După ce am avut părtășie în felul acesta, ați înțeles dacă gândurile și părerile acelor oameni care spun mereu că au o soartă rea sunt corecte sau greșite? (Sunt greșite.) În mod clar, acești oameni experimentează această emoție, depresia, pentru că se împotmolesc în extremism. Întrucât au această emoție extremă, depresia, deoarece au gânduri și păreri extreme, sunt incapabili să înfrunte corect lucrurile care se întâmplă în viață, nu pot folosi normal funcțiile pe care ar trebui să le aibă oamenii și nici nu-și îndeplinesc îndatoririle, responsabilitățile sau obligațiile de ființe create. Prin urmare, sunt la fel ca acele tipuri diverse de oameni care se cufundă în emoții negative, despre care am discutat în ultima noastră părtășie. Deși acești oameni care consideră că au o soartă rea cred în Dumnezeu și sunt capabili să renunțe la lucruri, să se sacrifice ca să-L urmeze pe Dumnezeu, sunt totuși incapabili să-și îndeplinească datoria în casa lui Dumnezeu într-un mod liber, eliberat și relaxat. De ce nu pot face asta? Pentru că, în sinea lor, au numeroase gânduri și păreri extreme și anormale, care le provoacă emoții extreme. Aceste emoții extreme fac astfel încât modul în care judecă lucrurile, cel în care gândesc și părerile lor despre lucruri să provină dintr-un punct de vedere extrem, incorect și deformat. Ei privesc aceste probleme și acești oameni din acest punct de vedere extrem și incorect, astfel trăind, privind oamenii și lucrurile și purtându-se și acționând, în mod repetat, sub efectul și influența acestei emoții negative. În cele din urmă, indiferent cum trăiesc, par atât de obosiți încât nu sunt capabili să se entuziasmeze pentru credința lor în Dumnezeu și pentru urmărirea adevărului. Indiferent cum aleg să-și trăiască viața, nu pot să-și îndeplinească datoria în mod pozitiv sau activ și, deși cred în Dumnezeu de mulți ani, totuși nu se axează niciodată pe îndeplinirea datoriei din toată inima și din tot sufletul sau pe îndeplinirea acesteia în mod satisfăcător și cu atât mai puțin urmăresc adevărul, desigur, sau practică în conformitate cu adevărurile-principii. De ce? În ultimă instanță, pentru că ei consideră mereu că au o soartă rea, iar asta îi face să aibă un sentiment de depresie profund. Se descurajează complet, sunt lipsiți de orice putere, ca niște cadavre ambulante, fără pic de vitalitate și fără să manifeste niciun comportament pozitiv sau optimist, cu atât mai puțin vreo hotărâre sau forță de a se devota cu loialitate datoriei, responsabilităților și obligațiilor pe care le au. În schimb, se zbat fără tragere de inimă de pe o zi pe alta, cu o atitudine neglijentă, fără țintă și confuzi și chiar ajungând la finalul zilei fără să-și dea seama. Habar nu au cât timp vor mai face lucrurile de mântuială. În cele din urmă, nu pot decât să se admonesteze spunând: „O, voi continua să fac lucrurile de mântuială cât de mult pot! Dacă într-o zi nu voi putea să continui, iar biserica va vrea să mă excludă și să mă elimine, ar trebui pur și simplu să mă elimine. Asta pentru că am o soartă rea!” Vezi, chiar și lucrurile pe care le spun sunt pe un ton învins. Această emoție, depresia, nu este doar o simplă stare de spirit, ci, mai important, are un impact devastator asupra gândurilor, inimilor și a ceea ce urmăresc oamenii. Dacă nu-ți poți schimba sentimentul de depresie la timp și rapid, acestea nu numai că-ți vor afecta întreaga viață, dar ți-o vor distruge și te vor duce la pieire. Chiar dacă tu crezi în Dumnezeu, nu vei fi capabil să câștigi adevărul și să obții mântuirea și, în final, vei pieri. Acesta este motivul pentru care cei care consideră că soarta lor este rea ar trebui să se trezească acum; să cerceteze mereu dacă soarta lor este bună sau rea, să urmărească mereu un anumit fel de soartă, să-și facă mereu griji în legătură cu soarta lor – acesta nu este un lucru bun. Dacă îți iei mereu foarte în serios soarta, atunci când întâmpini o mică tulburare sau dezamăgire, sau când apar eșecuri, piedici sau situații stânjenitoare, vei ajunge să crezi rapid că asta e din cauza sorții tale rele și a ghinionului tău. Așadar, îți tot reamintești că ești un om cu o soartă rea, că nu ai o soartă bună, precum alți oameni și te cufunzi în mod repetat în depresie, împrejmuit, legat și prins de această emoție negativă, depresia, incapabil să scapi de ea. E un lucru foarte înspăimântător și periculos. Deși această emoție negativă, depresia, s-ar putea să nu te facă mai arogant sau înșelător, să dezvălui ticăloșie sau intransigență, sau alte astfel de firi corupte; deși s-ar putea să nu ajungă la nivelul la care dezvălui o fire coruptă și-L sfidezi pe Dumnezeu, sau dezvălui o fire coruptă și încalci adevărurile-principii, sau provoci tulburări și întreruperi, sau faci fapte rele, totuși, în esență, această emoție, depresia, este o manifestare foarte serioasă a nemulțumirii oamenilor față de realitate. În esență, această manifestare a nemulțumirii față de realitate este și o nemulțumire față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Și care sunt consecințele, dacă ești nemulțumit de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu? Cu siguranță, ele sunt foarte grave și te vor face să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și să-L sfidezi și să fii incapabil să-I accepți cuvântările și aprovizionarea, te vor face să nu fii capabil să înțelegi și să nu fii dispus să-I auzi învățăturile, îndemnurile, mementourile și avertismentele. Întrucât ești plin de această emoție negativă, depresia, ești incapabil să accepți cuvântările actuale ale lui Dumnezeu și nu ai cum să accepți lucrarea realistă a lui Dumnezeu și nici luminarea, îndrumarea, ajutorul, sprijinul și aprovizionarea Duhului Sfânt pentru tine. Chiar dacă Dumnezeu lucrează, tu ești incapabil să simți asta; chiar dacă Dumnezeu și Duhul Sfânt lucrează, ești incapabil să accepți asta. Nu poți accepta aceste lucruri pozitive, cerințele și aprovizionarea de la