În timpul adunărilor voastre, ați avut părtășie despre subiectele pe care le-am discutat recent? (Dumnezeule, am avut părtășie despre aceste subiecte în timpul adunărilor noastre.) Ce a rezultat din părtășia voastră? Ați făcut vreo descoperire sau ați înțeles lucruri noi? Există aceste subiecte despre care am avut părtășie în viața cotidiană a oamenilor? (Toate există. După ce am ascultat de câteva ori părtășia lui Dumnezeu despre aceste subiecte, am descoperit că educația din partea părinților noștri și condiționarea din partea familiilor noastre, de la o generație la alta, ne-au corupt profund. Din copilărie, părinții ne-au insuflat, puțin câte puțin, aceste gânduri, precum: „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”. După ce mi s-a insuflat acest gând, am considerat că, în viață, pentru a evita să fie hărțuit și desconsiderat, omul trebuie să fie superior celorlalți și să se remarce din mulțime. În trecut, credeam că aceste gânduri pe care părinții noștri ne-au învățat să le avem erau pentru binele și protecția noastră. După ce am ascultat de câteva ori părtășia și disecarea din partea lui Dumnezeu, am ajuns să realizez că aceste gânduri sunt negative și sunt mijloacele Satanei de a corupe oamenii. Ele ne îndepărtează din ce în ce mai mult de Dumnezeu și ne adâncesc în corupția Satanei, distanțându-ne tot mai mult de mântuire.) Pe scurt, este necesar să avem părtășie despre aceste subiecte, nu-i așa? (Așa e.) După câteva părtășii despre aceste lucruri, oamenii dobândesc o înțelegere mai profundă a gândurilor și punctelor de vedere care le-au fost insuflate de familiile lor și le înțeleg mai precis. După părtășia despre aceste lucruri, oare oamenii nu se vor îndepărta de familiile și de părinții lor? (Nu, nu ne vom îndepărta. Înainte, simțeam mereu că părinții mi-au arătat bunătate, dar după ce am auzit părtășia lui Dumnezeu, am realizat că misiunea părinților mei a fost să-mi dea viață și să mă crească. În plus, gândurile pe care mi le-au insuflat de la o vârstă fragedă mă corupeau. Dându-mi seama de acest lucru, nu mai am același atașament afectiv față de ei.) În primul rând, în privința gândurilor lor, oamenii au acum o înțelegere clară a responsabilităților părinților lor și a bunăvoinței pe care aceștia le-au arătat-o crescându-i; în relațiile cu aceștia, ei nu se mai bazează pe sentimente, impetuozitate sau legături fizice de sânge. În schimb, își pot aborda familia și părinții în mod rațional, dintr-o perspectivă și poziție corecte. În felul acesta, oamenii trec printr-o transformare semnificativă în felul în care tratează aceste probleme, iar această transformare le permite să facă mari progrese în privința pătrunderii lor în viață și a cerințelor lui Dumnezeu de la ei. Prin urmare, părtășia despre aceste subiecte este benefică și necesară oamenilor, pentru că acestea sunt lucruri de care ei au nevoie și care le lipsesc.

Subiectele despre care am avut părtășie în trecut, privind condiționarea pe care o persoană o primește din partea familiei, s-au învârtit în principal în jurul țelurilor și principiilor de comportament, al felurilor și mijloacelor de relaționare cu lumea și al perspectivei omului asupra vieții și a existenței, al metodelor și regulilor de supraviețuire, printre altele. Toate acestea sunt subiecte care se referă la condiționarea gândurilor indivizilor și la gândurile și punctele lor de vedere. În general, niciunul dintre aceste diverse gânduri și puncte de vedere insuflate de familii și părinți nu este pozitiv și niciunul dintre ele nu poate îndruma cu adevărat un om pe calea cea dreaptă și nici nu-l poate ajuta să-și stabilească o perspectivă corectă asupra vieții, permițându-i să-și îndeplinească responsabilitățile și obligațiile de ființă creată, în prezența Creatorului său. Tot ceea ce te învață părinții și familia ta este pentru a te îndruma în direcția lumii și a tendințelor ei rele. Scopul pentru care te condiționează cu aceste gânduri și puncte de vedere este să te ajute să te integrezi mai ușor în societate și în curentele rele și să fii capabil să te adaptezi mai bine curentelor rele și diverselor cerințe ale societății. Deși aceste învățături s-ar putea să-ți ofere anumite mijloace și metode de protecție, cât și anumite metode de a obține un statut mai bun, reputație, bucurii materiale și alte lucruri, în societate și în grupuri de oameni, tocmai aceste gânduri care ți-au fost insuflate de familia ta te conduc dintr-o tendință rea în alta, făcându-te să fii înrădăcinat în lume, în societate și în tendințele rele, până nu mai ai scăpare. Îți aduc necaz după necaz și te fac să cazi în dileme, în mod repetat, făcându-te să nu știi cum să abordezi lumea oamenilor sau cum să fii o persoană sinceră, o persoană care trăiește în lumină, care este integră, bună la suflet și are simțul dreptății. Prin urmare, condiționarea din partea familiei tale nu te face să poți trăi în această lume cu mai multă demnitate, caracter și asemănare umană. În schimb, te face să trăiești printre diverse conflicte și lupte încâlcite, în diverse relații interumane complexe și te supune la numeroase încurcături lumești, la robie și chiar la dileme. Când le ceri ajutorul părinților tăi și le mărturisești toate aceste lucruri, ei vor folosi diverse tactici pentru a te sfătui cum să fii mai șiret, viclean, pragmatic și greu de citit când trăiești printre oameni, în loc să te îndrume în direcția corectă, ajutându-te să renunți la toate aceste lucruri și să te eliberezi, să vii înaintea Creatorului, să te supui rânduielilor Lui și să recunoști clar că destinele oamenilor și tot ce au ei se află în mâinile lui Dumnezeu, că ar trebui să se supună fiecărei cerințe care provine de la Dumnezeu, suveranității și orchestrărilor Sale. Acestea sunt condițiile de trai ale oamenilor ale căror familii i-au condiționat cu aceste diverse gânduri. Pe scurt, indiferent dacă gândurile condiționate de familia ta pun accentul pe faimă sau pe profit, pe competiția cu alții sau pe prietenia cu ei, indiferent de obiectul interesului lor, în final, nu pot face decât ca mijloacele, metodele și regulile tale de supraviețuire în lumea oamenilor să devină tot mai sofisticate, nemiloase, viclene și malițioase, în loc să te facă mai onest, mai bun și mai integru sau să te ajute să înțelegi mai bine cum să te supui rânduielilor Creatorului. Prin urmare, condiționarea din partea familiei tale nu poate decât să te îndepărteze de Dumnezeu, de adevăr și de lucruri pozitive, făcându-te să nu știi cum să trăiești în felul în care oamenii se cuvine cu adevărat să trăiască, într-un mod demn. În plus, gândurile pe care le-ai dobândit din condiționarea familiei tale te vor face tot mai amorțit, obtuz sau, mai simplu spus, gros de obraz. La început, să-ți minți colegii de serviciu, colegii de clasă și prietenii te făcea să roșești, să-ți crească pulsul și să-ți simți conștiința vinovată. Cu timpul, toate aceste reacții conștiente vor dispărea: nu vei mai roși, nu-ți va mai crește pulsul, iar conștiința nu te va mai necăji. Pentru a supraviețui, vei recurge la orice mijloace, chiar și la a-ți înșela apropiații, inclusiv părinții, frații și cei mai buni prieteni. Vei căuta să profiți de ei ca să-ți îmbunătățești viața și să-ți sporești onoarea și bucuria – asta este amorțeală. Inițial, s-ar putea să ai un sentiment vag de vinovăție și conștiința s-ar putea să-ți tremure puțin. Cu timpul, aceste senzații vor dispărea, iar tu vei folosi motive mai convingătoare ca să te alini, spunând: „Așa sunt oamenii. În lumea asta, nu poți fi bun. Dacă ești bun cu alții, înseamnă că ești crud față de tine. În lumea asta, cei slabi sunt prada celor puternici. Cei puternici prosperă și cei slabi pier, învingătorii devin regi și perdanții devin bandiți. Dacă reușești, nimeni nu va cerceta cum ai reușit, dar dacă eșuezi, nu-ți va rămâne nimic.” În cele din urmă, oamenii vor folosi aceste gânduri și puncte de vedere ca să se convingă, făcându-le baza pentru felul în care urmăresc totul și, desigur, un mijloc prin care să obțină ce vor. Așadar, voi unde vă poziționați acum? Ați atins punctul în care sunteți amorțiți, sau nu încă? Să presupunem că ai vrea să începi o afacere, iar aceasta ar avea legătură cu viitorul tău, cu calitatea vieții tale și cu reputația ta în societate. Dacă metodele tale ar fi suficient de viclene și ai putea înșela pe oricine, atunci ai trăi o viață mai bună decât restul, ai avea grămezi de bani și nu ar mai trebui să te supui dorințelor nimănui. Ce ai face atunci? Oare ai deveni atât de amorțit, de nesimțitor, încât ai putea să înșeli pe oricine și să faci bani pe spatele oricui? (Probabil că da.) Probabil că da. Asta trebuie să se schimbe; aceasta este firea coruptă care există în adâncul umanității. Când umanitatea lipsește, ceea ce rămâne este o viață trăită după o fire coruptă, precum și după diverse gânduri și puncte de vedere insuflate de Satana. Fără conștiință, rațiune și un simț al rușinii, viața unei persoane este redusă la o carcasă goală, un vas gol și își pierde valoarea. Dacă mai ai puțin simț al rușinii, iar atunci când minți, înșeli sau le faci rău celorlalți, ești capabil să alegi cine este