Mai există un aspect atunci când vine vorba de renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. Unii oameni spun: „Acum vorbești despre renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor – oare fiindcă se apropie momentul, zilele de pe urmă sunt aici și au sosit dezastrele și fiindcă a venit ziua lui Dumnezeu le ceri Tu oamenilor să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor?” Așa este? (Nu.) Răspunsul este negativ: nu! Așadar, haideți să vorbim despre motivul precis. Deoarece răspunsul este nu, cu siguranță există unele aspecte detaliate aici despre care trebuie să avem părtășie și care trebuie înțelese. Haideți să vorbim despre asta. Acum două mii de ani, sau chiar acum câteva sute, întregul mediu social era diferit de cel din zilele noastre; starea de fapt pentru toată omenirea era diferită de cea din zilele noastre. Mediul vieții lor era foarte ordonat. Lumea nu era atât de malefică precum este acum, societatea umană nu era atât de haotică precum este acum și nu existau dezastre. Tot era nevoie ca oamenii să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor? (Da.) De ce? Dați-Mi un motiv și vorbiți din cunoștințele voastre specifice. (Acum, că omenirea este coruptă de Satana, oamenii au firea coruptă a Satanei, deci atunci când își urmăresc idealurile și dorințele, fac totul pentru a urmări faima, profitul și statutul. Fiindcă urmăresc faima și profitul, se luptă și se ceartă între ei, luptându-se pe viață și pe moarte, iar rezultatul este că sunt corupți chiar mai profund de Satana, pierzându-și tot mai mult fărâma de umanitate, îndepărtându-se tot mai mult de Dumnezeu. Astfel, se poate vedea că este greșită calea urmăririi idealurilor și dorințelor. Deci nu din cauză că se apropie ziua lui Dumnezeu le cere El oamenilor să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor; mai degrabă, de la bun început, oamenii nu ar trebui să urmărească aceste lucruri. Ar trebui să urmărească în mod corect, conform cuvintelor lui Dumnezeu.) Credeți că renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor este un principiu de practică? (Da.) Reprezintă adevărul renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor? Este aceasta o cerință pe care o are Dumnezeu pentru om? (Da.) Este un adevăr, o cerință pe care o are Dumnezeu pentru om. Așadar, este modul în care oamenii s-ar cuveni să urmeze? (Da.) Deoarece este adevărul, o cerință specifică pe care Dumnezeu o are pentru om și este modul în care s-ar cuveni să urmeze oamenii, suferă modificări în funcție de moment și de mediu? (Nu.) De ce nu? Fiindcă adevărul, cerințele lui Dumnezeu și calea Lui nu se modifică odată cu schimbările momentului, locului și mediului. Indiferent de moment, de loc și de spațiu, adevărul rămâne mereu tot adevăr, iar standardul pe care Dumnezeu îl cere de la om nu se schimbă, așa cum nu se schimbă nici standardul pe care-l cere de la discipolii Săi. Așa că, pentru adepții lui Dumnezeu, indiferent de moment, de loc sau de context, calea lui Dumnezeu, pe care ar trebui să o urmeze, nu se schimbă. Așadar, a le cere oamenilor să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor în vremurile noastre nu este o cerință prezentată omului doar fiindcă se apropie momentul, sau fiindcă zilele de pe urmă sunt aici; nu este nici fiindcă zilele s-au împuținat și dezastrele sunt mari, nici de teamă să nu cadă omul în dezastru nu există o asemenea cerință urgentă de la om, care îi impune să se implice în acțiuni extreme sau radicale, pentru a obține cea mai rapidă intrare în adevărul-realitate. Nu acesta este motivul. Atunci, care este motivul? Indiferent de moment, dacă au trecut câteva sute sau câteva mii de ani de atunci – chiar și în prezent – cerințele lui Dumnezeu pentru om în această privință nu s-au schimbat. Doar că acum câteva mii de ani, chiar și până în orice moment înainte de ziua de azi, Dumnezeu nu făcuse publice în mod scris și detaliat aceste cuvinte pentru omenire, dar cerințele Lui pentru om nu s-au schimbat niciodată, în niciun moment. Din momentul în care omenirea a început să țină evidențe, cerințele lui Dumnezeu pentru oameni nu au fost niciodată ca ei să urmărească în mod sârguincios lumea, sau să își îndeplinească propriile idealuri și dorințe în lume. Singurele Lui cerințe pentru ei sunt să Îi asculte cuvintele, să-I urmeze calea, să nu se tăvălească în mocirlă cu lumea și să nu o urmărească. Lăsați-i pe oamenii lumii să se ocupe de lucrurile lumești; lăsați-i pe ei să îndeplinească aceste lucruri. Ele nu au nimic de-a face cu cei care cred în Dumnezeu și care Îl urmează. Singurul lucru pe care trebuie să-l facă cei care cred în Dumnezeu este să-I urmeze calea și să-L urmeze. A urma calea lui Dumnezeu este ceva ce credincioșii și discipolii lui Dumnezeu au datoria să facă. Această chestiune nu se schimbă în funcție de moment, de loc sau de context. Chiar și în viitor, când omenirea va fi mântuită și va intra în epoca următoare, această cerință va rămâne neschimbată. Să asculți cuvintele lui Dumnezeu și să-I urmezi calea reprezintă atitudinea și practica specifică pe care un discipol al lui Dumnezeu s-ar