Dumnezeu, inima îți este plină și ocupată doar de această emoție, depresia, și nimic din ceea ce face Dumnezeu nu are niciun efect asupra ta. În final, vei rata fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, vei rata fiecare fază a cuvântărilor Lui și chiar și fiecare fază a lucrării Lui și aprovizionarea Lui pentru tine. Când cuvântările și etapele lucrării Lui se vor încheia, tot vei fi incapabil să-ți înlături sentimentul de depresie, să îl lași în urmă, vei rămâne înconjurat și cuprins de această emoție, depresia, și atunci vei fi ratat cu totul lucrarea lui Dumnezeu. Odată ce ai ratat complet lucrarea lui Dumnezeu, în final, vei înfrunta judecata și condamnarea publică a omenirii, iar acesta este momentul în care Dumnezeu va anunța finalitățile oamenilor. Doar atunci îți vei da seama: „O, ar trebui să reflectez asupra mea, ar trebui să las în urmă acest sentiment de depresie, să citesc mai mult cuvintele lui Dumnezeu, să vin înaintea Lui ca să-I caut ajutorul și sprijinul, să caut aprovizionarea de la El, să caut cum să-I accept mustrarea și judecata și să fiu curățit, astfel încât să fiu capabil să mă supun suveranității și rânduielilor Sale.” Prea târziu! Totul este în urma ta acum. E prea târziu să te trezești acum, și ce te așteaptă? Te vei lovi în piept, vei jeli și vei fi plin de regrete. Deși depresia este doar un fel de emoție, deoarece natura ei și consecințele pe care le provoacă sunt atât de grave, ar trebui să te analizezi cu atenție și să nu lași acest sentiment de depresie să preia controlul asupra gândurilor și țelurilor pe care le urmărești. Trebuie să o înlături și să n-o lași să devină o piedică pe calea urmăririi adevărului sau un zid care te împiedică să vii înaintea lui Dumnezeu. Dacă îți poți da seama clar de ea, sau dacă găsești această emoție gravă, depresia, prin introspecție, atunci ar trebui să schimbi direcția imediat, să renunți la această emoție și să lași în urmă acest sentiment de depresie. Nu te agăța cu obstinație de direcția în care mergi, gândindu-te: „Indiferent ce spune sau face Dumnezeu, știu că soarta mea este rea. Cu o soartă rea, ar trebui să fiu deprimat. Cu o soartă rea, ar trebui să o accept pur și simplu și să renunț la orice speranță.” Să înfrunți tot ce se întâmplă cu o astfel de atitudine negativă înseamnă să fii fixist și încăpățânat. Când îți dai seama că ai acest sentiment de depresie, ar trebui să te schimbi și să-l îndepărtezi cât de curând posibil. Nu aștepta până preia complet controlul asupra ta, pentru că atunci va fi prea târziu să-ți vii în fire.

Spuneți-Mi, să crezi în soartă este o expresie a urmăririi adevărului? (Nu, nu este.) Așadar, care este atitudinea corectă pe care ar trebui s-o aibă oamenii în felul în care abordează problema sorții? (Ar trebui să creadă în orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu și să se supună lor.) Așa e. Dacă un om se gândește mereu dacă soarta lui este bună sau rea, ce poate rezolva asta? Să își dea seama că soarta lui este rea, dar să creadă că soarta lui rea este orchestrată și rânduită de Dumnezeu și să fie dispus să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu – este această perspectivă corectă sau nu? (Nu, e greșită.) În ce fel e greșită? (Fiindcă acea perspectivă tot include interpretarea sorții ca fiind bună sau rea.) Este asta o regulă? Ce adevăr ar trebui să înțeleagă oamenii aici? (Despre soartă nu se poate spune că e bună sau rea. Tot ce hotărăște dinainte Dumnezeu este bun, iar oamenii ar trebui să se supună tuturor orchestrărilor lui Dumnezeu.) Oamenii ar trebui să creadă că soarta este orchestrată și rânduită de Dumnezeu și, de vreme ce totul este orchestrat și rânduit de Dumnezeu, ei nu pot vorbi despre soartă ca fiind bună sau rea. Dacă e bună sau rea se judecă pe baza perspectivelor, părerilor, predilecțiilor și sentimentelor oamenilor, iar această judecată se bazează pe închipuirile și părerile lor și nu este în conformitate cu adevărul. Unii oameni spun: „Am o soartă minunată, m-am născut într-o familie de credincioși. N-am fost niciodată influențat de mediul lumii laice și n-am fost niciodată influențat, ispitit sau indus în eroare de tendințele necredincioșilor. Deși am și eu firi corupte, am crescut în sânul bisericii și nu m-am rătăcit niciodată. Am o soartă atât de bună!” E corect ceea ce spun ei? (Nu.) De ce nu? (Faptul că s-au născut într-o familie de credincioși a fost prestabilit de Dumnezeu, acestea au fost suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. N-are nicio legătură cu faptul că soarta lor este bună sau rea.) Corect, ați pus punctul pe i. Acestea au fost suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Este unul dintre felurile în care Dumnezeu rânduiește și este suveran peste soarta omului și este una dintre formele pe care o poate lua soarta – oamenii nu trebuie să se folosească de faptul că soarta lor este bună sau rea ca să judece această chestiune. Unii spun că soarta lor este bună fiindcă s-au născut într-o familie creștină, deci cum i-ați contrazice? Ați putea spune: „Te-ai născut într-o familie creștină și spui că ai o soartă bună, deci oricine nu s-a născut într-o familie creștină trebuie să aibă o soartă rea. Spui că soarta pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru toți acești oameni este rea?” E corect să-i contrazici în felul acesta? (Da.) E corect să-i contraziceți în felul acesta. Contrazicându-i în acest fel, arătați cum afirmația că oamenii care se nasc în familii creștine au o soartă bună este nefondată și nu este în conformitate cu adevărul. Este acum părerea voastră despre sorți bune și rele puțin mai corectă? (Da.) Ce părere ar trebui să aibă oamenii despre chestiunea credinței în soartă, care să fie corectă, cea mai potrivită și în conformitate cu adevărul? În primul rând, nu puteți judeca dacă o soartă este bună sau rea din perspectiva laicilor. Mai mult, ar trebui să credeți că soarta fiecărui membru al rasei umane este rânduită