Raportați, de obicei, imnurile pe care le ascultați la propriile stări și experiențe? Asculți și cugeți cu atenție la anumite cuvinte și teme care au legătură cu experiențele și înțelegerea ta sau din care poți învăța? (Dumnezeule, uneori, când trec prin anumite lucruri, raportez imnurile pe care le aud la situația mea, iar în alte momente, doar fac lucrurile mecanic.) În mare parte a timpului, doar faceți lucrurile mecanic, nu-i așa? Dacă în 95 la sută din timpul în care ascultați imnuri doar faceți lucrurile mecanic, oare are vreo însemnătate o astfel de ascultare? Care este scopul ascultării imnurilor? Cel puțin, le permite oamenilor să se calmeze, să-și retragă inimile din diverse situații și gânduri complicate și să fie tăcuți înaintea lui Dumnezeu, venind înaintea cuvintelor Sale pentru a asculta și a cugeta cu atenție la fiecare propoziție și paragraf. Sunteți acum prea ocupați cu diverse sarcini încât nu aveți timp să ascultați și energie să cugetați sau, pur și simplu, nu știți cum să citiți prin rugăciune cuvintele lui Dumnezeu, să cugetați la adevăr și să vă liniștiți înaintea Lui? Doar umblați de colo-colo, făcându-vă datoria de zor în fiecare zi; chiar dacă poate fi grea și obositoare, credeți că fiecare zi este plină și nu vă simțiți pustiiți sau neputincioși spiritual. Simțiți că ziua nu a fost irosită, că are valoare. A trăi în fiecare zi la întâmplare se numește a orbecăi. Nu este așa? (Ba da.) Spuneți-Mi, dacă lucrurile continuă așa, peste încă trei, cinci, opt sau zece ani, veți realiza ceva semnificativ? (Nu.) Dacă nu întâlniți incidente speciale sau circumstanțe speciale rânduite de Dumnezeu, dacă nu există îndrumare personală și conducere de la Cel de mai sus, care să vă întrunească, să vă ofere părtășie și să disece esența diverselor persoane, evenimente și lucruri, luându-vă de mână și învățându-vă, atunci irosiți de fapt mult timp în fiecare zi, progresul vostru este lent și, practic, nu dobândiți nimic în ceea ce privește intrarea voastră în viață. Prin urmare, oricând se întâmplă ceva, capacitatea voastră de discernământ nu sporește, experiența și înțelegerea adevărului de către voi nu progresează și, de asemenea, nu reușiți să experimentați și să progresați în credința și supunerea voastră față de Dumnezeu. Când vă confruntați cu ceva următoarea dată, tot nu știți cum să vă ocupați de acel lucru potrivit adevărurilor-principii. În timp ce vă faceți datoria și experimentați diverse lucruri, tot nu puteți să căutați activ principiile și să practicați potrivit adevărurilor-principii. Înseamnă că irosiți timpul. Care sunt consecințele finale la care conduce irosirea timpului? Timpul și energia voastră sunt irosite, iar costul eforturilor voastre minuțioase este în zadar. Calea pe care ați mers în toți acești ani este asemenea căii lui Pavel. Dacă ai fost conducător sau lucrător mulți ani, dar intrarea ta în viață este superficială, statura ta este mică și nu înțelegi niciun adevăr-principiu, atunci nu ești potrivit pentru rolul tău și ești incapabil să finalizezi o sarcină în mod independent. Conducătorii și lucrătorii nu sunt potriviți pentru rolurile lor, iar frații și surorile de rând nu pot trăi în mod independent viața bisericească, nu pot mânca și bea în mod independent cuvintele lui Dumnezeu, nu știu cum să experimenteze lucrarea Lui și nu au nicio intrare în viață. Dacă nimeni nu-i supraveghează sau nu-i îndrumă, ar putea să o apuce pe drumuri greșite; în cazul în care conducătorii și lucrătorii nu sunt supravegheați sau îndrumați în lucrarea lor, ar putea să devieze, să întemeieze o împărăție independentă, să fie induși în eroare de antihriști și chiar să-i urmeze pe aceștia fără să-și dea seama, crezând în continuare că se sacrifică pentru Dumnezeu. Nu este deplorabil? (Ba da.) Situația voastră actuală este exact așa: atât precară, cât și deplorabilă. Când vă confruntați cu situații, sunteți neajutorați și nu aveți nicio ieșire. Când vine vorba de probleme reale și de conținutul real al lucrării, nu știți cum să acționați sau ce să faceți; totul este încâlcit și nu aveți habar cum să descâlciți situația. Vă simțiți destul de fericiți deoarece sunteți atât de ocupați în fiecare zi, sunteți epuizați fizic și simțiți multă presiune psihică, dar rezultatele lucrării voastre nu sunt atât de bune. Toate principiile fiecărui adevăr și căile de practică v-au fost clarificate prin rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, dar nu aveți nicio cale în lucrarea voastră, nu puteți găsi principiile, deveniți confuzi când vă confruntați cu situații, neștiind cum să acționați, și toată lucrarea voastră este un haos. Nu este aceasta o condiție deplorabilă? (Ba da.) Este, într-adevăr, o condiție deplorabilă.

