Ultima dată, am avut părtășie despre chestiuni care implică familia, în cadrul subiectului mai larg al renunțării la lucrurile urmărite de oameni, la idealurile și dorințele lor – despre care secțiune a acestui subiect al familiei a fost vorba în părtășia noastră? (Ultima dată, Dumnezeu a avut părtășie despre câteva zicale, care provin din condiționarea din partea familiei, precum: „Dintre oricare trei oameni care merg împreună, cel puțin unul îmi poate fi profesor”, „Dacă vrei să pari demn când te privește lumea, trebuie să suferi când nu te vede nimeni”, „Așa cum un gard are nevoie de sprijinul a trei țăruși, un om competent are nevoie de sprijinul altor trei oameni”, „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră, în vreme ce un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg”, „Fiicele ar trebui crescute asemenea copiilor bogați, iar fiii asemenea copiilor săraci”, „Oamenii nu au nevoie de un IQ mare, ci doar de un EQ mare”, „Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul” și „Părintele are întotdeauna dreptate”. În total, au fost discutate aceste opt zicale.) Am avut părtășie despre renunțarea la condiționarea din partea familiei, subiect care a acoperit condiționarea și educația din partea familiei față de gândurile unui om. Despre anumite zicale am avut părtășie în detaliu, în vreme ce altele au fost menționate doar pe scurt și nu au fost discutate în mod specific în părtășie. Familia are o importanță majoră în viața oricărui individ. Este un loc unde oamenii își creează amintiri, unde cresc și de unde încep să se formeze diversele lor gânduri. Felul în care se poartă oamenii, cum gestionează lucrurile, cum interacționează cu ceilalți, cum înfruntă diferite situații și, când înfruntă acele situații, felul în care fac judecăți și din care perspective și posturi ar trebui să analizeze aceste chestiuni etc., indiferent dacă gândurile și punctele lor de vedere sunt preliminare sau concrete, toate acestea se bazează foarte mult pe condiționarea din partea familiei. Adică, înainte ca oamenii să intre oficial în societate și să se alăture grupurilor sociale, etapele incipiente ale gândurilor și punctelor de vedere pe care le au provin toate de la familiile lor. Prin urmare, familia este foarte importantă pentru fiecare. Semnificația ei transcende evoluția fizică; mai important, înainte ca oamenii să intre în societate, ei învață acasă o mulțime de gânduri și puncte de vedere care se cuvine să fie aplicate felului în care abordează societatea, grupurile sociale și viața lor viitoare. Deși aceste gânduri și puncte de vedere nu sunt definite în mod specific sau precis pe măsură ce o persoană se maturizează, aceste diverse gânduri și puncte de vedere și aceste diverse metode, reguli și chiar mijloace de a relaționa cu lumea, sunt deja, în mod fundamental și în primul rând, insuflate, influențate și condiționate în oameni, înainte ca ei să intre în societate, de către părinți, bătrâni sau alți membri ai familiei. Această practică de insuflare, influențare și condiționare se desfășoară în perioada în care oamenii cresc în familiile lor; de aceea familia este atât de importantă pentru fiecare persoană. Desigur, această importanță vizează doar nivelul la care indivizii pătrund în societate și se alătură grupurilor sociale și intră în viața și existența maturității – se limitează la nivelul existenței fizice. Asta demonstrează cum condiționarea din partea familiei este crucială pentru intrarea unei persoane în societate și în viața adultă. Adică, atunci când oamenii ajung la maturitate și intră în societate, cea mai mare parte a filosofiei lor pentru interacțiuni lumești provine din moștenirea de la părinții lor și din influența familiilor lor. Din această perspectivă, se poate