cel care suferă aceste lucruri și nu rănești pe oricine, atunci mai ai puțină conștiință și umanitate. Dar dacă poți să înșeli sau să rănești pe oricine, fără rezerve, atunci chiar ești întru totul o satană vie. Dacă spui: „Nu-mi pot înșela părinții, rudele, prietenii, oamenii inocenți și mai ales frații și surorile din biserică și nu pot fura jertfele lui Dumnezeu”, atunci încă mai ai limite morale și mai poți fi considerat o persoană cu puțină conștiință. Cu toate acestea, dacă îți lipsește chiar și această mică măsură de conștiință și aceste limite, atunci nu meriți să fii numit om. Așadar, în ce punct ați ajuns? Aveți limite? Dacă ați avea oportunitatea sau o necesitate reală, v-ați putea înșela părinții, frații și cei mai apropiați prieteni? Ați putea să vă înșelați frații și surorile, să-i exploatați sau chiar să furați jertfele lui Dumnezeu? Dacă ai avea o asemenea oportunitate și nimeni n-ar afla niciodată, ai putea s-o faci? (Acum simt că n-aș mai putea face asta.) De ce nu mai poți s-o faci? (Pentru că mi-e frică de Dumnezeu, am puțină frică de Dumnezeu în inima mea, iar conștiința nu mi-ar permite să fac asta.) Atitudinea ta este aceea că te temi în inima ta și că ai o inimă cu frică de Dumnezeu, iar conștiința nu ți-ar permite să faci asta. Să vorbească și altcineva. Aveți o atitudine în privința acestui lucru? Dacă nu, dacă nu te-ai gândit niciodată la această problemă și nu simți nimic când îi vezi pe alții făcând asta, atunci ești în pericol. Dacă vezi pe altcineva făcând astfel de lucruri și nu simți deloc ură, nu ai o atitudine față de asta și te simți amorțit, atunci nu ești cu nimic diferit de ei și s-ar putea să acționezi în mod similar. Cu toate acestea, dacă atitudinea ta față de acest lucru este clară, dacă poți urî și mustra astfel de oameni, atunci s-ar putea să nu comiți astfel de acțiuni. Așadar, care este atitudinea voastră? (Se cuvine să am puțină frică de Dumnezeu în inima mea. Jertfele lui Dumnezeu sunt separate ca sfinte și nu pot fi în niciun caz alterate sau luate pentru uzul personal.) Jertfele nu trebuie luate pentru uzul personal: asta se face din frica de pedeapsă. Dar cum rămâne cu celelalte chestiuni? Dacă ai fi implicat într-o schemă piramidală, ai putea să profiți de cei mai apropiați prieteni, să-i înșeli cu un limbaj bombastic și să-i faci să se alăture, profitând și câștigând bani din asta? Ai putea face asta celor mai apropiați prieteni, rudelor, chiar și părinților și fraților și surorilor tale? Dacă ți-e greu să spui, atunci, când zici că nu ai lua jertfele lui Dumnezeu pentru uzul personal, asta s-ar putea să nu fie în puterile tale, nu-i așa? Să vorbească altcineva. (Pe de o parte, ar trebui să înțelegem firea dreaptă a lui Dumnezeu în această chestiune. Jertfele lui Dumnezeu nu trebuie să fie atinse niciodată. Pe de altă parte, considerăm că a face așa ceva arată o lipsă de umanitate. Cel puțin, reperul inferior pe care ar trebui să-l aibă cineva ar trebui să fie acela că propria conștiință i-o permite.) Atitudinea voastră este aceea că a face astfel de lucruri dovedește o lipsă de umanitate și că omul ar trebui să acționeze în felurile în care îi permite conștiința. Mai vrea să vorbească cineva? (Cred că, în calitate de ființă umană, chiar dacă un om nu crede în Dumnezeu, dacă este o persoană din lume care are conștiință și un reper moral, nu ar trebui să facă lucruri care îi rănesc familia. Acum, că noi credem în Dumnezeu și înțelegem anumite adevăruri, dacă cineva mai poate face lucruri care le dăunează fraților și surorilor, prietenilor lui sau care fură jertfele lui Dumnezeu, atunci o astfel de persoană este mai rea decât un necredincios. În plus, uneori, oamenii s-ar putea să dezvăluie anumite gânduri și idei, dar când se gândesc la esența și la firea lui Dumnezeu și realizează că, deși nimeni nu se uită sau nimeni nu știe despre acțiunile lor, Dumnezeu oricum examinează totul și nu îndrăznesc să facă astfel de lucruri – vor avea puțină frică de Dumnezeu în inimile lor.) Pe de o parte, faptul că acționează în felul acesta arată că oamenilor le lipsește o inimă cu frică de Dumnezeu; pe de altă parte, oamenilor care sunt capabili să facă aceste lucruri le lipsește chiar și o umanitate primară. Asta pentru că, în calitate de ființă umană, chiar dacă nu crezi în Dumnezeu, nu ar trebui să comiți astfel de acțiuni. Aceasta este o calitate pe care ar trebui s-o aibă o persoană cu conștiință și umanitate. Să înșele, să facă rău și să fure sunt, în mod inerent, lucruri pe care o persoană normală nu ar trebui să le facă. Chiar și oamenii care nu cred