În afară de faptul că îi condiționează cu zicale precum „bărbații nu varsă lacrimi cu ușurință”, părinții le spun adesea băieților: „«Un cocoș bun nu se bate cu câinii; un bărbat bun nu se ceartă cu femeile»; nu te juca sau nu te certa cu fetele; nu coborî la nivelul lor; sunt fete și ar trebui să fii blând cu ele.” De ce ar trebui să fii blând cu ele? Dacă au greșit, nu ar trebui să fii blând cu ele sau să le răsfeți. Bărbații și femeile sunt egali. S-au născut și au fost crescute de mama și tata, la fel ca tine, deci de ce ar trebui să fii blând cu ele? Doar pentru că sunt femei? Ar trebui să fie pedepsite când greșesc, să fie educate în privința asta, să-și recunoască greșeala, să-și ceară scuze, să înțeleagă ce au făcut greșit și că nu ar trebui să repete aceeași greșeală, când mai întâlnesc astfel de chestiuni. Ar trebui să înveți cum să le ajuți, în loc să urmezi principiul „Un bărbat bun nu se ceartă cu femeile”, așa cum te-au învățat părinții să abordezi situația. Toți oamenii greșesc la un moment dat, atât bărbații, cât și femeile. Când o fac, ar trebui să-și recunoască greșelile și să se căiască. Atât bărbații, cât și femeile ar trebui să meargă pe calea corectă și să trăiască demn, în loc să respecte ceea ce au spus părinții lor: „Un cocoș bun nu se bate cu câinii; un bărbat bun nu se ceartă cu femeile”. Un bărbat bun nu se arată prin faptul că nu se ceartă cu femeile, nici prin faptul că nu coboară la nivelul lor. Vezi, părinții spun adesea: „Femeile au părul lung, dar sunt lipsite de perspicacitate. Nu au perspective de viitor, nu fi ca ele, nu te implica sau nu le da atenție.” Ce vrei să spui prin „nu le da atenție”? Problema principiilor trebuie să fie clarificată și explicată. Cine a greșit, cine a spus lucrul pozitiv sau negativ, a cui mențiune despre o cale a fost corectă – chestiunile care implică principiile, căile și comportamentul trebuie să fie clarificate. Nu estompa granița dintre bine și rău; chiar și pentru o femeie, se cuvine să faci lucrurile clare. Dacă o iei în considerare în mod serios, atunci ar trebui să-i spui adevărul pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă, s-o ajuți să meargă pe calea cea dreaptă, să nu-i faci pe plac și să nu eviți să te implici sau să clarifici lucrurile, doar pentru că e femeie. Și femeile ar trebui să trăiască demn și nu ar trebui să se răsfețe sau să refuze să fie rezonabile, doar pentru că bărbații fac compromisuri cu ele. Bărbații și femeile sunt diferiți doar prin prisma fiziologiei lor, dar în ochii lui Dumnezeu, identitatea și statutul lor sunt la fel. Toți sunt ființe create și, în afară de diferențele de gen, nu există multe lucruri care să-i deosebească. Toți experimentează corupție și împărtășesc aceleași principii de comportament. Standardele cerute de Dumnezeu sunt identice atât pentru bărbați, cât și pentru femei, fără distincție. Așadar, este adevărată învățătura părintească „Un bărbat bun nu se ceartă cu femeile”? (Nu.) Atunci care este abordarea corectă? Nu este vorba să te cerți, ci să-ți aliniezi principiile cu practica. Ce vor să spună părinții prin astfel de remarci? Nu cumva își favorizează fiii în detrimentul fiicelor? Par să spună: „Femeile au părul lung, dar sunt lipsite de perspicacitate. Sunt naive, iar intelectul lor este neglijabil. De ce să mai discuți cu ele? Nu ar înțelege. Așa cum este zicala: «Femeile cu sâni mari nu au minte, au părul lung, dar sunt lipsite de perspicacitate.» De ce te-ai deranja în privința femeilor sau te-ai implica?” Nu sunt femeile umane? Nu mântuiește Dumnezeu femeile? Nu le împărtășește adevărul sau nu le dă viață? Așa stau lucrurile? (Nu.) Dacă Dumnezeu nu face asta, dacă nu tratează femeile nedrept, atunci cum ar trebui să acționezi? Tratează femeile conform principiilor învățate de la Dumnezeu; să nu accepți gândurile părinților tăi sau să nu ai tendințe șoviniste! Deși oasele și mușchii tăi s-ar putea să fie mai rezistenți decât ai femeilor, s-ar putea să ai o constituție mai solidă și mai multă forță fizică, s-ar putea să consumi mai multă mâncare, totuși, firea ta coruptă, răzvrătirea și măsura în care nu înțelegi adevărul nu sunt diferite de ale femeilor. Abilitățile de viață la care excelezi s-ar putea să fie diferite de ale femeilor: ești priceput la electronice și mașinării, în vreme ce femeile se pricep la brodat, croitorie și cârpit. Poți face acele lucruri? În timp ce bărbații