Am clarificat aspectul legat de felul în care să tratați corect interesele și hobbyurile; acum, la ce se referă cu adevărat renunțarea? Nu criticăm și nu condamnăm interesele și hobbyurile, mai degrabă disecăm ceea ce urmăresc oamenii, idealurile și dorințele pe care le stabilesc având interesele și hobbyurile drept temelie și capital. În consecință, trebuie să se renunțe cu adevărat la ceea ce urmăresc, la idealuri și dorințe. Mai devreme, am avut părtășie despre ideea de a-ți lăsa interesele și hobbyurile să joace un rol pozitiv și să producă un efect pozitiv – aceasta este o metodă activă de practică pentru renunțarea la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. Din altă privință, oamenii nu ar trebui să-și urmărească propriile idealuri și dorințe, fiindcă au interese și hobbyuri – aceasta este o formă mai practică de renunțare. Cu alte cuvinte, un aspect este să-ți utilizezi bine interesele și hobbyurile, iar altul este că nu ar trebui să urmărești idealuri și dorințe stabilite datorită propriilor interese și hobbyuri, adică nu urmări obiectivele vieții pe care le ai datorită intereselor și hobbyurilor tale. Așadar, cum ai putea să stabilești dacă folosești interese și hobbyuri în mod normal și nu urmărești idealuri și dorințe? Dacă ai un interes sau un hobby și-l aplici corect lucrării tale, îndeplinirii datoriei tale și propriei vieți de zi cu zi, dacă obiectivul a ceea ce urmărești nu este să faci paradă sau să te lauzi singur, dacă acesta sigur nu este să-ți crești popularitatea sau să dobândești stima, elogiul și admirația celorlalți și, firește, mai ales dacă nu este să îi faci pe oameni să-și găsească loc în inimile lor pentru tine datorită intereselor și hobbyurilor tale și, astfel, să ți se dedice și să te urmeze, atunci ai realizat o aplicare pozitivă, potrivită, adecvată și rațională a intereselor și hobbyurilor tale, care este în concordanță cu umanitatea normală și în conformitate cu voia lui Dumnezeu și le utilizezi conform adevărurilor-principii. Dar dacă, în timp ce utilizezi sau aplici interesele și hobbyurile tale, îi forțezi pe ceilalți să te admire și să te accepte, cu scopul deosebit de puternic de a face paradă, dacă-i împingi pe alții într-un mod lipsit de scrupule, nerușinat și forțat să te asculte și să te accepte, satisfăcând vanitatea pe care o dobândești în urma etalării intereselor și hobbyurilor tale, indiferent cum se simt ceilalți, folosindu-ți, în cele din urmă, interesele și hobbyurile drept capital pentru a-i controla pe ceilalți, pentru a câștiga un loc în inimile lor și a dobândi prestigiu în rândul oamenilor și dacă, în cele din urmă, obții faimă și profit ca urmare a propriilor interese și hobbyuri, atunci, aceasta nu este nici o utilizare legitimă a intereselor și hobbyurilor, nici o folosire normală a lor. Astfel de acțiuni ar trebui condamnate, ar trebui discernute și respinse de ceilalți și, bineînțeles, oamenii ar trebui să renunțe și la acestea. Când te folosești de ocazii pentru a-ți realiza îndatoririle sau îți oferi singur pretextul de a fi conducător, cineva cu răspundere sau un talent extraordinar, în scopul de a le arăta celorlalți că ai anumite talente și aptitudini și de a le arăta că interesele și hobbyurile tale le depășesc pe ale lor, acest mod de a face lucrurile este nepotrivit. Presupune să folosești utilizarea intereselor și hobbyurilor tale ca pretext pentru a dobândi prestigiu în rândul oamenilor și pentru a-ți satisface propriile ambiții și dorințe. Mai precis, acest proces sau plan de acțiune se reduce la exploatarea