Unde am ajuns cu părtășia la ultima noastră adunare? Aveam părtășie despre felul în care trebuie urmărit adevărul, lucru care are legătură cu două subiecte importante, care sunt, în primul rând, două aspecte ale practicii. Care este primul? (Primul este renunțarea.) Și al doilea? (Al doilea este dedicarea.) Primul este renunțarea, iar cel de-al doilea este dedicarea. Cu privire la practica „renunțării”, mai întâi am avut părtășie despre renunțarea la diverse emoții negative. Primul aspect al „renunțării” implică renunțarea la diverse emoții negative. Așadar, când am vorbit despre renunțarea la diverse emoții negative, pe care le-am menționat? (Dumnezeu a vorbit prima dată despre inferioritate, ură și mânie și, apoi, a doua oară, despre depresie.) Prima dată am vorbit despre nevoia de a renunța la ură, mânie și inferioritate – mai întâi, am vorbit despre aceste trei emoții negative și am vorbit destul de mult și despre depresie. A doua oară, am vorbit despre practicarea renunțării la depresie, drept una dintre emoțiile negative. Oamenii se pot deprima din tot felul de motive și, ultima dată, am vorbit mai ales despre mai multe feluri în care această emoție, depresia, poate apărea. Spuneți-Mi, care erau principalele cauze pe care le-am menționat, care fac să apară această emoție, depresia? (Dumnezeule, în total există trei cauze. Prima este că oamenii consideră mereu că au o soartă rea; cea de-a doua este că oamenii dau vina pe ghinion când li se întâmplă ceva; iar cea de-a treia o reprezintă fărădelegile pe care oamenii le-au comis în trecut sau faptele nesăbuite sau ignorante pe care le-au săvârșit, lucru care i-a determinat să se adâncească în depresie.) Acestea sunt cele trei cauze principale. Prima este că oamenii cred că soarta lor este rea, așa că sunt adesea deprimați; a doua este că oamenii se cred ghinioniști și, de asemenea, se deprimă des; iar a treia este că oamenii au comis fărădelegi grave, ceea ce îi face să se simtă deprimați deseori. Acestea sunt cele trei cauze esențiale. Această emoție, depresia, nu este un sentiment trecător de negativitate sau tristețe. Mai degrabă, este o emoție negativă obișnuită și recurentă în minte, provocată de anumite cauze. Această emoție negativă îi face pe oameni să aibă multe gânduri, păreri și puncte de vedere negative și chiar multe gânduri, păreri, comportamente și metode extreme și denaturate. Nu este o stare de spirit temporară sau o idee trecătoare; este o emoție negativă recurentă și obișnuită, care îi însoțește mereu pe oameni în viețile lor, în adâncul inimilor și sufletelor lor și în gândurile și acțiunile lor. Nu numai că această emoție negativă afectează conștiința și rațiunea umanității normale oamenilor, dar poate avea un impact și asupra diverselor puncte de vedere, păreri și perspective pe care le au ei când se uită la alții, la lucruri și în conduita și acțiunile lor din viața cotidiană. Prin urmare, este necesar să analizăm diferite sentimente negative, să le disecăm și să le recunoaștem, înainte de a renunța la ele și a le schimba una câte una, străduindu-ne să le lăsăm în urmă treptat, astfel încât conștiința și rațiunea ta, precum și gândirea umanității tale, să devină normale și practice, iar modul în care privești oamenii și lucrurile și felul în care te porți și faci lucruri în viața ta cotidiană să nu mai fie afectate, controlate și chiar oprimate de aceste sentimente negative – acesta este obiectivul principal al disecării și discernerii acestor diverse emoții negative. Scopul principal nu este ca tu să asculți ce spun, să cunoști și să înțelegi acel lucru, iar apoi să-l lași acolo, ci să afli, din cuvintele Mele, exact cât sunt de dăunătoare pentru oameni emoțiile negative, să știi cât de dăunătoare sunt și cât de mare este impactul lor asupra vieților de zi cu zi ale oamenilor, asupra felului în care privesc oamenii și lucrurile și al modului în care se poartă și se comportă.

În trecut, am avut părtășie și despre felul în care, într-o anumită măsură, aceste emoții negative nu ajung la nivelul firilor corupte și al unei esențe corupte, dar facilitează și exacerbează, până într-un anumit grad, firile corupte ale oamenilor, oferindu-le un motiv pentru care ei să facă lucruri în baza firilor lor corupte și mai multe motive să trăiască după firile lor corupte, în timp ce sunt influențați de aceste emoții negative, precum și motive pentru a privi pe oricine și orice pe baza firilor lor corupte. Prin urmare, toate aceste emoții negative au un impact, mai mic sau mai mare, asupra vieților cotidiene ale oamenilor, le afectează și controlează diversele gânduri și le influențează atitudinile, perspectivele și punctele de vedere pe care le au față de adevăr și față de Dumnezeu. Se poate spune că aceste emoții negative nu au deloc un impact pozitiv asupra oamenilor și nici vreun efect pozitiv sau folositor, ci, dimpotrivă, pot doar să le facă rău. De aceea, atunci când oamenii trăiesc cu aceste emoții negative, inimile lor sunt în mod natural influențate și controlate de ele, iar ei nu se pot abține să nu trăiască într-o stare de negativitate și chiar adoptă păreri extreme despre oameni și lucruri, din puncte de vedere absurde. Când oamenii privesc o persoană sau un lucru din perspectiva și punctul de vedere al emoțiilor negative, în mod natural, purtările, abordările și efectele comportamentului și acțiunilor pe care le produc vor fi denaturate cu emoții extreme, negative și deprimante. Aceste emoții negative, deprimante și extreme îi vor face pe oameni să fie neascultători față de Dumnezeu, nemulțumiți de El, să-L învinovățească, să-L sfideze și chiar să I se împotrivească, precum și, bineînțeles, să-L urască. De exemplu, atunci când un om crede că are o soartă rea, pe cine dă vina pentru ea? E posibil să n-o spună, dar, în inima lui, crede că Dumnezeu a acționat greșit și că este nedrept și se gândește: „De ce l-a făcut Dumnezeu atât de arătos? De ce i-a permis să se nască într-o familie atât de grozavă? De ce i-a dat asemenea daruri? De ce i-a dat un calibru atât de bun? De ce calibrul meu este atât de rău? De ce a rânduit Dumnezeu ca el să fie lider? De ce nu e niciodată rândul meu, de ce nu am ajuns să fiu lider nici