va fi fericită căsnicia voastră și doar atunci vei fi capabilă să-ți îndeplinești responsabilitatea de femeie. Bineînțeles, această responsabilitate nu îți este încredințată de către părinții tăi, ci de către Dumnezeu. Acestea sunt responsabilitatea și obligația pe care se cuvine să le îndeplinească o femeie. Ca femeie, așa se cuvine să fii. Acesta este modul în care se cuvine să-ți tratezi și să-ți îngrijești soțul; acestea sunt responsabilitatea și obligația ta. Dacă o femeie nu poate să facă asta, atunci, nu este o femeie bună și, bineînțeles, nu este o femeie acceptabilă, fiindcă nu a reușit să îndeplinească nici măcar cerințele minime ale lui Dumnezeu pentru femei: „Dorința ta va fi pentru soțul tău.” Înțelegi? (Da.) Ca parteneră a unui bărbat, ești capabilă să-ți adori și să-ți îngrijești soțul când lucrurile merg bine, când el are bani și putere, când este ascultător și are mare grijă de tine, când te face fericită și mulțumită în toate privințele. Dar când se confruntă cu dificultăți, cu boală, frustrări, eșecuri, descurajări sau dezamăgiri, când lucrurile nu merg așa cum vrea el, atunci ești incapabilă să îndeplinești responsabilitățile și obligațiile pe care se cuvine să le îndeplinească o femeie, ești incapabilă să-l alini sincer, să-l faci să înțeleagă, să-l încurajezi sau să-l susții. În acest caz, nu ești o femeie bună, fiindcă nu ai îndeplinit responsabilitatea unei femei și nu ești o parteneră bună pentru un bărbat. Deci s-ar putea spune că o asemenea femeie este o femeie rea? Este exclus să o numim „rea”; dar cel puțin nu ai conștiința și rațiunea pe care le cere Dumnezeu, pe care se cuvine să le aibă cineva cu umanitate normală – ești o femeie fără umanitate. Nu este așa? (Ba da.) Am terminat de vorbit despre cerințele adresate femeilor. Dumnezeu a afirmat responsabilitatea unei femei față de soțul ei, care este aceasta: „Dorința ta va fi pentru soțul tău.” Acest cuvânt, „dorință”, nu se referă la iubire sau la afecțiune; mai degrabă, înseamnă că trebuie să-l porți în suflet. Trebuie să-ți fie drag; trebuie să-l tratezi ca pe iubitul tău, ca pe cealaltă jumătate a ta. El este cel pe care trebuie să-l prețuiești, să-l însoțești și la care trebuie să ții, cel de care trebuie să ai grijă, ca și el de tine, până la sfârșitul vieții voastre. Trebuie să ai grijă de el și să-l prețuiești din toată inima. Aceasta este responsabilitatea ta – la asta se referă cuvântul „dorință”. Bineînțeles, când Dumnezeu spune aici „dorința ta va fi pentru soțul tău”, această expresie, „dorința va fi”, este o învățătură dată oamenilor. Ca o femeie cu umanitate, o femeie acceptabilă, dorința ta ar trebui să fie pentru soțul tău. Mai mult, Dumnezeu nu ți-a zis să-i dorești și pe soțul tău, și pe alți bărbați. Dumnezeu nu a spus asta, nu-i așa? (Nu, nu a spus.) Dumnezeu cere ca o femeie să îi fie credincioasă soțului ei și ca singura persoană din inima ei, singura căreia îi este destinată dorința ei să fie soțul ei. El nu vrea ca ea să fie schimbătoare în ceea ce privește persoana către care se îndreaptă afecțiunea ei, sau să fie promiscuă, sau necredincioasă soțului ei, sau să dorească pe altcineva, în afara căsniciei ei. Mai degrabă, vrea ca ea să dorească persoana cu care este căsătorită și cu care își petrece tot restul vieții. Acest bărbat este cel către care ar trebui să se îndrepte adevărata ta dorință, el este cel pentru care ar trebui să-ți petreci o viață întreagă de eforturi asidue îngrijindu-l, prețuindu-l, ținând la el, însoțindu-l, ajutându-l și susținându-l. Înțelegi? (Da.) Nu este acesta un lucru bun? (Ba da.) Un astfel de lucru bun există printre păsări și vânat și în restul regnului animal, dar este aproape inexistent