de mâna lui Dumnezeu. Unii oameni întreabă: „Să fie rânduită de mâna lui Dumnezeu înseamnă că Însuși Dumnezeu o rânduiește?” Nu, nu asta înseamnă. Sunt nenumărate căi, mijloace și maniere prin care Dumnezeu rânduiește sorțile oamenilor și există detalii complicate cu privire la asta pe tărâmul spiritual, despre care nu voi vorbi aici. Este o chestiune foarte complicată, dar vorbind în general, totul este rânduit de Creator. Unele dintre aceste rânduieli sunt făcute de Însuși Dumnezeu pentru diferite feluri de oameni, în vreme ce altele implică o categorisire a diverselor feluri de oameni și grupuri de oameni, conform reglementărilor, decretelor administrative, principiilor și sistemelor stabilite de Dumnezeu; conform categoriei lor și traiectoriei sorții lor stabilite de Dumnezeu, sorțile oamenilor sunt rânduite și formulate pe tărâmul spiritual și apoi oamenii se nasc. Această este o chestiune foarte detaliată, însă, în general vorbind, Dumnezeu rânduiește și este suveran peste toate lucrurile. Suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu implică principiile, legile și regulile suveranității și rânduielilor Sale. Aici nu există bine și rău, toate sunt lucruri naturale și obișnuite pentru Dumnezeu, lucruri care includ cauze și efecte. Cât despre sentimentele oamenilor față de soartă, acestea pot fi bune sau rele, pot exista sorți în care lucrurile merg ca pe roate, sorți pline de obstacole, sorți dificile și sorți nefericite – nu există sorți bune sau rele. Ce atitudine ar trebui să aibă oamenii față de soartă? Ar trebui să te supui rânduielilor Creatorului, să cauți activ și sârguincios țelul și însemnătatea din felul în care Creatorul a rânduit toate aceste lucruri și să obții înțelegerea adevărului, să folosești cele mai grozave aptitudini în viața pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru tine, să-ți îndeplinești îndatoririle, responsabilitățile și obligațiile de ființă creată și să-ți faci viața mai însemnată și mai valoroasă, până când, în sfârșit, Creatorul este mulțumit de tine și te comemorează. Desigur, și mai bine ar fi să obții mântuirea prin căutarea și efortul tău sârguincios – acesta ar fi cel mai bun final. În orice caz, cu privire la soartă, atitudinea cea mai potrivită pe care ar trebui s-o aibă omenirea creată nu este una de judecată arbitrară și definitorie sau în care să folosească metode extreme pentru a o aborda. Bineînțeles, cu atât mai puțin ar trebui oamenii să încerce să se împotrivească, să aleagă sau să-și schimbe soarta, ci ar trebui să-și folosească inima ca să o aprecieze, să caute și să exploreze, să i se supună, înainte de a o înfrunta într-un mod pozitiv. În sfârșit, în mediul de viață și în călătoria prin viață stabilită pentru tine de Dumnezeu, ar trebui să cauți să te comporți așa cum te învață Dumnezeu, să cauți calea pe care Dumnezeu îți cere să o urmezi și să experimentezi soarta pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru tine în felul acesta și, în cele din urmă, vei fi binecuvântat. Când experimentezi soarta pe care Creatorul a rânduit-o astfel pentru tine, ajungi să cunoști nu doar mâhnirea, tristețea, lacrimile, durerea, frustrarea și eșecul, ci, mai important, vei experimenta bucuria, pacea și confortul, precum și luminarea și iluminarea adevărului pe care ți-l oferă Dumnezeu. În plus, când vei rătăci pe drumul tău prin viață, când vei înfrunta frustrarea și eșecul și va trebui să faci o alegere, vei experimenta îndrumarea Creatorului și, în final, vei obține înțelegerea, experiența și aprecierea felului în care să trăiești cea mai însemnată viață. Atunci nu te vei mai rătăci niciodată în viață, nu vei mai fi niciodată într-o stare permanentă de anxietate și, desigur, nu te vei mai plânge niciodată că ai o soartă rea și cu atât mai puțin te vei cufunda în sentimentul de depresie, pentru că tu consideri că soarta ta este rea. Dacă ai această atitudine și folosești această metodă ca să înfrunți soarta pe care Creatorul a rânduit-o pentru tine, atunci nu numai că umanitatea ta va deveni mai normală, ci vei ajunge să ai o umanitate normală și gândirea, părerile și principiile felului de a privi lucrurile unei umanități normale, și, de asemenea, vei ajunge și să ai perspectiva și înțelegerea sensului vieții pe care necredincioșii nu le vor avea niciodată. Necredincioșii spun mereu: „De unde venim? Încotro ne îndreptăm? De ce trăim?” Întotdeauna există cineva care se întreabă aceste lucruri și, în final, la ce răspunsuri ajunge? Încheie cu semne de întrebare, nu cu răspunsuri. De ce nu poate găsi răspunsurile la aceste întrebări? Deși unii oameni inteligenți cred în soartă, ei nu au idee cum să abordeze chestiunea sorții sau cum să se ocupe de diferite dificultăți, frustrări, eșecuri și nefericiri care apar în soarta lor; nu știu nici cum să abordeze lucrurile care se întâmplă în viața lor și îi fac să se simtă bucuroși și fericiți – nu știu cum să le gestioneze. Într-o clipă spun că au o soartă bună, în următoarea spun că au o soartă rea; într-o clipă spun că au o viață fericită, în următoarea spun că au ghinion în viață – spun ambele lucruri cu aceeași gură. Spun ceva când sunt fericiți și altceva când sunt nefericiți; spun ceva când lucrurile merg ca pe roate și altceva când lucrurile nu merg atât de bine; ei sunt cei care spun că sunt ghinioniști și tot ei sunt cei care spun că soarta lor e bună. În mod clar, sunt confuzi și nu înțeleg lucrurile. Mereu bâjbâie în ceață, trăind în confuzie, fără cale de scăpare. Prin urmare, oamenii ar trebui să aibă o înțelegere și o cale clară de urmat în ceea ce privește felul corect de a trata soarta, ce ar trebui să facă și modul în care ar trebui să înfrunte această problemă majoră în viață. Odată ce această problemă e rezolvată, atitudinile și părerile oamenilor față de soartă ar trebui să fie cât de cât corecte și în conformitate cu adevărurile-principii, iar atunci nu vor ajunge niciodată la extreme în această chestiune.