măcar o dată? De ce lui îi merg toate atât de bine și, când fac eu ceva, nu merge niciodată cum trebuie sau fără probleme? De ce este soarta mea atât de nefericită? De ce lucrurile care mi se întâmplă sunt atât de diferite? De ce mi se întâmplă numai lucruri rele?” Deși aceste gânduri care apar din emoții deprimante nu-i fac pe oameni să-L învinovățească pe Dumnezeu sau să se împotrivească Lui și sorții lor în conștiința lor subiectivă, totuși îi fac să se adâncească adesea și involuntar, în adâncul inimii, în emoții cum ar fi neascultarea, nemulțumirea, resentimentele, invidia și ura. În cazuri grave, ele chiar le pot provoca oamenilor gânduri și comportamente extreme. De exemplu, când unii oameni văd pe altcineva cu un randament mai bun decât al lor și lăudat de Dumnezeu, simt invidie și ură. În consecință, o serie de acțiuni meschine se pun în mișcare: vor vorbi de rău și vor submina cealaltă persoană, fără știrea ei, vor face, în secret, niște lucruri dubioase și iraționale și așa mai departe. Apariția acestei serii de probleme este direct legată de depresia și sentimentele lor negative. Această serie de gânduri, comportamente și abordări care provin din emoțiile lor deprimante pot părea, la început, doar un fel de emoții, dar, pe măsură ce lucrurile progresează, aceste emoții negative și deprimante pot încuraja oamenii, din ce în ce mai mult, să trăiască după firile lor satanice corupte. Cu toate acestea, dacă ei înțeleg adevărul și trăiesc având o umanitate normală, atunci când în sinea lor apar aceste emoții negative și deprimante, conștiința și rațiunea lor pot acționa cu promptitudine, iar acești oameni pot percepe prezența acestor emoții deprimante și tulburarea provocată de ele și le pot desluși. Apoi, ei pot să-și lase în urmă foarte repede emoțiile deprimante, iar atunci când întâlnesc oameni, evenimente și lucruri în situația lor actuală, pot face judecăți raționale și pot privi rațional și din perspectiva corectă situațiile pe care le întâlnesc și lucrurile pe care le experimentează. Când oamenii fac toate acestea rațional, cel mai simplu lucru pe care îl vor putea realiza este să accepte stăpânirea conștiinței și rațiunii umanității normale. Chiar mai bine, dacă înțeleg adevărul, vor fi capabili să acționeze conform adevărurilor-principii, într-o manieră mai rațională, pe baza conștiinței și rațiunii lor, și nu se vor purta sau nu vor acționa sub stăpânirea firilor lor corupte. Cu toate acestea, dacă emoțiile negative ocupă o poziție predominantă în inimile lor, influențându-le gândurile, părerile și felul în care gestionează lucrurile și se comportă, atunci, în mod natural, aceste emoții negative le vor afecta progresul în viață și vor duce la îngreunarea și tulburarea gândurilor, alegerilor, comportamentului și abordărilor lor în diferite situații. Pe de o parte, aceste emoții negative facilitează firile corupte ale oamenilor, făcându-i pe aceștia să se simtă în largul lor și justificați să trăiască în firile lor corupte; pe de altă parte, îi pot face pe oameni și să se împotrivească lucrurilor pozitive și să trăiască în negativitate, fără să fie dispuși să vadă lumina. În felul acesta, emoțiile negative ale oamenilor devin mai galopante și mai grave și nu le permit sub nicio formă să acționeze rațional, în limitele conștiinței și rațiunii. În schimb, îi împiedică pe oameni să caute adevărul și să trăiască înaintea lui Dumnezeu și, în felul acesta, oamenii decad și mai mult, în mod natural, nu doar simțindu-se negativi, dar și îndepărtându-se mult de Dumnezeu. Și care vor fi consecințele, dacă lucrurile continuă astfel? Nu numai că emoțiile negative nu pot înlătura firile corupte ale oamenilor, dar le vor facilita, ceea ce-i va face pe aceștia să gestioneze lucrurile și să se comporte pe baza firilor lor corupte și să meargă pe drumul lor. Ce vor face oamenii când vor fi dominați de gânduri și păreri eronate și extreme? Oare vor tulbura lucrarea bisericii? Oare vor răspândi negativitate și-L vor judeca pe Dumnezeu și rânduielile lucrării din casa Lui? Oare-L vor învinovăți și-L vor sfida? Cu siguranță o vor face! Acestea sunt consecințele finale. O serie de abordări, precum neascultarea, nemulțumirea, negativitatea și împotrivirea vor apărea înlăuntrul oamenilor – toate acestea sunt consecințele faptului că emoțiile negative ocupă o poziție predominantă în inimile oamenilor, pentru o perioadă lungă de timp. Uite, doar o emoție negativă neînsemnată – o emoție pe care oamenii ar părea incapabili s-o simtă, a cărei existență nici nu ar putea s-o sesizeze sau al cărei efect nu l-ar putea simți – această emoție negativă neînsemnată tot îi urmărește peste tot, ca și cum ar fi fost cu ei de la naștere. Le face rău în toate felurile și chiar te cuprinde, te intimidează, te suprimă și te constrânge constant, până în punctul în care te însoțește tot timpul, întocmai ca viața ta și, totuși, nu ești deloc conștient de ea, trăind adesea în ea și luând-o ca pe un lucru de la sine înțeles, gândind lucruri precum: „Așa ar trebui să gândească oamenii, nu e nimic greșit, este foarte normal. Cine nu are câteva gânduri active de felul acesta? Cine nu are câteva emoții negative?” Ești incapabil să simți răul pe care ți-l provoacă această emoție negativă, dar el este real, iar tu vei fi adesea instigat involuntar de ea să-ți reverși în mod natural firile corupte și să acționezi și să te comporți pe baza lor, până când, în final, faci totul după ele. Îți poți închipui rezultatele finale ale acestui lucru: toate sunt negative, nefavorabile, lipsite de orice lucru benefic sau pozitiv, cu atât mai puțin ceva care poate să ajute oamenii să câștige adevărul și lauda de la Dumnezeu – acestea nu sunt finaluri optimiste. Prin urmare, atât timp cât în sinea unei persoane există emoții negative, tot felul de gânduri și păreri negative îi vor influența și domina grav viața. Cât timp gândurile și părerile negative îi influențează și domină viața, vor exista obstacole enorme care o vor împiedica să urmărească adevărul, să-l practice și să pătrundă în adevărul-realitate. Așadar, este necesar ca noi să continuăm să dăm în vileag și să analizăm aceste emoții negative, astfel încât toate să poată fi înlăturate.