cuveni să le aibă față de El. Doar ascultând cuvintele lui Dumnezeu și urmându-I calea pot reuși oamenii să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Așadar, faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor nu se naște din cauza timpului și nici din cauza unor medii sau contexte unice; mai degrabă, de când există oamenii, chiar dacă Dumnezeu nu le-a dat niciodată în mod clar cuvintele, El le-a cerut mereu acest standard și principiu. Indiferent de câți oameni îl pot atinge, de câți oameni pot să-I practice cuvintele sau de cât de multe dintre cuvintele Lui sunt ei capabili să înțeleagă, această cerință de la Dumnezeu este neschimbată. Uitați-vă în Biblie, unde există consemnări ale acelor oameni unici pe care Dumnezeu i-a ales în momente unice – Noe, Avraam, Isac, Iov etc. Cerințele lui Dumnezeu pentru ei, calea pe care au urmat-o, obiectivele și direcția vieții lor, precum și obiectivele pe care le-au urmărit și planurile de acțiune specifice pe care le-au urmat pentru viață și pentru supraviețuire reprezintă toate cerințele lui Dumnezeu pentru om. Care sunt cerințele lui Dumnezeu pentru om? Ele includ faptul că oamenii trebuie să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor, nu-i așa? (Așa este.) Indiferent dacă în spirit sau în formă, ei trebuie să se ferească de omenirea zgomotoasă, dezordonată, malefică și să se ferească de tendințele ei zgomotoase, dezordonate, malefice. Înainte, exista un cuvânt care nu era prea potrivit – „sanctificat”. În realitate, sensul acestui cuvânt este să-ți ceară să renunți la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele tale – să te împiedice să devii un non-credincios sau să faci lucrurile pe care le fac non-credincioșii, sau să urmărești ceea ce urmărește un non-credincios și, mai degrabă, să te facă să urmărești lucrurile pe care s-ar cuveni să le urmărească un credincios. Asta înseamnă. Așadar, când unii oameni spun: „Oare fiindcă se apropie momentul, zilele de pe urmă sunt aici și au sosit dezastrele le cere Dumnezeu oamenilor să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor?”, care ar trebui să fie răspunsul la această întrebare? Ar trebui să fie că oricare dintre cerințele lui Dumnezeu pentru om și toate aceste cerințe sunt adevărul și calea pe care s-ar cuveni să o urmeze oamenii. Ele nu se modifică pe baza schimbărilor de moment, loc, mediu, amplasare geografică sau context social. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, adevărul care nu s-a schimbat din vremuri imemoriale, care nu se schimbă de-a lungul întregii eternități – așadar, fiecare dintre cerințele lui Dumnezeu pentru om și fiecare principiu de practică precis pe care El îl prezintă oamenilor datează de după crearea omenirii de către El, când încă nu se ținea evidența timpului. Acestea coexistă cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, din momentul în care au existat oameni, omenirea a putut să înțeleagă cerințele lui Dumnezeu pentru ei. Indiferent de domeniul pe care îl ating cerințele, toate acestea sunt eterne și nu se vor schimba. În general, cerințele lui Dumnezeu pentru om sunt să-I asculte cuvintele și să-I urmeze calea. Înțelegi? (Da.) Cerințele lui Dumnezeu nu au nicio legătură cu dezvoltarea lumii, cu contextele sociale umane, cu un moment sau un loc, sau cu mediul și spațiul geografic în care trăiesc oamenii. După ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu, este corect ca oamenii să le protejeze și să le practice. Dumnezeu nu are alte cerințe pentru oameni. Când aud și înțeleg cuvintele Lui, este suficient ca ei să le practice și să le protejeze; ei vor fi atins standardul de a fi ființe create acceptabile în ochii Lui. Înțelegi? (Da.) Așadar, indiferent de moment, de mediul sau contextul social sau de amplasarea geografică, ce trebuie să faci este să asculți cuvintele lui Dumnezeu, să înțelegi ce spune El și care sunt cerințele Lui pentru tine și apoi, următorul lucru pe care s-ar cuveni să-l faci ar fi să asculți, să te supui și să practici. Nu-ți face griji în legătură cu lucruri precum „Sunt mari dezastrele din lumea exterioară acum? Este haotică lumea? Este periculos să pleci în lume? Aș putea să contractez o boală? Aș putea să mor? Voi cădea oare în dezastre? Există ispite în lume?” Este inutil să te gândești la asemenea lucruri și ele nu au nimic de-a face cu tine. Trebuie să-ți faci griji doar în legătură cu urmărirea adevărului și urmarea căii lui Dumnezeu, nu în legătură cu mediul lumii exterioare. Indiferent cum este mediul lumii exterioare, tu ești o ființă creată, iar Dumnezeu este Creatorul. Relația dintre Creator și ființă creată nu se va schimba, identitatea ta nu se va schimba, iar esența lui Dumnezeu nu se va schimba. Tu vei fi întotdeauna cineva care s-ar cuveni să urmeze calea lui Dumnezeu, care s-ar cuveni să asculte cuvintele Lui și să I se supună. Dumnezeu va fi mereu Singurul care are stăpânire asupra ta, care îți rânduiește soarta și care te călăuzește prin viață. Relația ta cu El nu se va schimba, identitatea Lui nu se va schimba și nici identitatea ta nu se va schimba. Din toate aceste motive, indiferent