Sunt în acord cu adevărul aceste zicale privind soarta, despre care tocmai am avut părtășie? (Da.) Știți care sunt caracteristicile zicalelor care sunt în acord cu adevărul? (Când oamenii le aud, lucrurile le sunt mai clare și ei se simt mai în largul lor.) (Sunt destul de practice și conțin căi de practică.) Așa e, sunt destul de practice; acesta este un mod mai precis de a spune lucrurile. Există feluri și mai precise de a descrie acest lucru. Cine va vorbi în continuare? (Ele pot rezolva problemele actuale ale oamenilor.) Acesta este efectul caracterului lor practic. Ele pot rezolva probleme fiindcă sunt practice. Oamenii cred în soartă, dar mințile lor sunt mereu încurcate de ideea de sorți bune și sorți rele, așadar, spuneți-Mi, sunt ei eliberați și liberi în străfundul inimii sau sunt constrânși? (Sunt constrânși.) Dacă nu înțelegi adevărul, atunci vei fi mereu constrâns de ideea asta. Odată ce înțelegi adevărul, pe lângă faptul că vei simți că e practic și că ai o cale de a înainta, ce altceva vei simți? (Mă voi simți eliberat.) Așa e, te vei simți liber și eliberat. Când ai o cale de practică și nu mai ești prins în capcană, oare duhul tău nu va fi atunci eliberat și liber? Acele viziuni deformate și absurde nu vor putea să-ți constrângă gândurile sau să-ți lege mâinile și picioarele; vei avea o cale de urmat și nu vei mai fi controlat de acele păreri. Odată ce L-ai auzit pe Dumnezeu având părtășie despre sorțile oamenilor, te vei simți liber și eliberat și vei spune: „O, deci așa stau lucrurile! Uau, felul în care înțelegeam soarta înainte era atât de deformat și extrem! Acum înțeleg și nu mă mai supără ideea falsă a sorților bune sau rele. Nu mă mai necăjește. Dacă n-aș fi înțeles asta, aș fi crezut mereu că soarta mea e bună într-o clipă și, dintr-o dată, rea în următoarea și m-aș fi întrebat dacă soarta mea e bună sau rea! Tot timpul mi-aș fi făcut griji pentru asta.” Odată ce înțelegi acest adevăr, vei avea o cale de urmat, vei avea o părere corectă despre această chestiune și vei avea o cale precisă de practică – asta înseamnă că ești liber și eliberat. Așadar, pentru a discerne dacă vorbele cuiva sunt în acord cu adevărurile-principii și dacă sunt adevărul, trebuie să asculți și să vezi dacă aceste cuvinte sunt practice sau nu; în același timp, ar trebui să observi dacă dificultățile și problemele tale se rezolvă odată ce ai auzit aceste cuvinte – dacă da, atunci te vei simți liber și eliberat, ca și cum ai fi scăpat de o mare greutate. Prin urmare, de fiecare dată când ajungi să înțelegi un adevăr-principiu, vei putea să rezolvi câteva probleme asociate și vei putea pune în practică anumite adevăruri, iar asta te va face să te simți eliberat și liber. Nu acesta va fi finalul? (Ba da.) Acum înțelegi exact ce efect are adevărul? (Da.) Ce efect poate avea adevărul? (Poate face duhurile oamenilor să se simtă libere și eliberate.) Acesta este singurul efect al adevărului? Singurul sentiment? (În primul rând, înlătură părerile false și radicale pe care le au oamenii despre lucruri. Odată ce oamenii văd lucrurile într-un mod care este pur și conform adevărului, ei se vor simți eliberați și liberi în duhurile lor și nu vor mai fi constrânși sau tulburați de lucruri negative care vin de la Satana.) Pe lângă faptul că te vei simți liber și eliberat în duhul tău, lucrul esențial este că asta îți poate permite să pătrunzi într-un anumit adevăr-realitate, ca să nu mai fii constrâns sau influențat de gânduri și păreri eronate și deformate. Locul lor este luat de principiile practicării adevărului și atunci tu poți pătrunde în acel adevăr-realitate. Îmi voi încheia aici părtășia despre manifestările oamenilor care se simt deprimați deoarece cred că au o soartă rea.