sunt constructori competenți, femeile sunt foarte pricepute la tratamente cosmetice. În timp ce bărbații pot manevra diverse mașinării și echipamente, nici femeile nu au lipsuri. Unde anume au femeile lipsuri? Toate comparațiile de tipul acesta nu au sens. Ideea principală, aici, este să renunți la șovinism. Nu accepta gânduri precum „Un bărbat bun nu se ceartă cu femeile”; lucrurile pe care le spun părinții tăi nu sunt adevărul, ele îți dăunează. Nu spune niciodată aceste lucruri care sunt degradante pentru femei – acest lucru contravine flagrant rațiunii și bunei-cuviințe. Ce fel de problemă este aceea de a nu respecta femeile? Oamenii care fac astfel de lucruri au măcar umanitate? (Nu au.) Sunt lipsiți de umanitate. Dacă nu respecți femeile, amintește-ți că mama ta, ambele bunici și surorile tale sunt toate femei. Sunt dispuse să accepte o asemenea lipsă de respect? Anumite mame chiar le spun fiilor lor: „Un bărbat bun nu se ceartă cu femeile”. Nu sunt aceste mame niște neroade? Astfel de mame sunt naive și, fiind ele însele femei, își diminuează propria valoare; în mod clar, sunt niște toante care nu au idee ce spun. Afirmația „Un bărbat bun nu se ceartă cu femeile” contravine flagrant rațiunii și bunei-cuviințe. Dumnezeu nu a definit niciodată femeile în felul acesta și nici nu a admonestat niciodată bărbații, spunând: „Femeile sunt fragile, ele au părul lung, dar sunt lipsite de perspicacitate și le lipsește chiar și bunul simț. Nu te certa cu ele. Chiar dacă o faci, vei fi incapabil să rezolvi lucrurile în mod clar. În toate, fii iertător și fă-le pe plac, nu te implica; oamenii ar trebui să fie deschiși la minte și înțelegători.” A spus vreodată Dumnezeu astfel de lucruri? (Nu.) De vreme ce Dumnezeu nu a spus niciodată astfel de lucruri, nu le face sau nu privi femeile din asemenea puncte de vedere. Aceasta este discriminare și lipsă de respect față de femei. Poți să intervii acolo unde femeilor le lipsesc abilitățile necesare, dar ai nevoie și ca ele să facă la fel acolo unde îți lipsesc ție abilitățile. Dependența și completarea reciprocă este punctul de vedere corect. De ce este acesta punctul de vedere corect? Pentru că punctele forte ale bărbaților și ale femeilor sunt predestinate de Dumnezeu. Ce gânduri și puncte de vedere ar trebui să adopți ca să abordezi faptul că punctele forte ale bărbaților și ale femeilor sunt predestinate de Dumnezeu? Trebuie să vă completați – acesta este principiul de practică. Bărbații nu ar trebui să discrimineze femeile, iar femeile nu ar trebui să fie prea respectuoase față de bărbați, gândindu-se: „În sfârșit, avem un frate în biserică, un sprijin real. Acum, biserica noastră este completă, există cineva care să ne susțină și să se ocupe de lucruri în numele nostru, să preia frâiele pentru noi.” Ești inferioară? Îți pui credința în bărbați? Dacă o biserică ar fi formată numai din surori, asta ar însemna că nu mai ai credință în Dumnezeu? Că nu poți fi mântuită sau nu poți înțelege adevărul? Când cineva face comentariul nepoliticos: „De ce nu are biserica ta frați?”, te simți ca și cum ți-ar fi fost străpunsă inima și spui: „Nu mai deschide discuția, este singurul neajuns al bisericii noastre. Nu vrem să subliniezi asta; ai atins singurul nostru regret” și te rogi: „Dumnezeule, când vei pregăti un frate pentru biserica noastră?” Este biserica susținută de frați? Nu poate sta în picioare fără frați? A spus vreodată Dumnezeu acest lucru? (Nu, n-a spus asta.) Dumnezeu n-a spus asta niciodată și nici n-a zis că o biserică trebuie să aibă ambele genuri, înainte să poată fi fondată, sau că nu poate fi fondată cu un singur gen. A spus vreodată asta? (Nu.) Toate acestea sunt consecințe ale șovinismului condiționat de familie. Te bazezi pe bărbați pentru toate și, imediat ce se întâmplă ceva, spui: „Trebuie să aștept să discut cu soțul meu, când se va întoarce”, sau „Frații din biserica noastră au fost ocupați în ultimul timp, deci nimeni nu preia controlul ca să se ocupe de chestiunea aceasta”. Atunci ce scop au femeile? Ești incapabilă să te ocupi de aceste sarcini? Nu ai gură sau picioare? Nu-ți lipsește nimic: înțelegi adevărurile-principii și ar trebui să acționezi în consecință. Bărbații nu sunt șefii tăi și nici stăpânii tăi; sunt doar oameni obișnuiți, membri ai omenirii corupte. În tot ceea ce faci, învață să te bazezi pe Dumnezeu și pe cuvintele Lui. Aceasta este principiul