intereselor și hobbyurilor tale și a admirației oamenilor pentru acestea, ca să realizezi ceea ce urmărești, idealurile și dorințele tale. La acest lucru ar trebui să renunți. Unii oameni spun: „După ce am auzit asta, tot nu știu cum să renunț.” În realitate, este ușor să renunți? Atunci când ai anumite interese și hobbyuri unice, dacă nu faci nimic, aceste interese și hobbyuri rămân în umanitatea ta și nu au nicio legătură cu calea pe care o urmezi. Totuși, odată ce îți etalezi constant interesele și hobbyurile, încercând să obții faimă în rândul oamenilor sau să-ți sporești popularitatea, să te faci cunoscut mai multor oameni și să atragi mai multă atenție, acest proces și acest plan de acțiune nu sunt simple moduri de a face lucrurile. Când sunt combinate toate aceste acțiuni și comportamente, ele alcătuiesc calea pe care o urmează o persoană. Așadar, care este această cale? Este un efort să urmărești realizarea idealurilor și dorințelor tale în casa lui Dumnezeu, să urmărești admirația celorlalți și să obții satisfacerea propriilor ambiții și dorințe. Odată ce începi să urmărești așa ceva, calea pe care o urmezi devine una fără întoarcere, o cale care conduce spre distrugere. Nu ar trebui să te schimbi degrabă, să revii asupra acestor acțiuni și să renunți la ele și la aceste ambiții și dorințe? Unii ar putea spune: „Tot nu știu cum să renunț.” Atunci, nu o face. Ce înseamnă „nu o face”? Înseamnă că ar trebui să-ți păstrezi interesele și hobbyurile ascunse și să faci tot posibilul să nu le etalezi. Unii pot întreba: „Dar dacă realizarea îndatoririlor mele o cere, ar trebui să le arăt?” Când ar trebui, când este obligatoriu să le arăți, atunci ar trebui să o faci – este momentul potrivit pentru asta. Totuși, dacă în prezent ești pe calea urmăririi idealurilor și dorințelor tale, atunci, nu le dezvălui. Când simți nevoia de a te lăuda cu ele, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu, să iei o hotărâre fermă, să-ți înăbuși aceste dorințe și, în același timp, să accepți analiza atentă și disciplinarea lui Dumnezeu, să-ți controlezi inima și să-ți înăbuși din fașă ambițiile și dorințele, făcându-le să dispară și nelăsându-le niciodată să se transforme în realitate – este bine așa? (Da.) Este ușor de făcut? Nu este ușor, nu-i așa? Cine are puțin talent, dar nu vrea să se laude cu el? Ca să nu mai vorbim despre cei care au vreo aptitudine specială. Unii oameni știu să gătească și să pregătească mâncăruri și vor să se laude cu asta oriunde merg, ba chiar își zic „Frumusețea Tofului” sau „Regina Tăițeilor”. Merită aceste aptitudini minore să fie etalate? Dacă ar fi ca ei să aibă înzestrări excepționale, cât de exagerată ar deveni aroganța lor? Fără îndoială că ar ajunge pe o cale fără întoarcere. Bineînțeles, pe lângă faptul că oamenii urmează calea greșită sau o cale fără întoarcere din cauza intereselor și hobbyurilor lor, majoritatea au adeseori gânduri active din cauza intereselor și hobbyurilor proprii, pe parcursul credinței în Dumnezeu. În vreme ce cred în Dumnezeu și-și fac îndatoririle, în mintea lor, ei analizează constant idealurile și dorințele pe care le-au stabilit sau poate că își reamintesc încontinuu idealurile și dorințele lor nerealizate, spunându-și constant în sufletul lor că încă au aceste idealuri și dorințe care nu s-au realizat niciodată. Deși nu au plătit niciodată un preț specific și nu au adoptat nicio practică specifică pentru aceste lucruri, aceste idealuri și dorințe au prins rădăcini adânci în inimile lor, iar ei nu au renunțat niciodată la ele.