Un alt motiv pentru care oamenii se deprimă este că, deși ei nu cred că sorțile lor sunt rele, simt că sunt mereu ghinioniști și că niciodată nu li se întâmplă nimic bun, întocmai cum spun necredincioșii: „Zeul Norocului mă ocolește mereu.” Deși ei nu consideră că situația lor e chiar atât de rea și că sunt înalți, arătoși, educați, talentați și lucrători capabili, se întreabă de ce Zeul Norocului nu-i favorizează niciodată. Asta îi face să se simtă mereu nemulțumiți, iar ei se consideră mereu ghinioniști. Începând cu anul în care dau admiterea la facultate, inimile lor se umplu de speranță că vor fi admiși, dar când vine ziua examenelor, fac gripă și febră. Asta le afectează performanța la examene, iar ei ratează admiterea la facultate cu două sau trei puncte. Își spun în sinea lor: „Cum am putut fi atât de ghinionist? Învăț bine și, de obicei, muncesc din greu. Din toate zilele, de ce a trebuit să fac febră în ziua examenelor de admitere la facultate? E pur și simplu ghinion. Vai de mine! A fost primul eveniment major din viața mea și eu am întâmpinat un obstacol. Ce să fac acum? Sper că, în viitor, mi se va schimba norocul.” Însă, mai târziu în viețile lor, întâlnesc tot felul de dificultăți și probleme. De exemplu, o companie oarecare angajează personal nou, iar ei se pregătesc să aplice pentru o slujbă, când află că toate posturile libere s-au ocupat și compania nu mai are nevoie de oameni. Se întreabă: „Cum să am atâta ghinion? Ori de câte ori apare un lucru bun, de ce pur și simplu mă ocolește? Ce ghinion!” Iar în prima zi în care încep să lucreze undeva, alții sunt promovați în funcția de director, director adjunct și șef de departament. Oricât ar trudi, e inutil; trebuie să aștepte următoarea ocazie ca să fie promovați. Întrucât își fac treaba bine, iar superiorii îi privesc cu ochi buni, ei cred că vor fi promovați data viitoare, dar în final, superiorii aduc un director din altă parte, iar ei ratează din nou ocazia. Își spun în sinea lor: „O, vai! Se pare că eu chiar am ghinion! N-am niciodată noroc – Zeul Norocului nu mă favorizează niciodată.” Ulterior, ajung să creadă în Dumnezeu și, întrucât le place să scrie, speră că vor putea îndeplini o datorie ce implică scrierea textelor, dar în final nu se descurcă bine la testare și eșuează. Se gândesc: „De obicei scriu foarte bine, deci de ce nu m-am putut descurca bine la test? Dumnezeu nu m-a luminat și nu m-a îndrumat! Am crezut că, dacă îndeplinesc o datorie ce implică scrierea textelor, voi fi capabil să mănânc și să beau mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și să înțeleg mai mult adevărul. Păcat că am avut ghinion. Deși planul a fost bun, pur și simplu n-a mers.” În cele din urmă, aleg din multe alte îndatoriri, spunând: „Voi merge să răspândesc Evanghelia alături de echipa evanghelică.” La început, totul merge bine cu echipa evanghelică, iar ei simt că de data asta și-au găsit locul, că-și pot folosi aptitudinile. Se cred deștepți, capabili în munca lor și sunt dispuși să facă lucrare practică. Cu efort, reușesc să obțină anumite rezultate și devin supraveghetori. Cu toate astea, fac ceva greșit și conducătorul lor află. Li se spune că ceea ce au făcut e împotriva principiilor și că a afectat lucrarea bisericii. După ce echipa lor este emondată, cineva le spune: „Înainte să vii tu, ne descurcam grozav. Apoi ai venit și noi suntem emondați pentru prima oară.” Ei se întreabă: „Oare nu-i tot ghinionul meu?” După un timp, oamenii trec printr-o restructurare, din cauza schimbărilor din lucrarea evanghelică, iar ei trec de la statutul de supraveghetori la cel de simpli membri ai echipei și sunt trimiși într-o nouă zonă pentru a răspândi Evanghelia. Se gândesc: „O, nu! Regresez în loc să progresez. Înainte să vin eu, n-a existat nicio restructurare, deci cum de are loc această mare restructurare după ce am venit eu? Acum că am fost trimis aici, n-am nicio speranță de a mai fi promovat vreodată.” În zona asta, există puține biserici și puțini membri ai bisericii. Ei întâmpină dificultăți în începerea lucrării și nu au deloc experiență. O vreme, trebuie să-și dea seama cum stau lucrurile și există și bariere lingvistice, deci ce pot face? Vor să renunțe și să plece, dar nu îndrăznesc; vor să-și facă bine îndatoririle, dar e prea greu și epuizant, iar ei se gândesc: „O, asta se întâmplă pentru că sunt atât de ghinionist! Cum îmi pot schimba norocul?” Oriunde se întorc, se lovesc de un zid, simțind mereu că au ghinion, că ceva le blochează fiecare mișcare și că fiecare pas pe care îl fac este foarte dificil. Au depus mari eforturi ca să obțină anumite rezultate și să vadă o rază de speranță, iar apoi situația li s-a schimbat și speranța a dispărut; n-au de ales decât s-o ia de la capăt. Devin din ce în ce mai deprimați, gândindu-se: „De ce îmi este atât de greu să obțin câteva rezultate și să primesc aprobarea oamenilor? De ce îmi e atât de greu să-mi stabilesc o poziție fermă într-un grup de oameni? De ce e atât de greu să fiu un om aprobat și plăcut de ceilalți? De ce e atât de greu ca totul să meargă bine și fără dificultăți? De ce atât de multe lucruri merg prost în viața mea? De ce sunt atât de multe