în Dumnezeu au totuși niște limite după care se comportă, cu atât mai mult tu, care crezi în Dumnezeu și ai auzit atât de multe predici: dacă încă ești capabil să faci aceste lucruri, atunci nu mai poți fi răscumpărat. Aceasta este o persoană căreia îi lipsește umanitatea – un diavol. Ai ascultat atât de multe predici, totuși, încă poți comite tot felul de fapte rele, legate de înșelătorii și escrocherii – asta înseamnă să fii un non-credincios. Ce este un non-credincios? Este un om care nu crede în cercetarea de la Dumnezeu sau în dreptatea Lui. Dacă nu crezi în cercetarea de la Dumnezeu, atunci nu înseamnă asta că nu crezi în existența Lui? Spui: „Dumnezeu mă cercetează, dar unde este El? De ce nu L-am văzut? De ce nu-L simt? Înșel și escrochez oamenii de atâția ani; de ce nu am fost pedepsit? Încă trăiesc o viață mai confortabilă decât a altora.” Acesta este un aspect al comportamentului unui non-credincios. Un alt aspect este că, indiferent despre cât adevăr s-a discutat în părtășii, el l-a respins complet. Nu acceptă niciodată adevărul, deci ce acceptă el? Acceptă gândurile și punctele de vedere care îi aduc beneficii. El face orice îi aduce beneficii și îi protejează interesele. Crede numai în interesele imediate, nu în cercetarea de la Dumnezeu și nici în conceptul de pedeapsă. Asta înseamnă să fii un non-credincios. Care este rostul credinței în Dumnezeu pentru un non-credincios? Non-credincioșii din casa lui Dumnezeu sunt caracterizați de un singur lucru: să facă rău. Dar să nu discutăm despre finalitatea acestor oameni; să ne întoarcem la subiectul despre care aveam părtășie.

Diversele gânduri condiționate și insuflate oamenilor de familiile lor nu au scopul de a-i aduce înaintea lui Dumnezeu și nici nu le inoculează gânduri pozitive. În schimb, le inculcă diverse gânduri negative, mijloace, principii și metode negative de a se comporta, conducându-i, în cele din urmă, pe o cale fără întoarcere. Pe scurt, diversele gânduri pe care familiile le insuflă oamenilor nu respectă nici măcar standardele de bază de umanitate, rațiune și conștiință pe care ar trebui să le aibă un om. Dacă o persoană are măcar o fărâmă de conștiință și rațiune, acea fărâmă este singura care rămâne și încă nu a fost coruptă sau măcinată de Satana. Restul diverselor sale mijloace și metode de a se comporta provin de la familia sa și chiar de la societate. Prin urmare, înainte ca un om să fie mântuit, orice gând sau punct de vedere pe care familia i-l condiționează, indiferent care este acesta, contrazice ceea ce Dumnezeu îi învață pe oameni. Nu-l poate face să înțeleagă adevărul și nici nu îl poate conduce pe calea mântuirii; îl poate conduce numai pe calea distrugerii. Așadar, când un om intră în casa lui Dumnezeu, indiferent ce vârstă are, ce fel de educație a primit, care este trecutul familiei lui și cât de nobil își consideră statutul, trebuie să înceapă de la zero și să învețe cum să se poarte, cum să interacționeze cu alții, cum să abordeze diverse chestiuni și cum să gestioneze anumiți oameni și anumite lucruri. Acest proces de învățare implică să primească de la Dumnezeu și să înțeleagă diverse gânduri și puncte de vedere pozitive, conforme cu adevărul, precum și principii de a practica și de a gestiona diverse chestiuni. Acest lucru se bazează doar pe acceptarea adevărului din partea ta. Dacă nu accepți adevărul, gândurile și punctele tale de vedere originale vor rămâne neschimbate. Întrucât nu accepți gândurile și punctele de vedere pozitive și corecte, care provin de la Dumnezeu, principiile, mijloacele și metodele tale de a relaționa cu lumea vor rămâne vechi și neschimbate. Oamenii încep să învețe cum să fie persoane adevărate, normale, cu rațiune și conștiință atunci când încep să accepte gânduri și puncte de vedere pozitive, adevărul și învățăturile lui Dumnezeu. Unii spun: „Cred în Dumnezeu de zece, douăzeci sau treizeci de ani și încă nu am acceptat niciun gând sau punct de vedere de la Dumnezeu și nici nu am acceptat deloc adevărul din cuvintele Lui.” Acest lucru este suficient ca să arate că nu ai o credință sinceră în Dumnezeu, că încă nu știi ce este adevărul și nu ai învățat cum să te comporți. Dacă spui: „Din momentul în care am început să cred în Dumnezeu, am început să accept formal învățăturile Lui privind diverse cerințe pentru oameni și gândurile, punctele de vedere, principiile și zicalele pe care ar trebui să le aibă oamenii”, atunci ai învățat cum să fii un om adevărat din ziua în care ai început să crezi în Dumnezeu și, din clipa în care ai început să înveți cum să fii un om