de moment, responsabilitatea, obligația și datoria ta cea mai importantă sunt să asculți cuvintele lui Dumnezeu, să li te supui și să le practici. Acest lucru nu va fi niciodată greșit și este standardul cel mai înalt. Este rezolvat acest aspect? (Da.) Este rezolvat. Am vorbit clar? Am vorbit mai corect decât voi? (Da.) În ce sens vorbesc corect? (Noi vorbeam doar în linii mari, dar Dumnezeu a disecat acest aspect într-un mod destul de amănunțit și a avut, de asemenea, părtășie că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, căile pe care să le respecte oamenii, și că ei ar trebui să asculte cuvintele lui Dumnezeu și să-I urmeze calea. Dumnezeu a spus clar toate aceste lucruri.) Ce spun Eu este un aspect al adevărului. Expresia „un aspect al adevărului” este o teorie, așadar, ce susține această teorie? O susțin aceste fapte precise și acest conținut, despre care am mai vorbit. Există dovezi ale tuturor acestor fapte; nici măcar unul dintre ele nu este inventat, nici măcar unul nu este închipuit. Sunt toate fapte, sau sunt esența și realitatea fenomenelor exterioare ale faptelor. Dacă le poți pătrunde și le poți înțelege, asta dovedește că înțelegi adevărul. Motivul pentru care nu puteți spune cu voce tare acest lucru este că încă nu înțelegeți acest aspect al adevărului și nici nu înțelegeți esența și realitatea inerentă a acestor fenomene, deci doar vorbiți puțin despre sentimentele și cunoștințele voastre, ceea ce nu suferă comparație cu adevărul. Nu este așa? (Ba da.) Acest aspect este rezolvat, deci haideți să încheiem aici. Cu privire la subiectul renunțării la lucrurile pe care le urmăriți, la idealurile și dorințele care se nasc ca urmare a intereselor și hobbyurilor, era necesar să includem această întrebare ca punct suplimentar? (Da.) Era necesar. Fiecare întrebare atinge o parte a adevărului, adică tratează realitatea și esența unor fapte, iar în spatele acestei realități și a acestei esențe sunt mereu rânduielile, planurile, ideile și dorințele lui Dumnezeu. Și ce altceva? Unele dintre metodele specifice ale lui Dumnezeu, precum și baza, obiectivele și contextul acțiunilor Sale. Acestea sunt realitatea.

După ce încheiem părtășia despre subiectul renunțării la lucrurile urmărite, la idealurile și dorințele care se nasc din interese și hobbyuri, ar trebui să avem părtășie despre următorul subiect. Care este acesta? Este că oamenii ar trebui să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor care se nasc din căsnicie. Evident, acest subiect atinge toate diversele probleme asociate căsniciei. Nu este acest subiect puțin mai vast decât interesele și hobbyurile? Dar nu vă temeți de amploarea lui. Îl vom analiza puțin câte puțin, înțelegând lent și răzbătând prin acest subiect cu ajutorul părtășiei. Poziția pe care o vom adopta în părtășia despre acest subiect este să disecăm aspectul căsniciei din perspectivele și aspectele esenței problemelor de aici, atât pozitive, cât și negative; ale înțelegerilor variate ale oamenilor, atât corecte, cât și incorecte; ale greșelilor pe care le fac ei în căsnicie, precum și ale diverselor idei și puncte de vedere incorecte cărora le dă naștere acest aspect, ajutându-i pe oameni, în cele din urmă, să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele care se nasc din căsnicie. Cea mai bună și cea mai simplă practică pentru a atinge „renunțarea” este aceasta: în primul rând, trebuie să vezi clar esența problemelor și să fii conștient de acestea, fie că sunt pozitive, fie că sunt negative. Apoi, trebuie să fii capabil să tratezi problemele în mod corect și rațional. Aceasta este latura pozitivă a lucrurilor. Din perspectiva pasivă a lucrurilor, trebuie să fii capabil să înțelegi și să fii conștient de ideile, punctele de vedere și atitudinile greșite pe care ți le aduc problemele, sau de diversele influențe dăunătoare și negative pe care acestea le au asupra umanității tale, iar apoi, pornind de la aceste aspecte, să poți să renunți. Cu alte cuvinte, trebuie să fii capabil să înțelegi și să fii conștient de aceste probleme, fără să fii legat sau înrobit de ideile greșite care se nasc din acestea și fără să le lași să-ți controleze viața și să te conducă pe căi necinstite sau să te determine să faci alegeri greșite. Pe scurt, fie că avem părtășie despre aspectele pozitive, fie despre cele negative, obiectivul suprem este să-i ajutăm pe oameni să trateze în mod rațional problema căsniciei, să nu folosească idei și puncte de vedere false pentru a o pătrunde și a o înțelege și să nu aibă atitudini incorecte față de ea. Aceasta este înțelegerea corectă a practicii „renunțării”. Bun, haideți să continuăm părtășia despre lucrurile urmărite, idealurile și dorințele care se nasc din căsnicie. Mai întâi, haideți să analizăm definiția căsniciei, care este conceptul. Majoritatea nu v-ați căsătorit, nu-i așa? Văd că majoritatea sunteți adulți. Ce înseamnă să fii adult? Înseamnă că deja ați atins sau ați depășit o vârstă potrivită pentru a vă căsători. Indiferent dacă sunteți la acea vârstă sau ați depășit-o, fiecare persoană are unele puncte de vedere, definiții și concepte relativ burgheze despre căsnicie, fie că acestea sunt corecte sau incorecte. Așadar, haideți să explorăm mai întâi ce este, în realitate, căsnicia. Mai întâi, în cuvintele voastre: ce este, de fapt, căsnicia? Dacă vrem să discutăm despre cine este calificat să spună ce este căsnicia, probabil sunt cei care au mai fost căsătoriți. Așadar, haideți să începem cu cei care sunt căsătoriți, iar când vor termina ei de vorbit, putem să trecem la adulții necăsătoriți. Puteți să vorbiți despre punctele voastre de vedere privind căsnicia și vom asculta înțelegerea și definiția voastră cu privire la căsnicie. Spuneți ce aveți de spus, indiferent dacă este sau nu plăcut de ascultat – nemulțumiri despre căsnicie sau așteptări în legătură cu aceasta, toate se acceptă. (Înainte să se căsătorească, toți oamenii au așteptări. Unii oameni se căsătoresc pentru a putea avea un stil de viață abundent, în timp ce unii urmăresc o căsnicie fericită, căutând un prinț pe un cal alb, visând că vor trăi o viață fericită. Există și unii care vor să se folosească de căsnicie pentru a-și împlini unele dintre propriile scopuri.) Așadar, din punctul tău de vedere, ce este, de fapt, căsnicia? Este ceva tranzacțional? Este un joc? Ce este? Unele dintre situațiile pe care le-ai menționat sunt despre a avea o viață înstărită, ceea ce este un soi de tranzacție. Ce altceva? (Simt că, pentru mine, căsnicia este doar ceva la care tânjesc, ceva ce-mi doresc.) Cine mai vrea să vorbească? Ce cunoștințe au oamenii căsătoriți despre căsnicie? Mai ales oamenii care sunt căsătoriți de zece sau douăzeci de ani – ce sentimente aveți în legătură cu căsnicia? Nu sunteți, de obicei, plini de reflecții privind căsnicia? În primul rând, aveți experiență cu propria căsnicie și, în al doilea rând, ați văzut căsniciile celor din jurul vostru; în același timp, v-ați gândit la căsniciile altora, pe care le-ați văzut în cărți, în literatură și în filme. Așadar, pe baza acelor aspecte, ce crezi că este căsnicia? Cum ai defini-o? Ce înțelegi în legătură cu ea? Cum definești tu căsnicia? Oameni căsătoriți, cei care sunteți căsătoriți de câțiva ani – mai ales aceia dintre voi care au crescut copii – ce simțiți voi în legătură cu căsnicia? Vorbiți! (Pot face eu câteva completări. De la o vârstă fragedă, m-am uitat mult la televizor. Mereu tânjeam după o viață conjugală fericită, dar după ce m-am căsătorit, mi-am dat seama că nu este cum îmi imaginasem eu. După ce m-am căsătorit, primul lucru pe care a trebuit să-l fac a fost să muncesc din greu pentru familia mea, ceea ce era foarte obositor. În plus, din cauza incompatibilității dintre temperamentul meu și cel al soțului meu și dintre lucrurile la care tânjeam și pe care le urmăream – mai ales din cauza diferenței dintre căile pe care le urmăream – am avut multe dispute în viață, până în punctul în care ajungeam să ne certăm. Viața era grea. În acel moment, am simțit că tipul de viață conjugală la care tânjisem în copilărie nu este, de fapt, realist. Era doar o dorință plăcută, dar viața adevărată nu este așa. Acestea sunt gândurile mele despre căsnicie.) Deci înțelegerea ta despre căsnicie este că e plină de amărăciune, corect? (Da.) Deci toate amintirile și memoriile tale sunt pline de amărăciune, obositoare, dureroase și insuportabil de rememorat; te-ai simțit necăjită, deci, după aceea, nu ai avut așteptări mai bune de la căsnicie. Consideri că mariajul nu este conform cu dorințele tale, că nu este nici bun, nici romantic. Înțelegi căsnicia ca pe o tragedie – cam asta vrei să spui? (Da.) În căsnicia ta, fie în lucruri pe care le-ai putut face, fie în lucruri pe care nu ai fost dispusă să le faci, ai fost deosebit de obosită și de plină de amărăciune cu privire la toate, corect? (Da.) Căsnicia este plină de amărăciune – acesta este un tip de sentiment, un sentiment pe care oamenii pot să-l înțeleagă sau pe care îl simt și ei. Indiferent de formă, probabil că, în acest moment, în lume există mai multe afirmații diferite despre căsnicie și familie. Există mai multe în filme și în cărți, iar în societate există experți în căsnicii și experți în relații, care analizează și disecă tot felul de căsnicii, care tratează și înlătură contradicțiile care apar în respectivele căsnicii, pentru a le media. În cele din urmă, societatea a popularizat unele zicale despre căsnicie. Cu care dintre aceste zicale populare despre căsnicie sunteți de acord sau pe care le împărtășiți? (Dumnezeule, oamenii din societate spun adesea că a te căsători este ca și cum ai intra într-un mormânt. Eu cred că după ce se căsătoresc, își întemeiază o familie și au copii, oamenii au responsabilități, cred că trebuie să muncească neîncetat pentru a-și întreține familia, iar dacă la asta se adaugă nepotrivirile care apar ca urmare a faptului că doi oameni trăiesc împreună, se nasc tot felul de probleme și dificultăți.) Cum sună, exact, expresia? „Căsnicia este un mormânt.” Există unele zicale celebre, populare în China? Nu este expresia „căsnicia este un mormânt” destul de populară? (Ba da.) Care mai există? „Căsnicia este un oraș sub asediu – cei din afară vor să intre, iar cei dinăuntru