spune și că familia, drept cea mai mică unitate din societate, joacă, în primul rând, un rol formativ în modelarea gândurilor unui om, precum și a diverselor metode și principii de relaționare cu lumea și chiar a perspectivei lui asupra vieții. Dat fiind că aceste diverse gânduri, puncte de vedere, metode de a relaționa cu lumea și perspective asupra existenței sunt negative, nu sunt conform adevărului, nu au legătura cu acesta, sau se poate spune chiar că se împotrivesc acestuia și nu provin de la Dumnezeu, prin urmare, devine necesar ca oamenii să renunțe la condiționarea din partea familiilor lor. Când ne gândim la consecințele condiționării din partea familiei, vedem că acestea contrazic adevărul și nu sunt în conformitate cu el, se împotrivesc lui Dumnezeu și, în esență, se poate spune că familiile sunt locuri în care Satana corupe omenirea, făcându-i pe oameni să-L nege pe Dumnezeu, să I se împotrivească și să urmeze calea greșită în viață. Din această perspectivă, se poate spune că familia, drept cea mai mică unitate a societății, este locul unde oamenii sunt corupți prima dată? În vreme ce a spune că Satana și tendințele sociale corup oamenii este o perspectivă largă, când vine vorba de detalii, familia ar trebui să fie privită drept locul în care oamenii acceptă inițial corupția și gândurile negative, tendințele rele și punctele de vedere ale Satanei. Mai precis, corupția pe care o acceptă indivizii provine de la părinții lor, de la bătrâni, de la alți membri ai familiei și din obiceiurile, valorile, tradițiile etc ale întregii lor familii. În orice caz, familia este un punct de început unde oamenii întâlnesc corupția, acceptă gândurile și tendințele rele ale Satanei și este locul unde, în anii lor de formare, oamenii încep să accepte diverse gânduri corupte și rele. Familia joacă un rol pe care nici societatea ca întreg, nici tendințele sociale și nici Satana nu-l pot juca în coruperea oamenilor, acela de a-i iniția în diverse gânduri și puncte de vedere din tendințele rele ale Satanei, înainte ca ei să intre în societate și să se alăture grupurilor sociale. Indiferent cum este alcătuită, familia este sursa primară a gândurilor și punctelor tale de vedere, care îi aparțin Satanei. Prin urmare, pentru a ajuta oamenii să renunțe la diverse gânduri și puncte de vedere greșite, este necesar să discernem și să disecăm nu numai gândurile și punctele de vedere greșite răspândite din societate, ci și diversele gânduri și puncte de vedere, precum și principiile de relaționare cu lumea, care provin din condiționarea din partea familiei. Familia în sine este parte din întreaga societate umană, nu este biserica sau casa lui Dumnezeu și cu siguranță nu este Împărăția Cerurilor. Este doar cea mai mică unitate din cadrul societății, creată printre oamenii corupți, iar această unire, cea mai mică, este, de asemenea, formată de omenirea coruptă. Prin urmare, dacă un om vrea să se elibereze de constrângerile, legăturile și necazurile diverselor gânduri și puncte de vedere eronate, mai întâi ar trebui să reflecteze asupra diverselor gânduri și puncte de vedere primite din condiționarea din partea familiei, să le înțeleagă și să le disece, până ajunge în punctul în care poate renunța la ele. Acesta este un principiu de practică precis pentru a renunța la condiționarea din partea familiei.