adevărat, ai început să mergi pe calea mântuirii. Din momentul în care începi să accepți gândurile și punctele de vedere care provin de la Dumnezeu, de atunci începi să mergi pe calea spre mântuire, nu-i așa? (Da, așa e.) Așadar, ați început? Ați început deja, nu ați început încă sau ați început de mult timp? (În ultimii doi ani, datorită părtășiei și disecării făcute de Dumnezeu asupra gândurilor și punctelor de vedere care există în oameni, inclusiv a condiționării din partea familiei etc., am început să reflectez asupra mea și să resping, încetul cu încetul, acele filosofii satanice pe care le aveam și să meditez la felul în care ar trebui să mă străduiesc să ajung la cuvintele lui Dumnezeu. Înainte, nu dădusem multă atenție acestui fel de introspecție profundă.) Această declarație este destul de realistă. Ai început abia în ultimii doi ani; e greu să spui cu precizie anul sau ziua exactă, dar, în orice caz, s-a întâmplat în ultimul an sau în ultimii doi ani. Este relativ obiectiv. Dar ceilalți? (Nu mă gândisem cu adevărat la modul în care să depun eforturi ca să schimb gândurile și punctele de vedere condiționate de familia mea. Recent, după ce am ascultat părtășia lui Dumnezeu în această privință, treptat, gândurile mele au început să se schimbe întrucâtva, dar nu m-am concentrat în mod specific să urmăresc schimbarea în această sferă.) Conștiința ta a devenit mai perceptivă. În viața de zi cu zi, dacă vei continua să cauți și să pătrunzi mai profund, dacă vei putea fi mai meticulos și exigent în anumite chestiuni, dacă vei pătrunde în ele cu mai multă precizie, atunci vei putea spera la o schimbare. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Dacă speri să te lepezi de gânduri și puncte de vedere vechi și apoi ești capabil să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi din poziția corectă și din punctul de vedere corect, în felul acesta, vei fi capabil să obții mântuirea. Pe termen lung, poți obține mântuirea, dar, vorbind mai practic, din prezent, poți fi apt să-ți îndeplinești datoria și mai ales să fii conducător și lucrător; însă asta depinde dacă ești dispus să depui eforturi pentru fiecare parte a adevărului și dacă ești dispus să depui eforturi și să plătești prețul pentru lucruri pozitive și diverse chestiuni legate de principii. Dacă vrei să te schimbi numai în conștiința ta, dar nu depui eforturi pentru adevărurile din viața ta de zi cu zi și nu ești serios în legătură cu ele, dacă nu ai o inimă însetată de lucruri pozitive, atunci această conștiință se va estompa și va dispărea rapid. Fiecare gând și punct de vedere implicat în fiecare subiect despre care am avut părtășie este inseparabil de viețile reale ale oamenilor. Nu e un fel de teorie sau un slogan; este vorba despre ce gânduri și puncte de vedere ai când gestionezi lucrurile din viața ta cotidiană. Gândurile și punctele tale de vedere determină direcția spre care înclini atunci când acționezi. Dacă gândurile și punctele tale de vedere sunt pozitive, metodele și principiile tale de abordare a lucrurilor vor tinde să fie pozitive, iar rezultatul abordării unor astfel de chestiuni va fi relativ bun și conform voii lui Dumnezeu. Dacă însă gândurile și punctele tale de vedere sunt opuse adevărului și lucrurilor pozitive sau sunt contrare acestor lucruri, atunci impulsul pentru felul în care te ocupi de ceva va fi negativ, iar rezultatul final al gestionării acelei chestiunii cu siguranță nu se va dovedi bun. Indiferent de prețul pe care îl plătești sau de cât de mult te gândești la abordarea acestei chestiuni, oricare ar fi intențiile tale, cum va privi Dumnezeu rezultatul? Cum va caracteriza El această chestiune? Dacă o caracterizează ca fiind perturbatoare, provocând o tulburare, distructivă, sau care ar duce la o pierdere în casa lui Dumnezeu, atunci acțiunile tale sunt rele. Dacă faptele tale rele sunt minore, ar putea conduce la mustrare, judecată, reproșuri și emondare, în vreme ce faptele rele mai grave ar putea duce la pedeapsă. Dacă nu reușești să acționezi pe baza adevărurilor-principii și, în schimb, înclini spre gândurile și punctele de vedere incorecte ale necredincioșilor, bazându-ți acțiunile pe aceste lucruri, atunci eforturile tale vor fi în zadar. Chiar dacă ai plătit un preț mare și ai depus mult efort, rezultatul tău final va fi tot în zadar. Cum vede Dumnezeu această chestiune? Cum o caracterizează? Cum o tratează? Cel puțin, faptele tale nu sunt bune, nu sunt mărturie pentru Dumnezeu sau nu-I aduc slavă, iar prețul pe care l-ai plătit și efortul mental pe care l-ai depus nu vor fi ținute