Emoțiile negative despre care tocmai am avut părtășie au un efect grav asupra oamenilor și le fac mult rău, dar mai există alte emoții negative care, la fel, îi influențează pe oameni și le fac rău. În afară de emoțiile negative de ură, mânie, inferioritate și depresie, despre care am vorbit deja, există emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare. Aceste emoții sunt și ele adânc înrădăcinate în inimile oamenilor și îi însoțesc pe aceștia în viețile lor de zi cu zi și în cuvintele și acțiunile lor. Desigur, atunci când oamenilor li se întâmplă ceva, acestea afectează și gândurile și părerile care se nasc în sinea lor, precum și punctele de vedere și perspectivele pe care le adoptă. Astăzi, vom diseca și da în vileag emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare și ne vom strădui să-i ajutăm pe oameni să le descopere înlăuntrul lor. După ce fac acest lucru, scopul final este ca ei să cunoască temeinic aceste emoții negative, să le îndepărteze, să nu mai trăiască sub influența lor și să nu mai trăiască și să se comporte având drept bază și temelie aceste emoții negative. Mai întâi, să analizăm cuvintele „tulburare, anxietate și îngrijorare”. Nu sunt ele căi de a exprima emoții? (Ba da.) Înainte să avem părtășie despre acest subiect, haideți mai întâi să-l contemplăm, astfel încât să aveți conceptul de bază despre „tulburare, anxietate și îngrijorare”! Fie că ajungeți la o înțelegere literală a cuvintelor sau la una mai profundă, dincolo de sensul lor literal, veți avea atunci o cunoaștere fundamentală a acestor emoții negative. Mai întâi, spuneți-Mi ce v-a făcut să vă îngrijorați în trecut sau în legătură cu ce lucruri te simți mereu tulburat, anxios și îngrijorat. Ele pot fi ca o piatră uriașă care te strivește sau ca o umbră care te urmărește tot timpul și te constrânge. (Dumnezeule, voi spune câteva cuvinte. Când nu obțin rezultate în datoria mea, această emoție este destul de evidentă și-mi fac griji că voi fi dat în vileag și eliminat și dacă voi avea un viitor și o destinație bună. Când obțin rezultate în datoria mea, nu mă simt așa, dar ori de câte ori nu obțin rezultate ceva vreme, acest fel de emoție negativă devine evidentă.) Nu este aceasta o manifestare a emoțiilor negative de tulburare, anxietate și îngrijorare? (Ba da.) Așa este. Acest fel de emoție negativă se ascunde tot timpul în adâncul inimii oamenilor, influențându-le constant gândurile. Deși oamenii nu pot simți acest fel de emoție negativă atunci când nu s-a întâmplat nimic rău, ea este ca un iz, sau un fel de gaz, sau, mai mult, ca o undă electrică. N-o poți vedea și, când nu ești conștient de ea, nu ești nici măcar capabil s-o simți. Cu toate acestea, îi poți simți mereu prezența în adâncul inimii tale, ca așa-zisul „al șaselea simț” și poți întotdeauna, în subconștient, să simți existența acestui fel de gând și emoție. La momentul potrivit, în locul potrivit și în contextul potrivit, acest fel de emoție negativă se va ridica puțin câte puțin și va ieși la suprafață încetul cu încetul. Nu-i așa? (Ba da.) Așadar, ce alte lucruri vă fac să vă simțiți tulburați, anxioși și îngrijorați? În afară de ceea ce tocmai s-a menționat, nu mai există nimic? Dacă nu, atunci probabil că trăiți foarte fericiți și lipsiți de griji, fără nicio anxietate și fără să vă tulbure nimic – atunci probabil că sunteți cu adevărat liberi. Așa stau lucrurile? (Nu.) Ei bine, spuneți-Mi ce este în inimile voastre! (Când nu am randament în datoria mea, îmi fac mereu griji că-mi voi pierde reputația și statutul și mă îngrijorez de ceea ce vor crede despre mine frații, surorile și conducătorul. De asemenea, când lucrez cu frații și surorile mele ca să-mi fac datoria și îmi tot dezvălui firile corupte, îmi fac griji mereu că eu cred în Dumnezeu de atât de mult timp, dar nu m-am schimbat deloc și că, dacă lucrurile continuă așa, atunci, poate într-o zi voi fi eliminat. Acestea sunt îndoielile pe care le am.) Apar, în sinea ta, emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare atunci când ai aceste îndoieli? (Da.) Așadar, majoritatea dintre voi sunteți anxioși și îngrijorați pentru că nu vă îndepliniți bine îndatoririle, așa e? (Cel mai mult îmi fac griji în legătură cu viitorul și cu soarta mea.) Grija cu privire la viitor și soartă este cea predominantă. Atunci când oamenii nu reușesc să vadă clar lucrurile, să înțeleagă, să accepte sau să se supună mediilor orchestrate de Dumnezeu și suveranității Sale și când înfruntă diverse dificultăți în viețile lor cotidiene sau când acestea depășesc ceea ce pot suporta oamenii normali, în subconștient, ei simt tot felul de griji și anxietăți și chiar tulburare. Nu știu cum va fi ziua de mâine sau cea de după, sau cum vor sta lucrurile peste câțiva ani, sau cum va fi viitorul lor și, astfel, se simt tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu tot felul de lucruri. În ce context se simt oamenii tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu tot felul de lucruri? Acela în care nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu – adică sunt incapabili să creadă în ea și s-o înțeleagă. Chiar dacă ar vedea-o cu ochii lor, nu ar înțelege-o sau nu ar crede-o. Nu cred că Dumnezeu deține suveranitatea asupra sorții lor, că viețile lor sunt în mâinile lui Dumnezeu și, astfel, în inimile lor, apare neîncrederea față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, iar atunci apare învinovățirea și ei sunt incapabili să se supună. Pe lângă învinovățire și incapacitatea de a se supune, vor să fie stăpânii propriei sorți și să acționeze din proprie inițiativă. Care este situația reală atunci când încep să acționeze din proprie inițiativă? Tot ce pot face este să trăiască bazându-se pe calibrul și abilitățile proprii, dar există multe lucruri pe care nu le pot realiza, atinge sau îndeplini în felul acesta. De exemplu: ce li se va întâmpla în viitor, dacă vor fi capabili să intre la facultate, să obțină o slujbă bună atunci când termină facultatea și dacă totul le va merge bine odată ce obțin o slujbă; și dacă vor să urce pe scara ierarhică și să se îmbogățească, dacă vor fi capabili, în câțiva ani, să-și atingă idealurile și dorințele; și apoi, când vor să-și găsească un partener, să se căsătorească și să-și întemeieze o familie, ce fel de partener va fi potrivit pentru ei? Pentru om, astfel de lucruri sunt necunoscute. Cu astfel de lucruri necunoscute, oamenii se simt confuzi. Când se simt astfel, devin tulburați, anxioși și îngrijorați – se simt tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu tot ce le-ar putea rezerva viitorul. De ce se întâmplă asta? Pentru că, în sfera umanității normale, oamenii pur și simplu nu pot suporta toate aceste lucruri. Nimeni nu știe cum va fi în câțiva ani, ce slujbă, căsnicie sau copii va avea în viitor – oamenii pur și simplu nu știu aceste lucruri. Ele nu pot fi cunoscute dinainte, în sfera abilităților umanității normale, și de aceea oamenii se simt mereu tulburați, anxioși și îngrijorați în privința lor. Oricât de simplă este mintea unui om, atât timp cât este capabil să gândească, odată ajuns la maturitate, aceste emoții negative vor apărea în adâncul inimii lui, una câte una. De ce apar tulburarea, anxietatea și îngrijorarea la oameni? Fiindcă ei se frământă și se agită mereu în privința lucrurilor care depășesc sfera abilității lor; vor mereu să știe, să cunoască și să obțină lucruri dincolo de sfera abilității lor și chiar să controleze lucruri din afara sferei abilităților umanității normale. Vor să controleze toate aceste lucruri și nu doar atât – de asemenea, vor ca legile și finalul dezvoltării acestor lucruri să progreseze și să se împlinească după voia lor. Prin urmare, dominați de astfel de gânduri iraționale, oamenii simt tulburare, anxietate și îngrijorare, iar consecințele acestor emoții diferă de la om la om. Indiferent de lucrurile pentru care oamenii se simt intens tulburați, anxioși și îngrijorați, formând astfel aceste emoții negative, ei ar trebui să le ia foarte în serios și să caute adevărul pentru a le înlătura.