Anterior, am avut părtășie despre condiționarea oamenilor din partea familiei, care are legătură cu chestiuni precum perspectiva lor asupra vieții, regulile de supraviețuire, principiile și metodele de a se purta și de a aborda lumea și câteva reguli nescrise ale jocului, când intră în societate. Care sunt câteva dintre perspectivele asupra vieții, implicate în acest subiect? De exemplu: „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară” și „Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță”. Care sunt câteva dintre principiile de relaționare cu lumea pe care familiile le insuflă oamenilor? Exemplele includ: „Armonia este o comoară, toleranța este excelență” și „Compromisul va face un conflict mult mai ușor de soluționat”. Ce altceva? („Așa cum un gard are nevoie de sprijinul a trei țăruși, un om competent are nevoie de sprijinul altor trei oameni” și „Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul”. Și acestea sunt metode și principii de a relaționa cu lumea.) Există vreo regulă socială a jocului? Cum ar fi: „Pasărea care iese din cuib este împușcată”? (Da.) „Cel ce vorbește mult greșește mult”. Ce altceva? (Ți-o plătesc cu aceeași monedă.) Și aceasta este una, dar nu am avut părtășie despre ea data trecută. În plus, părinții tăi ți-au spus adesea: „Când ești în public, judecata ta ar trebui să fie pătrunzătoare, vorba dulce și ochii ageri. Ar trebui «să privești și să ai urechile ciulite în toate direcțiile». Nu fi atât de rigid.” Mai este și: „Nu strică niciodată să faci un compliment” și „Oriunde te afli, trebuie să te lași purtat de val. Legea nu poate fi aplicată când toți sunt infractori. Când ai dubii, urmează mulțimea.” Toate acestea sunt tipuri de reguli ale jocului. Apoi sunt zicale precum: „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră, în vreme ce un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg” și „Nu există femei urâte, ci doar femei leneșe”. În ce categorie intră acestea? În cea a vieții de zi cu zi; îți spun cum să trăiești și cum să-ți tratezi trupul fizic. Apoi există zicale ca: „Părintele are întotdeauna dreptate”, „Mama este cea mai bună din lume”, „Așchia nu sare departe de trunchi” și „A hrăni fără a educa este vina părintelui”. Acestea se referă la gândurile și punctele de vedere legate de afecțiunea și sentimentele familiei. De asemenea, oamenii spun adesea: „Despre morți numai de bine” – după ce moare un om, el devine grozav. Dacă vrei un statut mai înalt, dacă vrei ca oamenii să te vorbească de bine și să te respecte, atunci trebuie să mori. Odată ce mori, vei deveni grozav. „Despre morți numai de bine” – cât de ridicolă este această logică? Ei spun: „Nu spune nimic rău despre un om, după moartea lui. Despre morți numai de bine. Oferă-i respect!” Indiferent câte lucruri rele a făcut această persoană, devine grozavă după ce moare. Nu arată asta o lipsă completă de discernământ între bine și rău și o lipsă de principii în felul în care se comportă oamenii? (Ba da.) „Părintele are întotdeauna dreptate”. Data trecută, am avut părtășie în detaliu despre asta. Celelalte zicale, precum „A hrăni fără a educa este vina părintelui” și „Așchia nu sare departe de trunchi” n-au făcut parte din părtășie, dar nu sunt ele ușor de discernut? Este corectă zicala „A hrăni fără a educa este vina părintelui”? Dă impresia că educația din partea tatălui este foarte importantă. Pe ce fel de cale poate îndruma oamenii un tată? Te poate îndruma pe calea cea dreaptă? Te poate îndruma să-L venerezi pe Dumnezeu și să devii un om cu adevărat bun? (Nu.) Tatăl tău îți spune: „Bărbații nu varsă lacrimi cu ușurință”, dar tu ești tânăr și plângi când te simți nedreptățit. Tatăl tău te mustră, spunând: „Stăpânește-te! Fii bărbat adevărat! Plângi din orice, nu ești bun de nimic!” După ce se întâmplă asta, te gândești: „Nu pot vărsa nicio lacrimă; dacă plâng, nu sunt bun de nimic.” Îți stăpânești lacrimile, neîndrăznind să plângi și, în taină, plângi noaptea sub pătură. Ca bărbat, nu ai nici măcar dreptul de a-ți exprima sau a-ți transmite emoțiile în mod natural; nu ai dreptul să alegi să plângi, trebuie să te stăpânești ori de câte ori te simți nedreptățit. Aceasta este educația