între oameni – poți să vezi cât de profund a corupt Satana omenirea! Am avut părtășie în mod clar despre cele mai simple obligații pe care o femeie se cuvine să le îndeplinească în căsnicie, precum și despre principiile conform cărora ar trebui să-și trateze soțul. În plus, mai este ceva aici, și anume faptul că o căsnicie, așa cum a fost poruncită și rânduită de Dumnezeu, este monogamă. Unde în Biblie găsim o bază pentru asta? Dumnezeu a scos o coastă a bărbatului pentru a crea o femeie – nu a scos două sau mai multe coaste ale bărbatului, creând mai multe femei. El a creat o singură femeie. Adică Dumnezeu a creat singura femeie pentru singurul bărbat pe care El l-a creat. Asta înseamnă că exista o singură parteneră pentru bărbat. Bărbatul avea o singură parteneră, iar femeia avea un singur partener; mai mult, în același timp, Dumnezeu a atenționat-o pe femeie: „Dorința ta va fi pentru soțul tău.” Cine este soțul tău? Este persoana cu care te căsătorești și nimeni altcineva. Nu este iubitul tău secret, nu este nici idolul celebru pe care îl adori, nici Făt-Frumosul visurilor tale. Este soțul tău și ai unul singur. Aceasta este căsnicia pe care a poruncit-o Dumnezeu – monogamia. Este reprezentat acest lucru în cuvintele lui Dumnezeu? (Da.) Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; voi face un ajutor potrivit pentru el.” Dumnezeu nu a spus că a făcut câteva sau multe ajutoare potrivite pentru el, nu era necesar. Unul era de ajuns. Dumnezeu nu a spus nici că o femeie ar trebui să se mărite cu mai mulți soți, sau că un bărbat ar trebui să aibă mai multe soții. Dumnezeu nu a făcut partenere multiple pentru un om și nici nu a luat câte o coastă de la mai mulți bărbați pentru a face mai multe femei, deci consoarta unui bărbat poate fi doar femeia făcută din propria coastă. Nu este acesta adevărul? (Ba da.) Așadar, în dezvoltarea ulterioară a omenirii, au apărut atât poligamia, cât și poliandria. Asemenea căsnicii sunt anormale și nu sunt deloc căsnicii. Toate reprezintă desfrâu. Se face excepție în câteva împrejurări unice, cum ar fi că un bărbat moare și soția lui se recăsătorește. Acest lucru este poruncit și rânduit de Dumnezeu, ceea ce este permis. Pe scurt, căsnicia a menținut mereu monogamia. Nu este așa? (Ba da.) Priviți viața în natură. Gâsca sălbatică este monogamă. Dacă un om omoară una dintre gâște, cealaltă nu se va „recăsători” niciodată – va deveni o gâscă singuratică. Se spune că atunci când zboară stoluri de gâște, cea din frunte este, de obicei, o gâscă singuratică. Pentru o gâscă singuratică, lucrurile sunt dificile. Trebuie să facă lucrurile pe care celelalte gâște din stol nu sunt dispuse să le facă. Când celelalte gâște mănâncă sau se odihnesc, răspunderea ei trebuie să fie să protejeze restul stolului. Nu poate nici să doarmă, nici să mănânce; trebuie să fie atentă la siguranța mediului înconjurător, pentru a proteja stolul. Sunt multe lucruri pe care nu le poate face. Poate fi doar solitară, nu-și poate găsi o nouă iubire. Nu poate avea alt partener tot restul vieții. Gâștele sălbatice mereu respectă regulile pe care le-a poruncit Dumnezeu pentru ele, neschimbându-se niciodată, chiar până în prezent, dar oamenii sunt anapoda. De ce sunt oamenii atât de anapoda? Fiindcă oamenii sunt cei pe care i-a corupt Satana și fiindcă trăiesc în malițiozitate și promiscuitate, ei nu pot rămâne monogami și nu-și pot menține rolurile conjugale și nici nu pot respecta responsabilitățile și obligațiile pe care se cuvine să le respecte. Nu este adevărat? (Ba da.)

Note de subsol:

a. Textul original nu include expresia „cum spun oamenii din unele națiuni”.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.