Unii oameni spun: „Cred în Dumnezeu de peste zece ani; sunt un credincios cu experiență.” Unii zic: „Cred în Dumnezeu de douăzeci de ani.” Alții spun: „Ce înseamnă douăzeci de ani de credință? Eu cred în Dumnezeu de peste treizeci de ani.” Credeți în Dumnezeu de destul de mulți ani și unii dintre voi chiar slujiți drept conducători sau lucrători de mulți ani și aveți multă experiență, dar cum merge intrarea voastră în viață? Cât de bine puteți pricepe adevărurile-principii? Ai slujit drept conducător sau lucrător mulți ani și ai dobândit ceva experiență în lucrarea ta, dar când te confrunți cu tot soiul de sarcini, oameni și lucruri, îți vei baza practica pe adevărurile-principii? Vei susține numele lui Dumnezeu? Vei proteja interesele casei lui Dumnezeu? Vei apăra lucrarea Lui? Poți rămâne ferm în mărturia ta? Când te vei confrunta cu tulburări și perturbări cauzate lucrării bisericii de antihriști și oameni răi, vei avea încrederea și puterea de a lupta împotriva lor? Îi poți proteja pe aleșii lui Dumnezeu și poți susține lucrarea casei lui Dumnezeu, apărând interesele casei Sale și numele Său, pentru a nu fi făcute de ocară? Poți face asta? Din ce văd, nu puteți face asta, și nici nu ați făcut-o în trecut. Sunteți destul de ocupați în fiecare zi – cu ce ați fost ocupați? În toți acești ani, v-ați sacrificat familia și cariera, ați îndurat suferințe, ați plătit prețul și ați depus mult efort, dar ați dobândit puțin. Ba chiar unii conducători și lucrători s-au confruntat cu evenimente, persoane și circumstanțe similare de multe ori, dar continuă să facă aceleași greșeli, lăsând în urma lor aceleași fărădelegi. Nu arată acest lucru o lipsă a dezvoltării în viețile lor? Nu înseamnă că n-au dobândit adevărul? (Ba da.) Nu arată că încă sunt controlați de Satana, sub puterea lui întunecată, și că nu au obținut mântuirea? (Ba da.) Când tot felul de evenimente survin și se desfășoară în jurul tău în biserică la momente diferite, nu ai puterea de a face nimic. Mai ales când vă confruntați cu antihriști și oameni răi care provoacă tulburări și perturbări în lucrarea bisericii, nu știți cum să vă ocupați de această situație. Doar treceți lucrurile cu vederea sau, în cel mai bun caz, vă enervați și îi emondați pe cei care provoacă tulburare, dar problema rămâne nerezolvată și nu aveți niciun plan alternativ de acțiune. Ba chiar unii cred: „Mi-am devotat toată puterea și toată inima – nu a spus Dumnezeu că ar trebui să le devotăm pe amândouă? Am făcut tot ce puteam; dacă tot nu sunt rezultate, nu e vina mea. Oamenii sunt pur și simplu foarte răi: nu ascultă nici măcar când ai părtășie cu ei despre adevăr.” Spui că ți-ai devotat toată puterea și toată inima, dar lucrarea nu a obținut niciun rezultat. Nu ai susținut lucrarea bisericii, nu ai protejat interesele casei lui Dumnezeu și ai lăsat oameni răi să preia controlul asupra bisericii. L-ai lăsat pe Satana să se dezlănțuie și să batjocorească numele lui Dumnezeu, în timp ce ai privit de pe margine, incapabil să faci ceva sau să te ocupi de ceva chiar și cu autoritatea pe care o aveai. N-ai putut să rămâi ferm în mărturia ta față de Dumnezeu, însă crezi că ai înțeles adevărul și ți-ai devotat toată inima și toată puterea. Asta înseamnă să fii un bun administrator? (Nu.) Când tot felul de oameni răi și neîncrezători își fac apariția și joacă diverse roluri de diavoli și satane, împotrivindu-se rânduielilor de lucru și făcând ceva cu totul diferit, mințind și înșelând casa lui Dumnezeu; când tulbură și perturbă lucrarea lui Dumnezeu, săvârșind lucruri care Îi fac numele de rușine și întinează casa lui Dumnezeu, și anume biserica, nu faci nimic decât să te enervezi când vezi asta, însă nu poți lua atitudine ca să susții dreptatea, să-i dai în vileag pe oamenii răi, să susții lucrarea bisericii, să-i abordezi și să te ocupi de acești oameni răi și să-i împiedici să tulbure lucrarea bisericii și să întineze casa lui Dumnezeu, biserica. Nefăcând aceste lucruri, n-ai reușit să fii martor. Unii spun: „Nu îndrăznesc să fac aceste lucruri; dacă mă ocup de prea mulți oameni, mă tem să nu-i enervez și, dacă se aliază împotriva mea ca să mă pedepsească și