pe care ai primit-o de la tatăl și adevăratul înțeles al zicalei „A hrăni fără a educa este vina părintelui”. Tatăl tău, mama ta și generația mai în vârstă rămân cu toții la această educație, spunând: „Tu, un băiat, plângi din nimic, plângi ori de câte ori te simți nedreptățit și când iei bătaie afară. Nu ești bun de nimic! Dacă ei te lovesc, tu de ce nu lovești înapoi? Dacă te lovesc, nu te mai juca cu ei. Când îi mai vezi și știi că îi poți bate, fă-o; dacă nu poți, atunci fugi. Uită-te la Han Xin^[a], care a îndurat umilința de a fi obligat să se târască printre picioarele altuia. El nu a plâns; acesta este un bărbat adevărat!” Așa își educă tații fiii și le insuflă gândul de a fi bărbați adevărați. Bărbații nu pot vorbi despre necazurile lor și nu pot vărsa nicio lacrimă; trebuie să se stăpânească. Spuneți-Mi, câtă nedreptate trebuie să îndure bărbații? În această societate, bărbații trebuie să-și întrețină familiile, să dea dovadă de pietate filială față de bătrânii lor și să nu îndrăznească să se plângă, indiferent cât de obosiți sunt. Nu-și pot revărsa sentimentele, indiferent câtă nedreptate au îndurat. Nu e nedrept față de bărbați? (Ba da, este.) Când tații voștri v-au educat în felul acesta, cum v-ați simțit? Când ai vrut, câteodată, să plângi, ce a spus tatăl tău? „Eu, cutare, am fost înțelept și dornic să excelez toată viața. Cum am putut crește un papă-lapte ca tine? Când eram de vârsta ta, deja îmi întrețineam singur familia. Uită-te la tine, răzgâiat și alintat, nu ești bun de nimic!” Cum v-ați simțit? Părinții și bunicii tăi te-au educat, spunând: „Bărbatul este stâlpul familiei. De ce te întreținem? De ce te trimitem la facultate? Ca să te ajutăm să-ți întreții familia, nu ca să plângi sau să te simți nedreptățit de fiecare dată când se întâmplă ceva.” Cum v-ați simțit când tații și bătrânii voștri au spus aceste lucruri? V-ați simțit nedreptățiți sau ați acceptat asta? (M-am simțit deprimat și nedreptățit.) N-ai avut de ales și ai acceptat, sau ai avut resentimente în sufletul tău? (Am avut resentimente, dar a trebuit să accept.) De ce ai făcut asta? (Pentru că am simțit că în astfel de circumstanțe sau într-un asemenea sistem social, nu aveam de ales.) Aceasta este poziția pe care societatea le-o atribuie bărbaților. Ei se nasc în astfel de circumstanțe sociale și nimeni nu are de ales. Educația pe care ai primit-o de la tatăl tău și de la bătrânii tăi și-a avut originile în societate; după ce au primit această educație ideologică, ți-au insuflat aceste gânduri din societate. În realitate, când au acceptat aceste gânduri și puncte de vedere în timpul anilor lor de formare, și ei au făcut asta fără tragere de inimă. Când s-au maturizat, au transmis aceste gânduri generației următoare. Nu s-au gândit dacă următoarea generație ar trebui să accepte aceste gânduri și puncte de vedere sau dacă ele erau corecte, pentru că așa au crescut. S-au gândit că oamenii ar trebui să trăiască în felul acesta; ce contează dacă ești nedreptățit, important este că, dacă accepți aceste gânduri, asta te va ajuta să-ți găsești o poziție sigură în societate și să nu fii hărțuit de alți oameni. De ce au îndurat și ei aceste nedreptăți și au fost deprimați și plini de resentimente, exact ca tine, totuși ți-au transmis aceste gânduri și puncte de vedere? Un motiv este că au acceptat în mod natural aceste gânduri și puncte de vedere din societate, care le-au permis să se integreze în tendințele sociale, ajutându-i să-și găsească o poziție sigură în societate. Fiecare urmează aceste gânduri și puncte de vedere drept instrucțiuni și criterii după care să trăiască, fără să le pună cineva la îndoială sau să-și dorească să le încalce sau să se răzvrătească împotriva lor. Acesta este un aspect – pentru a