și calea pe care ar trebui să o urmezi, în loc să depinzi de orice altă persoană. Deși nu pledez pentru șovinism, sigur că fac asta nu ca să înalț drepturile femeilor sau ca să le apăr, ci ca să ajut oamenii să înțeleagă o fațetă a adevărului. Care fațetă a adevărului? Aceea că zicala insuflată de părinții tăi, „Un bărbat bun nu se ceartă cu femeile” este incorectă; insuflă și îndrumă un gând greșit. Nu ar trebui să fii condus de acest gând și punct de vedere în rolul tău de bărbat sau în felul în care tratezi femeile. Acesta este un aspect al adevărului pe care ar trebui să-l înțelegi. Nu te gândi mereu: „Sunt bărbat, ar trebui să privesc problemele din perspectiva unui bărbat, ar trebui să le respect pe aceste surori și să le protejez, să le tolerez și să le iert din poziția unui bărbat, nu să mă implic cu vreuna dintre ele. Dacă o soră vrea să candideze pentru alegerea unui conducător în biserică, o voi trata cu politețe și o voi lăsa să conducă.” Pe ce bază? Doar pentru că ești bărbat, crezi că ești înțelegător? Poți fi tolerant cu ele? Nu poți fi tolerant nici cu tine însuți. Conducerea bisericii ar trebui să fie determinată de cel care este potrivit pentru acest rol. Dacă frații și surorile te aleg pe tine, se cuvine să duci această povară. Este atât responsabilitatea, cât și datoria ta. De ce refuzi atât de ușor? Ca să arăți cât ești de nobil? Este acesta principiul de practică? Este conform adevărului? (Nu este.) E greșit să refuzi și e greșit să lupți pentru asta; așadar, care este modul corect de a acționa? Modul corect este să-ți bazezi acțiunile pe cuvintele lui Dumnezeu și să iei adevărul drept criteriu. Părinții te-au învățat că „Un bărbat bun nu se ceartă cu femeile”. Câți ani ați trăit cu acest gând și punct de vedere șovin? Mulți oameni gândesc: „Spălatul și cârpitul sunt treburi de femeie. Să se ocupe femeile de ele. Mă exasperează când trebuie să fac aceste sarcini; mă simt mai puțin bărbat.” Așadar, ce se întâmplă dacă faci treburile astea? Nu mai ești bărbat? Unii oameni spun: „Hainele mi-au fost mereu spălate de mama, sora sau bunica mea. N-am făcut niciodată «treburi de femeie».” Acum, îți îndeplinești datoria și trebuie să fii independent. Asta ar trebui să faci; este ceea ce le cere Dumnezeu oamenilor. O vei face? (Da.) Dacă inima ta este potrivnică, nu ești dispus și te gândești mereu la mama ta ca urmare a acestei chestiuni, atunci chiar că nu ești bun de nimic. Bărbații au aceste gânduri șovine și desconsideră anumite sarcini, cum ar fi îngrijirea copiilor, aranjarea casei, spălatul rufelor și curățenia. Unii au tendințe șovine puternice și disprețuiesc aceste treburi casnice, nu sunt dispuși să le facă sau, dacă le fac, nu au tragere de inimă, temându-se că vor fi desconsiderați. Se gândesc: „Dacă fac mereu aceste treburi casnice, nu voi deveni un efeminat?” De ce gând și punct de vedere este guvernat acest lucru? Nu există o problemă în gândirea lor? (Ba da, există.) Gândul lor este problematic. Uită-te la anumite regiuni unde bărbații poartă mereu șorțuri și gătesc. Când femeia se întoarce acasă de la serviciu, bărbatul îi servește mâncarea, spunând: „Poftim, mănâncă ceva. E foarte gustos; ți-am gătit toate mâncărurile favorite azi.” Femeia servește, pe drept, mâncarea gata făcută, iar bărbatul o pregătește pe drept, fără să se simtă vreodată ca o gospodină. Odată ce iese din casă și-și scoate șorțul, oare nu este tot bărbat? În anumite regiuni, unde șovinismul este foarte puternic, ei sunt, fără îndoială, răsfățați de condiționarea și influența din partea familiei. Această condiționare i-a salvat sau le-a făcut rău? (Le-a făcut rău.) Le-a fost dăunătoare. Unii bărbați de treizeci, patruzeci sau chiar cincizeci de ani nu-și pot spăla singuri șosetele. Poartă un maiou jumătate de lună, este deja murdar, dar nu vor să-l spele; nu știu cum să-l spele, câtă apă și cât detergent să folosească și cum să-l curețe. Pur și simplu, îl poartă așa și-și spun: „Pe viitor, o voi pune pe mama sau pe soția mea să-mi cumpere mai multe maiouri și șosete, ca să le pot spăla o dată la două luni. Ar fi grozav să fie șanse ca mama sau soția mea să vină să mi le spele!” Esența aversiunii lor față de astfel de sarcini are o anumită legătură cu educația pe care au primit-o de la familia și părinții lor. Gândurile și punctele de vedere pe care părinții le insuflă tratează cele mai de bază și mai simple reguli de