minte; totul este în zadar. Înțelegi? (Da.) Înainte de a face orice, rezervă-ți puțin timp și gândește-te bine, ai mai multă părtășie cu ceilalți, caută să-ți clarifici principiile înainte de a acționa și nu o face impetuos sau impulsiv, condus de egoismul și de dorințele tale. Indiferent de final, în cele din urmă, va trebui să-l înduri singur și, indiferent de rezultat, va exista un verdict de la Dumnezeu. Dacă speri că acțiunile tale nu vor fi în zadar, că Dumnezeu Își va aminti de ele, sau, mai bine, că vor deveni fapte bune care Îl vor mulțumi, atunci ar trebui să cauți mai des principiile. În cazul în care nu-ți pasă de aceste lucruri și pentru tine nu contează dacă faptele tale sunt bune sau dacă Dumnezeu este mulțumit de ele și nu-ți pasă nici măcar dacă vei fi pedepsit, dar te gândești: „Nu contează, oricum nu voi fi capabil să văd sau să simt asta acum”, dacă ai aceste gânduri și puncte de vedere, atunci, când acționezi, nu vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Vei fi îndrăzneț, neînfrânat și nesăbuit, fără nicio grijă sau reținere față de nimic. Fără o inimă cu frică de Dumnezeu, este foarte posibil ca direcția în care vei merge când vei acționa să devieze. Conform naturii și instinctelor umane, rezultatul final va fi, probabil, că acțiunile tale nu numai că nu-L vor mulțumi pe Dumnezeu și nu vor fi ținute minte de El, dar vor deveni și perturbări, tulburări și fapte rele. Așadar, este evident care va fi finalul tău și cum vei fi tratat și gestionat de Dumnezeu. Prin urmare, înainte să faci orice, înainte să te ocupi de orice chestiune, ar trebui mai întâi să reflectezi asupra a ceea ce vrei, să te gândești bine care va fi rezultatul final al acestei chestiuni și abia atunci să acționezi. Așadar, ce implică această problemă? Atitudinea și principiile pe care le urmezi când faci ceva. Cea mai bună atitudine este să cauți principiile mai des și să nu-ți bazezi judecata pe propriile rațiuni, preferințe, intenții, dorințe sau interese imediate; în schimb, trebuie să cauți principiile, să te rogi și să cauți mai des înaintea lui Dumnezeu, discutând mai des chestiunile cu frații și surorile, având părtășie cu acei frați și surori care lucrează cu tine pentru a îndeplini îndatoriri și căutându-i. Înțelege corect principiile înainte să acționezi; nu acționa impulsiv, nu fi confuz. De ce crezi în Dumnezeu? N-o faci ca să capeți o masă, ca să treacă timpul, ca să ții pasul cu moda sau ca să-ți satisfaci nevoile spirituale. O faci pentru a fi mântuit. Așadar, cum poți fi mântuit? Când faci ceva, ar trebui să aibă legătură cu mântuirea, cu cerințele lui Dumnezeu și cu adevărul, nu-i așa?

Cu privire la subiectul renunțării la condiționarea din partea familiei, părtășia noastră anterioară a inclus reguli și diverse gânduri și puncte de vedere legate de comportament, care sunt gânduri condiționate în oameni de către familiile lor. Totuși, în afara faptului că familiile au diverse feluri de învățături și influențe față de oameni, în afară de acestea, mai există și alte condiționări. Cu alte cuvinte, condiționarea din partea familiei include mult mai mult decât doar condiționarea gândurilor. În afară de ceea ce tocmai am discutat, include și condiționarea tradițională, superstițioasă și religioasă, lucru despre care urmează să avem părtășie. Aceste chestiuni implică moduri de viață, datini, obiceiuri și detalii de zi cu zi ale vieții. În privința condiționării din partea familiei în viața cotidiană a oamenilor, vom îndrepta acum discuția spre tradiție. Care sunt câteva exemple de tradiții? De exemplu, o familie s-ar putea agăța de anumite particularități, zicale sau tabuuri legate de detaliile vieții cotidiene. Implică acest lucru tradiția? (Da.) Tradiția este într-o oarecare măsură conectată și legată de superstiție, așa că vom discuta despre amândouă, împreună. Unele aspecte din tradiție ar putea fi considerate superstiții și există lucruri în superstiții care nu sunt foarte tradiționale și sunt doar obiceiuri sau moduri de viață, care aparțin familiilor individuale sau grupurilor etnice. Să începem prin a explora ce implică tradițiile și superstițiile. Cunoașteți deja multe tradiții și superstiții, pentru că ele există în multe aspecte ale vieții voastre de zi cu zi. Haideți, enumerați câteva! (Ghicitul viitorului, cititul în palmă și tragerea la sorți.) Tragerea la sorți, ghicitul viitorului, cititul în palmă, cititul în trăsăturile feței, ghicitul după data nașterii și ședințele de spiritism – aceste lucruri nu se numesc superstiții; toate sunt activități superstițioase. Superstiția