Mai devreme, am avut părtășie și am disecat faptul că urmărirea realizării idealurilor și dorințelor, precum și urmarea căii acestei lumi, sunt o cale fără întoarcere, un drum care conduce spre distrugere. Aceasta și urmărirea adevărului sunt precum două linii paralele, nu va exista niciodată un punct în care aceste linii se vor intersecta și, bineînțeles, nici ele între ele nu se vor intersecta vreodată. Dacă tu crezi în Dumnezeu și dorești să urmărești adevărul și să obții mântuirea, atunci, trebuie să renunți complet la orice idealuri și dorințe pe care le aveai în inimă înainte. Nu le păstra și nu le prețui; ar trebui abandonate. A urmări realizarea idealurilor și dorințelor tale și a urmări adevărul sunt precum calea uleiului și cea a apei. Dacă ai idealuri și dorințe și vrei să le realizezi, vei fi incapabil să urmărești adevărul. Dacă, printr-o înțelegere a adevărului și după atâția ani de experiență, dorești să-ți propui să urmărești adevărul într-un mod echilibrat, atunci ar trebui să abandonezi vechile idealuri și dorințe, eliminându-le complet din conștiința ta sau din adâncul sufletului tău. Dacă dorești să urmărești adevărul, atunci, idealurile și dorințele tale nu se vor împlini niciodată. În schimb, ele îți vor tulbura urmărirea adevărului și intrarea în adevărul-realitate, în timp ce te vor trage în jos și-ți vor face calea urmăririi adevărului obositoare și dificilă. De vreme ce știi că nu vei fi capabil să-ți realizezi idealurile și dorințele, este mai bine să rupi legătura în mod decisiv cu ele și să renunți complet la ele; nu te mai gândi niciodată la ele și nu-ți mai face iluzii în privința lor. Dacă spui: „Încă nu mă interesează foarte mult calea urmăririi adevărului și a obținerii mântuirii. Încă nu știu dacă pot să urmăresc adevărul, dacă sunt un urmăritor al adevărului. Încă îmi este neclară această cale a obținerii mântuirii. În schimb, am o cale foarte concretă către urmărirea idealurilor și dorințelor lumești și un plan și o strategie foarte concretă.” Dacă așa stau lucrurile, atunci poți să renunți la calea urmăririi adevărului și a realizării îndatoririlor tale, ca să mergi să-ți realizezi idealurile și dorințele. Bineînțeles, în cazul în care nu ești sigur dacă să-ți urmărești propriile idealuri și dorințe sau adevărul, te sfătuiesc să rămâi calm o perioadă. Poate mai rămâi un an sau doi în casa lui Dumnezeu: cu cât mănânci și bei mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu cât experimentezi mai multe medii, cu atât mai mult ți se vor maturiza perspectiva și abordarea față de modul în care privești lucrurile, ți se vor îmbunătăți dispoziția și starea, lucru care va fi, fără îndoială, o binecuvântare imensă pentru tine. Este posibil ca, după doi ani, să ajungi să înțelegi anumite adevăruri, dobândind o perspectivă complexă asupra lumii și asupra umanității; atunci, vei fi capabil să renunți complet la idealurile și dorințele tale și să Îl urmezi de bunăvoie pe Dumnezeu pentru tot restul vieții, acceptându-I orchestrările. Indiferent cât de mari sunt greutățile pe care le-ai putea înfrunta în casa lui Dumnezeu, vei fi capabil să-ți îndeplinești în continuare îndatoririle și să-ți duci la capăt misiunea. Și cel mai important lucru este că vei fi luat o hotărâre fermă și vei fi decis să-ți abandonezi idealurile și dorințele anterioare, ceea ce îți permite să urmărești adevărul într-un mod echilibrat, fără ezitare. Totuși, dacă nu poți fi sigur acum și dorești să reevaluezi peste un an sau doi dacă poți urmări adevărul, casa lui Dumnezeu nu te va forța și nu va spune: „Ești distras și nestatornic.” După un an sau doi, când vei citi mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, vei asculta mai multe predici, vei înțelege puțin din adevăr și umanitatea ți se va maturiza, perspectiva felului în care privești lucrurile, concepția despre viață și viziunea asupra lumii ți se vor schimba. În acel moment, alegerile tale vor fi oarecum mai exacte decât sunt acum, sau, ca să folosim o expresie a necredincioșilor, în acel moment vei ști de ce ai nevoie tu personal, ce cale trebuie să urmezi și ce fel de persoană trebuie să fii. Acesta este un aspect. Să presupunem că tu chiar nu ești interesat să crezi în Dumnezeu și doar ai făcut-o fiindcă părinții sau colegii de serviciu ți-au prezentat Evanghelia și ai acceptat ca să salvezi aparențele sau din politețe; fără nicio tragere de inimă, participi la adunări și îți faci îndatoririle în casa lui Dumnezeu, în timp