viață, precum și anumite păreri incorecte despre oameni. Rezumând, toate acestea constituie condiționarea din partea familiei asupra gândurilor oamenilor. Indiferent de impactul pe care-l au asupra vieții unui om, de-a lungul credinței lui în Dumnezeu și existenței lui, sau de câte necazuri și inconveniente provoacă, în mod intrinsec, au o anumită legătură cu educația ideologică a părinților. Dacă acum ești adult și ai trăit mulți ani conform acestor gânduri și puncte de vedere, atunci ele nu se vor schimba peste noapte – este nevoie de timp. Dacă aceste gânduri și puncte de vedere au legătură cu îndeplinirea datoriei sau cu principiile de comportare și relaționare cu lumea, și dacă urmărești adevărul, ar trebui să te străduiești să schimbi aceste probleme și să pătrunzi în adevărul-realitate, cât mai curând posibil. Dacă se referă numai la aspectele vieții personale a omului, ar fi mai bine dacă ai fi dispus să te schimbi. Dacă nu poți realiza acest lucru, dacă pare prea solicitant sau dificil, sau chiar ești deja obișnuit cu acest mod de viață și nu te poți schimba, atunci nu te forțează nimeni. Doar subliniez aceste lucruri ca să știi ce este corect și ce este greșit. Cât despre problemele cu stilul de viață personal, evaluează-le singur – nu vom forța chestiunea. Cât privește cât de des îți speli șosetele și dacă le cârpești sau le arunci când se rup, asta-i treaba ta. Ia-te după circumstanțe – nu vom stabili reguli specifice.

În anumite familii, din cauza trecutului lor privilegiat, părinții le spun adesea copiilor: „Când te duci în oraș, amintește-ți descendența ta și cine îți sunt strămoșii. În grupurile sociale, ar trebui să acționezi într-un mod care aduce onoare și glorie numelui familiei noastre. Să nu pătezi niciodată reputația strămoșilor noștri. Amintește-ți mereu învățăturile lor și nu ne face de râs neamul. Dacă, într-o zi, faci o greșeală, oamenii vor spune: «Nu provii dintr-o familie remarcabilă și respectabilă? Cum ai putut să faci așa ceva?» Vor râde de tine, dar nu doar de tine, ci de întreaga noastră familie. În acel caz, ai mânji numele familiei noastre și ne-ai face de rușine strămoșii, lucru care este inacceptabil.” Unii părinți le spun, de asemenea, copiilor: „Țara noastră este o națiune măreață și o civilizație antică. Nu am ajuns ușor la acest nivel de trai, așa că prețuiește-l. Mai ales când ești în străinătate, trebuie să câștigi glorie și onoare pentru poporul chinez. Nu face nimic care ar putea să ne dezonoreze națiunea sau să afecteze reputația poporului chinez.” Pe de o parte, părinții îți spun să câștigi glorie și onoare pentru familia și strămoșii lor și, pe de altă parte, pentru națiunea și etnia ta, îndemnându-te să nu-ți faci țara de ocară. De la o vârstă fragedă, copiii sunt educați în această manieră de părinții lor, iar când merg la școală, profesorii lor îi educă în același fel, spunând: „Câștigă glorie pentru clasa, școala, orașul și țara noastră. Nu lăsa străinii să ne ia în râs, spunând că ne lipsește calibrul sau că avem caractere slabe.” Unii oameni din biserică spun chiar și: „Noi, chinezii, am crezut primii. Când interacționăm cu frați și surori străine, ar trebui să câștigăm glorie pentru poporul chinez și să-i susținem reputația.” Toate aceste zicale sunt direct legate de lucrurile pe care familiile le insuflă oamenilor. Este corectă o astfel de insuflare? (Nu, nu este.) De ce nu? Ce glorie caută ei? Are vreun folos să caute o asemenea glorie? (Nu, nu are.) A fost un incident în care un individ din China de Nord-Est vizita diferite biserici; a luat 10000 de yuani din jertfele bisericii și a fugit înapoi acasă, pentru a-și trăi viața. Când frații și surorile din Nord-Est au aflat, unii au spus: „Acest individ este detestabil! A îndrăznit chiar să ia banii din jertfa bisericii. A mânjit complet reputația oamenilor din Nord-Est! Dacă îl vom mai întâlni vreodată, ar trebui să-i dăm o lecție!” După acest incident, oamenii din Nord-Est au simțit că parcă-și pierduseră onoarea. Ori de câte ori vorbeau în preajma fraților și surorilor din alte provincii, nu îndrăzneau să amintească această chestiune. Se simțeau rușinați și le era teamă că alții ar putea spune: „Cutare individ din regiunea voastră de Nord-Est a fugit cu banii din jertfa bisericii.” Le era teamă să nu vorbească alții despre asta și nu îndrăzneau să amintească acest lucru. Este corect acest comportament? (Nu, nu