se referă la explicații specifice, existente în cadrul acestor activități. De exemplu, verificarea calendarului înainte de a ieși din casă, pentru a determina care activități sunt de bun augur sau care nu pentru ziua de astăzi, dacă toate activitățile sunt de rău augur, dacă mutarea, căsătoria și planificarea unei înmormântări sunt toate de rău augur, sau dacă toate activitățile sunt de bun augur astăzi – aceasta este superstiție. Înțelegi? (Da, înțeleg.) Mai dați câteva exemple. (Convingerea că dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru.) „Dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru” – ce este asta? (O superstiție.) Este o superstiție. Tot ce am menționat, ca ghicitul viitorului, tragerea la sorți, cititul în palmă etc, se încadrează în activități superstițioase. „Dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru” este o zicală specifică legată de o activitate superstițioasă. Este o superstiție. De unde provin aceste zicale? Practic, toate provin de la generațiile mai vârstnice. Unele sunt transmise de părinți, altele provin de la bunici, străbunici și așa mai departe. Altceva? (Dumnezeule, se pun și datinile de sărbători?) Da, se pun și ele: unele aparțin tradiției, în vreme ce altele sunt atât tradiții, cât și zicale superstițioase. Din sudul până în nordul Chinei și de la est la vest, există numeroase datini de sărbători. Gândiți-vă la o anumită datină de sărbători, de exemplu, din sudul Chinei: oamenii mănâncă adesea prăjituri din orez, în timpul Anului Nou Chinezesc. Ce simbolizează asta? De ce mănâncă oamenii prăjituri din orez? (Ei cred că, dacă mănâncă prăjituri din orez, asta le va aduce promovări, an de an.) Scopul este să se asigure că vor avea parte de promovări an de an. Cuvântul „promovare” este aici un omofon al cuvântului chinezesc pentru „prăjitură”. Așadar, scopul este să vă asigurați că veți fi promovați în fiecare an. Acum, a existat vreun an în care nu ați mâncat prăjituri din orez și nu ați fost promovați? Există cineva care este promovat în fiecare an pentru că mănâncă prăjituri de orez an de an? Chiar puteți fi „promovați”? Oamenii sunt conștienți că acest lucru nu duce neapărat la promovare, dar chiar dacă nu o face, cel puțin îi va feri de eșec. Așadar, trebuie să mănânce prăjiturile. Când le mănâncă, se simt în largul lor, în vreme ce atunci când nu le mănâncă, se simt neliniștiți. Acestea sunt superstiții și tradiții. Pe scurt, aceste obiceiuri și tradiții din familia ta au format o influență asupra ta, iar tu, fără să-ți dai seama, ai aprobat și ai acceptat într-o oarecare măsură aceste tradiții și obiceiuri; prin urmare, ai aprobat și ai acceptat și superstițiile sau gândurile și punctele de vedere pe care aceste tradiții le promovează. Când ajungi să locuiești singur, s-ar putea să continui aceste tradiții și obiceiuri. Este un lucru de netăgăduit. Acum, să discutăm despre câteva zicale legate de tradiții. Unii se implică frecvent în astfel de chestiuni: dacă cineva pleacă într-o călătorie lungă, ei îi fac găluște pentru drum și, când călătorul se întoarce, îi prepară tăiței. Nu este aceasta o tradiție? (Ba da.) Aceasta este o tradiție și o datină nescrisă. Să nu discutăm încă despre scopul ei. Mai întâi, să examinăm afirmația precisă pentru această acțiune. („Găluște când ieși, tăiței când intri.” Sau mai poți spune: „Găluște la plecare, tăiței la întoarcere.”) Ce înseamnă „Găluște la plecare, tăiței la întoarcere”? Adică, dacă cineva pleacă azi, trebuie să îi dai să mănânce găluște; care este semnificația acestui lucru? Găluștele au un înveliș, iar cuvântul „înveliș” sună similar cuvântului chinezesc pentru „a proteja”. Așadar, înseamnă să îi protejeze viața, să se asigure că nu are vreun accident după ce pleacă, să nu moară cât este plecat și că sigur se va întoarce. Semnifică o plecare în siguranță. „Găluște la plecare, tăiței la întoarcere” înseamnă că se va întoarce în siguranță și totul îi va merge bine – cam asta înseamnă. În general, anumite familii respectă această tradiție. Dacă un membru al familiei pleacă, familia îi pregătește găluște, iar atunci când se întoarce, îl servește cu tăiței. Indiferent dacă ești cel care mănâncă sau cel care prepară mâncarea, acest lucru se face pentru noroc, atât pentru prezent, cât și în viitor, pentru bunăstarea tuturor. Sunteți de acord că această tradiție este un lucru pozitiv și ceva ce oamenii ar trebui să facă și să continue în viețile lor? (Nu sunt de acord.) Câțiva frați și surori trebuie să plece, iar cel care se ocupă de mâncare le face găluște, lucru la care Eu spun: „Ce