supraviețui. Celălalt aspect, cel principal, este că oamenilor le lipsește capacitatea de a distinge între lucrurile pozitive și cele negative. De ce? Pentru că oamenii nu înțeleg adevărul și le lipsesc părerile și punctele de vedere corecte privind supraviețuirea, relaționarea cu lumea sau calea pe care ar trebui s-o urmeze. Pentru a se adapta societății, pentru a se integra și a supraviețui în această societate și în grupurile sociale, oamenii trebuie să accepte activ sau pasiv diversele principii de relaționare cu lumea și regulile jocului stabilite de societate. Scopul adaptării este ca oamenii să-și stabilească o poziție în societate și să rămână în viață. Totuși, întrucât oamenii nu înțeleg adevărul, nu au ce face și aleg aceste principii de relaționare cu lumea și reguli ale jocului stabilite de societate. Prin urmare, ca bărbat, atunci când tatăl tău te-a învățat că: „Bărbații nu varsă lacrimi cu ușurință”, deși te-ai simțit nedreptățit și ai vrut să-ți dai frâu liber frustrărilor, nu ai avut cum să-l contrazici și nici nu ai putut discerne ce spunea. În cele din urmă, motivul pentru care ai acceptat asta în inima ta a fost că: „Deși cuvintele tatălui meu sunt cam aspre și greu de auzit și, deși nu-mi doresc să le accept, el face asta pentru binele meu, așa că ar trebui să le accept.” Din cauza conștiinței lor și a pietății filiale din copilărie, oamenii trebuie să facă unele concesii și să accepte aceste păreri și puncte de vedere. Indiferent care este aspectul condiționării din partea familiei, oamenii sunt tot timpul într-o astfel de stare, fiind mereu influențați prin aceste metode, până când, în final, le acceptă fără să vrea. De-a lungul acestui proces de acceptare continuă, aceste gânduri și puncte de vedere incorecte și negative se infiltrează treptat în ființa cea mai profundă a unei persoane sau se infiltrează, încet și sigur, în gândurile și punctele ei de vedere, devenind diversele baze diferite pentru felul în care se poartă și relaționează cu lumea. Acest proces poate fi descris, în mod corespunzător, ca atunci când o persoană este coruptă, pentru că procesul de acceptare a gândurilor și punctelor de vedere greșite este, de asemenea, procesul de corupție. Așadar, cine a corupt oamenii? În sens abstract, au fost corupți de Satana, de tendințele rele; mai specific, au fost corupți de familiile lor și, mai exact, de părinții lor. Dacă aș fi spus asta acum zece ani, era posibil ca niciunul dintre voi să nu fi putut accepta asta și poate că v-ați fi simțit ostili față de Mine. Cu toate acestea, acum, cei mai mulți dintre voi puteți accepta această afirmație drept corectă, în mod rațional, și puteți să spuneți „amin”, nu-i așa? (Ba da.) De ce este corectă această afirmație? Pentru a înțelege asta, oamenii trebuie să ajungă treptat s-o aprecieze de-a lungul experienței lor. Cu cât evaluarea ta este mai specifică și mai profundă și cu cât experiența ta ajunge să reflecte asta, cu atât mai mult vei fi de acord cu această afirmație.

Cel mai probabil, condiționarea din partea familiei implică mult mai multe reguli ale jocului, de comportament și de relaționare cu lumea. De exemplu, părinții spun adesea: „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face; ești prea nesăbuit și credul”. Părinții repetă adesea astfel de cuvinte și chiar și bătrânii te cicălesc adesea, spunând: „Fii un om bun, nu le face rău celorlalți, dar păzește-te mereu de răul pe care ei ți l-ar putea face. Toți oamenii sunt răi. Ți s-ar putea părea că, la suprafață, cineva îți spune lucruri frumoase, dar nu știi ce gândește. Inimile oamenilor sunt inscrutabile și, când desenezi un tigru, îi arăți pielea, dar nu și oasele; când cunoști o persoană, poate că îi cunoști chipul, dar nu și sufletul.” Există o parte corectă