obstacole? De ce, în tot ceea ce fac, mă lovesc de un zid?” Unii oameni, mai ales, nu-și îndeplinesc niciodată îndatoririle bine, indiferent unde merg, și sunt mereu înlocuiți și eliminați. Ei devin foarte deprimați și se cred mereu ghinioniști, gândindu-se: „Sunt ca un cal ager care nu e niciodată observat. Ca în zicala: «Sunt mulți cai ageri, dar puțini care pot să-i recunoască.» Sunt ca un cal ager care n-a fost descoperit. La urma urmei, am pur și simplu ghinion și nu pot să realizez nimic sau să mă descurc bine în vreun domeniu, indiferent unde merg. Nu-mi pot folosi niciodată aptitudinile, nu le pot etala și nici nu pot primi ceea ce-mi doresc. O, sunt atât de ghinionist! Ce se întâmplă aici?” Ei simt mereu că au ghinion și trăiesc fiecare zi într-un nor de anxietate, gândindu-se: „O, nu! Dă, Doamne, să nu fiu repartizat la altă datorie!” sau „O, nu! Dă, Doamne, să nu se întâmple nimic rău!” sau „O, nu! Dă, Doamne, să nu se schimbe nimic!” sau „O, nu! Dă, Doamne, să nu mai fie și alte probleme grave!” Nu numai că se deprimă, dar nu se simt deloc în largul lor, sunt extrem de agitați, irascibili și anxioși. Ei se gândesc mereu că au ghinion, așa că se simt incredibil de deprimați, iar această depresie provine din sentimentul lor subiectiv că au ghinion. Se simt mereu ghinioniști, nu sunt niciodată promovați, nu pot fi niciodată lideri de echipă sau supraveghetori și nu au niciodată ocazia să se remarce din mulțime. Aceste lucruri bune nu li se întâmplă niciodată, iar ei habar nu au de ce. Se gândesc: „Nu am niciun neajuns, deci de ce nu mă place nimeni oriunde m-aș duce? N-am ofensat pe nimeni și nici n-am vrut să fac zile fripte nimănui, deci de ce sunt atât de ghinionist?” Întrucât se agață mereu de astfel de sentimente, această emoție, depresia, le reamintește mereu: „Ești ghinionist, așa că nu fi mulțumit de tine, nu merge țanțoș și nu-ți dori mereu să te remarci. Ești ghinionist, deci nici nu te gândi să devii conducător. Ești ghinionist, deci trebuie să fii mai atent când îți îndeplinești datoria și să fii puțin mai reținut, doar în caz că într-o zi vei fi dat în vileag și înlocuit sau în caz că cineva te va raporta fără să știi și va profita de ocazie ca să-ți facă rău sau în caz că vei prelua mereu conducerea, vei face o greșeală și vei fi emondat. Chiar dacă devii conducător, tot trebuie să fii atent și precaut tot timpul, ca și cum ai merge pe muchia unui cuțit. Nu fi arogant, trebuie să fii modest.” Această emoție negativă le reamintește tot timpul să fie modești, să se furișeze cu coada între picioare și să nu se mai comporte niciodată cu demnitate. Ideea, gândul, perspectiva sau conștientizarea faptului că au ghinion le amintește tot timpul să nu fie pozitivi sau activi, să nu-și ceară drepturile și să nu riște. În schimb, trebuie să continue să fie deprimați, fără să îndrăznească să trăiască înaintea celorlalți. Chiar dacă toți sunt în aceeași casă, ei trebuie să găsească un loc discret în care să stea, astfel încât să nu fie observați. Nu trebuie să pară prea aroganți, fiindcă în clipa în care dau dovadă de aroganță, ghinionul lor îi va găsi. Întrucât această emoție, depresia, îi cuprinde tot timpul și îi avertizează mereu de lucrurile acelea în străfundul inimii lor, ei sunt timizi și precauți în tot ce fac. În sufletul lor, nu se simt niciodată în largul lor, nu-și găsesc niciodată locul potrivit și nu-și pot devota pe deplin inima, mintea și forța îndeplinirii responsabilităților și obligațiilor lor. E ca și cum se păzesc de ceva și așteaptă să se întâmple ceva. Se păzesc de venirea ghinionului, de lucrurile rele și de rușinea pe care le-o va atrage ghinionul lor. Prin urmare, în afară de luptele din străfundul inimii, această emoție, depresia, este cea care domină mai mult căile și metodele prin care ei văd oamenii și lucrurile, se comportă și acționează. Ei folosesc mereu norocul și ghinionul ca să-și evalueze propriul comportament și să aprecieze dacă felurile în care văd oamenii și lucrurile, se comportă și acționează sunt corecte și de aceea ei se cufundă în mod repetat în această emoție, depresia, și nu se pot elibera de ea și tot depresia e motivul pentru care nu pot folosi gândirea și perspectivele corecte ca să înfrunte aceste așa-zise „ghinioane” sau să facă față și să înlăture acest lucru pe care ei îl numesc ghinion teribil. Într-un cerc atât de vicios ca acesta, ei sunt tot timpul controlați și influențați de această emoție, depresia. Cu mari eforturi reușesc să-și deschidă inimile și să aibă părtășie cu ceilalți despre starea sau ideile lor, dar apoi, la întruniri, cuvintele rostite de frați și surori în părtășie, intenționat sau nu, le menționează starea și miezul problemei lor, lucru care îi face să simtă că mândria și demnitatea le-au fost rănite. Ei continuă să creadă că aceasta este o manifestare a ghinionului lor și se gândesc: „Vezi? Mi-a fost atât de greu să vorbesc despre ce aveam pe suflet și, imediat ce am făcut-o, cineva a profitat de ocazie și a încercat să mă rănească. Sunt atât de ghinionist!” Ei cred că acesta este ghinionul lor la muncă și că, atunci când un om e ghinionist, absolut toate lucrurile sunt împotriva lui.