Vom avea părtășie despre emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare, mai ales din două perspective: prima va fi să analizăm dificultățile oamenilor, pentru a vedea care sunt acestea și, de acolo, să vedem exact care sunt motivele pentru care apar emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare și cum apar ele; a doua va fi să disecăm emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare în ceea ce privește diversele atitudini pe care le au oamenii față de lucrarea lui Dumnezeu. Înțelegeți? (Da.) Câte perspective sunt? (Două.) Vom analiza motivele apariției emoțiilor negative de tulburare, anxietate și îngrijorare, în primul rând din dificultățile pe care le au oamenii și, în al doilea rând, din atitudinile lor față de lucrarea lui Dumnezeu. Repetați ce am spus! (Vom analiza motivele apariției emoțiilor negative de tulburare, anxietate și îngrijorare, în primul rând din dificultățile pe care le au oamenii și, în al doilea rând, din atitudinile lor față de lucrarea lui Dumnezeu.) Există multe dificultăți pe care le pot avea oamenii și toate pot fi întâlnite în viața lor cotidiană, dificultăți care apar adesea în cadrul unei vieți cu o umanitate normală. Și de ce apar acestea? Apar pentru că oamenii încearcă mereu să se întreacă pe ei înșiși, să-și controleze soarta, să-și cunoască viitorul dinainte. Dacă viitorul lor nu arată bine, ei pleacă imediat în căutarea unui expert în feng shui sau a unui ghicitor pentru a redresa și corecta viitorul. De asta oamenii întâlnesc atât de multe dificultăți în viețile lor de zi cu zi, iar acestea sunt cele care îi fac să alunece adesea în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare. Care sunt aceste dificultăți? Haideți să ne uităm mai întâi la ceea ce consideră oamenii a fi cea mai mare dificultate a lor – care este aceea? Perspectivele lor, adică felul în care va fi viitorul lor în această viață, dacă vor fi bogați sau obișnuiți în viitor, dacă vor fi capabili să se facă remarcați, să obțină mari succese și să prospere în lume și printre semenii lor. Mai ales printre cei care cred în Dumnezeu, s-ar putea să nu știe ce li se va întâmpla altora în viitor, dar adesea își fac griji pentru propriul viitor și se întreabă mereu: „Numai atât înseamnă credința în Dumnezeu? Oare, în viitor, voi reuși vreodată să mă remarc din mulțime? Voi fi capabil să-mi asum un rol important în casa lui Dumnezeu? Voi fi capabil să fiu lider de echipă sau șef? Ce se va întâmpla cu mine? Dacă îmi îndeplinesc datoria constant, în felul acesta, în casa lui Dumnezeu, ce se va întâmpla cu mine în final? Voi obține mântuirea? Am vreo perspectivă? Mai trebuie oare să-mi fac meseria în lume? Mai trebuie oare să studiez ca să-mi dezvolt abilitățile profesionale sau să mă înscriu la studii superioare? Dacă pot în continuare să-mi îndeplinesc datoria cu normă întreagă în casa lui Dumnezeu, nu ar trebui să am probleme cu nevoile de bază din viață, dar dacă nu-mi îndeplinesc bine datoria și sunt repartizat în altă parte și înlocuit, cum voi trăi atunci? Oare să profit de ocazie acum, înainte să fiu înlocuit sau eliminat, să mă pregătesc pentru eventualitatea asta?” Ei se întreabă astfel de lucruri, văd că au niște economii și se gândesc: „Câți ani pot să rezist cu ce am economisit? Acum am treizeci de ani, iar peste zece ani, voi avea patruzeci. Dacă voi fi înlăturat din biserică, oare voi fi capabil să fac față situației atunci când mă voi întoarce în lume? Oare îmi va permite sănătatea să continui să lucrez? Voi fi în stare să câștig suficient ca să trăiesc? Oare îmi va fi greu să trăiesc? Îmi îndeplinesc datoria în casa lui Dumnezeu, dar oare mă va păstra El până la sfârșit?” Deși se gândesc tot timpul la aceste lucruri, nu găsesc niciodată răspunsurile. Cu toate că nu există niciodată nicio concluzie, ei nu se pot abține să nu se gândească la aceste lucruri – nu se pot controla. Când întâlnesc vreun obstacol sau vreo dificultate, sau când ceva nu merge așa cum au vrut ei, în adâncul inimii, se gândesc la aceste lucruri fără să spună nimănui. Când unii oameni sunt emondați, când sunt înlocuiți din îndatoririle lor, când li se repartizează altele, sau când întâmpină o criză sau alta, caută, în mod involuntar, o cale de a se retrage și nu se pot stăpâni să nu facă planuri și proiecte pentru următorii pași. Indiferent de ceea ce se întâmplă la final, oamenii tot fac adesea planuri și proiecte pentru lucrurile în legătură cu care se simt îngrijorați, anxioși și tulburați. Nu sunt acestea lucruri la care oamenii se gândesc pentru propriile perspective? Nu apar aceste emoții negative pentru că ei sunt incapabili să renunțe la perspectivele lor? (Ba da.) Când oamenii se simt deosebit de entuziasmați, când lucrurile merg foarte bine atunci când își îndeplinesc îndatoririle și mai ales când sunt promovați, când sunt folosiți pentru anumite sarcini importante, când se bucură de sprijinul majorității fraților și surorilor lor și când valoarea lor este reflectată, nu se gândesc la emoțiile negative. În clipa în care reputația, statutul și interesele le sunt amenințate, nu se pot abține și se retrag în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare. Când