vor să iasă.” Și mai care? „O căsnicie fără iubire este imorală.” Ei cred că o căsnicie este un semn al iubirii și că o căsnicie fără iubire este imorală. Folosesc iubirea romantică pentru a evalua standardul de moralitate. Sunt acelea definițiile și conceptele căsniciei pe care le au oamenii căsătoriți? (Da.) Pe scurt, cei care sunt căsătoriți sunt plini de amărăciune. Ca să folosim o expresie pentru a o descrie: „Căsnicia este un mormânt.” Chiar este atât de simplu? Oamenii căsătoriți au terminat de vorbit, deci acum, putem asculta ce au de spus cei necăsătoriți, singuri. Cine vrea să vorbească despre propria înțelegere privind căsnicia? Chiar dacă este imatură, sau este o fantezie sau sunt așteptări deloc conforme cu realitatea, totul se acceptă. (Dumnezeule, eu cred că o căsnicie înseamnă doi oameni care trăiesc ca parteneri, o viață de nevoi zilnice.) Ai fost căsătorit? Ai vreo experiență personală? (Nu.) Nevoi zilnice, viața ca parteneri – chiar asta crezi? Ceva atât de practic? (În idealurile mele, căsnicia nu este așa, dar asta am văzut în căsnicia părinților mei.) Așa este căsnicia părinților tăi, dar căsnicia ta ideală nu este așa. Ce înțelegi și ce urmărești tu, când vine vorba de căsnicie? (Când eram mică, înțelegeam doar să găsesc un om pe care îl admiram, iar apoi, să trăiesc cu el o viață fericită și romantică.) Voiai să trăiești cu el, să-l ții de mână și să îmbătrâniți împreună, așa este? (Da.) Asta este înțelegerea ta precisă privind căsnicia, care te implică pe tine; nu o dobândești privindu-i pe alții. Ce vezi în căsniciile altora este doar aspectul lor superficial și, fiindcă încă nu ai experimentat și tu asta, nu știi dacă ceea ce vezi este realitatea faptelor sau doar un aspect superficial al lor; lucrul pe care îl crezi real va exista mereu în ideile și în punctele tale de vedere. O parte a înțelegerii pe care o au tinerii cu privire la căsnicie este să trăiască romantic cu omul iubit, să se țină de mână, să îmbătrânească împreună și să trăiască împreună această viață. Aveți toți vreo altă înțelegere cu privire la căsnicie? (Nu.)

Unii oameni spun: „Scopul căsniciei este să găsești un om care te iubește. Nu contează dacă este romantic sau nu, nici nu este nevoie să-l iubești atât de mult. Ar trebui măcar să te iubească el pe tine, să te primească în inima sa și să aibă lucruri pe care le urmărește, idealuri, caracter, interese și hobbyuri în comun cu tine, astfel încât să vă considerați reciproc compatibili și să trăiți împreună.” Alți oameni spun: „Găsește pe cineva cu care să trăiești, pe care îl iubești și care te iubește. Doar asta este fericirea.” Și sunt alții a căror înțelegere privind căsnicia este: „Trebuie să găsești pe cineva cu putere economică, astfel încât să nu îți faci griji cu privire la îmbrăcăminte și mâncare în ultima parte a vieții tale, să ai o viață materială îmbelșugată și să nu suferi din cauza sărăciei. Indiferent de vârsta sa ori de felul în care arată, indiferent de caracterul său și de gusturile sale, este în regulă, atât timp cât are bani. Atât timp cât îți poate da bani de cheltuială și îți poate satisface nevoile materiale, este acceptabil. A trăi cu o asemenea persoană aduce fericire și, fizic, te vei simți confortabil. Aceasta este căsnicia.” Acestea sunt câteva dintre cerințele și definițiile pe care le dau oamenii căsniciei. Majoritatea oamenilor înțeleg căsnicia ca însemnând să găsească iubitul, omul îndrăgit al visurilor lor, un Făt-Frumos și să trăiască împreună cu el și să se considere reciproc compatibili. De exemplu, unii oameni și-l imaginează pe Făt-Frumosul lor ca pe o vedetă sau o celebritate, cineva cu bani, faimă și avuții. Cred că doar viața cu o astfel de persoană reprezintă o căsnicie lăudabilă, plăcută, o căsnicie perfectă, și că doar o astfel de viață este fericită. Unii oameni și-l imaginează pe partenerul lor ca fiind un om cu statut. Unii și-l imaginează ca fiind cineva drăguț și frumos, iar alții și-l imaginează ca fiind un om cu o familie cu relații, puternică și înstărită, o persoană bogată. Unii oameni și-l imaginează pe partenerul lor ca fiind ambițios și puternic în profesia lui, alții și-l imaginează ca având un talent unic, iar alții și-l imaginează ca având un caracter distinctiv. Toate acestea, și nu numai, sunt cerințe pe care oamenii le au de la căsnicie și, bineînțeles, sunt închipuirile, noțiunile și punctele de vedere pe care le au despre căsnicie. Pe scurt, cei care au mai fost căsătoriți consideră căsnicia ca fiind un mormânt, că a te căsători înseamnă să intri într-un mormânt, sau într-un dezastru; cei care sunt necăsătoriți își imaginează căsnicia ca fiind deosebit de plăcută și romantică și sunt plini de dorință și de așteptări. Dar fie că sunt cei care au fost căsătoriți sau cei care nu au fost, nimeni nu poate vorbi prea clar despre pătrunderea sau înțelegerea sa cu privire la căsnicie, sau despre care sunt definiția și conceptul real al căsniciei, nu-i așa? (Da.) Cei care au experiența căsniciei spun: „Căsnicia este un mormânt, este plină de amărăciune.” Unii dintre cei necăsătoriți zic: „Înțelegerea ta cu privire la căsnicie