Acum câteva zile, a avut loc un incident grav în care antihriștii au tulburat lucrarea de răspândire a Evangheliei. Sunteți cu toții la curent? (Da.) După producerea acestui incident, a început reorganizarea lucrării evanghelice a casei lui Dumnezeu, iar unii oameni au început să fie realocați sau transferați și niște chestiuni legate de lucrare au fost și ele ajustate, nu-i așa? (Da.) Acest tip de eveniment important s-a produs în casa lui Dumnezeu și în jurul vostru au apărut antihriști – ați reușit să învățați niște lecții din confruntarea cu un eveniment atât de important? Ați căutat adevărul? Ați văzut esența unor probleme și ați fost în stare să trageți niște învățăminte dintr-un astfel de eveniment important? Când se întâmplă ceva, nu-i așa că majoritatea oamenilor doar trag niște învățături exterioare și înțeleg câteva doctrine, fără a-i pătrunde esența și fără a învăța cum să privească oamenii și lucrurile și să se comporte și să acționeze conform adevărului? Sunt unii oameni care doar cugetă pe baza minților și calculelor proprii, indiferent ce li se întâmplă. Nu se ridică nici pe departe la înălțimea adevărurilor-principii și sunt și lipsiți de inteligență și înțelepciune. Doar rezumă câteva lecții și apoi iau o hotărâre: „Când aceste lucruri se vor întâmpla din nou în viitor, trebuie să fiu grijuliu și să fiu atent la ce lucruri nu pot spune, ce lucruri nu pot face, precum și de care tip de oameni ar trebui să mă păzesc și de care ar trebui să mă apropii.” Înseamnă asta că ai învățat o lecție și ai dobândit experiență? (Nu.) Așadar, când se întâmplă astfel de lucruri, indiferent dacă sunt evenimente importante sau neînsemnate, cum ar trebui să le experimenteze, să le abordeze și să le pătrundă în profunzime oamenii astfel încât să poată învăța lecții, să înțeleagă unele adevăruri și să-și dezvolte statura în timp ce se confruntă cu aceste medii? Cei mai mulți oameni nu cugetă la aceste lucruri, nu-i așa? (Așa e.) Dacă nu cugetă la aceste lucruri, oare sunt oameni care caută adevărul? Sunt oameni care urmăresc adevărul? (Nu.) Credeți că sunteți persoane care urmăresc adevărul? Pe baza căror lucruri credeți că nu sunteți persoane care urmăresc adevărul? Și pe baza căror lucruri credeți ocazional că sunteți persoane care urmăresc adevărul? Când îndurați puțină suferință și plătiți un mic preț în datoria voastră, când sunteți ocazional puțin mai serioși în legătură cu lucrarea voastră sau contribuiți cu o sumă mică de bani, când vă abandonați familia, vă dați demisia din slujba voastră, vă abandonați studiile și renunțați la căsătorie ca să vă sacrificați pentru Dumnezeu, când vă abțineți de la a urma tendințele lumești sau evitați oamenii răi pe care-i întâlniți și așa mai departe – când sunteți în stare să faceți aceste lucruri, simțiți că urmăriți adevărul și sunteți credincioși adevărați? Nu asta gândiți? (Ba da.) Pe ce vă bazați când credeți asta? Vă bazați pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr? (Nu.) Este o iluzie; vă dați singuri verdictul. Când urmați ocazional niște reguli și procedați ca la carte, când aveți niște manifestări de umanitate bună, când puteți să fiți răbdători și toleranți, când sunteți smeriți, discreți, modești și lipsiți de aroganță la exterior și sunteți capabili să aveți puțină hotărâre sau atitudine responsabilă în lucrarea casei lui Dumnezeu, credeți că ați urmărit realmente adevărul și că sunteți într-adevăr persoane care îl urmăresc. Așadar, constituie aceste manifestări urmărirea adevărului? (Nu.) Ca să fim exacți, aceste acțiuni, comportamente și manifestări exterioare nu înseamnă că urmăriți adevărul. Prin urmare, de ce cred mereu oamenii că aceste manifestări sunt urmărirea adevărului? De ce cred mereu că sunt persoane care urmăresc adevărul? (În noțiunile lor, oamenii cred că, dacă se străduiesc și se sacrifică puțin, acestea sunt manifestările urmăririi adevărului. În consecință, când plătesc un mic preț sau suferă puțin în îndatoririle lor, se cred oameni care urmăresc adevărul, dar n-au căutat niciodată ce are de spus cuvântul lui Dumnezeu în această privință sau cum judecă El dacă o persoană urmărește adevărul. Drept urmare, trăiesc mereu printre noțiunile și închipuirile lor, considerându-se minunați.) Oamenii nu renunță niciodată la noțiunile lor și, când se pune problema importantă de a stabili dacă urmăresc adevărul, se bazează mereu pe propriile noțiuni și închipuiri și pe speranțele lor deșarte. De ce se poartă așa? Oare nu pentru că sunt liniștiți când gândesc și se poartă în acest mod, crezând că nu trebuie să plătească cu adevărat un preț pentru a urmări adevărul și că, în cele din urmă, pot totuși să primească beneficii și să fie binecuvântați? Mai există un motiv, și anume că așa-zisele comportamente bune ale oamenilor, cum ar fi renunțările, suferința lor, faptul că plătesc un preț și așa mai departe, sunt lucruri pe care le pot realiza și îndeplini, nu-i așa? (Așa e.) Oamenilor le este ușor să renunțe la familiile și slujbele lor, dar nu le este ușor să urmărească realmente adevărul, să practice adevărul sau să acționeze pe baza adevărurilor-principii și nu le este ușor să realizeze aceste lucruri. Chiar dacă înțelegi puțin din adevăr, îți va fi foarte greu să te răzvrătești împotriva ideilor, noțiunilor sau firilor tale corupte și să respecți adevărurile-principii. Dacă ești o persoană care urmărește adevărul, de ce nu pari să fi făcut vreun progres în ceea ce privește diversele aspecte ale adevărului în anii în care ai crezut în Dumnezeu? Indiferent dacă ai plătit un preț și indiferent la ce ai renunțat sau ce ai abandonat, rezultatele finale pe care le-ai obținut sunt cele realizate prin urmărirea și practicarea adevărului? Indiferent câte prețuri ai plătit, cât de mult ai suferit sau la câte lucruri trupești ai renunțat, ce ai obținut finalmente? Ai obținut adevărul? Ai dobândit ceva în legătură cu adevărul? Ai făcut vreun progres în intrarea ta în viață? Ți-ai schimbat firile corupte? Te supui cu adevărat lui Dumnezeu? Nu vom vorbi despre o lecție sau o practică atât de profundă precum supunerea față de Dumnezeu, ci vom discuta în schimb doar despre cel mai simplu lucru. Ai abandonat totul, ai suferit și ai plătit niște prețuri atât de mulți ani – poți proteja interesele casei lui Dumnezeu? Îndeosebi atunci când antihriștii și oamenii răi fac lucruri rele ca să tulbure lucrarea bisericii, te prefaci că nu vezi, protejând interesele acelor oameni răi și protejându-te pe tine însuți sau stai de partea lui Dumnezeu, protejând interesele casei Sale? Ai practicat potrivit adevărurilor-principii? Dacă nu, suferința ta și prețurile pe care le-ai plătit nu diferă de cele ale lui Pavel. Sunt doar de dragul de a dobândi binecuvântări, fiind toate zadarnice. Sunt la fel ca spusele lui Pavel despre faptul că a purtat luptele și a isprăvit alergarea, așa cum trebuia, urmând să obțină în final binecuvântări și o recompensă – nu există nicio deosebire. Mergi pe calea lui Pavel; nu urmărești adevărul. Crezi că renunțările, sacrificiile, suferința și prețurile pe care le-ai plătit înseamnă practicarea adevărului, deci câte adevăruri ai înțeles de-a lungul anilor? Câte adevăruri-realități deții? În câte chestiuni ai protejat interesele casei lui Dumnezeu? În câte chestiuni ai stat de partea adevărului și a lui Dumnezeu? În câte dintre acțiunile tale te-ai abținut de la a face rău sau de la a-ți urma propria voință deoarece ai o inimă cu frică de Dumnezeu? Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă și să le examineze. Dacă nu examinează aceste lucruri, atunci, cu cât cred mai mult timp în Dumnezeu și, în special, cu cât îndeplinesc mai mult timp o datorie, cu atât mai mult vor crede că au avut o contribuție meritorie, că vor fi cu siguranță mântuiți și că Îi aparțin lui Dumnezeu. Dacă vor fi demiși, dați în vileag și eliminați într-o zi, vor spune: „Chiar dacă n-am prestat un serviciu meritoriu, măcar am muncit din greu și, chiar dacă n-am muncit din greu, măcar m-am obosit până la epuizare. Deoarece am suferit și am plătit prețuri atât de mulți ani, casa lui Dumnezeu n-ar trebui să mă demită sau să mă trateze așa. Casa lui Dumnezeu n-ar trebui să mă dea așa la o parte după ce am muncit pentru ea!” Dacă ești realmente o persoană care urmărește adevărul, n-ar trebui să spui aceste lucruri. Dacă ești o persoană care urmărește adevărul, de câte ori ai aplicat rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu în cel mai mic detaliu și cuvânt cu cuvânt? Câte dintre ele ai aplicat? Câte aspecte ale lucrării ai urmărit apoi? Câte dintre ele ai verificat? În cadrul responsabilităților și datoriei tale și în sfera rezultatelor ce pot fi obținute prin calibrul și capacitatea ta de a pricepe și a înțelege adevărul, cât de mult ai făcut tot ce-ți stătea în putință? Ce îndatoriri ai făcut bine? Câte fapte bune ai pregătit? Acestea sunt standardele pentru a verifica dacă o persoană urmărește adevărul. Dacă ai făcut toate aceste lucruri în batjocură și n-ai obținut niciun rezultat, asta arată că ai suferit și ai plătit prețuri de-a lungul acestor ani în speranța de a primi binecuvântări și că nu practici adevărul și nu te supui lui Dumnezeu; tot ce ai făcut a fost pentru tine, pentru statut și binecuvântări și nu înseamnă că ai urmat calea lui Dumnezeu. Așadar, ce este tot ce ai făcut? Astfel de oameni nu au același final ca Pavel? (Ba da.) Toți acești oameni merg pe calea lui Pavel, deci finalul lor va fi în mod firesc același ca al lui Pavel. Să nu crezi că ai adus o contribuție meritorie doar pentru că ai credință în Dumnezeu și ai renunțat la slujba, familia sau, în unele cazuri, chiar la copiii tăi. N-ai adus nicio contribuție meritorie, ești doar o ființă creată, tot ce faci este pentru tine, fiind lucruri pe care se cuvine să le faci. Ai fi capabil să suferi și să plătești prețuri dacă n-ar fi de dragul de a primi binecuvântări? Ai fi capabil să renunți la familia și la slujba ta? Nu trata renunțarea la familie, abandonarea slujbei, suferința și plătirea prețurilor ca fiind egale cu urmărirea adevărului și sacrificarea ta pentru Dumnezeu. Doar te păcălești singur.

Cei care nu acceptă deloc adevărul sau emondarea sunt dați în vileag și îndepărtați unul câte unul de fiecare dată când casa lui Dumnezeu desfășoară o curățire de amploare. Unor oameni, ale căror probleme nu sunt prea grave, li se permite să rămână sub observație și li se dă o șansă de a se căi după ce sunt dați în vileag. Problemele altora sunt prea grave, aceștia rămân incorigibili în ciuda criticilor repetate, fac aceleași lucruri și aceleași greșeli de nenumărate ori și tulbură, perturbă și distrug lucrarea bisericii și, prin urmare, sunt îndepărtați și excluși în cele din urmă conform principiilor și nu mai primesc alte șanse. Unii spun: „Îmi pare rău pentru ei fiindcă nu mai primesc alte șanse.” Nu primesc destule șanse? Ei nu cred în Dumnezeu pentru a-I asculta cuvintele, a accepta mustrarea și judecata cuvintelor Lui sau a accepta curățirea și mântuirea Lui, ci își gestionează propriile afaceri. După ce încep să se ocupe de lucrarea bisericii sau să îndeplinească diverse îndatoriri, se apucă să se implice în tot felul de fapte rele, tulburând și perturbând, provocând prejudicii grave pentru lucrarea bisericii, precum și pierderi însemnate pentru interesele casei lui Dumnezeu. După ce le dă șanse în repetate rânduri și, treptat, îi elimină din diverse grupuri de îndeplinire a îndatoririlor, casa lui Dumnezeu rânduiește ca aceștia să-și îndeplinească îndatoririle în echipa evanghelică, dar după ce ajung acolo, acei oameni nu lucrează din greu la îndatoririle lor și se dedau în continuare la diverse tipuri de fapte rele, fără să se căiască sau să se schimbe câtuși de puțin. Indiferent cum are părtășie casa lui Dumnezeu despre adevăr sau ce tip de rânduieli de lucru face și chiar dacă le dă acestor oameni șanse, avertismente și chiar îi emondează, totul este în zadar. Nu sunt prea amorțiți, ci sunt prea intransigenți. Desigur, această intransigență este din perspectiva firilor lor corupte. În esența lor, nu sunt oameni, ci diavoli. Intrând în biserică, pe lângă faptul că acționează ca niște satane, nu fac nimic în beneficiul lucrării casei lui Dumnezeu și al lucrării bisericii. Fac numai fapte rele; vin doar să tulbure și să distrugă lucrarea bisericii. După ce câștigă doar câțiva oameni predicând Evanghelia, simt că au capital și că au adus o contribuție meritorie și încep să se culce pe lauri, crezând că pot domni ca niște regi în casa lui Dumnezeu, că pot da ordine și lua decizii în orice aspect al lucrării și îi pot obliga pe oameni să le practice și să le implementeze. Indiferent cum are părtășie Cel de mai sus despre adevăr sau cum rânduiește lucrarea, acești oameni nu o iau în serios. Îți spun în față lucruri care sună plăcut: „Rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu sunt bune, sunt întocmai ce avem nevoie, au corectat lucrurile chiar la timp, altfel n-am ști cât de departe suntem.” Când își întorc capul, se schimbă și încep să-și răspândească propriile idei. Spuneți-Mi, oare astfel de indivizi sunt cu adevărat oameni? (Nu.) Dacă nu sunt oameni, ce sunt? La suprafață, au un strat de piele omenească, dar, în esență, nu fac lucruri omenești – sunt demoni! Rolul pe care îl joacă în biserică este tocmai de a tulbura diversele aspecte ale lucrării din casa lui Dumnezeu. Ei tulbură orice lucrare de care se ocupă, n-au căutat niciodată adevărul sau principiile, nu s-au îngrijit de rânduielile de lucru și n-au acționat potrivit lor. Imediat ce au puțină putere, se