fac asta, modul în care abordează aceste emoții negative nu este să fugă de ele sau să le respingă, ci mai degrabă să le satisfacă și să trudească pentru a se cufunda în aceste sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare, să se adâncească tot mai mult în ele. De ce spun asta? Când oamenii se cufundă în aceste emoții negative, au mai multe motive, mai multe scuze și mai multă libertate să-și facă planuri pentru viitor și pentru următorii pași. În timp ce fac planuri, se gândesc că pur și simplu așa ar trebui să fie, că asta ar trebui să facă și folosesc zicala: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate” și o alta: „Cine nu-și face planuri de viitor va avea necazuri în curând”, adică, dacă nu faci planuri de viitor și nu te gândești dinainte la el și la soarta ta, atunci nimeni nu-și va face griji pentru ele și nimeni nu se va îngriji de ele în locul tău. Când nu ai habar care e următorul tău pas, vei înfrunta stângăcia, durerea și rușinea, iar cel care va suferi și va îndura greutăți vei fi tu. Așadar, unii consideră că sunt foarte deștepți și, cu fiecare pas pe care-l fac, se gândesc cu nerăbdare la următorii zece pași. În momentul în care se confruntă cu dificultăți sau dezamăgiri, se întorc imediat la emoțiile lor negative de tulburare, anxietate și îngrijorare, pentru a se proteja, pentru ca viitorul și următorul lor pas în viață să fie infailibile, să aibă mâncare și îmbrăcăminte, să nu rătăcească pe străzi și să nu ducă lipsă de hrană sau de haine. Prin urmare, sub influența acestor emoții negative, ei se avertizează adesea, gândindu-se: „Trebuie să fac planuri din timp, să țin pentru mine unele lucruri și să-mi las căi suficiente de retragere. Nu trebuie să fiu prost – soarta mea este în mâinile mele. Oamenii spun adesea: «Sorțile noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu, iar El e suveran peste ele», dar acestea sunt doar amabilități fără conținut. Cine a văzut cu adevărat acest lucru? Cum deține Dumnezeu suveranitatea asupra sorților noastre? Cine L-a văzut de fapt pe Dumnezeu pregătind trei mese pe zi pentru cineva sau rânduind lucrurile de care are nevoie în viață? Nimeni.” Oamenii cred că, atunci când nu văd suveranitatea lui Dumnezeu și dacă se simt tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu perspectivele lor, atunci aceste emoții negative sunt ca o protecție pentru ei, ca un scut protector, un refugiu sigur. Ei se avertizează și-și amintesc constant să facă planuri de viitor, că trebuie să se îngrijoreze pentru ziua de mâine, că nu trebuie să se îndoape toată ziua și să fie sedentari; că nu este greșit să faci planuri pentru tine, să găsești o cale de scăpare și să lucrezi zi și noapte pentru viitorul tău. Ei își spun că este normal și perfect justificat și că nu este un lucru de care să le fie rușine. Așadar, deși oamenii cred că tulburarea, anxietatea și îngrijorarea sunt emoții negative, nu se gândesc niciodată că este un lucru rău să le simtă, nu se gândesc niciodată că aceste emoții negative i-ar putea răni în vreun fel sau că ar putea fi obstacole în calea lor de a urmări adevărul și a pătrunde în adevărul-realitate. Dimpotrivă, se bucură neobosiți de ele și trăiesc, de bunăvoie și neobosiți, cuprinși de aceste emoții negative. Asta pentru că ei cred că pot fi în siguranță doar dacă trăiesc cuprinși de ele și se simt mereu tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu perspectivele lor. Altfel, cine altcineva se va simți tulburat, anxios și îngrijorat în legătură cu viitorul lor? Nimeni. Nimeni nu-i iubește mai mult decât se iubesc ei înșiși și nimeni nu-i înțelege așa cum se înțeleg ei înșiși. Așadar, chiar dacă oamenii pot recunoaște, într-o anumită măsură și în ceea ce privește cuvintele și doctrinele, că existența unor astfel de emoții negative le face rău, tot nu sunt dispuși să renunțe la ele, pentru că acestea le permit să preia ferm inițiativa de a prinde și a prelua controlul asupra propriului viitor. E corect să spunem asta? (Da.) Prin urmare, pentru oameni, îngrijorarea, anxietatea și tulburarea în legătură cu viitorul lor reprezintă o chestiune de responsabilitate enormă. Nu este un lucru rușinos, patetic sau odios, ci mai degrabă așa cum ar trebui să fie. De aceea oamenilor le este foarte greu să renunțe la aceste emoții negative, de parcă s-ar fi născut cu ele. De la naștere, oamenii nu se gândesc decât la ei înșiși, iar ceea ce contează cel mai mult pentru ei sunt propriile perspective. Ei cred că, dacă preiau ferm frâiele asupra viitorului lor și îl supraveghează, vor trăi o viață lipsită de griji. Cred că, dacă au perspective bune, vor avea tot ce-și doresc și totul va fi floare la ureche. Astfel, oamenii nu se satură niciodată să se simtă, iar și iar, tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu viitorul lor. Chiar dacă Dumnezeu Și-a dat cuvântul, chiar dacă oamenii s-au bucurat și au primit mult har de la El, chiar dacă L-au văzut binecuvântând în multe feluri omenirea și făcând alte fapte de felul acesta, ei tot vor să trăiască cuprinși de emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare și să-și facă planuri și țeluri de viitor.