Care e problema cu oamenii care cred mereu că sunt ghinioniști? Ei folosesc întotdeauna standardul norocului ca să evalueze dacă acțiunile lor sunt corecte sau greșite și să cântărească pe ce cale ar trebui să meargă, lucrurile pe care ar trebui să le experimenteze și orice problemă înfruntă. E corect sau greșit acest lucru? (Este greșit.) Ei descriu lucrurile rele ca fiind cu ghinion și lucrurile bune ca fiind cu noroc sau profitabile. E corectă sau greșită această perspectivă? (E greșită.) E greșit să măsori lucrurile din această perspectivă. Reprezintă un standard și o metodă extremă și incorectă de a aprecia lucrurile. O astfel de metodă îi face adesea pe oameni să se cufunde în deznădejde și să nu se simtă în largul lor, să simtă că nimic nu le merge așa cum vor și că nu primesc niciodată ceea ce-și doresc, lucru care, în cele din urmă, îi face să se simtă tot timpul anxioși, irascibili și stânjeniți. Când aceste emoții negative nu sunt înlăturate, acești oameni se cufundă tot timpul în deznădejde și simt că Dumnezeu nu-i favorizează. Ei cred că El îi tratează pe ceilalți cu har, dar nu pe ei, și că Dumnezeu are grijă de ceilalți, dar nu de ei. „De ce nu mă simt niciodată în largul meu și sunt atât de anxios? De ce mi se întâmplă mereu lucruri rele? De ce nu mi se întâmplă niciodată lucruri bune? Doar o dată de ar fi așa!” Când vezi lucrurile cu acest mod de gândire și perspectivă eronată, vei cădea în capcana norocului și ghinionului. Când cazi constant în această capcană, vei fi tot timpul deznădăjduit. În toiul acestei deznădejdi, vei fi foarte sensibil la lucrurile care ți se întâmplă, dacă sunt cu noroc sau cu ghinion. Când se întâmplă asta, dovedește că această perspectivă și idee de noroc și ghinion a preluat controlul asupra ta. Când ești controlat de o astfel de perspectivă, părerile și atitudinile tale față de oameni, evenimente și lucruri nu se mai încadrează în sfera conștiinței și rațiunii umanității normale, ci au căzut într-un fel de extremă. Când cazi în această extremă, nu vei ieși din deznădejdea ta. Vei fi iar și iar deznădăjduit și, chiar dacă de obicei nu te simți deznădăjduit, de îndată ce un lucru merge prost, de îndată ce simți că s-a întâmplat un ghinion, te vei cufunda imediat în deznădejde. Această deznădejde îți va afecta judecata normală și capacitatea de a lua decizii și chiar fericirea, mânia, durerea și bucuria. Când îți afectează fericirea, mânia, durerea și bucuria, îți va tulbura și distruge randamentul în datoria ta, precum și dorința de a-L urma pe Dumnezeu. Când aceste lucruri pozitive sunt distruse, se va alege praful de cele câteva adevăruri pe care ai ajuns să le înțelegi și nu-ți vor mai fi de niciun ajutor. De aceea, când intri în cercul acesta vicios, îți va fi greu să pui în practică cele câteva adevăruri-principii pe care le înțelegi. Doar atunci când te simți norocos, când nu ești suprimat de depresie, poți, fără tragere de inimă, să plătești un mic preț, să înduri câteva greutăți și să arăți o fărâmă de sinceritate în timp ce faci lucrurile pe care ești dispus să le faci. De îndată ce simți că norocul te-a părăsit și că iarăși ai ghinioane, depresia preia din nou controlul asupra ta, iar sinceritatea, loialitatea și dorința de a îndura greutăți te părăsesc imediat. Prin urmare, oamenii care cred că au ghinion sau care iau foarte în serios norocul sunt exact ca aceia care cred că sorțile lor sunt rele. Ei au adesea emoții extreme – alunecă frecvent mai ales în emoții negative precum depresia. Sunt deosebit de negativi și slabi și chiar predispuși la schimbări de dispoziție. Când se simt norocoși, sunt bucuroși, plini de energie și pot să îndure greutăți și să plătească un preț; ei pot să doarmă mai puțin noaptea și să mănânce mai puțin în timpul zilei, sunt dispuși să îndure orice greutate și, dacă se entuziasmează pentru o clipă, sunt bucuroși să-și sacrifice viețile. Cu toate acestea, în clipa în care simt că recent au avut ghinion, când nimic nu pare să le meargă bine, această emoție, depresia, pune imediat stăpânire pe inima lor. Jurămintele și deciziile pe care le-au luat înainte sunt toate negate; dintr-o dată se simt ca un balon dezumflat, incapabili să adune energie, sau ca o baltă de noroi, lipsiți de dorința de a face sau de a spune ceva. Se gândesc: „Adevărurile-principii, urmărirea adevărului, obținerea mântuirii, supunerea față de Dumnezeu – nimic nu are de-a face cu mine. Am ghinion și, oricâte adevăruri aș practica sau orice preț aș plăti, e inutil, niciodată nu voi obține mântuirea. Gata! Sunt ca un talisman care atrage ghinionul, un individ ghinionist. Ei bine, așa să fie, oricum am ghinion!” Vezi, într-o clipă sunt ca un balon plin cu aer, care stă să explodeze, și în următoarea sunt dezumflați. Nu-i supărător? Cum apare acest necaz? Care este cauza? Ei își urmăresc mereu norocul, de parcă ar urmări bursa, ca să vadă dacă e ascendentă sau descendentă, dacă e o piață în care trebuie să cumpere sau să vândă. Sunt mereu nevrotici, incredibil de sensibili la chestiunea norocului lor și incredibil de încăpățânați. Acest fel de persoană extremă se va afunda adesea în această emoție, depresia, fiindcă îi pasă prea mult de norocul ei și trăiește după dispozițiile pe care le are. Dacă este într-o dispoziție proastă când se trezește dimineața, se gândește: „O, nu! Pun pariu că astăzi nu va fi o zi norocoasă! De câteva zile, mi se zbate pleoapa stângă, îmi simt limba înțepenită, iar creierul îmi e letargic. Mi-am mușcat limba când mâncam și noaptea trecută, în somn, n-am avut un vis bun.” Sau se gândesc: „Primele cuvinte pe care le-am auzit azi de la cineva par de rău augur.” Ei sunt tot timpul paranoici, trăncănesc despre prostiile acestea și studiază astfel de lucruri. Sunt incredibil de preocupați de averea, direcția și dispoziția lor în fiecare zi și în fiecare perioadă. De asemenea, observă privirea, atitudinea și chiar și tonul vocii pe care frații și surorile din biserică le folosesc față de ei. Inimile lor sunt ocupate cu aceste lucruri, ceea ce-i face să fie tot timpul deprimați. Știu că nu sunt într-o stare bună și totuși nu se roagă lui Dumnezeu, nu caută adevărul ca s-o înlăture și, oricât de multe firi corupte dezvăluie, ei nu le dau atenție și nu le iau în serios. Nu-i asta o problemă? (Ba da.)