să mă dea afară din funcție, ce mă fac?” Spuneți-Mi, sunt fricoși și timizi, nu dețin adevărul și nu pot să-i deslușească pe oameni sau să-și dea seama de tulburarea Satanei sau sunt neloiali în realizarea datoriei lor, încercând doar să se protejeze pe ei înșiși? Care e adevărata problemă aici? Te-ai gândit vreodată la asta? Dacă ești timid, fragil, fricos și temător din fire, însă după atât de mulți ani de credință în Dumnezeu, pe baza înțelegerii anumitor adevăruri, capeți credință sinceră în Dumnezeu, oare nu vei fi capabil să-ți depășești unele dintre slăbiciunile omenești, timiditatea și fragilitatea ta și să nu te mai temi de oamenii răi? (Ba da.) Atunci, care e sursa incapacității tale de a te ocupa de oamenii răi și de a-i aborda? Este faptul că umanitatea ta e în mod inerent fricoasă, timidă și temătoare? Aceasta nu e nici cauza principală, nici esența problemei. Esența problemei este că oamenii nu sunt loiali față de Dumnezeu; se protejează pe ei înșiși, își protejează siguranța personală, reputația, statutul și calea lor de ieșire. Lipsa lor de loialitate se manifestă prin modul în care se protejează mereu pe ei înșiși, retrăgându-se ca o țestoasă în carapace oricând se confruntă cu ceva și așteptând să treacă pericolul înainte de a-și scoate din nou capul. Indiferent ce întâmpină, merg mereu în vârful picioarelor, dau dovadă de multă anxietate, griji și temeri și sunt incapabili să se ridice și să apere lucrarea bisericii. Care e problema aici? Nu este oare lipsa de credință? Nu ai credință adevărată în Dumnezeu, nu crezi că El este suveran peste toate lucrurile și nu crezi că viața ta și tot ce ține de tine se află în mâinile Lui. Nu crezi ce spune El: „Fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu îndrăznește să se atingă de niciun fir de păr de pe corpul tău.” Te bazezi pe ochii tăi și judeci faptele pe baza calculelor tale, protejându-te mereu pe tine însuți. Nu crezi că soarta unei persoane este în mâinile lui Dumnezeu; te temi de Satana, de forțele rele și de oamenii răi. Nu este aceasta o lipsă de credință sinceră în Dumnezeu? (Ba da.) De ce nu există credință sinceră în Dumnezeu? Oare pentru că experiențele oamenilor sunt superficiale și ei nu-și pot da seama de aceste lucruri sau pentru că înțeleg prea puțin din adevăr? Care este motivul? Are vreo legătură cu firile corupte ale oamenilor? Este din cauză că oamenii sunt prea vicleni? (Da.) Indiferent cât de multe lucruri experimentează, indiferent cât de multe fapte sunt așezate în fața lor, ei nu cred că aceasta e lucrarea lui Dumnezeu sau că soarta unei persoane este în mâinile Lui. Acesta este un aspect. O altă problemă fatală este că oamenilor le pasă prea mult de ei înșiși. Nu sunt dispuși să plătească niciun preț sau să facă vreun sacrificiu pentru Dumnezeu, pentru lucrarea sau interesele casei Lui, pentru numele sau slava Lui. Nu sunt dispuși să facă nimic din ce presupune chiar și cel mai mic pericol. Oamenilor le pasă prea mult de ei înșiși! Din cauza fricii lor de moarte, de umilire, de a fi prinși în capcană de cei răi și de a ajunge în orice tip de necaz, oamenii își dau toată osteneala să-și apere trupul, străduindu-se să nu intre în vreo situație periculoasă. Într-o anumită privință, acest comportament arată că toți oamenii sunt prea vicleni, iar în alta, le dezvăluie instinctul de autoconservare și egoismul. Nu ești dispus să te lași în mâinile lui Dumnezeu și, când spui că ești dispus să te sacrifici pentru El, nu e nimic mai mult decât o dorință. Când vine vorba să faci efectiv un pas în față și să fii martor pentru Dumnezeu, să lupți împotriva Satanei și să înfrunți pericole, moartea și diverse dificultăți și greutăți, nu mai ești dispus. Mica ta dorință se prăbușește și faci tot posibilul să te protejezi mai întâi pe tine, făcând apoi ceva lucrare superficială pe care ești nevoit să o faci, lucrare ce poate fi văzută de toți. Mintea unei persoane încă este mai agilă decât o mașinărie: oamenii știu cum să se adapteze, când întâmpină situații, știu care acțiuni contribuie la propriile interese și care nu contribuie și aplică rapid fiecare metodă de care dispun. Prin urmare, de fiecare dată când te confrunți cu anumite lucruri, puțina ta încredere în Dumnezeu nu poate să rămână neclintită. Ești viclean în comportamentul tău față de Dumnezeu, recurgi la tactici împotriva Lui și apelezi la șiretlicuri, ceea ce-ți dezvăluie lipsa de credință sinceră în Dumnezeu. Crezi