ce te gândești că frații și surorile de la biserică nu sunt răi și măcar nu hărțuiesc oamenii, iar casa lui Dumnezeu este un loc al rațiunii, unde adevărul are autoritate și unde oamenii nu sunt supuși oprimării sau hărțuirii de către ceilalți și simți că este mai bună casa lui Dumnezeu decât lumea necredincioșilor; dar nu ai renunțat niciodată la idealurile și dorințele tale și ele nu s-au schimbat, ba dimpotrivă, aceste idealuri și dorințe pe care le aveai înainte au devenit mai puternice și mai clare în adâncul inimii, minții și spiritului tău; și pe măsură ce ele devin mai pronunțate, descoperi că, atunci când vine vorba de credința în Dumnezeu, de adevărul despre care avem părtășie, precum și de cuvintele, acțiunile și modurile de viață zilnice, etc, aceste idealuri și dorințe sunt tot mai monotone și mai anoste; simți disconfort și este exclus să urmărești adevărul, nu te interesează absolut deloc să-l urmărești și nu ai în minte nicio opinie bună despre alegerea căii corecte în viață, despre cum să te comporți adecvat sau despre ce constituie lucruri pozitive; dacă ești o astfel de persoană, atunci îți spun să mergi de îndată să-ți urmărești propriile idealuri și dorințe! Există un loc pentru tine în această lume, un loc în mijlocul tendințelor complexe și haotice ale răului. Îți vei realiza fără îndoială idealurile și dorințele exact cum speraseși și vei obține lucrurile pe care ți le dorești. Casa lui Dumnezeu nu este un loc potrivit în care să rămâi, nu este locul tău ideal și, cu siguranță, calea urmăririi adevărului nu este cea pe care vrei să o urmezi și, mai ales, nu este cea de care ai nevoie. Profită chiar acum, cât timp idealurile și dorințele tale prind formă și cât timp ești încă tânăr și ai energia sau resursele necesare ca să mergi să te zbați în lume, părăsește degrabă casa lui Dumnezeu, du-te și realizează-ți idealurile și dorințele. Casa lui Dumnezeu nu te va reține. Nu aștepta până în ziua când îți vei pierde speranța de a primi binecuvântări și nu vei avea nimic de spus despre mărturia ta experiențială, când nu ți-ai terminat de îndeplinit îndatoririle în mod corespunzător și te vei trezi, într-un final, la vârsta de cincizeci, șaizeci, șaptezeci, chiar optzeci de ani, dorind să urmărești adevărul – atunci va fi prea târziu. Dacă nu vei dori să rămâi în casa lui Dumnezeu, atunci te vei lăsa pradă distrugerii. Oamenii ca tine nu au nevoie să se opună voinței lor și să renunțe la ceea ce urmăresc, la idealurile și dorințele lor. Fiindcă premisa despre care am discutat pentru a renunța la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor este că tu ești o persoană care urmărește adevărul sau că, deși momentan încă nu ai început să-l urmărești, ți-ai pus în gând să devii o astfel de persoană și nu vei părăsi casa lui Dumnezeu indiferent dacă obții sau nu mântuirea, indiferent dacă trăiești sau mori. Mă adresez oamenilor de acest fel. Bineînțeles, ar trebui să adaug o notă explicativă: fiindcă astăzi am părtășie despre subiectul „renunțării la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor”, pornesc de la premisa că oamenii sunt dornici să urmărească adevărul și să obțină mântuirea. Sunt vizați în mod special oamenii care sunt dornici să urmărească adevărul și să obțină mântuirea. În afară de aceștia, nu este nevoie să asculte subiectul zilei de azi cei pe care nu îi preocupă calea, direcția, dorința sau hotărârea de a urmări adevărul și de a obține mântuirea. Aceasta este nota explicativă pe care am adăugat-o; este necesară, nu-i așa? (Da.) Le acordăm oamenilor libertate, nu forțăm pe nimeni. Orice adevăr-principiu, orice învățătură, aprovizionare, sprijin sau ajutor este oferit oamenilor pe baza raționalității și cu condiția ca ei să fie dornici. Dacă nu dorești să asculți, poți să-ți acoperi urechile și nici să nu asculți, nici să nu accepți subiectul, sau poți și să pleci – ambele variante sunt acceptabile. Nu este nimeni forțat să accepte părtășia despre adevăr din casa lui Dumnezeu. Dumnezeu le acordă oamenilor libertate și nu obligă pe nimeni. Spune-Mi, este acesta un lucru bun? (Da.) Este nevoie să-i forțăm? (Nu.) Nu este nevoie de forță. Adevărul aduce viață, viață veșnică. Dacă dorești să-l primești, iar apoi îl accepți și i te supui, atunci, îl vei primi. Dacă nu-l accepți, ci îl respingi și te împotrivești, atunci nu-l vei obține. Indiferent dacă-l poți obține sau nu, trebuie să accepți consecințele. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.)