a acestor fraze? În sens literal, nu este nimic în neregulă cu ele. Nu se poate ști ce gândește cu adevărat un om, dacă inima lui este crudă sau bună. E imposibil să vezi în sufletul unei persoane. Semnificația acestor fraze este aparent corectă, dar sunt numai un fel de doctrine. Care este principiul de relaționare cu lumea pe care oamenii îl dobândesc, în cele din urmă, din aceste două fraze? Acela că „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face”. Asta e ceea ce spune generația mai în vârstă. Părinții și bătrânii spun adesea acest lucru și te sfătuiesc constant, spunându-ți: „Ai grijă, nu fi nesăbuit și nu dezvălui tot ce este în inima ta. Învață să te păzești și fii vigilent. Nu dezvălui cine ești cu adevărat și ce se află în inima ta nici măcar prietenilor buni. Nu-ți risca viața pentru ei.” Este corect acest avertisment din partea bătrânilor tăi? (Nu, învață oamenii căi înșelătoare.) Teoretic, are o țintă inițială bună: să te protejeze, să te împiedice să ajungi în situații periculoase, să te ferească să nu fii rănit sau înșelat de ceilalți, să-ți protejeze interesele fizice, siguranța personală și viața. Scopul este să te ferească de necazuri, de procese și de ispite și să-ți permită să trăiești fiecare zi în pace, liniște și fericire. Ținta primară a părinților și bătrânilor tăi este pur și simplu să te protejeze. Cu toate acestea, felul în care te protejează, principiile pe care te sfătuiesc să le urmezi și gândurile pe care ți le insuflă nu sunt deloc corecte. Deși ținta lor primară este corectă, gândurile pe care ți le insuflă te conduc inconștient la o extremă. Gândurile pe care ți le insuflă devin principiile și bazele după care relaționezi cu lumea. Când interacționezi cu colegii de clasă, cu colegii de muncă, cu partenerii de lucru, cu superiorii și cu orice fel de persoană din societate, cu oameni din toate categoriile sociale, aceste gânduri protectoare insuflate de părinții tăi devin, în mod inconștient, talismanul și principiul tău fundamental oricând abordezi chestiuni care implică relații interpersonale. Ce principiu este acesta? Este următorul: nu-ți voi face rău, dar trebuie să fiu precaut tot timpul față de tine, ca să nu mă păcălești sau să mă înșeli, să evit necazurile sau procesele, să nu-mi las familia să dea faliment și oamenii din familia mea să-și găsească sfârșitul și să nu ajung la închisoare. Dacă trăiești sub controlul unor astfel de gânduri și puncte de vedere, dacă trăiești în acest grup social, cu o astfel de atitudine față de relaționarea cu lumea, nu poți decât să te deprimi mai mult, să fii mai epuizat și mai obosit atât în minte, cât și în trup. Prin urmare, devii și mai potrivnic și mai ostil față de această lume și omenire, disprețuindu-le și mai mult. Disprețuindu-i pe ceilalți, începi să te desconsideri, simțind că nu trăiești într-un mod care seamănă cu cel al unei persoane, ci mai degrabă duci o viață obosită și deprimată. Pentru a nu fi rănit de alții, trebuie să fii mereu vigilent, să faci și să spui lucruri împotriva voinței tale. Când urmărești să-ți protejezi interesele și siguranța personală, porți o mască în toate aspectele vieții și te deghizezi, neîndrăznind niciodată să spui un cuvânt adevărat. În această situație, în aceste condiții de supraviețuire, sinele tău nu poate găsi eliberare sau libertate. Adesea, ai nevoie de cineva care nu este un pericol pentru tine și care nu-ți va amenința niciodată interesele, cineva căruia îi poți împărtăși cele mai tainice gânduri și frustrări, fără să-ți asumi responsabilitatea pentru cuvintele tale și fără să-ți atragi ridiculizare, remarci ironice, batjocură sau consecințe. Într-o situație în care gândul și punctul de vedere că „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face” este