laudă cu ea și umblă cu nasul pe sus în fața aleșilor lui Dumnezeu. Toți au fețe de demoni și nu au niciun pic de asemănare umană. N-au susținut niciodată interesele casei lui Dumnezeu, își protejează doar interesele și statutul propriu. Indiferent la ce nivel de conducere slujesc sau ce aspect al lucrării supervizează, imediat ce li se încredințează lucrarea, aceasta devine a lor, ei au ultimul cuvânt și alții ar face bine să nu le treacă prin minte să o verifice, supervizeze sau urmărească și cu atât mai puțin să intervină. Nu sunt de-a dreptul antihriști? (Ba da.) Și tot vor să obțină binecuvântări! Acești oameni pot fi caracterizați în două feluri: irezonabili și de nerăscumpărat. Cei care nu urmăresc adevărul se pot împiedica de orice obstacol și nu vor ajunge departe. În trecut, vă spuneam mereu: „Dacă puteți munci până la sfârșit și să fiți muncitori loiali, și asta e destul de bine.” Unii oameni nu iubesc adevărul și nu sunt dispuși să-l urmărească. Ce-ar trebui să se facă în această privință? Ar trebui să fie muncitori. Dacă poți munci pe brânci, fără să provoci tulburări și perturbări sau să faci vreun rău care să ducă la îndepărtarea ta și dacă poți garanta că nu vei face rău și vei continua să muncești până la capăt, atunci vei putea să supraviețuiești. Deși nu vei putea să primești multe binecuvântări, măcar vei fi muncit în timpul lucrării lui Dumnezeu, vei fi un muncitor loial și, la sfârșit, Dumnezeu nu Se va purta rău cu tine. Dar, în momentul de față, există muncitori care chiar nu pot munci până la capăt. De ce? Pentru că nu au spirite umane. Nu vom examina ce tip de spirit zace în ei, dar, cel puțin, privindu-le comportamentul de la început și până la sfârșit, esența lor este aceea a unui diavol, nu a unei persoane. Ei nu acceptă deloc adevărul și sunt chiar mai departe de a-l urmări.

Acum zece ani, când nu avusesem părtășie în detaliu despre fiecare aspect al adevărului, oamenii nu înțelegeau ce înseamnă să urmărești adevărul sau să te ocupi de lucruri pe baza adevărurilor-principii. Unii acționau pe baza voinței, închipuirilor și noțiunilor proprii sau urmau reguli. Acest lucru era scuzabil, deoarece nu înțelegeau. Dar astăzi, zece ani mai târziu, deși părtășia noastră despre diferitele aspecte ale adevărului nu s-a încheiat încă, diversele adevăruri fundamentale legate de lucrarea și îndatoririle oamenilor au fost cel puțin explicate clar în ceea ce privește principiile. Indiferent ce tip de datorie îndeplinesc, oamenii care au inimă și spirit, care iubesc adevărul și îl pot urmări, ar trebui să poată practica o parte din adevărurile-principii bazându-se pe conștiința și rațiunea lor. Oamenii sunt încă departe și nu pot ajunge la adevărurile mai înalte și mai profunde și nu-și pot da seama de esența unor probleme sau de esențele referitoare la adevăr, dar ar trebui să poată pune în practică adevărurile la care pot ajunge și care au fost stabilite clar. Ar trebui să fie capabili cel puțin să respecte, să implementeze și să distribuie rânduielile de lucru care au fost stabilite clar de casa lui Dumnezeu. Însă cei care sunt demoni nu pot face nici măcar aceste lucruri. Sunt tipul de oameni care nu pot nici măcar să muncească până la capăt. Când oamenii nu pot nici măcar să muncească până la capăt, înseamnă că vor fi aruncați din vagon la jumătatea drumului. De ce vor fi aruncați din vagon? Dacă ar sta liniștiți în vagon, dormind, stând la locul lor sau chiar distrându-se, atât timp cât n-ar deranja pe toată lumea sau direcția de înaintare a întregului tren, cine ar avea inima să-i arunce din vagon? Nimeni. Dacă ar putea cu adevărat să muncească, nici Dumnezeu nu i-ar arunca din vagon. Dar folosirea acestor oameni acum ca să muncească ar atrage mai multe pierderi decât câștiguri. Diversele aspecte ale lucrării casei lui Dumnezeu au suferit pierderi prea mari din cauza tulburărilor din partea acestor oameni. Aceștia sunt cauza prea multor griji! Nu înțeleg adevărul, oricum am avea părtășie despre el și, după aceea, tot fac lucruri rele. A interacționa cu acești oameni înseamnă realmente a te angaja în discuții interminabile și a te enerva în permanență. Aspectul esențial este că acești oameni au făcut prea mult rău și au provocat pierderi prea mari lucrării de răspândire a Evangheliei întreprinse de casa lui Dumnezeu. În puținele îndatoriri pe care le îndeplinesc, provoacă doar tulburări și perturbări și pierderile pe care le aduc lucrării casei lui Dumnezeu sunt ireparabile. Acești oameni fac tot soiul de fapte rele. Când se află printre membrii obișnuiți ai bisericii, acționează după bunul plac, risipesc ofrandele, măresc artificial numărul persoanelor pe care le-au câștigat răspândind Evanghelia și se folosesc într-un mod neadecvat de alți oameni. Folosesc exclusiv oameni răi, confuzi și care se dezlănțuie făcând lucruri rele. Nu ascultă sugestiile nimănui și suprimă și pedepsesc pe oricine exprimă o opinie. Sub autoritatea lor, cuvintele, cerințele și rânduielile de lucru ale lui Dumnezeu nu sunt implementate, fiind în schimb date deoparte. Acești oameni devin bătăuși și despoți locali; se transformă în tirani. Spuneți-Mi, pot fi păstrați astfel de oameni? (Nu.) În prezent, unii au fost demiși și, după aceasta, vorbesc despre „supunerea față de rânduielile casei lui Dumnezeu”, pentru a arăta că sunt atât de nobili și de supuși și că urmăresc adevărul. Prin aceasta, vor să spună că n-au nimic de zis despre nicio acțiune a casei lui Dumnezeu și că sunt dispuși să se supună rânduielilor sale. Spun că sunt dispuși să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu – deci de ce au făcut atât de mult rău, determinând biserica să-i demită? De ce nu înțeleg asta? De ce n-au explicat asta? Au atras diferite tipuri de necazuri și pierderi asupra lucrării casei lui Dumnezeu în timp ce lucrau – nu trebuie să fie sinceri și să se destăinuie în această privință? Se închide subiectul dacă pur și simplu nu-l menționează? Spun că-și doresc să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu, arătând cât de nobili și măreți sunt – aceasta e doar o prefăcătorie și o înșelăciune! Dacă învață să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu, de ce nu s-au supus rânduielilor de lucru anterioare ale acesteia? De ce nu le-au implementat? Ce făceau atunci? De cine ascultă ei cu adevărat? De ce nu dau o explicație? Cine este stăpânul lor? Au îndeplinit ei fiecare aspect al lucrării rânduite de casa lui Dumnezeu? Au obținut rezultate? Poate lucrarea lor să facă față la o examinare atentă? Cum vor compensa pierderile provocate lucrării casei lui Dumnezeu de faptele lor rele, scăpate de sub control? Nu merită această chestiune niște comentarii? Pot doar să spună că se vor supune rânduielilor casei lui Dumnezeu și gata? Spuneți-Mi, oare astfel