că Dumnezeu nu este demn de încredere, că ar putea fi incapabil să te protejeze sau să-ți garanteze siguranța și chiar că te-ar putea lăsa să mori. Simți că nu te poți baza pe Dumnezeu și că poți fi sigur doar bazându-te pe tine. Ce se întâmplă în cele din urmă? Indiferent de circumstanțele sau de chestiunile cu care te confrunți, le abordezi folosind aceste metode, tactici și strategii și ești incapabil să rămâi ferm în mărturia ta față de Dumnezeu. Indiferent de circumstanțe, nu poți să fii un conducător sau un lucrător calificat, nu poți să dai dovadă de calitățile sau acțiunile unui administrator și să dovedești o loialitate deplină, pierzându-ți astfel mărturia. Indiferent cu câte chestiuni te confrunți, nu te poți baza pe credința ta în Dumnezeu pentru a da dovadă de loialitate și a-ți îndeplini responsabilitatea. În consecință, rezultatul final este că nu dobândești nimic. În fiecare circumstanță pe care a orchestrat-o Dumnezeu pentru tine și atunci când te-ai luptat împotriva Satanei, alegerea ta a fost mereu să te retragi și să fugi. N-ai urmat traiectoria pe care a indicat-o Dumnezeu sau pe care a rânduit să o experimentezi. Așadar, în toiul acestei lupte, ratezi adevărul, înțelegerea și experiențele pe care ar fi trebuit să le dobândești. De fiecare dată când te găsești în circumstanțele orchestrate de Dumnezeu, le parcurgi și le închei în același mod. În cele din urmă, doctrina și lecțiile pe care le înveți sunt aceleași. Nu ai o înțelegere adevărată, ci doar ai asimilat câteva experiențe și lecții, cum ar fi: „N-ar trebui să fac asta în viitor. Când întâmpin situații similare, ar trebui să fiu precaut în privința asta, ar trebui să-mi amintesc de asta, ar trebui să am grijă cu acel tip de persoană, să evit acest tip și să mă păzesc de acest tip.” Asta este tot. Ce anume ai dobândit? Perspicacitate și pricepere sau experiență și lecții? În cazul în care ceea ce dobândești nu are nicio legătură cu adevărul, nu ai dobândit nimic – nimic din ceea ce s-ar cuveni cu adevărat să fi dobândit. Astfel, în circumstanțele orchestrate de Dumnezeu, L-ai dezamăgit; n-ai obținut ce Și-a propus El pentru tine, așa că L-ai dezamăgit cu siguranță. În această încercare sau circumstanță orchestrată de Dumnezeu, n-ai obținut adevărul pe care El a dorit să-l deții. Inima ta cu frică de Dumnezeu nu a evoluat, adevărurile pe care ar trebui să le înțelegi rămân neclare, încă îți lipsește înțelegerea în domeniile în care ai nevoie de înțelegere despre tine însuți, lecțiile pe care ar fi trebuit să le asimilezi nu au fost învățate și adevărurile-principii pe care se cuvine să le urmezi ți-au depășit capacitatea de înțelegere. În același timp, nici credința ta în Dumnezeu nu a sporit; rămâne ca la început. Bați pasul pe loc. Așadar, ce a sporit? Poate că înțelegi acum unele doctrine pe care nu le știai înainte sau ai văzut latura urâtă a unui anumit tip de persoană pe care nu o înțelegeai înainte, dar și cea mai mică fărâmă referitoare la adevăr rămâne nevăzută, neînțeleasă, nerecunoscută și neexperimentată de tine. În timp ce continui cu lucrarea sau realizarea datoriei tale, tot nu înțelegi sau nu cunoști principiile pe care ar trebui să le urmezi. Acest lucru este foarte dezamăgitor pentru Dumnezeu. Cel puțin, în această circumstanță anume, loialitatea ta față de Dumnezeu nu a sporit, și nici credința care ar fi trebuit să sporească în mod intrinsec înlăuntrul tău. N-ai obținut niciuna din acestea două, ceea ce este de-a dreptul deplorabil! Unii ar putea spune: „Afirmi că n-am dobândit nimic, dar nu e corect. Am dobândit cel puțin autocunoașterea și înțelegerea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor din jurul meu. Înțeleg mai bine umanitatea și pe mine însumi.” Poate fi considerată înțelegerea acestor lucruri un progres autentic? Chiar dacă nu crezi în Dumnezeu, când vei ajunge la patruzeci sau cincizeci de ani, vei fi mai mult sau mai puțin familiarizat cu aceste lucruri. Oamenii cu un calibru mic sau mediu pot obține acest rezultat; se pot înțelege pe ei înșiși, pot înțelege avantajele și dezavantajele, punctele forte și slăbiciunile umanității lor, precum și domeniile în care sunt buni și cele în care nu sunt. Când ajung pe la patruzeci sau cincizeci de ani, ar trebui mai mult sau mai puțin să înțeleagă umanitatea diverselor tipuri de persoane cu care interacționează frecvent. Ar trebui să știe cu ce tipuri de persoane este adecvat să interacționeze sau