Pe lângă perspective, mai există un lucru important în legătură cu care oamenii se simt adesea tulburați, anxioși și îngrijorați, iar acela este căsătoria. Unii nu-și fac griji în privința asta și nu sunt preocupați dacă au treizeci de ani și încă nu s-au căsătorit, fiindcă în prezent există mulți oameni de treizeci de ani care nu sunt căsătoriți. Acesta este un lucru văzut des în societate și nimeni nu râde de tine pentru asta, nimeni nu spune că este ceva în neregulă cu tine. Cu toate acestea, dacă cineva nu se căsătorește până la patruzeci de ani, începe să simtă vag o panică în adâncul sufletului și se gândește: „Oare ar trebui sau nu să caut un partener? Să mă căsătoresc sau nu? Dacă n-o fac și nu-mi întemeiez o familie, dacă nu am copii, oare voi avea pe cineva să aibă grijă de mine la bătrânețe? Oare va avea cineva grijă de mine când mă voi îmbolnăvi? Oare va fi cineva care să-mi organizeze înmormântarea după moartea mea?” Oamenii se îngrijorează în legătură cu aceste lucruri. Cei care nu plănuiesc să se căsătorească nu se simt atât de tulburați, anxioși sau îngrijorați. De exemplu, unii spun: „Acum cred în Dumnezeu și sunt dispus să mă sacrific pentru El. Nu voi căuta un partener și nu mă voi căsători. Aceste lucruri nu mă vor tulbura, indiferent de vârstă.” Celibatarii, care au fost singuri 10 sau 20 de ani, care au fost singuri de la 20 până la 40 de ani, nu ar trebui să aibă griji mari. Deși, ocazional, s-ar putea să fie puțin îngrijorați și tulburați din cauza factorilor de mediu sau din motive obiective, întrucât cred în Dumnezeu și sunt ocupați cu îndeplinirea datoriei lor și pentru că hotărârea lor curentă nu s-a schimbat, felul de îngrijorare pe care o simt este vagă și apare numai când și când, iar asta nu-i mare scofală. Acest fel de emoție, care nu afectează îndeplinirea normală a îndatoririlor, nu le dăunează oamenilor și nici nu este considerată o emoție negativă, adică această chestiune nu s-a transformat într-o emoție negativă pentru tine. Cât despre cei care sunt deja căsătoriți, în legătură cu ce fel de lucruri își faci ei griji? Oare această căsnicie va dura, dacă atât soțul, cât și soția cred în Dumnezeu și-și îndeplinesc îndatoririle? Există familia? Dar copiii? În plus, dacă unul din cei doi urmărește adevărul, iar celălalt nu o face, dacă acela care nu urmărește adevărul, ci urmărește mereu lumea, o viață îmbelșugată, iar acela care urmărește adevărul vrea mereu să-și îndeplinească datoria, în vreme ce acela care nu urmărește adevărul încearcă mereu să-și împiedice partenerul, dar se simte rușinat să o facă, dând glas ocazional unor doleanțe sau spunând lucruri negative pentru a-și descuraja partenerul, atunci cel care urmărește adevărul se va întreba: „O, soțul meu nu crede cu adevărat în Dumnezeu, deci cum ne va merge în viitor? Dacă divorțăm, voi fi singură și nu voi fi capabilă să-mi câștig traiul. Dacă rămân cu el, nu vom merge pe aceeași cale, vom avea vise diferite și ce voi face atunci?” Se simt tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu aceste lucruri. Odată ce încep să creadă în Dumnezeu, unele surori consideră că, deși soții lor nu cred în Dumnezeu, ei nu se străduiesc prea mult să le împiedice să creadă și ele nu sunt persecutate, așa că nu există niciun motiv de divorț. Cu toate acestea, dacă rămân împreună, se simt mereu constrânse și influențate. De ce sunt influențate? Sunt constrânse și influențate de sentimentele lor, iar diversele dificultăți din viața de familie și din căsnicie stârnesc ocazional lucruri în adâncul inimii lor, făcându-le să experimenteze anumite tulburări, anxietăți și îngrijorări, care nu sunt nici majore, nici minore. În astfel de circumstanțe, căsătoria este o formalitate care menține o viață de familie normală și devine un lucru care le îngrădește soțiilor gândirea normală, viețile normale și chiar îndeplinirea normală a îndatoririlor – e dificil să-și mențină căsnicia, dar nu pot să iasă din ea. Nu există niciun motiv pentru menținerea unei astfel de căsnicii și nici vreun motiv anume de divorț; nu există niciun motiv întemeiat pentru niciuna din aceste două acțiuni. Ele nu știu care este alegerea corectă și nici care este cea greșită. Prin urmare, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea apar în sufletul lor. Aceste sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare plutesc constant în mintea lor, le constrâng în viața de zi cu zi și le afectează și viața normală. Când își îndeplinesc îndatoririle, aceste lucruri plutesc mereu în mintea lor și apar în adâncul inimii lor, influențându-le îndeplinirea normală a îndatoririlor. Deși aceste lucruri nu par a fi un cuvânt clar în legătură cu ce ar trebui să facă aceste soții sau ce să aleagă, aceste chestiuni le pot face să se împotmolească adânc în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare, ceea ce le face să se simtă oprimate și prinse în capcană. Nu este acesta un alt tip de dificultate? (Ba da.) Acesta este un alt fel de dificultate, una care este provocată de căsnicie.

Mai există și cei care, întrucât au ajuns să creadă în Dumnezeu, să trăiască viața bisericească, să citească din cuvintele lui Dumnezeu și să-și îndeplinească îndatoririle, nu vor avea timp să relaționeze normal cu copiii, soțiile (sau soții), părinții sau prietenii și rudele lor non-credincioase. În special, vor fi incapabili să aibă grijă cum trebuie de copiii lor non-credincioși sau să facă lucrurile de care au ei nevoie, și astfel își fac griji pentru viitorul și perspectivele copiilor lor. Mai ales când aceștia cresc, unii oameni vor începe să se frământe: oare copilul meu va merge sau nu la facultate? Dacă va fi admis, oare care va fi specializarea lui? Copilul meu nu crede în Dumnezeu și vrea să meargă la facultate, așa că oare ar trebui ca eu, în calitate de credincios în Dumnezeu, să-i plătesc studiile? Oare ar trebui să mă ocup de necesitățile lui zilnice și să-l sprijin în studiile sale? Și când e vorba să se căsătorească, să-și ia o slujbă și chiar să aibă o familie și copii proprii, ce rol ar trebui să joc eu? Ce ar trebui să fac și ce nu? Nu au habar de aceste lucruri. În momentul în care se întâmplă un lucru de felul acesta, în clipa în care se regăsesc într-o astfel de situație, se simt pierduți, nu știu ce să facă și nici nu știu cum să gestioneze asemenea lucruri. Pe măsură ce timpul trece, apar tulburarea, anxietatea și îngrijorarea față de lucruri de felul acesta: dacă le fac pentru copilul lor, se tem să nu încalce intențiile lui Dumnezeu și să-L nemulțumească și dacă nu le fac, se tem că nu-și îndeplinesc responsabilitățile părintești și că vor fi învinovățiți de copilul lor și de alți membri ai familiei; dacă le fac, se tem că vor pierde