de oameni au umanitate? (Nu.) Sunt lipsiți de umanitate, rațiune și conștiință și nu au pic de rușine! Nu simt că au făcut atât de mult rău și au provocat pierderi atât de mari casei lui Dumnezeu. Au provocat atât de multe tulburări și perturbări fără să simtă nicio remușcare, fără să se simtă datori sau să recunoască acest lucru. Dacă încerci să-i tragi la răspundere, vor spune: „N-am fost singura persoană care a făcut asta” – au scuzele lor. Ce vor să spună este că nu se pot aplica pedepse dacă toată lumea este vinovată și, întrucât toți au făcut rău, nu ar trebui să fie trași la răspundere individual. Acest lucru e greșit. Trebuie să explice răul pe care l-au făcut – fiecare individ trebuie să explice orice rău pe care l-a făcut. Ar trebui să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu și să-și abordeze problemele corect. Dacă au această atitudine, pot să primească încă o șansă și să rămână, dar nu pot face mereu rău! Dacă nu recunosc deloc în conștiința lor, dacă nu pot simți că-I sunt îndatorați în vreun mod lui Dumnezeu și nu se căiesc deloc, dintr-o perspectivă umană, li se poate da o șansă, li se poate permite să-și îndeplinească în continuare îndatoririle și să nu fie trași la răspundere, dar cum vede Dumnezeu asta? Dacă oamenii nu-i trag la răspundere, n-o va face nici Dumnezeu? (Ba da, îi va trage la răspundere.) Dumnezeu tratează toți oamenii și toate lucrurile având principii. El nu va face un compromis cu tine și nu va aplana conflictul, nu va căuta să facă pe placul tuturor, ca tine. Dumnezeu are principii, are o fire dreaptă. Dacă încalci principiile și decretele administrative ale casei lui Dumnezeu, biserica și casa lui Dumnezeu trebuie să te trateze conform principiilor și prevederilor din decretele administrative. Cât privește consecințele ofensării lui Dumnezeu, de fapt, știi în inima ta cum te vede sau te tratează El. Dacă Îl tratezi cu adevărat pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, se cuvine să vii înaintea Lui pentru a mărturisi, a-ți recunoaște păcatele și a te căi. Dacă nu ai această atitudine, ești un neîncrezător, un diavol, un dușman al lui Dumnezeu și ar trebui să fii blestemat! Care este atunci rostul pentru care asculți predici? Ar trebui să pleci; nu meriți să asculți predici! Adevărurile sunt rostite pentru a fi auzite de oameni corupți normali; deși au firi corupte, astfel de oameni au hotărârea și disponibilitatea de a accepta adevărul, pot să reflecteze asupra lor oricând li se întâmplă ceva și pot să mărturisească, să se căiască și să se schimbe atunci când fac ceva greșit. Astfel de oameni pot fi mântuiți și pentru ei sunt rostite adevărurile. Cei care nu au o atitudine de căință, indiferent ce li se întâmplă, nu sunt oameni corupți obișnuiți, sunt cu totul altceva; esența lor este cea a unui diavol, nu a unei persoane. Deși este posibil ca nici ei să nu urmărească adevărul, oamenii corupți obișnuiți se pot abține în general de la a face lucruri rele bazându-se pe conștiința lor, pe acea fărâmă de rușine pe care o are umanitatea lor normală și pe puțina rațiune de care dau dovadă și nu au nicio intenție de a provoca deliberat tulburări și perturbări. În circumstanțe normale, astfel de oameni pot să muncească și să urmărească până la sfârșit și sunt capabili să supraviețuiască. Există însă un tip de oameni care nu au conștiință sau rațiune, care nu au deloc simțul onoarei sau al rușinii, care nu au remușcări în inimile lor indiferent cât de mult rău fac și care se ascund cu nerușinare în casa lui Dumnezeu, sperând totuși să primească binecuvântări și neștiind să se căiască. Atunci când cineva spune: „Ai provocat tulburare și perturbare făcând asta”, ei spun: „Serios? Atunci am făcut o greșeală, o să mă descurc mai bine data viitoare.” Cealaltă persoană răspunde: „Atunci ar trebui să ajungi să-ți cunoști firile corupte”, iar ei spun: „Să ajung să cunosc ce firi corupte? Pur și simplu am fost ignorant și nesăbuit. O să mă descurc mai bine data viitoare și gata.” Nu au o înțelegere profundă și doar îi expediază pe oameni prin cuvintele lor. Se pot căi oamenii cu această atitudine? Nu au nici măcar rușine – nu sunt oameni! Unii spun: „Dacă nu sunt oameni, oare sunt fiare?” Sunt fiare, dar sunt chiar mai prejos decât niște câini. Gândește-te la asta: când un câine face ceva greșit sau este neascultător, dacă îl cerți o dată, îi va părea imediat rău și va continua să fie prietenos cu tine, ceea ce înseamnă: „Te rog să nu mă urăști, nu mai fac niciodată.” Când apare din nou o situație asemănătoare, câinele îți va arunca intenționat o privire care înseamnă: „Nu mai fac, nu te teme.” Indiferent dacă se teme să nu fie bătut sau încearcă să intre în grațiile stăpânului, oricum ai privi situația, când știe că stăpânului său nu-i place ceva sau că nu-i permite ceva, câinele nu va face acel lucru. Este în stare să se abțină; are simțul rușinii. Chiar și animalele au simțul rușinii, dar acești oameni nu-l au. Deci mai sunt ei oare oameni? Sunt chiar mai prejos decât animalele; prin urmare, sunt lucruri inumane și neînsuflețite, sunt veritabili diavoli. Nu reflectează niciodată asupra lor, nu mărturisesc indiferent cât de mult rău fac și în mod clar nu știu să se căiască. Unii oameni se rușinează să dea ochii cu frații și surorile lor fiindcă au făcut puțin rău și, dacă frații și surorile îi aleg în timpul unei alegeri, vor spune: „Nu voi prelua această datorie, nu sunt calificat. În trecut, am făcut niște lucruri nesăbuite care au provocat pierderi lucrării bisericii. Nu merit această funcție.” Oamenii de acest tip au simțul rușinii, conștiință și rațiune, însă acei oameni răi nu au simțul rușinii. Dacă le ceri să devină conducători, se vor ridica imediat și vor spune: „Vedeți! Ce părere aveți despre asta? Casa lui Dumnezeu nu se descurcă fără mine. Sunt important, sunt foarte capabil!” Spuneți-Mi, nu e greu să-i faceți pe acești oameni să simtă rușine? Cât de greu este? Este mai greu decât să escaladezi versanții trecătorii Shanhai din China – sunt lipsiți de rușine! Oricât de mult rău fac, tot își pierd vremea trândăvind cu nerușinare în biserică. N-au fost niciodată smeriți în interacțiunile lor cu frații și surorile, trăiesc în continuare așa cum au făcut-o mereu și, ocazional, chiar se laudă cu „marile lor realizări”, cu renunțările, sacrificiile și suferința lor din trecut, cu prețurile pe care le-au plătit și cu „gloria și măreția” lor din trecut. Îndată ce au ocazia, se ridică imediat ca să se mândrească și să se dea mari, vorbind despre capitalul lor și lăudându-se cu calificările lor, dar nu vorbesc niciodată despre cât de mult rău au făcut, câte dintre ofrandele lui Dumnezeu au risipit sau câte pierderi au provocat lucrării casei lui Dumnezeu. Nu mărturisesc nici măcar atunci când se roagă lui