este.) De ce este greșit? (Cine ia banii din jertfe nu are nicio legătură cu alții; fiecare se reprezintă pe sine.) Așa este. Faptul că acel om a luat banii din jertfe este treaba lui. Dacă l-ai fi descoperit și l-ai fi oprit, recuperând astfel pierderea suferită de casa lui Dumnezeu și apărându-i interesele, ți-ai fi îndeplinit responsabilitatea. Dacă nu ai avut șansa de a preveni acest lucru și nu ai putut recupera pierderea, atunci ar fi trebuit să recunoști ce fel de ticălos este, să te admonestezi, să te rogi lui Dumnezeu să te apere de un astfel de incident și să te asiguri că nu vei cădea într-o ispită similară. Ar trebui să abordezi corect problema. Deși este din regiunea ta, acțiunile lui îl reprezintă doar pe el, ca individ. Nu e ca și cum oamenii din acea regiune l-au învățat sau l-au încurajat să acționeze așa. Nu are nicio legătură cu nimeni altcineva. Ceilalți ar putea fi cel mult răspunzători pentru supraveghere sau îndrumare inadecvată, dar nimeni nu este obligat să suporte consecințele faptei sale rele. A acționat împotriva lui Dumnezeu și a ofensat decretele administrative, nimeni altcineva nu este obligat să suporte consecințele pentru el. Reputația lui rea este treaba lui. În plus, această chestiune nu este despre a fi umilit sau a câștiga glorie; se referă la natura-esență a unui om și la calea pe care a urmat-o. Se poate spune doar că, inițial, oamenii nu au reușit să-i discearnă adevăratul caracter, dar, după acest incident, toți l-au văzut așa cum este. Asta nu are nicio legătură cu reputația sau demnitatea altor frați sau surori din acea regiune. Dacă simți că, pentru că este din aceeași regiune ca tine, te-a făcut de rușine, atunci o astfel de părere și înțelegere este complet greșită. Casa lui Dumnezeu nu pedepsește niciodată o întreagă familie pentru păcatele unei singure persoane; Dumnezeu privește fiecare individ ca pe o entitate separată. Indiferent de unde provii, chiar dacă ești din aceeași familie sau din aceiași părinți, Dumnezeu vede fiecare persoană ca pe o entitate unică. Dumnezeu nu implică niciodată un individ înrudit, din cauza greșelilor unei singure persoane. Acesta este principiul și este în conformitate cu adevărul. Cu toate acestea, dacă te gândești că greșelile cuiva din regiunea ta îți afectează reputația și te implică și pe tine, atunci asta se datorează înțelegerii tale greșite și nu are nicio legătură cu adevărul. Prin urmare, când părinții îți spun: „Câștigă glorie pentru țara, familia sau numele nostru”, este acest lucru corect? (Nu.) De ce nu? Cu care frază are în comun aceeași natură? Nu are aceeași natură ca gândul pe care l-am discutat mai înainte, și anume: „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”? În viața unui om, să facă fapte pozitive, să meargă pe calea cea dreaptă, să accepte lucruri pozitive și adevărul – niciunul dintre aceste lucruri nu se face pentru lauda lui. În schimb, oamenii ar trebui să se comporte în felul următor: aceasta este responsabilitatea lor, calea pe care ar trebui să meargă și datoria lor. Să meargă pe calea cea dreaptă, să accepte lucruri pozitive și adevărul și să se supună lui Dumnezeu sunt obligația și datoria oamenilor. Sunt și de dragul obținerii mântuirii, nu pentru a dobândi onoare pentru tine sau pentru Dumnezeu, nu, desigur, pentru a dobândi onoare pentru oamenii din țara ta și, cu siguranță, nu pentru un anumit nume, o anumită rasă sau un anumit clan. Nu vei fi mântuit ca să câștigi glorie pentru oamenii din țara ta și, cu siguranță, nu ca să câștigi glorie pentru familia ta. Ideea de „a câștiga glorie” este doar o teorie. Mântuirea ta nu are nimic de-a face cu acei oameni. Ce beneficiu pot obține ei din mântuirea ta? Dacă primești mântuirea, ce pot câștiga ei din asta? Nu urmăresc calea corectă, iar Dumnezeu, cu firea Lui dreaptă, îi va trata corespunzător. Îi va trata așa cum se cuvine să-i trateze. Ce le aduce această așa-zisă „câștigare a gloriei”? Nu are nicio legătură cu ei. Accepți consecințele pentru calea pe care o urmezi, iar ei acceptă consecințele pentru propria cale. Dumnezeu tratează fiecare individ conform firii Lui drepte. Să câștige glorie pentru națiunea, familia sau numele său nu este responsabilitatea unui singur individ. Firește, nu ar trebui să fii singur răspunzător și, de fapt, nu poți. Ascensiunea sau declinul unei familii sau unui clan, cursul și soarta lor nu au nicio legătură cu faptul