este incorectă. Spui că este rea căsnicia, iar asta fiindcă ești prea egoist. Nu ai investit mult în căsnicia ta. Din cauza diverselor tale defecte și probleme, ai reușit să-ți strici căsnicia. Ți-ai distrus și destrămat singur căsnicia.” Există și unii care sunt deja căsătoriți și care le spun acelor oameni singuri, care încă nu s-au căsătorit: „Ești un copil ignorant, ce știi tu? Știi tu cum este căsnicia? Căsnicia nu este o chestiune ce ține de o singură persoană, nici de două – este o chestiune ce ține de două familii, poate chiar două clanuri. Include multe aspecte care nu sunt nici simple, nici directe. Chiar și într-o lume cu doar doi oameni, unde este o chestiune ce ține doar de două persoane, tot nu este atât de simplu. Indiferent de cât de plăcută este înțelegerea și fantezia ta despre căsnicie, pe măsură ce trec zilele, ea va fi copleșită de banalitatea nevoilor cotidiene, până când culoarea și aroma sa vor păli. Nu ești căsătorit, deci ce știi tu? Nu ai fost niciodată căsătorit, nu ai gestionat niciodată o căsnicie, deci nu ești calificat să o evaluezi sau să faci remarci critice. Înțelegerea ta cu privire la căsnicie este închipuire, este utopie – nu se bazează pe realitate!” Indiferent cine vorbește despre ea, există un raționament obiectiv, dar până la urmă, ce este, de fapt, căsnicia? Care dintre perspective este modul cel mai corect, cel mai obiectiv de a o analiza? Care este cea mai conformă cu adevărul? Cum ar trebui să o analizezi? Fie că vorbim despre cei care au mai experimentat căsnicia sau despre cei care nu au făcut asta, în primul rând, înțelegerea lor cu privire la căsnicie este plină de propriile închipuiri, iar în al doilea rând, omenirea coruptă este plină de emoții privind rolul pe care oamenii îl joacă în căsnicie. Fiindcă oamenii corupți nu înțeleg principiile pe care ar trebui să le respecte în diverse medii și nu înțeleg rolul pe care ei îl joacă în căsnicie sau obligațiile sau responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească, unele dintre zicalele lor despre căsnicie sunt inevitabil sentimentale și implică egoismul și impulsivitatea personală etc. Bineînțeles, fie că o persoană este căsătorită sau nu, dacă nu vede căsnicia din perspectiva adevărului și dacă nu are o înțelegere și o cunoaștere pură a acesteia de la Dumnezeu, atunci, cu excepția întregii sale practici personale privind căsnicia, înțelegerea sa cu privire la aceasta este în mare măsură influențată de societate și de omenirea malefică. Este influențată și de atmosfera, tendințele și opiniile publice ale societății, precum și de lucrurile false, părtinitoare – și cele care ar putea fi numite mai exact inumane – spuse despre căsnicie de către oamenii de la fiecare nivel și din fiecare pătură a societății. Din cauza acestor lucruri pe care le spun ceilalți, oamenii vor fi, în primul rând, influențați și controlați inconștient de aceste gânduri și puncte de vedere și, în al doilea rând, vor accepta inconștient aceste atitudini și moduri de a privi căsnicia, precum și aceste moduri de a trata căsnicia și atitudinile față de viață pe care le au cei care trăiesc căsătoriți. În primul rând, oamenii nu au o înțelegere pozitivă a căsniciei și nici o cunoaștere și o percepție pozitivă, precisă a acesteia. În plus, atât societatea, cât și omenirea malefică le insuflă oamenilor gânduri negative și false despre căsnicie. Prin urmare, gândurile și punctele de vedere ale oamenilor despre căsnicie devin denaturate, ba chiar malefice. Atât timp cât trăiești și supraviețuiești în această societate și ai ochi de văzut, urechi de auzit și gânduri pentru a reflecta la întrebări, vei accepta în măsuri diferite aceste gânduri și puncte de vedere false, ceea ce duce la o înțelegere și o cunoaștere incorectă și părtinitoare despre căsnicie. De exemplu, acum o sută de ani, oamenii nu înțelegeau ce însemna iubirea romantică, iar înțelegerea lor privind căsnicia era foarte simplă. Când o persoană ajungea la vârsta căsătoriei, o pețitoare îi făcea cunoștință cu un membru al sexului opus, părinții lor se ocupau de tot, iar apoi făceau o nuntă cu un membru al sexului opus, se căsătoreau și cei doi trăiau și-și petreceau zilele împreună. Astfel se însoțeau reciproc de-a lungul vieții, până când ajungeau la capătul ei. Căsnicia era cât se poate de simplă. Era o chestiune ce ținea de două persoane – doi oameni din familii diferite, care trăiau împreună, se însoțeau reciproc, aveau grijă unul de altul și trăiau o viață împreună. Era cât se poate de simplu. La un moment dat, însă, oamenii au început să vorbească despre ceea ce numesc ei iubire romantică, iar iubirea romantică a fost adăugată la ideea de căsnicie, până în zilele noastre. Acest termen, „iubire romantică”, sau înțelesul și ideea acestuia, nu mai reprezintă un lucru în legătură cu care oamenii, în profunzimea inimii lor, se simt jenați sau despre care le este greu să vorbească. Mai degrabă, există foarte firesc în gândurile oamenilor și este un subiect de discuție firesc pentru ei, mergând atât de departe încât până și oamenii care încă nu sunt adulți discută despre ceea ce numesc ei iubire romantică. Așadar, asemenea gânduri, puncte de vedere și afirmații exercită în mod intangibil o influență asupra tuturor, bărbați și femei, tineri și bătrâni. Această influență este motivul pentru care înțelegerile tuturor cu privire la căsnicie sunt atât de pretențioase – ca să vorbim mai corect, sunt pline de prejudecăți. Toți au început să se joace cu iubirea și să cocheteze cu pasiunea. Așa-zisa „iubire romantică” a omului este doar îmbinarea iubirii și a pasiunii.