Este corect modul în care văd lucrurile acești oameni care sunt mereu preocupați de norocul sau ghinionul lor? Există noroc sau ghinion? (Nu.) În baza cărui lucru putem spune că nu există? (Oamenii pe care îi întâlnim și lucrurile care ni se întâmplă în fiecare zi sunt determinate de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Nu există noroc sau ghinion; totul se întâmplă din necesitate și are un sens.) Este corectă această afirmație? (Da, este.) Acest punct de vedere este corect și aceasta este baza teoretică pentru a spune că norocul nu există. Orice ți se întâmplă, fie că este bun sau rău, totul este normal, la fel ca vremea de-a lungul celor patru anotimpuri – nu fiecare zi poate fi însorită. Nu poți spune că zilele însorite sunt rânduite de Dumnezeu, în timp ce zilele înnorate, ploaia, vântul și furtunile nu sunt. Totul este stabilit de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și este generat de mediul natural. Acest mediu natural apare în conformitate cu legile și regulile pe care Dumnezeu le-a rânduit și stabilit. Toate acestea sunt necesare și imperative, așa că, indiferent de vreme, aceasta este generată și provocată de legile naturale. Nu există nimic bun sau rău în ea – doar sentimentele oamenilor în legătură cu ea sunt bune sau rele. Oamenii nu se simt bine atunci când plouă, bate vântul sau este înnorat sau în timpul furtunilor cu grindină. Oamenilor nu le place mai ales când plouă și este umed; îi dor articulațiile și se simt slăbiți. S-ar putea să te simți rău în zilele ploioase, dar poți spune că zilele ploioase sunt zile cu ghinion? Acesta este doar un sentiment pe care vremea îl trezește în oameni – norocul nu are nimic de-a face cu faptul că plouă. Ai putea spune că zilele însorite sunt bune. Dacă este soare timp de trei luni, fără un strop de ploaie, oamenii se simt bine. Ei pot vedea soarele în fiecare zi, este uscat și cald, cu o briză ocazională, iar ei pot ieși în aer liber oricând doresc. Dar plantele nu pot tolera acest lucru, iar culturile mor din cauza secetei, așa că nu există recoltă în acel an. Așadar, faptul că tu te simți bine înseamnă că este cu adevărat bine? Când vine toamna și nu ai ce mânca, vei spune: „Vai de mine, nici să fie prea multe zile însorite nu e bine. Dacă nu plouă, culturile au de suferit, nu există hrană de recoltat, iar oamenii suferă de foame.” În acest moment, îți dai seama că nici zilele însorite nesfârșite nu sunt bune. Adevărul este că unei persoane îi place sau nu îi place un lucru, în funcție de propriile motive egoiste, de dorințe și interese personale, mai degrabă decât de esența lucrului în sine. Așadar, baza după care oamenii evaluează dacă un lucru este bun sau rău este inexactă. Întrucât baza este inexactă, concluziile finale pe care le trag sunt, de asemenea, inexacte. Revenind la subiectul norocului și al ghinionului, acum toată lumea știe că această zicală despre noroc nu se susține și că aceasta nu este nici bună, nici rea. Oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești, fie că sunt bune sau rele, sunt toate stabilite de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, așa că ar trebui să le înfrunți în mod adecvat. Acceptă ce este bun de la Dumnezeu și acceptă de la El și ce este rău. Nu spune că ești norocos când se întâmplă lucruri bune și că ești ghinionist când se întâmplă lucruri rele. Se poate spune doar că există lecții pe care oamenii trebuie să le învețe în toate aceste lucruri și să nu le respingă sau să le evite. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lucrurile bune, dar mulțumește-I și pentru cele rele, pentru că toate sunt rânduite de El. Oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile bune oferă lecții pe care oamenii ar trebui să le învețe, dar există și mai multe de învățat de la oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile rele. Toate acestea sunt experiențe și episoade care ar trebui să facă parte din viața unui om. Oamenii nu ar trebui să folosească ideea de noroc pentru a le evalua. Așadar, care sunt gândurile și perspectivele oamenilor care folosesc norocul pentru a aprecia dacă lucrurile sunt bune sau rele? Care este esența unor astfel de oameni? De ce acordă ei atât de multă atenție norocului și ghinionului? Oamenii care se concentrează foarte mult asupra norocului speră să aibă noroc sau ghinion? (Ei speră să aibă noroc.) Așa este. De fapt, ei urmăresc norocul și să li se întâmple lucruri bune și doar profită de ele și trag foloase. Nu le pasă cât de mult suferă alții sau câte greutăți sau dificultăți trebuie să îndure alții. Ei nu vor să li se întâmple nimic din ceea ce percep ca fiind un ghinion. Cu alte cuvinte, ei nu vor să li se întâmple niciun rău: să nu întâlnească niciun obstacol, să n-aibă niciun eșec sau să sufere o rușine, să nu fie emondați, să nu piardă lucruri, să nu sufere nicio pierdere și să nu fie înșelați. Dacă se întâmplă ceva din toate acestea, ei consideră că este vorba de ghinion. Indiferent cine le rânduiește, dacă se întâmplă lucruri rele, este ghinion. Ei speră ca toate lucrurile bune – de la a fi promovat, a se remarca din mulțime și a trage foloase de pe urma altora, până la a profita de ceva, a face mulți bani sau a deveni un oficial de rang înalt – să li se întâmple lor și consideră că acesta este noroc. Ei apreciază întotdeauna oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnesc pe baza norocului. Ei urmăresc norocul, nu ghinionul. De îndată ce lucrul cel mai mărunt merge prost, se înfurie, se enervează și devin nemulțumiți. Pentru a spune lucrurilor pe nume, astfel de oameni sunt egoiști. Ei urmăresc să tragă foloase pe cheltuiala altora, să obțină un profit, să iasă învingători și să se remarce din mulțime. Ar fi mulțumiți dacă toate lucrurile bune li s-ar întâmpla numai lor. Aceasta este natura-esență a oamenilor ca aceștia; este adevărata lor față.