Dumnezeu în privat și n-au vărsat niciodată o lacrimă din cauza greșelilor pe care le-au făcut sau a pierderilor pe care le-au provocat casei lui Dumnezeu. Într-atât sunt de intransigenți și nerușinați. Nu sunt complet irezonabili și imposibil de răscumpărat? (Ba da.) Sunt imposibil de răscumpărat și nu pot fi mântuiți. Indiferent cum le oferi șanse, parcă ai vorbi cu un perete, parcă ai cere luna de pe cer sau le-ai cere diavolilor și Satanei să se închine la Dumnezeu. Așadar, în privința acestor oameni, în cele din urmă, atitudinea casei lui Dumnezeu este de a renunța la ei. Dacă sunt dispuși să îndeplinească îndatoriri, pot face acest lucru, casa lui Dumnezeu le va da o mică șansă. Dacă nu sunt dispuși să îndeplinească îndatoriri și spun: „Am de gând să merg la muncă, să câștig bani și să-mi petrec zilele; o să-mi gestionez propria afacere”, pot să plece, ușa casei lui Dumnezeu este deschisă. N-au decât să se grăbească și să plece! Nu vreau să le mai văd fețele, sunt atât de dezgustători! De ce se prefac? Puțina suferință pe care au îndurat-o, micile prețuri pe care le-au plătit, micile lor renunțări și sacrificii au fost doar condițiile prealabile pe care le-au pregătit ca să poată face rău. Dacă rămân în casa lui Dumnezeu, ce tip de serviciu pot face? Ce beneficii pot aduce pentru lucrarea casei lui Dumnezeu? Aveți vreo idee cât de multă tulburare și perturbare pot crea pentru lucrarea bisericii faptele și lucrurile rele făcute de o singură persoană rea, un antihrist, într-o perioadă de șase luni? Spuneți-Mi, câți frați și surori vor trebui să lucreze ca să le compenseze? Nu-i așa că folosirea acelei persoane rele, acelui antihrist, pentru a face un mic serviciu nu merită osteneala? (Da, așa-i.) Nu vom vorbi despre amploarea pierderilor ce pot fi provocate de un grup de antihriști care își unesc forțele pentru a face lucruri rele, dar cât de mult rău poate fi adus lucrării bisericii de un sofism și o afirmație diavolească rostită de un antihrist sau de un singur ordin absurd dat de un antihrist? Spuneți-Mi, câți oameni vor trebui să lucreze și pentru cât timp pentru a compensa? Cine își va asuma responsabilitatea pentru această pierdere? Nimeni nu poate! Poate fi recuperată această pierdere? (Nu.) Unii spun: „Dacă aducem mai mulți oameni să ajute, iar frații și surorile îndură puțin mai multă suferință, am putea reuși să o compensăm.” Deși ați putea reuși să compensați o parte din pierdere, câte resurse umane și materiale va trebui casa lui Dumnezeu să cheltuiască? În special, cine poate recupera timpul pierdut și pierderile suferite de aleșii lui Dumnezeu în ceea ce privește intrarea lor în viață? Nimeni. Prin urmare, răul făcut de antihriști nu poate fi iertat! Unii spun: „Antihriștii au zis: «Vom recupera banii pierduți.»” Bineînțeles că trebuie să-i recupereze! „Antihriștii au zis: «Vom aduce mai mulți oameni pentru a-i înlocui pe cei pe care i-am pierdut.»” Este minimul pe care îl pot face. Trebuie să se revanșeze pentru răul pe care l-au comis! Dar cine va recupera timpul pierdut? Sunt ei în stare? Este imposibil de recuperat. Așadar, relele făcute de acești oameni sunt cele mai odioase păcate! Nu pot fi iertate. Spuneți-Mi, nu este așa? (Ba da.)

Când văd că antihriștii sunt tratați destul de sever de către casa lui Dumnezeu – fără a li se da o șansă și izgonindu-i direct – unii oameni au unele păreri în această privință: „Nu a spus casa lui Dumnezeu că le dă șanse oamenilor? Când o persoană face o mică greșeală, oare casa lui Dumnezeu nu o mai vrea? Nu-i dă o șansă? Ar trebui să-i dea o șansă; casa lui Dumnezeu este prea lipsită de iubire!” Spuneți-Mi, câte șanse li s-au dat acelor oameni? Câte predici au ascultat? Au primit prea puține șanse? Când lucrează, nu știu că îndeplinesc îndatoriri? Nu știu că răspândesc Evanghelia și fac lucrarea casei lui Dumnezeu? Nu știu aceste lucruri? Oare conduc o afacere, o companie sau o fabrică? Își gestionează ei propriile întreprinderi? Câte șanse le-a dat casa lui Dumnezeu acestor oameni? Fiecare dintre ei s-a bucurat de o mulțime de șanse. Dintre cei care au fost mutați din diferite grupuri în echipa evanghelică, a fost vreunul demis după ce a făcut parte din echipa evanghelică doar câteva zile? Niciunul nu a fost; doar dacă răul pe care l-a făcut a fost prea revoltător, a fost apoi demis. Fiecare dintre ei a primit destule șanse, doar că nu știu să le prețuiască sau să se căiască. Se duc pe propriul drum, mergând mereu pe calea lui Pavel. Rostesc cuvinte clare și care sună foarte plăcut, dar nu se poartă ca niște oameni. Ar trebui să li se mai dea șanse unor astfel de oameni? (Nu.) Când li s-a dat o șansă, au fost tratați ca niște oameni, dar ei nu sunt oameni. Nu fac lucrurile pe care le fac oamenii așa că, din păcate, ușa casei lui Dumnezeu este deschisă – n-au decât să plece. Casa lui Dumnezeu nu-i va mai folosi. Casa lui Dumnezeu are libertate în ceea ce privește folosirea oamenilor, are acest drept. Va fi în regulă dacă nu sunt folosiți de casa lui Dumnezeu? Dacă vor să creadă, pot face asta în afara casei lui Dumnezeu. În orice caz, casa lui Dumnezeu nu-i va folosi – nu poate, aceștia provoacă prea multe îngrijorări! Au cauzat pierderi prea mari casei lui Dumnezeu și nimeni nu poate achita nota de plată – nu și-ar permite asta! Nu e ca și cum ar fi ghinioniști, nu e ca și cum casa lui Dumnezeu nu le-ar fi dat o șansă, nu ar avea dragoste și ar fi fost prea dură cu ei și, cu siguranță, nu e ca și cum casa lui Dumnezeu i-ar îndepărta după ce și-au încheiat lucrarea. Problema e că acești oameni au mers prea departe, n-au mai putut fi tolerați și n-au putut explica lucrurile pe care le-au făcut. Pentru fiecare aspect al lucrării, casa lui Dumnezeu a furnizat principii de lucru, iar Cel de mai sus a oferit personal îndrumare, verificări și corectare. Casa lui Dumnezeu și Cel de mai sus nu doar au organizat câteva întruniri sau au rostit câteva cuvinte; au rostit multe cuvinte și au organizat multe întruniri, îndemnându-i cu stăruință pe oameni și, în cele din urmă, ce au primit în schimb a fost înșelăciune și, apoi, lucrarea bisericii a fost tulburată și perturbată și transformată într-un haos total. Spuneți-Mi, cine ar mai fi dispus să le dea o șansă acelor oameni? Cine ar fi dispus să-i păstreze? Se pot dezlănțui făcând rău, dar sigur nu-i interzic casei lui Dumnezeu să se ocupe de ei potrivit principiilor, nu-i așa? Faptul că se ocupă de ei în acest mod n-ar trebui considerat lipsit de iubire, ar trebui văzut ca având principii. Iubirea este dăruită oamenilor care pot fi iubiți, oamenilor ignoranți care pot fi iertați; nu este dăruită oamenilor răi, diavolilor sau celor care provoacă intenționat tulburări și perturbări, nu este dăruită antihriștilor. Antihriștii merită doar să fie blestemați! De ce merită