Motivul pentru care avem părtășie despre nevoia de a renunța la anumite lucruri în timp ce urmărim adevărul este că urmărirea lui și obținerea mântuirii sunt similare momentului când oamenii participă la un maraton. Concurenții care participă la un maraton nu au nevoie de o forță fizică extraordinară sau de aptitudini excepționale, ci trebuie să aibă o anumită rezistență și perseverență și trebuie să aibă credință, precum și hotărârea de a persevera. Bineînțeles, în timp ce participă la un maraton, în afara acestor elemente spirituale, oamenii trebuie și să renunțe treptat la anumite poveri, pentru a-și atinge destinația mai ușor, mai liber sau într-un mod care se armonizează mai bine cu dorințele lor. Maratonul, ca sport, nu ține cont de clasamentul participanților care ajung la destinație; mai degrabă ține cont de performanța persoanelor de-a lungul evenimentului, de perseverența, rezistența lor și tot ce îndură ei pe parcursul acestei activități. Nu este așa? (Ba da.) Când vine vorba de credința în Dumnezeu, urmărirea adevărului și, în cele din urmă, obținerea mântuirii sunt similare unui maraton; necesită un proces foarte lung, iar în acest proces, necesită și să renunți la multe lucruri care nu au legătură cu urmărirea adevărului. Aceste lucruri nu numai că pur și simplu nu au legătură cu adevărul, ci, mai important, te pot împiedica să-l urmărești. În consecință, în timp ce renunți la aceste lucruri și le înlături, este posibil să experimentezi în mod inevitabil o oarecare durere și să trebuiască să abandonezi anumite lucruri și să faci alegeri corecte. Urmărirea adevărului le cere oamenilor să renunțe la multe lucruri, fiindcă acestea se abat de la calea urmăririi lui și contrazic obiectivele corecte ale vieții și direcția spre care Dumnezeu îi călăuzește pe oameni. Orice contrazice adevărul și împiedică o persoană să-l urmărească și să urmeze calea corectă în viață este un lucru negativ, având ca scop urmărirea faimei și a profitului sau obținerea unor rezultate precum proprietăți și bani din abundență. Această cale a urmăririi realizării idealurilor și dorințelor personale se bazează pe abilitățile oamenilor, precum și pe cunoștințele lor, pe gândurile și punctele lor de vedere false și pe diversele lor filosofii pentru interacțiuni lumești, precum și pe diversele lor metode, șiretlicuri și uneltiri. Cu cât cineva urmărește mai mult realizarea propriilor idealuri și dorințe, cu atât se îndepărtează mai mult de adevăr, de cuvintele lui Dumnezeu și de calea cea dreaptă pe care i-a indicat-o Dumnezeu. Așa-zisele idealuri și dorințe din inima ta sunt, de fapt, lucruri deșarte, nu te pot învăța cum să te comporți, cum să te închini lui Dumnezeu și cum să-L înțelegi sau cum să te supui lui Dumnezeu, voii Lui și Suveranului, printre alte astfel de lucruri pozitive. Când îți urmărești idealurile și dorințele, nu vei obține niciunul dintre aceste lucruri deopotrivă pozitive și valoroase, care corespund adevărului. Orice cale a vieții orientată spre ceea ce urmăresc oamenii, spre idealurile și dorințele lor are același obiectiv, aceeași esență și natură supremă – toate contrazic adevărul. Totuși, calea urmăririi adevărului este diferită. Ea îți va călăuzi în mod corect calea vieții – acesta este un fel de a o spune oarecum general. Mai precis, îți va da în vileag gândurile și punctele de vedere incorecte și deformate privind felul în care tratezi diverși oameni, diverse evenimente și lucruri. În același timp, te va informa, te va călăuzi, îți va furniza și te va învăța să ai gânduri și puncte de vedere corecte și precise. Bineînțeles, îți va spune și ce fel de gânduri și puncte de vedere să ai atunci când privești oamenii și lucrurile, când te comporți și când acționezi. Această cale a urmăririi adevărului îți spune cum să te comporți, cum să trăiești în limitele umanității normale și cum să te comporți conform adevărurilor-principii. Ar trebui măcar să nu cobori sub standardul de conștiință și rațiune – ar trebui să trăiești ca un om și ca om. În afară de asta, această cale te informează mai precis în legătură cu gândurile, punctele de vedere, perspectivele și atitudinile