^[a] Ce înseamnă „iubire”? Iubirea este un fel de afecțiune. Ce înseamnă „pasiune”? Înseamnă poftă trupească. Căsnicia nu mai este un lucru atât de simplu precum doi oameni care-și petrec zilele împreună, ca parteneri; mai degrabă, a devenit o jucărie pentru afecțiune și pentru pofta trupească. Nu este așa? (Ba da.) Oamenii au ajuns să înțeleagă căsnicia drept o combinație de poftă trupească și afecțiune, deci pot fi bune căsniciile lor? Bărbații și femeile nu trăiesc așa cum se cuvine, nici nu își îndeplinesc bine responsabilitățile și-și petrec zilele într-un mod care nu este realist. Vorbesc adesea despre iubire, despre pasiune, afecțiune și poftă trupească. Crezi că, astfel, pot ei trăi fără probleme și într-un mod stabil? (Nu.) Ce persoană poate să depășească aceste ispite și ademeniri? Nimeni nu poate trece prin aceste ispite și ademeniri. În societate, oamenii sunt plini de poftă trupească și afecțiune unii pentru alții. Asta numesc ei iubire romantică și acesta este modul în care oamenii contemporani înțeleg căsnicia; este cea mai înaltă evaluare a lor privind căsnicia, cel mai înalt dintre gusturi. Așadar, situația căsniciei oamenilor contemporani s-a schimbat până a devenit de nerecunoscut și este într-o situație teribilă, groaznică. Căsnicia nu mai este o chestiune simplă, ce ține de un bărbat și o femeie; mai degrabă, a devenit o chestiune ce ține de toți oamenii, bărbați și femei, care se joacă cu afecțiunea și pofta trupească – total depravată. Prin ademenirea tendințelor malefice, sau prin inocularea gândurilor malefice, înțelegerea și perspectiva oamenilor față de căsnicie devin deformate, anormale și malefice. În plus, filmele și programele de televiziune ale societății, precum și operele literare și artistice, oferă constant tot mai multe interpretări și afirmații malefice și imorale despre căsnicie. Regizorii, scenariștii și actorii vorbesc cu toții în detaliu despre căsnicie ca fiind o stare teribilă. Acest lucru este plin de malițiozitate și poftă trupească, ceea ce duce la faptul că o căsnicie cuviincioasă este azvârlită în haos. Așadar, de când există iubirea romantică, divorțul a devenit tot mai comun în societatea umană, cum au devenit și relațiile extraconjugale; mai mulți copii au fost obligați să îndure rănile provocate de divorțul părinților, să trăiască cu mame singure sau cu tați singuri, petrecându-și astfel copilăria și tinerețea sau crescând în situațiile conjugale nepotrivite ale părinților lor. Motivul tuturor acestor tragedii conjugale diferite, al acestor căsnicii incorecte sau disfuncționale, este faptul că opinia despre căsnicie pe care o promovează societatea este plină de prejudicii, malefică și imorală, până în punctul în care aceasta este lipsită de etică și de moralitate. Din cauză că omenirea nu are o înțelegere exactă a lucrurilor pozitive sau adecvate, oamenii vor accepta fără să-și dea seama aceste gânduri și puncte de vedere pe care le promovează societatea, indiferent de cât de denaturate sunt ele. Aceste lucruri sunt ca o ciumă, răspândindu-se prin corpul tău, distrugându-ți toate gândurile și toate ideile și distrugând părțile corecte ale umanității tale. Conștiința și rațiunea umanității tale normale devin rapid încețoșate, neclare sau slabe; atunci, aceste gânduri și puncte de vedere care provin de la Satana și care sunt denaturate, malefice și lipsite de etică și de morală, preiau poziția superioară și rolul dominant în profunzimea gândurilor și inimii tale și în universul minții tale. După ce aceste lucruri preiau poziția superioară și rolul dominant, perspectiva ta asupra unor aspecte precum căsnicia devine rapid bolnavă și denaturată și lipsită de etică și de morală, ajungând până în punctul în care devine malefică, dar tu nu știi asta și crezi că este absolut adecvată: „Toată lumea gândește așa, deci de ce nu aș gândi și eu? Este adecvat ca toată lumea să gândească așa, deci nu este adecvat să gândesc și eu așa? Așadar, dacă nimeni altcineva nu roșește vorbind despre iubirea romantică, nu ar trebui să roșesc nici eu. Prima oară, am fost puțin timid, puțin jenat și mi-a fost greu să deschid gura. După ce am mai vorbit de câteva ori despre ea, mi-a trecut. Ascultând mai mult și vorbind mai mult despre ea, mi-am însușit-o.” Este adevărat, vorbești și asculți și ți-ai însușit acest lucru, dar înțelegerea adevărată, inițială a căsniciei nu poate rămâne neclintită în profunzimea gândurilor tale, așa că ai pierdut conștiința și rațiunea pe care se cuvine să le ai ca persoană normală. Care este motivul pierderii lor? Este faptul că ai acceptat perspectiva așa-zisei „iubiri romantice” cu privire la căsnicie. Această