nu, cu ce tipuri este adecvat să se asocieze sau nu, față de care ar trebui să păstreze distanța și de care ar trebui să se apropie – sunt mai mult sau mai puțin capabili să înțeleagă toate aceste lucruri. Dacă cineva este cu capul în nori, dacă are un calibru prea slab, dacă este idiot sau are probleme mintale, atunci nu are această înțelegere. În cazul în care crezi în Dumnezeu de mulți ani, ai auzit atât de mult adevăr și ai experimentat atât de multe circumstanțe diferite, iar singurul tău câștig este în domeniul umanității oamenilor, în deslușirea lor sau înțelegerea unor chestiuni simple, poate fi considerat acesta un câștig adevărat? (Nu, nu poate.) Așadar, care este un câștig adevărat? Unul care are legătură cu statura ta. În cazul în care câștigi ceva, progresezi și statura ta crește; dacă nu câștigi realmente nimic, statura ta nu va crește. Deci la ce se referă acest câștig? Se referă cel puțin la adevăr; mai exact, la adevărurile-principii. Când înțelegi, poți urma și poți practica adevărurile-principii ce ar trebui respectate în timp ce te ocupi de diverse chestiuni și persoane, iar acestea devin principiile și standardele tale de conduită, atunci este un câștig adevărat. Când aceste adevăruri-principii devin principiile și criteriile pe care se cuvine să le urmezi în conduita ta, ele devin o parte din viața ta. Când acest aspect al adevărului este întipărit în tine, el se transformă în viața ta și, atunci, viața ta progresează. Dacă nu ai priceput încă adevărurile-principii referitoare la aceste tipuri de chestiuni și încă nu știi să le gestionezi atunci când le întâlnești, atunci nu ai dobândit adevărul în această privință. În mod clar, acest aspect al adevărului nu este viața ta, iar viața ta nu a progresat. Este inutil să te pricepi la vorbe – totul este oricum doctrină. Poți măsura acest lucru? (Da, pot.) Ați făcut progrese în acest timp? (Nu.) Doar ți-ai folosit voința umană și intelectul pentru a rezuma unele experiențe, spunând, de exemplu: „De această dată, am învățat ce tipuri de lucruri nu voi mai spune sau face, ce lucruri voi face mai mult sau mai puțin și ce lucruri nu voi face în niciun caz.” Este acesta un semn de progres în viața ta? (Nu, nu este.) Este un semn că îți lipsește grav înțelegerea spirituală. Nu poți decât să rezumi reguli, cuvinte și sloganuri, care nu au nicio legătură cu adevărul. Nu asta faceți? (Ba da.) De fiecare dată când experimentați ceva, după fiecare eveniment semnificativ, vă certați singuri, spunând: „Ia te uită, în viitor ar trebui să procedez așa sau altfel.” Dar data viitoare când survine o situație similară, tot se încheie printr-un eșec, iar tu devii frustrat, spunându-ți: „De ce sunt așa?” Te superi pe tine însuți, gândind că n-ai reușit să-ți îndeplinești propriile așteptări. Este util? Problema nu este că n-ai reușit să-ți îndeplinești propriile așteptări, că ești nesăbuit sau că acele circumstanțe orchestrate de Dumnezeu sunt greșite și, cu siguranță, nu este că Dumnezeu îi tratează incorect pe oameni. Problema este că nu urmărești sau nu cauți adevărul, nu acționezi potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și nu asculți cuvintele Sale. Mereu apelezi la voința umană; ești propriul tău stăpân și nu lași cuvintele lui Dumnezeu să preia controlul. Preferi să-i asculți pe alți oameni decât să asculți cuvintele lui Dumnezeu. Nu este adevărat? (Ba da.) Crezi că, acumulând niște experiențe și lecții dintr-un singur eveniment sau dintr-o anumită circumstanță, ai făcut vreun progres? Dacă ai făcut cu adevărat progrese, când Dumnezeu te va încerca data viitoare, vei fi în stare să-I aperi numele, să protejezi interesele și lucrarea casei lui Dumnezeu, să te asiguri că întreaga lucrare decurge fără probleme și că nu suferă tulburări sau obstacole. Te vei asigura că numele lui Dumnezeu rămâne neîntinat și fără pată, că viețile fraților și surorilor progresează fără nicio pierdere și că ofrandele lui Dumnezeu vor fi protejate. Asta înseamnă că ai făcut progrese, că ești adecvat pentru a fi folosit și că deții intrarea în viață. În momentul de față, încă n-ați ajuns acolo; deși sunt mici, creierele voastre sunt pline de o mulțime de lucruri, iar voi nu sunteți simpli. Chiar dacă ați putea avea sinceritatea de a vă sacrifica pentru Dumnezeu și dorința de a renunța și abandona totul pentru El, când vă confruntați însă cu probleme, sunteți incapabili să vă răzvrătiți împotriva diverselor voastre