doar să fie blestemați? Pentru că, indiferent cât de mult rău fac, nu se căiesc, nu mărturisesc și nu se schimbă, concurează cu Dumnezeu până la sfârșit. Vin înaintea Lui spunând: „Când voi muri, voi muri în picioare. Sunt de neclintit. Când voi veni înaintea Ta, nu voi îngenunchea și nu mă voi pleca. Nu mă voi recunoaște înfrânt!” Ce fel de lucru e acesta? Chiar și când sunt pe cale să moară, tot vor spune: „Voi continua să mă împotrivesc casei lui Dumnezeu până la capăt. Nu-mi voi mărturisi păcatele – n-am greșit cu nimic!” Bine, dacă n-au greșit cu nimic, pot pleca. Casa lui Dumnezeu nu-i va folosi. Va fi în regulă dacă nu sunt folosiți de casa lui Dumnezeu? Va fi perfect în regulă! Unii oameni spun: „În cazul în care casa lui Dumnezeu nu mă va folosi, atunci nu are pe cine să folosească.” Acești oameni ar trebui să se uite dacă într-adevăr nu există nimeni care poate fi folosit – oare vreo parte din lucrarea casei lui Dumnezeu se bazează pe oameni? Fără lucrarea Duhului Sfânt și fără protecția lui Dumnezeu, cine ar fi putut ajunge unde este astăzi? Ce aspect al lucrării ar fi putut fi asigurat până în ziua de azi? Oare acești oameni cred că se află în lumea laică? Dacă orice grup din lumea laică și-ar pierde protecția unei echipe de indivizi talentați sau înzestrați, n-ar fi în stare să-și încheie niciunul dintre proiecte. Lucrarea din casa lui Dumnezeu este diferită. Dumnezeu este Cel care protejează, conduce și îndrumă lucrarea din casa lui Dumnezeu. Să nu credeți că lucrarea casei lui Dumnezeu depinde de sprijinul vreunei persoane. Nu este adevărat și este punctul de vedere al unui neîncrezător. Credeți că abandonarea oamenilor răi cum sunt antihriștii și neîncrezătorii de către casa lui Dumnezeu este adecvată? (Da.) De ce este adecvată? Pentru că pierderile provocate de utilizarea acelor oameni la realizarea lucrării sunt prea mari; astfel de oameni risipesc atât resursele umane, cât și cele financiare fără nicio opreliște și nu au deloc principii. Nu ascultă cuvântul lui Dumnezeu și acționează în totalitate pe baza propriilor ambiții și dorințe. Nu respectă deloc cuvintele Sale sau rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, dar când un antihrist spune ceva, îi acordă cel mai mare respect și practică în conformitate cu spusele lui. Am auzit de un neghiob care locuia în Europa, dar lucra la sarcini pentru Asia. Casa lui Dumnezeu a spus că îl va muta să lucreze la răspândirea Evangheliei în Europa, pentru a nu mai fi nevoit să suporte diferența de fus orar, dar el nu a fost de acord și nu a vrut să revină la sarcinile pentru Europa, nici măcar când casa lui Dumnezeu a rânduit acest lucru, deoarece antihristul căruia i se închina se afla în Asia și nu era dispus să se despartă de stăpânul lui. Nu este un neghiob? (Ba da.) Spuneți-Mi, merită să-și îndeplinească datoria? Îl vrem? Rânduielile de lucru făcute de casa lui Dumnezeu erau adecvate. Dacă te afli în Europa, ar trebui să lucrezi la sarcini destinate Europei, și nu Asiei. Indiferent pe ce continent te afli, ar trebui să lucrezi la sarcinile de acolo și, astfel, poți evita diferențele de fus orar – acesta e un lucru minunat! Și, totuși, această persoană nu a fost de acord. Cuvintele casei lui Dumnezeu nu au avut efect asupra lui; casa lui Dumnezeu nu l-a convins să se transfere, el avea nevoie ca stăpânul lui să ia deciziile. Dacă stăpânul lui ar spune: „Revino la sarcinile din Europa”, el ar reveni la respectivele sarcini. Dacă stăpânul lui ar spune: „Nu poți reveni la sarcinile din Europa, am nevoie să lucrezi la niște lucruri de aici”, el ar spune: „Atunci nu pot să revin.” Pentru cine făcea el un serviciu? (Pentru stăpânul lui.) Făcea un serviciu pentru stăpânul lui – un antihrist. Atunci, n-ar trebui înlăturat împreună cu stăpânul lui? N-ar trebui alungat? (Ba da.) De ce sunt atât de mânios pe astfel de oameni? Pentru că fac prea mult rău; oricine s-ar mânia dacă i-ar auzi. Acești oameni încearcă să-L păcălească pe Dumnezeu cu ochii larg deschiși – e mult prea răutăcios! Spuneți-Mi, de ce sunt atât de furios pe astfel de oameni? (Spun că au credință în Dumnezeu, dar, în realitate, ascultă de stăpânii lor. Nu-L urmează cu adevărat și nu se supun lui Dumnezeu.) Și-au devotat în întregime viețile pentru a urma diavoli și satane. Spun doar de fațadă că Îl urmează pe Dumnezeu. Urmează și slujesc satane, pretextând că Îl urmează pe Dumnezeu și se sacrifică pentru El și, până la urmă, tot vor să obțină recompense și binecuvântări de la Dumnezeu. Nu este de-a dreptul nerușinat? Nu este complet irezonabil și de nerăscumpărat? (Ba da.) Spuneți-Mi, ar păstra casa lui Dumnezeu astfel de oameni? (Nu.) Atunci, care este modalitatea adecvată de a ne ocupa de ei? (De a-i înlătura, împreună cu stăpânii lor.) Le place să-și urmeze stăpânii și sunt hotărâți să lucreze până la epuizare pentru stăpânii lor; nu protejează interesele casei lui Dumnezeu în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, nu-și îndeplinesc îndatoririle în timp ce trăiesc înaintea lui Dumnezeu, își slujesc stăpânii în mijlocul unui grup de antihriști – aceasta este esența lucrării lor. În consecință, faptele lor nu vor fi amintite, oricare ar fi ele. Astfel de oameni ar trebui înlăturați, nu sunt nici măcar demni să facă un serviciu! Prin urmare, credeți că oamenii de acest tip ajung așa doar pentru că întâlnesc oameni răi sau pentru că fac acest tip de lucrare? Sunt influențați de mediul lor sau sunt induși în eroare de oameni răi? (Nici una, nici alta.) Atunci de ce sunt așa? (Pentru că așa e natura-esență pe care o au.) Acești oameni au aceeași natură-esență ca stăpânii lor antihriști. Sunt același tip de oameni. Au aceleași hobby-uri, gânduri și opinii, precum și mijloace și metode de a face lucrurile; au un limbaj comun și aceeași cale de urmărire și împărtășesc aceleași dorințe, motive și metode de practică pentru a-L trăda pe Dumnezeu și a tulbura lucrarea casei lui Dumnezeu. Gândiți-vă la asta: au aceeași atitudine privind rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, și anume de a-și minți superiorii și de a ascunde lucruri de cei aflați la un nivel mai mic decât ei. Au politici pentru cei aflați deasupra lor și strategii pentru cei aflați sub ei. Față de cei aflați deasupra lor, sunt absolut obedienți în comportamentul exterior, iar față de cei aflați sub ei, se dezlănțuie făcând rele. Au aceleași modalități și metode. Când Cel de mai sus îi emondează, aceștia spun: „Am făcut o greșeală, m-am înșelat, sunt rău, sunt răzvrătit, sunt un diavol!” Și apoi se întorc și spun: „Să nu implementăm rânduielile de lucru ale Celui de mai sus!” După aceea, procedează așa cum vor. Fac lucrurile absolut de mântuială când predică Evanghelia, cresc artificial numerele și înșală casa lui Dumnezeu. Iată metodele acestor