că le câștigi glorie. Și, bineînțeles, nu au nicio legătură cu calea pe care o urmezi. Dacă te porți bine și ești capabil să te supui lui Dumnezeu, asta nu este ca să câștigi glorie pentru ele sau să le faci cinste și nici ca să ceri vreo recompensă de la Dumnezeu, în numele lor, sau să le asiguri vreo scutire de pedeapsă. Ascensiunea, declinul și soarta lor nu au nicio legătură cu tine. Mai ales dacă se simt sau nu onorați și dacă le câștigi sau nu glorie – aceste lucruri nu au nicio relevanță pentru tine. Nu le poți duce pe umeri și nu ai nicio responsabilitate sau obligație să o faci. Prin urmare, când părinții îți spun: „Trebuie să câștigi glorie pentru națiunea, familia sau numele nostru și nu trebuie să pătezi reputația strămoșilor noștri sau să-i lași pe alții să ne critice pe la spate”, aceste cuvinte servesc numai pentru a pune presiune psihologică negativă asupra ta. Nu te poți ridica la nivelul lor și nici nu ai vreo obligație să o faci. De ce? Pentru că Dumnezeu îți cere numai să-ți îndeplinești, înaintea Lui, datoria de ființă creată. Nu-ți cere să faci nimic sau să ai vreo obligație față de țara, familia sau numele tău. Prin urmare, să câștigi glorie pentru țara sau familia ta, sau să câștigi glorie și onoare sau să faci orice pentru numele tău nu este obligația ta. Nu are nicio legătură cu tine. Soarta lor este numai în mâinile lui Dumnezeu și tu nu trebuie să pui umărul la nicio povară. Dacă faci vreo greșeală, nu ar trebui să te simți vinovat față de ei. Dacă faci fapte bune, nu ar trebui să ai mentalitatea că ai fost norocos sau să crezi că ai câștigat glorie pentru țara, familia sau numele tău. Nu te bucura de aceste lucruri. Și dacă dai greș, să nu-ți fie frică sau să nu fii împovărat de mâhnire. Nu te învinovăți. Pentru că nu are deloc legătură cu tine. Nici să nu te gândești la asta – atât e de simplu. Așadar, în ceea ce privește diferitele naționalități ale oamenilor, chinezii sunt aleși de Dumnezeu; ei vin înaintea Lui și sunt ființe create. Occidentalii vin înaintea lui Dumnezeu și sunt și ei ființe create. Asiaticii, europenii, nord și sud americanii, cei din Oceania și africanii vin înaintea lui Dumnezeu și Îi acceptă lucrarea și sunt și ei ființele Sale create. Indiferent din ce țară este o persoană, singurul lucru pe care ar trebui să-l facă este să-și îndeplinească datoria de ființă creată, să accepte cuvintele lui Dumnezeu, să se supună lor și să obțină mântuirea. Nu ar trebui să formeze diverse clanuri pe baza naționalității lor, împărțindu-se în grupuri sau rase. Tot ceea ce are gloria rasială drept obiectiv al străduinței sale sau drept principiu fundamental este greșit. Aceasta nu este calea pe care ar trebui să meargă oamenii și este un fenomen care nu ar trebui să apară în cadrul bisericii. Va veni o zi, pe măsură ce oamenii din țări diferite interacționează mai mult și au acces la o zonă mai largă a globului, când un asiatic ar putea întâlni un european, un european ar putea întâlni un american, iar un american ar putea intra în contact cu un asiatic sau un african etc. Când diferite rase se adună laolaltă, dacă există grupuri formate pe baza rasei, toate năzuind la propria glorie rasială și făcând lucruri pentru rasa lor, ce va începe să înfrunte biserica? Va înfrunta diviziunea. Acesta este un lucru detestat și condamnat de Dumnezeu. Oricine face asta este blestemat, oricine acționează în felul acesta este un slujitor al Satanei și oricine acționează într-o asemenea manieră va fi un obiect al pedepsei. De ce va fi pedepsit? Pentru că aceasta este o încălcare a decretelor administrative. Să nu faci asta niciodată! Dacă poți acționa în felul acesta, asta dovedește că nu ai renunțat la acest aspect al condiționării din partea părinților tăi. Nu ai acceptat identitatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, aceea de ființă creată, și te vezi tot ca un chinez, sau ca o persoană albă, neagră sau mulatră – ca un om dintr-o rasă diferită, cu un nume sau o naționalitate diferită. Dacă vrei să aduci glorie națiunii, rasei sau familiei tale și acționezi cu acel gând în minte, consecințele vor fi groaznice. Astăzi, aici, declarăm solemn și clarificăm cu seriozitate această chestiune. Dacă, într-o zi, oricine se împotrivește acestui aspect al decretelor administrative, va suporta consecințele. Să nu te plângi atunci, spunând: „Nu mi-ai spus, nu am știut, nu am înțeles.” Îți cunoști de mult timp identitatea de ființă creată, totuși încă poți acționa în felul acesta: asta înseamnă că nu ai fost ignorant, ci ai făcut-o în mod deliberat, comițând ofensa în cunoștință de cauză. Ar trebui să fii pedepsit. Consecințele încălcării decretelor administrative sunt de neînchipuit. Înțelegeți? (Da, înțelegem.)