legătură are plecarea lor cu găluștele?” Iar el răspunde: „Păi, când cineva pleacă, trebuie să facem găluște.” Răspund: „Faci găluște când pleacă; atunci, ce faci dacă se întoarce?” Spune: „Când se întoarce, trebuie să mănânce tăiței.” Zic: „Asta e prima dată când aud asta. De unde provine această tradiție?” Răspunde: „Așa e în locul din care provin. Dacă cineva pleacă, îi facem găluște, iar când se întoarce, servim tăiței.” După asta, ce impresie a lăsat în inima Mea? M-am gândit: oamenii aceștia și-au pus credința în Dumnezeu, dar nu acționează după cuvintele Lui. În schimb, se bazează pe tradiție și pe ceea ce le-au transmis strămoșii. Cred că viața unui om poate fi protejată de învelișul unei găluște, că dacă unei persoane i se întâmplă ceva, asta nu e în mâinile lui Dumnezeu; e în mâini umane. Cred că, dacă învelesc o gălușcă, plecarea unei persoane se va face în siguranță și, dacă nu învelesc acea gălușcă, acea persoană nu va fi în siguranță și s-ar putea să moară undeva în călătorie și să nu se întoarcă niciodată. În gândurile și punctele lor de vedere, viața unei persoane este ca umplutura din interiorul unei găluște, cu aceeași valoare ca aceasta. Viețile lor nu se află în mâinile lui Dumnezeu și El nu este capabil să controleze destinul acelei persoane. Numai folosind învelișul unei găluște pot controla soarta unui om. Ce fel de oameni sunt ei? (Non-credincioși.) Sunt non-credincioși. Există mulți astfel de oameni în biserică. Ei nu consideră că asta este o superstiție. O privesc ca pe o parte din obiceiurile lor, un lucru pe care ar trebui să-l respecte în mod firesc, ca pe ceva pozitiv. Fac asta în mod deschis și se poartă ca și cum ar fi rezonabili și ar avea o bază pentru a face asta. Nu-i poți opri: dacă-i împiedici s-o facă, nu se simt în largul lor și spun: „Eu sunt cel care gătește. Cineva pleacă azi: dacă nu-i fac găluște, cine va fi responsabil dacă se întâmplă să moară? Oare nu va fi vina mea?” Cred că tradițiile strămoșilor lor sunt cele mai demne de încredere: „Dacă nu respecți tradițiile și încalci acest tabu, îți riști viața și s-ar putea să mori din cauza asta.” Nu este acesta punctul de vedere al unui non-credincios? (Ba da.) Mai pot oamenii accepta adevărul, când au astfel de gânduri și puncte de vedere adânc înrădăcinate în inimile lor? (Nu, nu pot.) Spui că Îl urmezi pe Dumnezeu, spui că ai credință că Dumnezeu este adevărul, dar unde este dovada? Spui, cu gura: „Cred că Dumnezeu este suveran și că destinul unei persoane se află în mâinile Lui.” Cu toate acestea, când cineva pleacă, te grăbești să-i faci găluște și, chiar dacă nu ai timp să cumperi carne, tot trebuie să faci găluște umplute cu legume – nici nu se pune problema să nu le faci. Oare aceste acțiuni și acest comportament sunt mărturii pentru Dumnezeu? Oare Îl slăvesc? (Nu.) În mod clar, nu. Sunt umilitoare pentru Dumnezeu și pentru numele Lui. Dacă accepți sau nu adevărul este o problemă minoră. Punctul cheie este că pretinzi că ai credință în Dumnezeu și-L urmezi, dar tot urmezi tradițiile pe care ți le-a insuflat Satana. În aceste chestiuni minore din viața ta cotidiană, urmezi cu strictețe gândurile și obiceiurile pe care ți le-au insuflat strămoșii tăi și nimeni nu le poate schimba. Oare ai atitudinea unui om care acceptă adevărul? Acest lucru este umilitor pentru Dumnezeu; înseamnă că Îl trădezi. Cine sunt strămoșii tăi? De unde au provenit tradițiile lor? Pe cine reprezintă aceste tradiții? Reprezintă ele adevărul? Reprezintă lucruri pozitive? Cine le-a inventat? Dumnezeu? El le furnizează oamenilor adevărul nu ca să le restabilească tradițiile, ci pentru a le aboli pe toate. Însă nu numai că refuzi să le abandonezi, ci le consideri a fi adevărul și un lucru pozitiv de respectat. Nu înseamnă că-ți dorești moartea? Nu înseamnă că te împotrivești deschis adevărului și lui Dumnezeu? (Ba da.) Înseamnă că vociferezi deschis împotriva lui Dumnezeu și I te opui. Unii ar putea spune: „Dar dacă nu fac găluște sau tăiței pentru frații și surorile mele, ci pentru membrii familiei mele? Când vor pleca, le voi face găluște, iar când se vor întoarce, le voi găti tăiței. E în regulă?” Credeți că e în regulă? Dar dacă spuneți asta: „Dacă înșel pe cineva, aceștia nu vor fi frații și surorile mele, ci membrii familiei. E în regulă?” Ar fi în regulă? (Nu, nu ar fi.) Nu contează care este destinatarul acțiunilor tale; contează ceea ce trăiești și dezvălui despre tine însuți și contează ce puncte de vedere respecți. Nu contează pe cine înșeli; contează care sunt acțiunile și principiile tale, nu-i așa? (Ba da, așa este.)