grupuri de antihriști. Ei abordează mereu rânduielile de lucru cu propriile strategii și metode – nu au fost date în vileag fețele lor demonice? Sunt oare oameni? Nu, nu sunt, sunt demoni! Nu interacționăm cu demoni, așa că haideți să-i gonim de aici. Nu vreau să le văd fețele demonice; ar trebui să plece! Cei care sunt dispuși să muncească pot fi trimiși în grupul B, iar cei care nu sunt dispuși să muncească pot fi excluși. Este corect acest plan de acțiune? (Da.) Este cel mai adecvat plan de acțiune! Au aceeași esență, așadar când vorbesc și acționează împreună, totul merge strună și când fac lucruri împreună există incredibil de multă coeziune și o înțelegere tacită între ei. Imediat ce acei stăpâni deschid gura, indiferent ce lucruri diavolești spun, adepții lor le vor repeta de îndată și, în inimile lor, acești adepți chiar se vor simți mândri, zicându-și: „Ai dreptate, hai să facem așa! Rânduielile de lucru de la Cel de mai sus sunt prea pretențioase, nu putem face lucrurile așa.” Indiferent cât de bine sau de exact sunt enunțate rânduielile de lucru ale Celui de mai sus, acești oameni nu le vor implementa și, indiferent cât de denaturate sau de absurde sunt lucrurile pe care le spun diavolii și satanele, aceștia le vor asculta. Pentru cine prestează ei un serviciu în acest caz? Pot astfel de oameni să muncească în casa lui Dumnezeu până la sfârșit? (Nu.) Nu pot munci până la sfârșit. Fie că Dumnezeu dă dovadă de răbdare față de o persoană sau față de acțiunile unui diavol, există mereu o limită. El dă dovadă de toleranță față de oameni în cea mai mare măsură posibilă, dar când se ajunge la un anumit punct, îi va da în vileag pe cei care trebuie dați în vileag și îi va elimina pe cei care se cuvine să fie eliminați. Când se ajunge la acest punct, acei oameni vor fi ajuns la capătul drumului. Nu doar că nu urmăresc sau iubesc adevărul, dar natura-esența lor este potrivnică adevărului. Gândește-te la asta: oricând vorbești despre lucruri pozitive, înțelegere pură sau principii care sunt în acord cu adevărul, ei nu ascultă. Cu cât sunt mai pure cuvintele tale, cu atât se simt mai rău. Imediat ce începi să vorbești despre adevărurile-principii, nu pot sta locului și găsesc metode de a deturna conversația prin tot felul de scuze, de a distrage atenția sau merg, pur și simplu, să-și toarne un pahar de apă. Imediat ce ai părtășie despre adevăr sau vorbești despre cunoașterea de sine, simt repulsie și nu vor să asculte. Dacă nu au nevoie să meargă la toaletă, le este sete, foame sau somn ori trebuie să dea un telefon sau să se ocupe de ceva. Au mereu o scuză și nu pot sta nemișcați. Dacă le folosești metodele și vorbești despre afirmațiile și abordările lor care provoacă doar tulburări și perturbări, vor deveni plini de energie și vor fi în stare să vorbească la nesfârșit. Dacă nu ai un limbaj comun cu ei, vor simți aversiune față de tine și te vor evita. Sunt de-a dreptul diavoli! Sunt unii care, până în zilele noastre, tot nu-și pot da seama de acest tip de diavol și cred că acești oameni pur și simplu nu urmăresc adevărul. Cum pot fi atât de naivi? Cum pot spune astfel de lucruri ignorante? Oare acei oameni pur și simplu nu urmăresc adevărul? Nu, sunt niște demoni răi și sunt extrem de scârbiți de adevăr. Acei oameni se poartă destul de bine la întruniri, dar totul este fals. În realitate, oare chiar ascultă conținutul despre care au ceilalți părtășie sau cuvintele lui Dumnezeu care sunt citite la întruniri? Câte cuvinte ascultă ei cu adevărat? Câte acceptă? Câtor cuvinte se supun? Nu pot vorbi nici măcar despre cele mai simple și mai des rostite doctrine. Când vine vorba de astfel de oameni, indiferent de cât timp lucrează sau la ce nivel de conducător sau supervizor slujesc, ei nu pot rosti predici și nu pot vorbi despre propriile experiențe. Dacă cineva spune: „Vorbește puțin despre cunoștințele tale în legătură cu ceva. Nu-i nevoie să ai experiență în domeniu, vorbește doar despre cunoștințele și înțelegerea ta despre acel lucru”, nu vor fi în stare să deschidă gura, de parcă ar avea buzele lipite, și nu vor fi nici măcar capabili să vorbească despre niște doctrine. Dacă reușesc să scoată câteva cuvinte forțate, acestea vor suna stângaci și ciudat. Unii frați și unele surori spun: „Cum se face că atunci când predică, unii conducători par niște profesori care le citesc copiilor un text? De ce sună atât de stângaci și ciudat?” Aceasta înseamnă a nu fi în stare să predice. Și de ce nu pot ei să predice? Pentru că le lipsește adevărul-realitate. De ce le lipsește adevărul-realitate? Pentru că nu acceptă adevărul, sunt scârbiți de el în inimile lor și se împotrivesc oricărui principiu sau oricărei declarații a adevărului. Dacă se spune că sunt potrivnici, este posibil să nu poți vedea acest lucru din exterior, așadar cum poți spune că sunt potrivnici? Oricum ar avea casa lui Dumnezeu părtășie despre adevăr, ei îl vor tăgădui și îl vor respinge în inimile lor și vor fi incredibil de dezgustați de el. Oricum ar avea alți oameni părtășie despre cunoașterea lor privind adevărul, își vor spune: „Poate tu crezi asta, dar eu nu.” Cum stabilesc ei dacă ceva este adevărul? Atât timp cât este un lucru pe care îl consideră bun și corect, atunci vor crede că este adevărul. Dacă nu le place o afirmație, indiferent cât de corectă este, nu o vor considera adevărul. Prin urmare, când privim originea acestei probleme, în adâncul inimii lor, sunt potrivnici față de adevăr, le este scârbă de el și-l urăsc. Adevărul nu are absolut niciun loc în inimile lor – ei îl disprețuiesc. Poate că unii nu-și dau seama de acest lucru și spun: „În general, nu-i văd zicând nimic care Îl insultă pe Dumnezeu, este o blasfemie împotriva adevărului sau încalcă adevărurile-principii.” Atunci există un lucru pe care îl pot vedea: fiecare detaliu exact prevăzut de rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu este necesar și propus pentru a proteja interesele lucrării lui Dumnezeu, progresul vieții aleșilor lui Dumnezeu, ordinea normală a vieții bisericești și răspândirea normală a lucrării evanghelice. Scopul rânduielilor de lucru din fiecare perioadă de timp, precum și al desfășurării, organizării și modificării fiecărui aspect al lucrării este de a proteja evoluția normală a lucrării casei lui Dumnezeu și, chiar mai mult, de a-i ajuta pe frați și surori să înțeleagă și să pătrundă în adevărurile-principii. Pentru a fi mai exacți, se poate spune că aceste lucruri îi aduc pe frați și surori înaintea lui Dumnezeu și îi ajută să intre în adevărurile-realități, că aceste lucruri conduc și trag fiecare persoană înainte, ținând-o de mână în timp ce o învață, o sprijină și o aprovizionează. Referitor la implementarea rânduielilor de lucru, fie că este vorba de a avea părtășie special despre