pe care ar trebui să le ai când privești fiecare chestiune și faci fiecare lucru. Aceste gânduri, puncte de vedere, perspective și atitudini corecte sunt, în același timp, criteriile și principiile corecte de comportament personal și de acțiune pe care ar trebui să le susții. Când o persoană atinge sau intră în realitatea de a privi oamenii și lucrurile, a se comporta și a acționa în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu, acea persoană a devenit mântuită. Odată ce o persoană este mântuită și dobândește adevărul, punctul său de vedere față de lucruri se va transforma complet, corespunzând perfect cuvintelor lui Dumnezeu și fiind în acord cu Dumnezeu. Când ajunge în această etapă, o persoană nu se va mai răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, iar El nu o va mai mustra și judeca și nici nu o va disprețui. Explicația este că această persoană nu mai este un dușman al lui Dumnezeu, nu I se mai împotrivește, iar Dumnezeu a devenit cu adevărat și pe bună dreptate Creatorul ființelor Lui create. Oamenii s-au întors sub stăpânirea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se bucură de închinarea, supunerea și frica pe care oamenii ar trebui să I le ofere. Totul se așază de la sine. Toate lucrurile create de Dumnezeu sunt pentru omenire, iar omenirea, la rândul ei, gestionează toate lucrurile sub suveranitatea lui Dumnezeu. Toate lucrurile sunt sub gestionarea omenirii, totul urmează regulile și legile stabilite de Dumnezeu, progresând și mergând mai departe în mod ordonat. Omenirea se bucură de toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu și acestea există în mod ordonat sub gestionarea omenirii. Toate lucrurile sunt pentru omenire, iar omenirea este pentru toate lucrurile. Toate acestea sunt foarte armonioase și ordonate, toate provin din suveranitatea lui Dumnezeu și din mântuirea omenirii de către El. Chiar este un lucru minunat. Acesta este unul dintre înțelesurile supreme ale renunțării la ceea ce se urmărește, la idealuri și dorințe. Vezi tu, deși acum renunți la idealurile și dorințele temporare, în final, ceea ce dobândești este adevărul, este viața, este lucrul cel mai prețios. Prin comparație cu idealurile și dorințele lipsite de valoare la care renunți, acestea sunt de cine știe câte mii, sau chiar zeci de mii de ori mai valoroase. Sunt practic incomparabile. Nu este așa? (Ba da.) Desigur, ar trebui clarificat un lucru: oamenii ar trebui să înțeleagă că urmărirea idealurilor și dorințelor nu te va învăța niciodată cum să te comporți. Din ziua în care te-ai născut, părinții tăi ți-au spus: „Trebuie să înveți să minți, să te protejezi și nu-i lăsa pe ceilalți să te hărțuiască. Când te hărțuiește cineva, trebuie să fii dur, nu fi slab, nu-i lăsa pe ceilalți să creadă că ești atât de ușor de hărțuit. Mai mult, trebuie să dobândești cunoștințe și să te întărești, astfel încât să fii de neclintit în societate. Trebuie să urmărești faima și profitul, femeile ar trebui să fie independente, iar bărbații ar trebui să poarte povara lumii.” De la o vârstă fragedă, părinții tăi te-au educat în acest fel, de parcă te-ar fi învățat cum să te comporți; dar, în realitate, se străduiau, făceau tot ce era nevoie, ba chiar păreau să-și pună viețile în pericol pentru a te împinge în această lume, în această tendință rea, pentru a te lăsa neștiutor cu privire la ce este pozitiv și ce este negativ, neștiutor cu privire la felul în care să distingi între dreptate și rău și să discerni între lucruri pozitive și negative. În același timp, părinții tăi te-au învățat și următoarele: „Fă orice este nevoie, nu fi prea politicos cu ceilalți. Toleranța față de ceilalți este cruzime față de tine însuți.” Te-au educat astfel de când ai început să înțelegi lucruri, iar apoi, la școală și în societate, toată lumea te învață aceleași lucruri. Nu te învață asta ca să te comporți ca un om, ci ca să devii demon, să minți, să faci rău și să pieri. Abia după ce crezi în Dumnezeu, ajungi să știi cum ar trebui să te comporți ca o persoană onestă și să rostești adevărul și faptele. Îți faci curaj și în sfârșit reușești să spui adevărul, îți păstrezi conștiința și