pofte, intenții și planuri. Cu cât casa și lucrarea lui Dumnezeu întâmpină mai mult diverse dificultăți, cu atât mai mult dai înapoi, devii mai invizibil și este mai puțin probabil să iei atitudine și să-ți asumi acea lucrare, să protejezi interesele casei lui Dumnezeu și lucrarea Lui. Așadar, ce s-a întâmplat cu sinceritatea ta de a te sacrifica pentru Dumnezeu? De ce este atât de fragilă și vulnerabilă acea fărâmă de sinceritate? Ce s-a întâmplat cu mica ta înclinație de a oferi totul și de a abandona totul pentru Dumnezeu? De ce nu poate aceasta să rămână fermă? Ce o face atât de vulnerabilă? Ce confirmă acest lucru? Confirmă că nu ai o statură reală, că statura ta este lamentabil de mică și că un mic demon te poate zăpăci cu ușurință: din cauza unei simple întreruperi, te-ai întoarce ca să-l urmezi pe acest mic demon. Chiar dacă ai o oarecare statură, este limitată la experiența ta privind anumite chestiuni superficiale nelegate de interesele tale și încă de-abia dacă ești capabil să protejezi interesele casei lui Dumnezeu și să faci câteva lucruri mărunte pe care simți că le poți realiza și că sunt în sfera competențelor tale. Când este într-adevăr vorba să rămâi ferm în mărturia ta, când biserica se confruntă cu o represiune de amploare și cu tulburările oamenilor răi și ale antihriștilor, unde ești tu? Ce faci? La ce te gândești? Acest lucru ilustrează clar problema, nu-i așa? Dacă un antihrist, în timp ce-și îndeplinește datoria, îi amăgește pe cei aflați la nivel superior și inferior și se poartă nesăbuit, tulburând și perturbând lucrarea bisericii, risipind ofrandele și inducându-i pe frați și surori încât să-l urmeze, iar tu nu doar că nu reușești să-l deslușești, să-i înfrânezi eforturile sau să-l denunți, dar chiar îl însoțești și îl ajuți să obțină rezultatele pe care le dorește când face toate aceste lucruri, atunci spune-Mi, ce efect există în mica ta hotărâre de a te sacrifica realmente pentru Dumnezeu? Nu este aceasta adevărata ta statură? Când antihriștii, oamenii răi și tot soiul de neîncrezători vin să tulbure și să distrugă lucrarea casei lui Dumnezeu, în special când întinează biserica și fac numele lui Dumnezeu de ocară, tu ce faci? Ai luat atitudine să vorbești în apărarea lucrării casei lui Dumnezeu? Ai luat atitudine să le înfrânezi eforturile sau să-i îngrădești? Nu doar că n-ai reușit să iei atitudine și să-i oprești, ci i-ai însoțit pe antihriști în faptele lor rele, ajutându-i și fiind complicele lor, purtându-te ca marioneta și lacheul lor. Mai mult, când cineva scrie o scrisoare pentru a informa despre o problemă cu antihriștii, o pui la sertar și alegi să nu te ocupi de ea. Prin urmare, în acest moment crucial, oare hotărârea și dorința ta de a abandona totul ca să te sacrifici în mod sincer pentru Dumnezeu au avut vreun efect? Dacă n-au avut niciun efect, este destul de evident că această așa-zisă dorință și hotărâre nu sunt adevărata ta statură, nu sunt ceea ce ai dobândit din credința în Dumnezeu timp de atât de mulți ani. Ele nu pot înlocui adevărul; nu sunt nici adevăr, nici intrare în viață. Nu sunt emblematice pentru o persoană care are viață, sunt doar un tip de iluzie deșartă, o năzuință și o aspirație pe care o au oamenii către ceva frumos – nu au nicio legătură cu adevărul. În consecință, trebuie să vă treziți și să vă vedeți clar adevărata statură. Doar pentru că aveți puțin calibru și ați abandonat multe lucruri, cum ar fi educația, cariera, familia, căsătoria și perspectivele trupului, să nu credeți cumva că statura voastră este mare. Unii oameni chiar au fost conducători sau lucrători de când au pus bazele în credința lor de la început în Dumnezeu. De-a lungul anilor, au acumulat anumite experiențe și lecții și pot predica unele cuvinte și doctrine. Din acest motiv, simt că statura lor este mai mare decât a altora, că au intrare în viață și că sunt stâlpii și coloanele din casa lui Dumnezeu și cei pe care Dumnezeu îi desăvârșește. Este incorect. Nu vă considerați buni – sunteți încă departe de asta! Nici măcar nu sunteți în stare să-i deslușiți pe antihriști; nu aveți o statură reală. Deși slujiți drept conducători sau lucrători de mulți ani, încă nu există un domeniu în care să vă potriviți, nu sunteți capabili să faceți multă lucrare reală și puteți să fiți folosiți doar cu reticență. Nu sunteți persoane de mare talent. Dacă oricare dintre voi are spiritul trudei și al îndurării greutăților, este cel mult un cal