perspectivă a așa-zisei „iubiri romantice” asupra căsniciei a înghițit înțelegerea și sentimentul inițial de responsabilitate pe care îl are umanitatea ta normală față de căsnicie. Foarte rapid, începi să pui personal în practică propria înțelegere a iubirii romantice. Cauți încontinuu oameni pe care îi consideri compatibili cu tine, care te iubesc sau pe care îi iubești, și urmărești iubirea romantică prin mijloace corecte sau josnice, străduindu-te din răsputeri și fiind foarte nerușinat, până în punctul de a-ți sacrifica energia de o viață de dragul iubirii romantice – atunci s-a zis cu tine. Să spunem că, în cursul urmăririi iubirii romantice, o femeie găsește un om pe care îl admiră și spune: „Ne iubim, deci hai să ne căsătorim!” După ce se căsătorește, trăiește o vreme cu persoana respectivă, apoi își dă seama că el are unele defecte și se gândește: „El nu mă place pe mine și eu nu-l plac cu adevărat pe el. Noi doi nu ne potrivim, deci iubirea noastră romantică a fost o greșeală. Bine, o să divorțăm.” După divorț, duce după ea un copil de doi sau trei ani și se pregătește să găsească pe altcineva, gândindu-se: „Întrucât căsnicia mea anterioară a fost lipsită de iubire, trebuie să mă asigur că următorul simte o iubire romantică adevărată. De data asta, trebuie să fiu sigură, deci trebuie să petrec ceva timp analizând.” După o vreme, întâlnește pe altcineva: „Ah, acesta este iubitul visurilor mele, persoana care mi-am imaginat că-mi va plăcea. El mă place pe mine, iar eu îl plac pe el. Nu suportă să stea departe de mine și eu nu suport să stau departe de el; suntem ca doi magneți care se atrag unul pe altul, dorindu-ne mereu să fim împreună. Suntem îndrăgostiți, hai să ne căsătorim!” Așa că se căsătorește din nou. Odată căsătorită, mai face un copil și, după doi sau trei ani, se gândește: „Persoana asta are mai multe defecte; este atât leneș, cât și nesătul. Îi place să se dea rotund și să se laude, precum și să sporovăiască. Nu-și îndeplinește responsabilitățile, nu dă familiei banii pe care îi câștigă și bea și joacă jocuri de noroc cât e ziua de lungă. Aceasta nu e persoana pe care vreau s-o iubesc. Nu așa este persoana pe care o iubesc. Divorț!” Cărând după ea doi copii, divorțează din nou. După ce divorțează, începe să se gândească: ce este iubirea romantică? Nu poate spune. Unii oameni au câte două sau trei căsnicii eșuate și, la final, ce spun? „Eu nu cred în iubirea romantică, ci în umanitate.” Vezi tu, sunt nehotărâți și nu știu în ce ar trebui să creadă. Nu știu ce este căsnicia; acceptă gânduri și perspective false și folosesc aceste gânduri și perspective drept standarde. Pun personal în practică aceste gânduri și perspective și, în același timp, fac rău căsniciei și lor înșiși, precum și altor oameni; în diferite măsuri, lezează viitoarea generație și pe ei înșiși, atât fizic, cât și spiritual. Toate aceste lucruri fac parte din motivul pentru care oamenii se simt în suferință și lipsiți de speranță cu privire la căsnicie, față de care nu au sentimente bune. Tocmai am avut părtășie despre diversele perspective și definiții ale oamenilor cu privire la căsnicie, precum și despre situația în care se află căsnicia lor, ca urmare a punctelor de vedere incorecte pe care le au oamenii moderni cu privire la căsnicie; pe scurt, este bună sau rea situația căsniciei umane moderne? (Rea.) Nu are perspective, nu este optimistă și este din ce în ce mai dată peste cap. De la Est la Vest, de la Sud la Nord, căsnicia umană este într-o stare teribilă, groaznică. Toți oamenii din generația actuală – cei sub vârsta de patruzeci sau cincizeci de ani – sunt martori la ghinionul căsniciilor generațiilor anterioare și viitoare, precum și la opiniile acestor generații despre căsnicie și la experiențele lor conjugale eșuate. Bineînțeles, mulți oameni sub vârsta de patruzeci de ani sunt victimele a tot felul de căsnicii ghinioniste; unii dintre ei sunt mame singure, alții sunt tați singuri, deși, bineînțeles, relativ vorbind, nu sunt la fel de mulți tați singuri. Unii oameni cresc cu mama lor biologică și cu tatăl vitreg, alții cresc cu tatăl lor biologic și cu mama vitregă, iar alții cresc cu frați și surori de la diferite mame și tați. Alții au părinți divorțați care se recăsătoresc și niciunul dintre părinți nu îi vrea, deci devin orfani, care se transformă în adulți, după câțiva ani în care se descurcă așa cum pot în societate; apoi, devin tați vitregi sau mame vitrege, sau devin mame sau tați singuri. Aceasta este situația căsniciei moderne. Nu este gestionarea căsniciei de către omenire în această măsură rezultatul coruperii oamenilor de către Satana? (Ba da.) Această formă necesară a celei mai simple supraviețuiri și înmulțiri a omenirii a fost complet mutilată și distrusă. Cum crezi că trăiește omenirea? A vedea viața fiecărei familii este tulburător, este prea groaznic chiar și de privit. Haideți să nu mai vorbim despre asta; cu cât spui mai multe, cu atât mai tulburat te simți, nu-i așa?

Note de subsol:

a. Textul original nu include propoziția: „Așa-zisa «iubire romantică» a oamenilor este doar îmbinarea iubirii și a pasiunii.”