limitele morale pentru a-l spune o dată, dar ești respins de societate, învinuit de familie, ba chiar ridiculizat de prietenii tăi și, în final, ce se întâmplă? Ești rănit, nu poți suporta și nu mai știi cum să te comporți. Simți că a te comporta ca un om este prea dificil, că este mai ușor să fii demon. Pur și simplu fii demon și urmează tendința rea a acestei societăți – nu va spune nimeni nimic. Nimeni din rândul întregii omeniri nu te învață cum să te comporți. După ce crezi în Dumnezeu, auzi că fiecare cuvânt pe care îl rostește El și tot ce face El are ca scop să te învețe cum să te comporți, cum să practici adevărul, astfel încât să devii o ființă umană adevărată. Doar în cuvintele lui Dumnezeu poți găsi răspunsul corect la ce este adevărata viață umană. În consecință, felul în care să privești oamenii și lucrurile și în care să te comporți și să acționezi trebuie să se bazeze în întregime pe cuvintele lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Asta se numește să acționezi ca o persoană. Când vei înțelege temeiul pentru a te comporta conform cuvintelor lui Dumnezeu și vei pricepe și intra în adevărurile-principii, atunci vei ști cum să te comporți și vei deveni o adevărată ființă umană. Aceasta este temelia pentru comportamentul personal și doar viața unei astfel de persoane are valoare, doar o astfel de persoană merită să trăiască și nu ar trebui să moară. Dimpotrivă, cei care acționează ca demonii, acele leșuri ambulante îmbrăcate în piele umană, acei oameni nu merită să trăiască. De ce? Fiindcă tot ce a creat Dumnezeu este pregătit pentru omenire, pentru ființele create ale lui Dumnezeu, nu pentru specia demonică. Atunci, de ce mai pot rămâne în viață acei oameni în prezent? Nu profită ei de beneficiul acelor oameni pe care Dumnezeu a intenționat să-i mântuiască? Dacă nu ar fi existat lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu în această etapă, utilizarea diavolilor și a satanelor pentru a face servicii, lăsarea aleșilor lui Dumnezeu să discearnă lucrurile negative și perceperea adevăratei esențe a diavolilor, Dumnezeu i-ar fi distrus de mult, fiindcă acești oameni nu merită să se bucure de toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu, iar ei risipesc și distrug lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu. Cum crezi că Se va simți Dumnezeu când va vedea acest lucru? Va fi El într-o dispoziție bună? (Nu.) Prin urmare, Dumnezeu vrea să mântuiască degrabă un grup de oameni cu umanitate normală, care sunt ființe umane adevărate, și să-i învețe cum să se comporte. Când acești oameni vor obține mântuirea, când vor deveni calificați pentru a rămâne și a nu fi distruși – atunci, marea lucrare a lui Dumnezeu va fi îndeplinită. Cu alte cuvinte, indiferent dacă aceste lucruri ajung la nivelul de a fi precise și corecte, când legile de supraviețuire ale oamenilor, concepțiile lor asupra vieții, căile pe care le urmează, precum și ceea ce urmăresc ei și atitudinile cu care Îl tratează pe Dumnezeu, adevărul și lucrurile pozitive, când toate acestea măcar nu contrazic adevărul și cu siguranță nu merg atât de departe încât să ofenseze firea lui Dumnezeu, când acești oameni nu vor fi distruși, fiindcă sunt capabili să se supună lui Dumnezeu într-un mod simplu – atunci, marea lucrare a lui Dumnezeu va fi îndeplinită. Ce înseamnă că această mare lucrare va fi îndeplinită? Înseamnă că aceia pe care Dumnezeu i-a mântuit pot exista, pot continua să trăiască de-a pururi. Ca să folosim limbajul uman, înseamnă că această rasă umană va avea succesori, strămoșii oamenilor creați de Dumnezeu vor avea succesori și vor exista oameni capabili să gestioneze toate lucrurile. Atunci, Dumnezeu se va simți liniștit, atunci se va odihni și nu va mai fi nevoie să fie preocupat de lucruri. Toate lucrurile au propriile reguli și legi, deja stabilite de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu are nevoie să le acorde nici măcar un gând, o idee sau un proiect. Toate lucrurile există în cadrul regulilor și legilor lor respective, oamenii trebuie doar să le păstreze și să le gestioneze. Cu o asemenea rasă de oameni, crezi că Dumnezeu va mai trebui