de povară. Nu sunteți potriviți. Unii devin conducători sau lucrători doar pentru că sunt entuziaști, pentru că au studii și un anumit calibru. În plus, unele biserici nu reușesc să găsească persoana ideală care să conducă și, prin urmare, acești oameni sunt promovați ca excepții de la regulă și fac obiectul instruirii. Dintre acești indivizi, unii au fost înlocuiți și eliminați treptat în timpul procesului de dezvăluire a diverselor tipuri de oameni. Deși unii care au continuat până acum urmărirea încă rămân, tot nu pot discerne nimic. Au reușit să rămână doar pentru că nu au făcut nimic rău. Mai mult, aceștia sunt în stare să facă o oarecare lucrare exclusiv datorită rânduielilor de lucru de la Cel de mai sus, dar și datorită îndrumării directe, supravegherii, cercetării, urmăririi, monitorizării și emondării – nu înseamnă că sunt indivizi adecvați. Aceasta pentru că deseori îi venerați pe alții, îi urmați, mergeți pe căi greșite, faceți lucruri incorecte și sunteți aruncați într-o spirală a confuziei de anumite erezii și sofisme, pierzându-vă simțul direcției și neștiind la final în cine credeți cu adevărat. Aceasta este de fapt statura voastră. Dacă aș spune că nu aveți deloc intrare în viață, ar fi nedrept față de voi. Pot spune doar că gama experiențelor voastre este prea limitată. Aveți o oarecare intrare doar după ce sunteți emondați și disciplinați serios, dar când vine vorba de lucruri referitoare la principii importante, mai ales când vă confruntați cu antihriști, conducători falși care induc oamenii în eroare și provoacă tulburări, nu aveți cu ce vă mândri și vă lipsește complet mărturia. În ceea ce privește experiențele de viață și intrarea în viață, experiențele voastre sunt superficiale și nu-L înțelegeți cu adevărat pe Dumnezeu. Încă nu ați obținut niciun rezultat în această privință. Referitor la lucrarea reală a bisericii, nu știți cum să aveți părtășie despre adevăr și să rezolvați probleme; nici aici n-ați obținut niciun rezultat. În aceste privințe, nu aveți cu ce vă mândri. Așadar, nu sunteți potriviți pentru rolurile de conducător și lucrător. Totuși, în postura de credincioși obișnuiți, cei mai mulți dintre voi aveți puțină intrare în viață, deși este nesemnificativă și nu se ridică la înălțimea adevărului-realitate. Rămâne încă de observat dacă puteți face față testelor. Doar când apar încercări importante, ispite semnificative sau mustrarea și judecata serioasă și directă din partea lui Dumnezeu, acestea pot testa dacă ai realmente statură și adevărul-realitate, dacă poți rămâne ferm în mărturia ta, care vor fi răspunsurile de pe foaia ta de examen și dacă îndeplinești cerințele lui Dumnezeu – atunci va fi dezvăluită adevărata ta statură. Momentan este încă prematur să spunem că ai statură. Referitor la rolul de conducător și lucrător, nu aveți deloc statură reală. Când întâmpinați probleme, deveniți confuzi și când vă confruntați cu tulburările oamenilor răi sau ale antihriștilor, sunteți învinși. Nu puteți finaliza nicio sarcină importantă în mod independent; aveți mereu nevoie de cineva care să vă supravegheze, să vă ghideze și să coopereze cu voi pentru a duce sarcina la bun sfârșit. Cu alte cuvinte, nu puteți conduce nava. Fie că jucați rolul principal sau un rol secundar, nu puteți să vi-l asumați singuri sau să finalizați în mod independent o sarcină; sunteți cu desăvârșire incapabili să terminați o sarcină cu bine fără supravegherea și preocuparea Celui de mai sus. Dacă, în cele din urmă, o verificare a lucrării voastre arată că v-ați descurcat bine în toate aspectele, că v-ați implicat trup și suflet în fiecare aspect al lucrării, că ați făcut totul bine și v-ați ocupat de toate corect și în conformitate cu adevărurile-principii, că v-ați bazat lucrarea pe o înțelegere clară a adevărului și căutând adevărurile-principii, astfel încât sunteți în stare să rezolvați probleme și să vă faceți lucrarea bine, atunci sunteți adecvați. Până la momentul de față însă, judecând după tot ce ați experimentat, nu sunteți adecvați. Problema esențială privind adecvarea voastră este că nu vă puteți finaliza în mod independent sarcinile repartizate – acesta este un aspect. Un alt aspect este că, în absența supravegherii din partea Celui de mai sus, i-ați putea conduce pe oameni pe căi greșite sau i-ați putea face să abandoneze calea cea dreaptă. Nu puteți să-i conduceți înaintea lui Dumnezeu sau să-i aduceți pe frații și surorile din biserică în