mărturia și dacă nu le fac, se tem că vor fi batjocoriți de oamenii din lume și că vor fi luați în râs, ironizați și judecați de vecinii lor; se tem să nu-L necinstească pe Dumnezeu, dar le e frică și să nu-și facă o reputație proastă și să nu-și poată arăta fața de rușine. Pe măsură ce oscilează între aceste lucruri, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea apar în inimile lor; se simt tulburați fiindcă nu știu ce să facă, se simt anxioși să nu facă lucrul greșit, indiferent ce aleg și să nu știe dacă ceea ce fac este potrivit și își fac griji că, dacă aceste lucruri continuă să se întâmple, atunci, într-o zi, nu vor fi capabili să le facă față și, dacă vor avea o cădere nervoasă, lucrurile vor fi și mai dificile pentru ei. Oamenii aflați într-o astfel de situație se simt tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu toate aceste lucruri care apar în viață, fie că sunt importante sau nesemnificative. Odată ce, înlăuntrul lor, apar aceste sentimente negative, se împotmolesc în această tulburare, anxietate și îngrijorare și sunt incapabili să se elibereze: dacă fac cutare lucru, e greșit, dacă fac cutare lucru, este de asemenea greșit și nu știu ce este corect să facă; vor să mulțumească alți oameni, dar se tem să nu-L nemulțumească pe Dumnezeu; vor să facă lucruri pentru alți oameni, ca să fie vorbiți de bine, dar nu vor să-L necinstească pe Dumnezeu sau să-L facă să-i deteste. Aceasta este motivul pentru care ei se împotmolesc mereu în aceste sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare. Se simt tulburați și pentru alți oameni și pentru ei înșiși; se simt anxioși în legătură cu lucruri pentru alți oameni precum și pentru ei înșiși; și, de asemenea, se îngrijorează în legătură cu lucruri pentru alți oameni precum și pentru ei înșiși, astfel încât se împotmolesc într-o dublă dificultate din care nu pot să scape. Astfel de emoții negative nu le afectează doar viețile de zi cu zi, ci și îndeplinirea îndatoririlor pe care le au și, bineînțeles, într-o anumită măsură, urmărirea adevărului. Acesta este un fel de dificultate, adică acestea sunt dificultăți legate de căsnicie, viața de familie și cea personală și, din cauza lor, oamenii se împotmolesc în tulburare, anxietate și îngrijorare. Oare nu sunt oamenii de compătimit atunci când se blochează într-o astfel de emoție negativă? (Ba da.) Sunt de compătimit? Voi spuneți: „Da, sunt”, arătând multă compasiune față de ei. Când cineva se împotmolește într-o emoție negativă, indiferent de contextul apariției acesteia, de ce apare ea? Oare din cauza mediului, a oamenilor, a evenimentelor și a lucrurilor din jurul acelei persoane? Sau pentru că adevărul exprimat de Dumnezeu îi tulbură? Oare mediul afectează omul sau cuvintele lui Dumnezeu îi tulbură viața? Care este, mai exact, motivul? Știți? Spuneți-Mi, fie că există în viețile normale ale oamenilor sau în îndeplinirea datoriei lor, sunt aceste dificultăți prezente dacă oamenii urmăresc adevărul și sunt dispuși să-l practice? (Nu.) Acestea sunt prezente ca realitate obiectivă. Voi spuneți că nu sunt prezente, așadar, oare ați înlăturat aceste dificultăți? Sunteți capabili să faceți asta? Acestea nu pot fi înlăturate și sunt prezente drept realitate obiectivă. Care va fi rezultatul acestor dificultăți în cazul oamenilor care urmăresc adevărul? Și care va fi rezultatul lor în cazul celor care nu o fac? Vor avea două rezultate complet diferite. Dacă oamenii urmăresc adevărul, nu se vor împotmoli în acestea dificultăți și nu se vor cufunda în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare. Dimpotrivă, dacă nu urmăresc adevărul, aceste dificultăți tot sunt prezente înlăuntrul lor și care va fi rezultatul? Ele te vor încurca astfel încât să nu fii capabil să scapi și, dacă nu ești în stare să le înlături, în cele din urmă, vor deveni emoții negative care se vor lega în noduri în adâncul inimii tale; îți vor afecta viața normală și îndeplinirea normală a îndatoririlor tale și te vor face să te simți asuprit și incapabil să găsești o cale de eliberare – acesta este rezultatul pe care îl vor avea asupra ta. Aceste două rezultate sunt diferite, nu-i așa? (Da, așa este.) Așadar, să revenim la întrebarea de adineauri. Ce am întrebat? (Influențele mediului sau cuvintele lui Dumnezeu, care-i tulbură pe oameni, sunt cele care provoacă emoții negative?) Așadar, care este motivul? Care este răspunsul? (Motivul este că oamenii nu urmăresc adevărul.) Așa este, nu este niciunul din aceste lucruri, ci mai degrabă că oamenii nu urmăresc adevărul. Când nu o fac, se împotmolesc adesea în gânduri extreme și în emoții negative și sunt incapabili să se elibereze. Repetați întrebarea pe care tocmai am formulat-o. (Motivul apariției emoțiilor negative înlăuntrul oamenilor îl reprezintă mediul, oamenii și lucrurile din jurul lor sau faptul că adevărul exprimat de Dumnezeu îi tulbură pe oameni?) Mai simplu, motivul îl reprezintă influențele mediului sau cuvintele lui Dumnezeu care îi tulbură pe oameni? Care din ele? (Niciuna.) Corect, niciuna din ele. Mediile îi influențează pe toți în mod echitabil; dacă urmărești adevărul, nu te vei cufunda într-o emoție negativă din cauza unui oarecare mediu. Totuși, dacă nu urmărești adevărul, vei fi copleșit de mediul tău, în mod natural, iar și iar și te vei bloca în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare. Privind lucrurile din această perspectivă, nu este importantă urmărirea adevărului? (Ba da.) Există adevăruri-principii de căutat în tot ceea ce se întâmplă. Totuși, de fapt, întrucât oamenii nu urmăresc adevărul și nu caută adevărurile-principii sau pentru că știu clar care sunt cerințele lui Dumnezeu, care sunt adevărurile-principii, calea pe care ar trebui s-o practice și criteriile pentru practică, dar nu le iau în seamă și nu le respectă, atunci când fac mereu propriile alegeri și planuri, ce se va întâmpla cu ei în final? Când oamenii nu practică potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, îngrijorându-se mereu în legătură cu un lucru sau altul, atunci există un singur rezultat și acela este că se împotmolesc în tulburare, anxietate și îngrijorare și nu mai pot ieși la liman. Este posibil ca oamenii să se bazeze mereu pe închipuirile lor, ca lucrurile să meargă cum și-ar dori, să-i mențină mulțumiți pe ceilalți precum și să primească aprobarea lui Dumnezeu? Este imposibil! Vor mereu să gestioneze lucrurile într-un mod care-i menține pe toți cei din jur fericiți, mulțumiți și plini de laude la adresa lor. Vor să fie numiți oameni buni și vor ca Dumnezeu să fie mulțumit și, dacă nu ating acest standard, se simt tulburați. Și nu merită ei să se simtă tulburați? (Ba da.) Asta e ceea ce aleg oamenii pentru ei înșiși.