aceasta în timpul întrunirilor sau de răspândirea ei prin viu grai, scopul este de a le îngădui aleșilor lui Dumnezeu să experimenteze lucrarea Sa și să dobândească adevărata intrare în viață, fiind întotdeauna benefică pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Nu există nici măcar o singură rânduială care să fie dăunătoare pentru lucrarea casei lui Dumnezeu sau pentru intrarea în viață a aleșilor Lui și niciuna dintre rânduieli nu creează tulburări sau distrugere. Și, totuși, antihriștii nu respectă niciodată aceste rânduieli de lucru și nu le implementează. În schimb, le disprețuiesc, considerându-le prea simple și neremarcabile, crezând că nu sunt la fel de impresionante precum modul în care lucrează ei și că nu vor primi beneficii mai mari în ceea ce privește prestigiul, statutul și reputația lor în timp ce înfăptuiesc această lucrare. În consecință, nu ascultă niciodată rânduielile de lucru și nu le acceptă, darămite să le implementeze. În schimb, fac lucrurile în stil propriu. Pe baza acestora, spuneți-Mi, oare antihriștii nu urmăresc adevărul și atât? Din acest punct, se poate vedea clar că urăsc adevărul. Dacă se spune că urăsc adevărul, nu veți putea să vă dați seama de acest lucru, dar privind modul în care acei antihriști abordează implementarea rânduielilor de lucru, veți fi în stare să obțineți o perspectivă în această privință. Când vine vorba despre modul în care falșii conducători și lucrători abordează rânduielile de lucru, este foarte clar că aceștia le fac cel mult mecanic, discută o dată despre rânduielile de lucru și asta-i tot. Nu urmăresc și nu monitorizează apoi lucrarea și nu îndeplinesc corespunzător lucrarea în cauză. Aceștia sunt conducători falși. Conducătorii falși pot cel puțin să implementeze totuși rânduielile de lucru, să le facă mecanic și să le mențină. Antihriștii nu pot nici măcar să mențină rânduielile de lucru, refuză pur și simplu să le accepte sau să le implementeze și, în schimb, fac lucrurile în stil propriu. La ce se gândesc ei? La statutul, faima și prestigiul propriu. Se gândesc dacă Cel de mai sus îi apreciază, câți frați și surori îi susțin, în inimile câtor oameni au un loc și câte inimi stăpânesc, controlându-i pe oamenii respectivi, și câți oameni au prins în ghearele lor. Le pasă de acele lucruri. Nu se gândesc niciodată cum să-i ude sau să-i aprovizioneze pe frați și surori punând piatra de temelie pe adevărata cale și cu siguranță nu se gândesc cum decurge intrarea în viață a fraților și surorilor, cum își îndeplinesc aceștia îndatoririle, fie că e vorba de răspândirea Evangheliei sau de alte tipuri de îndatoriri, sau dacă pot acționa potrivit principiilor și nu le-a păsat niciodată cum să-i aducă pe frați și surori înaintea lui Dumnezeu. Nu le pasă de aceste lucruri. Nu sunt toate aceste fapte înfățișate chiar în fața ochilor voștri? Nu sunt acestea manifestările pe care le puteți vedea adesea la antihriști? Nu sunt aceste fapte o dovadă suficientă că acești oameni urăsc adevărul? (Ba da.) Singurele lucruri de care îi pasă în permanență unui antihrist sunt statutul, faima și prestigiul. Să spunem că desemnezi un antihrist să răspundă de viața bisericii, pentru a le permite fraților și surorilor să trăiască o viață bisericească adecvată și a-i ajuta să ajungă să înțeleagă adevărul și să-și pună piatra de temelie în timp ce trăiesc viața bisericească, să aibă credință adevărată în Dumnezeu, să vină înaintea Lui și să dobândească abilitatea de a trăi independent și credința de a-și îndeplini îndatoririle. Astfel, lucrarea casei lui Dumnezeu de răspândire a Evangheliei ar beneficia de forțe de rezervă și niște lucrători evanghelici mai talentați ar putea fi asigurați constant pentru a-și realiza îndatoririle în răspândirea Evangheliei. Așa ar gândi antihristul? N-ar gândi în niciun caz așa. Ar spune: „Ce contează viața bisericească? Dacă toată lumea trăiește cu toată inima viața bisericească și citește cuvintele lui Dumnezeu și dacă toți înțeleg adevărul, cine va asculta de ordinele mele? Cui îi va păsa de mine? Cine îmi va acorda atenție? Nu-i pot lăsa pe toți să se concentreze în permanență asupra vieții bisericii sau să devină obsedați de aceasta. Dacă toată lumea citește mereu cuvintele lui Dumnezeu și a venit înaintea Lui, cine va mai rămâne în jurul meu?” Nu este aceasta atitudinea unui antihrist? (Ba da.) Ei cred că, dacă se axează pe aprovizionarea fraților și surorilor pentru dobândirea adevărului și a vieții, acest lucru le-ar afecta urmărirea prestigiului, profitului și statutului. Își spun în sinea lor: „Dacă îmi petrec tot timpul făcând lucruri pentru frați și surori, voi mai avea timp să urmăresc prestigiul, profitul și statutul? Dacă frații și surorile slăvesc cu toții numele lui Dumnezeu și Îl urmează pe Dumnezeu, nu va mai rămâne nimeni să asculte de mine. Ar fi așa de ciudat pentru mine!” Aceasta e fața unui antihrist. Antihriștii nu doar că nu reușesc să urmărească adevărul; sunt extrem de scârbiți de adevăr. În conștiința lor subiectivă, ei nu spun: „Urăsc adevărul, Îl urăsc pe Dumnezeu și urăsc toate rânduielile de lucru, afirmațiile și practicile benefice pentru frați și surori.” Nu vor spune asta. Doar folosesc unele abordări și comportamente pentru a se împotrivi rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu. Așadar, esența acestor abordări și comportamente este de a proceda după bunul plac și de a-i face pe alții să țină seama și să asculte de ei. În consecință, nu vor respecta nimic din ce face casa lui Dumnezeu. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Am avut părtășie despre aceste manifestări ale antihriștilor destul de mult în trecut. Aveți o statură mică și înțelegeți superficial adevărul; antihriștii au făcut atât de mult rău chiar în fața ochilor voștri și, totuși, n-ați reușit să deslușiți acest lucru. Sunteți nesăbuiți și demni de milă, amorțiți și greoi, sărăciți și orbi. Acestea sunt adevăratele voastre manifestări și adevărata voastră statură. Antihriștii provoacă atât de multe necazuri și pierderi atât de mari pentru lucrarea casei lui Dumnezeu și încă există oameni care spun că ar trebui folosiți pentru a face un serviciu. Folosirea lor a făcut mai mult rău decât bine și tot nu știți să-i demiteți sau să vă ocupați de ei – câți ani trebuie să treacă pentru ca această statură și aceste idei ale voastre să se schimbe? Unii se laudă mereu: „Sunt o persoană care urmărește adevărul”, dar nu-i pot discerne pe antihriști când îi întâlnesc și chiar este posibil să-i urmeze pe acei antihriști – unde sunt manifestările urmăririi adevărului de către ei? Au ascultat atât de multe predici, dar tot le lipsește discernământul. În regulă, voi încheia aici părtășia noastră despre acest subiect. În continuare, vom vorbi despre subiectul nostru principal.