adevărul-realitate sau pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu, astfel încât toți aleșii Lui să-și poată îndeplini datoria. Nu poți realiza nimic din toate acestea. Dacă trece un timp fără cercetarea Celui de mai sus, sunt mereu multe abateri și defecte în cadrul lucrării de care sunteți responsabili, precum și probleme de tot felul; în plus, în cazul în care Cel de mai sus nu le corectează, nu le supraveghează sau nu Se ocupă personal de ele, cine știe cât de departe vor ajunge aceste abateri sau când se vor opri. Aceasta e adevărata voastră statură. Din acest motiv spun că sunteți destul de neadecvați. Vreți să auziți asta? Nu deveniți negativiști la auzul acestor lucruri? (Dumnezeule, ne simțim destul de stânjeniți în inimile noastre, dar Dumnezeu are părtășie într-adevăr despre ceva real. Nu avem câtuși de puțin statură sau adevăr-realitate. Când vor apărea antihriștii, nu vom fi capabili să-i deslușim.) Trebuie să vă atrag atenția asupra acestor lucruri; în caz contrar, vă veți simți tot timpul nedreptățiți și tratați incorect. Nu înțelegeți adevărul; știți doar să vorbiți despre unele cuvinte și doctrine. În timpul întrunirilor, de regulă nici măcar nu mai pregătiți o ciornă ca să rostiți doctrine, nu mai suferiți de trac și, astfel, credeți că aveți statură. Dacă ai statură, atunci de ce nu ești adecvat? De ce nu poți să ai părtășie despre adevăr și să abordezi probleme? Știi doar să vorbești despre cuvinte și doctrine ca să-i faci pe frații și surorile tale să te aprobe. Acest lucru nu-L mulțumește pe Dumnezeu și nu te face adecvat. Capacitatea ta de a vorbi despre aceste cuvinte și doctrine nu poate rezolva nicio problemă reală. Dumnezeu rânduiește o mică situație care te dă în vileag și devine limpede cât de mică este statura ta, că nu înțelegi deloc adevărul și că nu-ți dai seama de nimic; în plus, dezvăluie faptul că ești slab, jalnic, orb și ignorant. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Dacă puteți accepta aceste lucruri, este bine; dacă nu puteți, cugetați pe îndelete la ele. Gândiți-vă la ceea ce spun: are sens, se bazează pe realitate? Se aplică în cazul vostru? Chiar dacă vi se aplică, nu deveniți negativiști. Negativismul nu vă va ajuta să rezolvați nicio problemă. În calitate de credincios în Dumnezeu, dacă vrei să-ți îndeplinești datoria și să fii conducător sau lucrător, nu poți să te dai bătut când te confrunți cu obstacole și eșecuri. Trebuie să te ridici din nou și să continui să mergi înainte. Trebuie să te axezi pe înzestrarea ta cu anumite aspecte ale adevărului în domeniile în care ai lipsuri sau deficiențe și în care ai probleme grave. Nu va rezolva nimic dacă devii negativist sau dacă te blochezi. Când întâmpini probleme, nu mai aduce în discuție cuvinte și doctrine, precum și diferite tipuri de argumente obiective – acestea nu vor fi de ajutor. Când Dumnezeu te încearcă și tu spui: „La acea vreme, sănătatea mea nu era foarte bună, eram tânăr și mediul meu nu era foarte pașnic”, oare va asculta El acestea? Dumnezeu va întreba: „Ai auzit adevărul când ai primit părtășie despre acesta?” Dacă spui: „Da, l-am auzit”, va întreba: „Ai rânduielile de lucru care au fost transmise?” Atunci vei spune: „Da, le am”, iar El va continua: „Atunci de ce nu le-ai urmat? De ce ai dat greș atât de lamentabil? De ce n-ai putut să rămâi ferm în mărturia ta?” Niciun motiv obiectiv pe care-l scoți în evidență nu este întemeiat. Dumnezeu nu este interesat de scuzele sau argumentele tale. El nu Se uită la cât de multă doctrină ești în stare să rostești sau cât de bine te pricepi să te aperi. Ce vrea Dumnezeu este ca statura ta adevărată și viața ta să progreseze. Indiferent când, indiferent ce nivel de conducător devii sau cât de înalt este statutul tău, nu uita niciodată cine ești și ce ești înaintea lui Dumnezeu. Indiferent cât de multă doctrină ești în stare să rostești, indiferent cât de priceput ești în rostirea doctrinei, indiferent ce ai făcut sau ce contribuții ai adus în casa lui Dumnezeu, nimic din acestea nu arată că ai statură reală, nici nu sunt semne că ai viață. Când vei intra în adevărul-realitate, când vei pricepe adevărurile-principii, vei rămâne ferm în mărturia ta în fața problemelor, vei fi capabil să finalizezi sarcini în mod independent și vei fi adecvat pentru a fi folosit, atunci vei avea statură reală. Bine, să încheiem aici această discuție și să trecem la subiectul principal al părtășiei noastre.