Unii părinți le spun copiilor: „Oriunde mergem, nu trebuie să ne uităm rădăcinile. Nu putem uita unde ne-am născut și am fost crescuți, sau cine suntem. Oriunde mergi, când îi întâlnești pe concetățenii tăi, ar trebui să ai grijă de ei. Când alegi conducători sau supraveghetori de biserică, pune-i pe primul loc pe cei din orașul tău natal. Când biserica are vreun beneficiu material, lasă-i mai întâi pe cei din orașul tău natal să se bucure de el. Dacă alegi membrii unui grup, alege-i întâi pe cei din orașul tău natal. Când concetățenii lucrează împreună, împărtășiți aceeași limbă și sunteți familiari între voi.” Cum se numește acest lucru? „Când se întâlnesc concetățenii, ei au lacrimi în ochi.” Mai este și zicala: „Unchii și mătușile sunt rude, generație după generație: chiar dacă oasele sunt rupte, tendoanele încă sunt legate.” Unii, din cauza învățăturilor de la părinții sau bătrânii lor, cum aud că cineva vine din aceeași provincie sau din același oraș, sau dacă îl aud vorbind cu accentul din orașul lor natal, îl plac foarte mult. Mănâncă împreună, stau împreună la adunări și fac totul împreună. Sunt foarte apropiați. Unii, după ce întâlnesc un concetățean, ar putea zice: „Știi ce se spune, «Când se întâlnesc concetățenii, ei au lacrimi în ochi». Când întâlnesc un concetățean, mă simt apropiat de el: când te-am întâlnit, am simțit că ești parte din familie.” Au mare grijă de concetățenii lor. Dacă aceștia întâmpină dificultăți în viață sau în lucrare, sau dacă sunt bolnavi, au mare grijă de ei. E bine așa? (Nu, nu este.) De ce nu este bine? (Dacă tratezi oamenii așa, îți lipsesc principiile.) Este o lipsă de principii, iar această persoană este confuză. Arată afecțiune oricui este un concetățean, dar ce sunt concetățenii? Sunt ei oameni buni? Sunt frați și surori adevărate? Faptul că îi promovezi este în conformitate cu principiile? Faptul că îi recomanzi este conform principiilor? Sunt potriviți pentru acea slujbă? Este corectă grija și apropierea ta față de ei? Este conform adevărului și principiilor? Dacă nu, atunci ceea ce faci pentru ei este nepotrivit și este un lucru detestat de Dumnezeu. Înțelegi? (Înțeleg.) Prin urmare, când părinții îți spun: „Ai grijă de concetățenii tăi când îi întâlnești”, asta e o aberație, nu ar trebui să îi dai atenție și ar trebui s-o ignori. Pe viitor, dacă părinții te întreabă: „Acel concetățean al nostru este în aceeași biserică în care ești tu. Ai avut grijă de el?”, cum ar trebui să răspunzi? (În casa lui Dumnezeu, îi tratăm pe toți în mod egal.) Ar trebui să spui: „Nu sunt obligat să fac asta. Lasă concetățeanul, n-aș avea grijă nici de voi, dacă v-ați opune lui Dumnezeu.” Există oameni care sunt profund influențați de aceste feluri de noțiuni tradiționale ale familiei. De îndată ce întâlnesc pe cineva care este oarecum înrudit cu ei, sau are același nume de familie, sau aparține aceluiași clan, nu-l pot ocoli. Imediat ce aud că o persoană are același nume de familie ca ei, spun: „Vai de mine, suntem toți ca în familie aici! Pe baza poziției mele actuale în familie, ar trebui să-i spun strămătușă. Comparativ cu ea, sunt unul dintre nepoți.” Își spun de bunăvoie nepoți, iar când o văd, nu îndrăznesc să i se adreseze cu „soră” sau cu orice altceva; îi spun mereu „strămătușă”. Când unii oameni întâlnesc pe cineva cu același nume de familie, se simt foarte apropiați de el, indiferent ce fel de persoană este. Este în regulă? (Nu.) Unele familii, mai ales, au o tradiție de a avea o grijă specială de cei care sunt din același clan și sunt adesea amabile cu ei și interacționează strâns cu acești oameni. Prin urmare, se pare că locuința lor este mereu plină de oameni și de activitate, iar familia pare deosebit de însuflețită și prosperă. Când se întâmplă ceva, rudele îndepărtate vin toate să le dea o mână de ajutor, oferindu-le sfaturi și sugestii. Influențați de această cultură a familiei, unii simt că, dacă se comportă în felul acesta, e bine; cel puțin, nu sunt izolați sau singuri și au oameni care să-i ajute când se întâmplă ceva. Ce noțiuni au alți oameni? „Ca să