principiul tău de relaționare cu lumea, în sinea ta, ești plin de frică și nesiguranță. În mod firesc, te simți deprimat, incapabil să găsești eliberare și ai nevoie de cineva care să te aline și căruia să i te poți confesa. Prin urmare, judecând după aceste aspecte, deși principiul de relaționare cu lumea pe care l-ai învățat de la părinții tăi, „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face”, poate să te protejeze cu succes, este o lamă cu două tăișuri. Deși îți protejează, într-o anumită măsură, interesele fizice și siguranța personală, te și deprimă și te face să te simți nefericit, incapabil să găsești eliberare și chiar te face să te simți și mai dezamăgit de lumea asta și de omenire. În același timp, în adâncul inimii, începi să fii vag deranjat de faptul că te-ai născut într-o epocă atât de rea, printre niște oameni atât de răi. Nu poți înțelege de ce oamenii trebuie să trăiască, de ce viața este atât de epuizantă, de ce oamenii trebuie să poarte o mască și să se deghizeze oriunde merg, sau de ce trebuie mereu să te păzești de ceilalți, de dragul propriilor interese. Îți dorești să poți spune adevărul, dar nu poți, din cauza consecințelor. Vrei să fii un om adevărat, să vorbești și să te comporți în mod deschis, să eviți să fii josnic sau să faci fapte josnice și rușinoase în secret, trăind numai în întuneric, dar nu poți face nimic din toate astea. De ce nu poți duce o viață integră? Când reflectezi la acțiunile tale din trecut, simți un dispreț vag. Urăști și detești această tendință rea și această lume rea și, în același timp, te detești profund și disprețuiești persoana în care te-ai transformat. Totuși, nu poți face nimic. Deși părinții tăi, prin cuvintele și acțiunile lor, ți-au transmis acest talisman, asta tot te face să simți că vieții tale îi lipsește fericirea sau un sentiment de siguranță. Când simți această lipsă de fericire, siguranță, integritate și demnitate, îți dai seama că le ești și recunoscător părinților tăi pentru că ți-au dat acest talisman, dar le și porți pică pentru lanțurile pe care ți le-au pus. Nu înțelegi de ce părinții ți-au spus să te comporți astfel, de ce trebuie să te porți așa ca să obții o poziție sigură în societate, să te integrezi în acest grup social și să te protejezi. Deși este un talisman, este și un fel de cătușă, care te face să simți atât iubire, cât și ură în inima ta. Dar ce poți face? Nu ai calea corectă în viață, nimeni nu-ți spune cum să trăiești sau cum să abordezi lucrurile care ți se întâmplă și nimeni nu-ți spune dacă ceea ce faci este corect sau greșit, sau cum ar trebui să mergi pe calea care ți se așterne la picioare. Nu poți decât să treci prin confuzie, ezitare, durere și neliniște. Acestea sunt consecințele filosofiei pentru interacțiuni lumești, care ți-a fost insuflată de părinții și familia ta, motiv pentru care cea mai simplă dorință a ta, cea de a fi o persoană simplă, dorința de a fi capabil să te comporți integru, fără să recurgi la aceste mijloace de a relaționa cu lumea, nu se poate îndeplini. Poți trăi numai într-o manieră josnică, făcând compromisuri și trăind de dragul reputației tale, încercând să devii deosebit de feroce pentru a te păzi de alți oameni, pretinzând că ești feroce, mare și tare, puternic și extraordinar, ca să nu fii hărțuit. Poți trăi numai în felul acesta, împotriva voinței tale, ceea ce te face să te detești, dar nu ai de ales. Întrucât nu ai capacitatea sau calea de a scăpa de aceste moduri și strategii de relaționare cu lumea, nu poți decât să te lași manipulat de aceste gânduri pe care familia și părinții le-au condiționat în tine. Oamenii sunt amăgiți și controlați de gândurile insuflate de părinții și de familiile lor în timpul acestui proces inconștient, pentru că nu