Unii oameni care sunt predispuși la denaturări spun: „Dacă Dumnezeu nu ar rosti atât de multe cuvinte, aș face lucrurile conform standardelor morale ale unei persoane bune. Ar fi atât de simplu și nu s-ar mai face atâtea declarații. Întocmai ca în Epoca Harului: oamenii respectau poruncile, îndurau și tolerau, duceau crucea și sufereau și era foarte simplu. Nu la asta se reducea totul? Acum, cu atâtea adevăruri rostite de Dumnezeu și atâtea principii de practică oferite în părtășie, de ce nu le pot realiza oamenii după atât de mult timp? Calibrele oamenilor sunt prea slabe, iar ei nu sunt capabili să înțeleagă totul și sunt multe adevăruri la care nu pot să ajungă; în plus, oamenilor le este foarte dificil să pună în practică adevărul și, chiar dacă îl înțeleg, tot li se pare greu de atins. Dacă înțelegi adevărul, dar nu-l practici, nu te simți în largul tău, însă atunci când îl practici, există foarte multe dificultăți concrete.” Oamenii cred că îi tulbură cuvintele lui Dumnezeu, dar oare așa este în realitate? (Nu.) Asta înseamnă să fii absurd și irațional. Au aversiune față de adevăr și nu-l urmăresc, nici nu-l practică, dar tot vor să pretindă că sunt spirituali și că practică adevărul și vor să obțină mântuirea. În final, când nu pot realiza aceste lucruri, se simt deprimați și tulburați, gândindu-se: „Cine poate echilibra toate aceste lucruri? Ar fi mai bine dacă Dumnezeu Și-ar coborî puțin standardele, iar atunci oamenii ar fi bine, Dumnezeu ar fi bine, toată lumea ar fi bine – ce viață cerească ar fi aceea!” Astfel de oameni cred mereu acele cuvinte pe care le rostește Dumnezeu nu țin cont de om. De fapt, când au sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare, sunt nemulțumiți de Dumnezeu în privința multor lucruri. Mai ales când vine vorba despre felul în care abordează adevărurile-principii, ei nu le pot atinge sau obține, nu pot vorbi deloc despre ele, iar asta are un impact grav asupra reputației și prestigiului lor în ochii celorlalți, precum și asupra dorinței lor de a fi binecuvântați, făcându-i să se împotmolească în tulburare, anxietate și îngrijorare, și de aceea cred ei că există multe lucruri pe care Dumnezeu le face și de care ei nu sunt mulțumiți. Chiar există unii care spun: „Dumnezeu este drept, nu neg asta; Dumnezeu este sfânt și nu neg nici asta. Tot ce spune El este desigur adevărul, păcat doar că ceea ce spune acum este prea măreț, că are cerințe prea stricte de la oameni, iar lor nu le este ușor să le îndeplinească pe toate!” Nu iubesc deloc adevărul și lasă toată răspunderea pe umerii lui Dumnezeu. Încep de la premisa că Dumnezeu este drept și sfânt și cred că toate acestea sunt adevărate. Dumnezeu este drept, Dumnezeu este sfânt – oare e necesar ca tu să recunoști esența lui Dumnezeu? Acestea sunt faptele; ele nu sunt adevărate doar pentru că le recunoști tu. Ca să nu fie condamnați pentru că-L învinuiesc pe Dumnezeu, spun repede că Dumnezeu este drept și sfânt. Cu toate acestea, orice ar zice despre El, că este drept și sfânt, emoțiile lor negative de tulburare, anxietate și îngrijorare tot sunt prezente și nu numai că sunt prezente, dar ei nu sunt dispuși să renunțe la ele, să le lase în urmă, să-și schimbe principiile de practică, să schimbe direcția urmăririi lor și calea pe care o urmează în viață. Astfel de oameni sunt deopotrivă demni de milă și odioși. Pur și simplu nu merită compasiune și, oricât ar suferi, nu merită mila noastră. Tot ce trebuie să facem este să le spunem aceste câteva cuvinte: așa-ți trebuie! Dacă mori de la atâta tulburare, tot nu te va compătimi nimeni! Cine te-a pus să nu cauți adevărul pentru a-ți rezolva problemele? Cine te-a făcut incapabil să te supui lui Dumnezeu și să practici adevărul? De dragul cui te simți tulburat, anxios și îngrijorat? Simți aceste lucruri ca să câștigi adevărul? Sau ca să-L câștigi pe Dumnezeu? Sau de dragul lucrării lui Dumnezeu? Sau de dragul slavei lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci, pentru ce simți aceste emoții? Toate sunt pentru tine, pentru copiii tăi, pentru familia ta, pentru respectul de sine, pentru reputația, viitorul și perspectivele tale, pentru tot ce faci cu tine însuți. Un astfel de om nu renunță la nimic, nu lasă nimic în urmă, nu se răzvrătește împotriva niciunui lucru și nu abandonează nimic; nu are credință adevărată în Dumnezeu și loialitate sinceră în îndeplinirea datoriei lui. În credința lui în Dumnezeu, nu se sacrifică realmente, crede numai pentru a primi binecuvântări și crede în El numai din convingerea de a le primi. E plin de „credință” în Dumnezeu, în lucrarea Lui, în promisiunile Lui, dar Dumnezeu nu laudă o astfel de credință și nici nu Și-o amintește, ci, dimpotrivă, o detestă. Astfel de oameni nu respectă și nu practică principiile gestionării niciunei chestiuni pe care Dumnezeu o cere de la ei, nu renunță la lucrurile la care ar trebui să renunțe, nu abandonează lucrurile pe care ar trebui să le abandoneze și nu oferă loialitatea pe care ar trebui s-o ofere, așa că merită să se cufunde în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare. Oricât suferă, o fac numai pentru ei înșiși, nu pentru datoria lor și nici pentru lucrarea bisericii. Prin urmare, astfel de oameni pur și simplu nu urmăresc adevărul – sunt doar o mulțime de oameni care cred de formă în Dumnezeu. Știu exact că aceasta este adevărata cale, dar nu o practică și nici nu o urmează. Credința lor este jalnică și nu poate câștiga aprobarea lui Dumnezeu, iar El nu Și-o va aminti. Asemenea oameni se împotmolesc în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare din cauza numeroaselor dificultăți din viețile lor casnice.