să se îngrijoreze? Va mai trebui să fie preocupat? Dumnezeu se va odihni, iar când El se va odihni, va fi venit momentul ca marea Lui lucrare să fie îndeplinită. Bineînțeles, acesta va fi și un moment de sărbătoare pentru oameni – adică, în cele din urmă vor obține mântuirea pe temelia căii de a urmări adevărul, fără să se mai răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, ci corespunzând voii Lui. Oamenii vor fi fost câștigați de Dumnezeu și nu vor mai fi nevoiți să simtă gustul morții – atunci, vor fi primit deja mântuirea. Nu merită sărbătorit acest lucru? (Ba da.) Așadar, de vreme ce vor fi beneficii extraordinare și știi că intențiile lui Dumnezeu sunt acestea, nu merită ca oamenii să renunțe la măruntele idealuri și dorințe pe care le aveau înainte? (Ba da.) Este un lucru potrivit, oricum l-ai evalua. Așadar, de vreme ce este potrivit, nu ar trebui să renunți? (Ba da.) Teoretic, toți știu că ar trebui să renunțe, dar cum se face acest lucru, în mod specific? De fapt, este destul de simplu. Înseamnă să nu mai iei măsuri, să nu mai investești niciun efort și să nu mai plătești niciun preț pentru idealurile și dorințele tale. Nu le mai lași să-ți preocupe mintea și nu mai faci niciun sacrificiu pentru ele. În schimb, te întorci la Dumnezeu, renunți la dorințele și idealurile personale, încetezi să te mai gândești obsesiv la ele și chiar încetezi să mai visezi la ele, în somn. În schimb, puțin câte puțin în inima ta, îți schimbi direcția și înclinația spre calea urmăririi adevărului și a obținerii mântuirii. Zi după zi, tot ceea ce faci, gândurile, energia și prețul pe care îl plătești sunt toate în vederea urmăririi adevărului și obținerii mântuirii – așa renunți în mod treptat.

Cu privire la părtășia de astăzi despre subiectul „renunțării la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor”, am discutat despre acesta într-un mod ușor de înțeles? Știți cum să renunțați? Unii oameni ar putea spune: „Ah, deja renunțam dinainte să aduci Tu subiectul în discuție.” Dar acest lucru nu este neapărat adevărat. De fapt, doar prin procesul urmăririi adevărului văd oamenii, treptat, dincolo de tendința rea a lumii și, tot treptat, văd dincolo de calea urmăririi faimei și a profitului aleasă de necredincioși și renunță la ea. Dacă încă nu ai urmărit adevărul și doar te gândești în inima ta să renunți nu este același lucru cu a renunța cu adevărat. Faptul că te pregătești să renunți și faptul că renunți cu adevărat sunt două lucruri separate – încă există o diferență. Prin urmare, cel mai important lucru este să începi să urmărești adevărul, iar acest lucru nu ar trebui să se schimbe, indiferent de moment – este cel mai important lucru. Odată ce începi să urmărești adevărul, devine mai ușor să renunți la idealuri și dorințe. Dacă nu accepți adevărul, ci spui: „Vreau cu adevărat să renunț la aceste idealuri și dorințe. Nu vreau să fiu vopsit în marea cuvă de vopsire sau trecut prin mașina de tocat” și dacă încă vrei să supraviețuiești, Eu îți spun că asta nu este posibil. Este exclus, nu vei primi o ofertă atât de avantajoasă! Dacă nu dorești să urmărești adevărul, dar tot vrei să renunți la idealuri și dorințe, acest lucru este imposibil. Toți oamenii normali au idealuri și dorințe, mai ales cei care au câteva înzestrări sau talente. Unde există o persoană care este fericită singură și se resemnează de bunăvoie să trăiască o viață banală? Nu există nicăieri o astfel de persoană. Toți vor să iasă în evidență, să realizeze ceva pe cont propriu, să aibă o anumită aură și să-și facă viața mai confortabilă. Dacă vrei să renunți la idealurile și dorințele personale, să obții mântuirea și să trăiești o viață plină de sens, atunci trebuie să accepți adevărul, să-l urmărești și să te supui lucrării lui Dumnezeu – în acest fel, vei avea speranță. Să asculți cuvintele lui Dumnezeu și să-L urmărești sunt singura cale. Prin urmare, în ciuda tuturor schimbărilor aparente, un lucru rămâne, în esență, la fel – urmărirea adevărului. Acesta este cel mai important subiect, nu-i așa? (Da.) Bine, să încheiem aici părtășia de astăzi despre subiectul nostru. La revedere!

17 decembrie 2022