trăiești printre oameni, trebuie să fii agreabil”. Deși această zicală este greu de explicat, toată lumea îi poate înțelege sensul. „Omul trebuie să aibă sentimente umane. Se mai poate numi om dacă nu are sentimente umane? Dacă ești mereu serios și zelos, dacă ești mereu preocupat de principii și atitudini, în cele din urmă, vei rămâne fără rude sau prieteni. Trebuie să ai sentimente umane când trăiești în grupuri sociale. Oamenii care nu au nicio legătură cu numele nostru de familie sunt altă poveste, dar între cei cu același nume sau din același clan, nu sunt toți apropiați? Nu poți părăsi pe niciunul dintre ei. Când înfrunți chestiuni precum boala, căsătoria, înmormântările, sau alte evenimente majore și minore, nu ai nevoie de cineva cu care să discuți? Când cumperi o casă, o mașină, sau pământ, oricine îți poate da o mână de ajutor. Nu poți părăsi acești oameni; trebuie să te bazezi pe ei în viață.” Deoarece ești profund influențat de această cultură familială, atunci când ești în oraș și mai ales în biserică, și vezi pe cineva din același clan, în mod inconștient, gravitezi spre el, plăcându-l în mod deosebit, adesea oferindu-i grijă și tratament special și înțelegându-te cu el într-o manieră aparte. Chiar și atunci când greșește, ești adesea îngăduitor cu el. Pe cei care nu-ți sunt rude de sânge îi tratezi cu imparțialitate. Dar față de cei din clanul tău, tinzi să fii protector și să-i favorizezi, ceea ce, în termeni simpli, se numește „să fii părtinitor cu rudele”. Unii oameni sunt adesea ghidați de aceste gânduri, fără să trateze oamenii sau să se ocupe de chestiunile din viață pe baza principiilor învățate de la Dumnezeu, ci pe baza influenței culturii familiale. Nu este un lucru greșit? (Ba da.) De exemplu, cineva cu numele Zhang s-ar putea adresa unei alte persoane cu același nume de familie, care este cu câțiva ani mai în vârstă, cu „soră mai mare”. Alții ar putea crede că sunt surori adevărate, dar de fapt, sunt persoane neînrudite, care au același nume de familie, dar nicio relație de sânge. De ce i se adresează așa? Este influența culturii familiale. Oriunde merg, cele două sunt inseparabile, ea împarte totul cu „sora ei mai mare” și nu cu cei din afară. De ce? „Pentru că este o Zhang, exact ca mine. Suntem rude. Trebuie să-i spun totul. Dacă nu ei, atunci cui? Dacă n-aș avea încredere în familia mea, ci m-aș încrede în străini, oare n-ar fi o prostie? Din orice perspectivă, străinii nu sunt de încredere; doar familia este.” Când se aleg conducătorii de biserică, o alege pe ea, iar când oamenii întreabă: „De ce ai ales-o pe ea?”, spune: „Pentru că are același nume de familie ca mine. N-ar fi împotriva rațiunii și decenței să n-o aleg? Dacă n-aș fi ales-o, aș mai fi om?” Oricând are biserica beneficii materiale sau lucruri bune de oferit, se gândește mai întâi la ea. „De ce te-ai gândit mai întâi la ea?” „Pentru că are același nume de familie ca mine, face parte din familia mea. Dacă n-aș avea eu grijă de ea, cine ar face-o? Oare aș mai fi om, dacă n-aș avea acest sentiment uman de bază?” Indiferent dacă aceste lucruri provin din sentimente sau din motive egoiste, pe scurt, dacă ești influențat și condiționat de aceste gânduri din partea familiei tale, ar trebui să te întorci imediat și să nu te mai comporți, să nu mai abordezi lucrurile și să nu mai tratezi oamenii folosind aceste metode. Oricât de înguste sau de vaste ar fi aceste metode, ele nu sunt principiile și metodele pe care le-ai învățat de la Dumnezeu. Acestea sunt cel puțin gânduri și puncte de vedere la care se cuvine să renunți. Pe scurt, ar trebui să renunți la orice condiționare din partea familiei care nu este conform principiilor învățate de la Dumnezeu. Nu ar trebui să-i tratezi pe ceilalți sau să interacționezi cu ei folosind aceste metode și nici nu ar trebui să gestionezi lucrurile în felul acesta. Unii ar putea spune: „Dacă nu gestionez lucrurile în felul acesta, nu voi ști deloc cum să le gestionez.” Asta e ușor de rezolvat. Cuvintele lui Dumnezeu oferă principii pentru gestionarea diverselor chestiuni. Dacă nu poți găsi o cale de practică în cuvintele lui Dumnezeu, caută un frate sau o soră care înțelege acest adevăr și întreabă-l. El îți va clarifica lucrurile, ca să înțelegi. Acestea sunt lucrurile la care oamenii ar trebui să renunțe, când este vorba de tratarea problemelor legate de clan, nume de familie și obiceiurile lumii.