înțeleg adevărul sau cum ar trebui să trăiască, așa că nu pot decât să lase lucrurile în voia sorții. Deși conștiința lor mai are puțină simțire, sau au chiar și o mică dorință de a trăi o asemănare umană, de a se înțelege și a concura corect cu ceilalți, indiferent ce dorințe ar avea, nu pot scăpa de condiționarea și controlul diverselor gânduri și puncte de vedere care provin de la familia lor și, în cele din urmă, nu pot decât să se întoarcă la gândul și punctul de vedere condiționat în ei de familie, că „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face”, pentru că nu au altă cale – nu au de ales. Toate acestea sunt provocate de lipsa oamenilor de înțelegere a adevărului și de eșecul lor de a-l obține. Desigur, părinții îți spun și că „Atunci când desenezi un tigru, îi arăți pielea, dar nu și oasele; când cunoști o persoană, poate că îi cunoști chipul, dar nu și sufletul”; îți povestesc despre arta de a te păzi de ceilalți și îți spun să faci asta pentru că toată lumea e vicleană; e ușor să fii păcălit, dacă nu vezi oamenii așa cum sunt, gândurile lor ascunse s-ar putea să nu fie la fel ca înfățișarea lor exterioară, un om ar putea părea drept și bun la suprafață, dar inima lui este veninoasă ca un șarpe sau un scorpion; sau un om ar putea vorbi despre bunăvoință, dreptate, decență, înțelepciune și credibilitate la suprafață, spunând toate cuvintele potrivite, având un discurs plin de dreptate și moralitate, dar în adâncul inimii și al sufletului, el este murdar, demn de dispreț, josnic și ticălos. Prin urmare, poți să-i abordezi pe ceilalți și poți interacționa cu ei numai pe baza gândurilor și punctelor de vedere care ți-au fost insuflate de părinții tăi.

„Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face” și „Când desenezi un tigru, îi arăți pielea, dar nu și oasele; când cunoști o persoană, poate că îi cunoști chipul, dar nu și sufletul” sunt principiile de bază de relaționare cu lumea pe care părinții ți le insuflă, precum și criteriile fundamentale de a privi oamenii și a te păzi de ei. Ținta principală a părinților este să te protejeze și să te ajute să te protejezi singur. Cu toate acestea, din alt unghi, aceste cuvinte, gânduri și puncte de vedere te-ar putea face să simți și mai mult că lumea este periculoasă și oamenii nu sunt demni de încredere, ceea ce duce la o lipsă completă de sentimente pozitive față de ceilalți. Dar cum poți să discerni, de fapt, oamenii și să-i privești pe ceilalți? Cu care oameni poți să te înțelegi și care ar trebui să fie relația potrivită dintre oameni? Cum ar trebui să interacționezi cu alții pe baza principiilor și cum poți interacționa corect și armonios cu ei? Părinții nu știu nimic despre aceste chestiuni. Știu doar cum să folosească trucuri, comploturi și diverse reguli ale jocului și strategii de relaționare cu lumea, pentru a se păzi de oameni și a profita de alții și a-i controla, ca să se protejeze pe ei înșiși, să nu fie răniți de ceilalți, indiferent cât de mult îi rănesc pe alții. În timp ce îi învață pe copiii lor aceste gânduri și puncte de vedere, lucrurile pe care părinții li le insuflă sunt doar anumite strategii de relaționare cu lumea. Nu sunt nimic mai mult decât niște strategii. Ce includ aceste strategii? Tot felul de trucuri, reguli ale jocului, cum să-i mulțumești pe ceilalți, cum să-ți protejezi interesele și cum să-ți maximizezi câștigul personal. Sunt aceste principii adevărul? (Nu, nu sunt.) Sunt calea corectă pe care oamenii trebuie s-o urmeze? (Nu.) Niciunul dintre ele nu este calea corectă. Așadar, care este esența acestor gânduri pe care ți le insuflă părinții? Nu sunt în conformitate cu adevărul, nu sunt calea corectă și nu sunt lucruri pozitive. Atunci ce sunt? (Sunt în întregime filosofia Satanei, care ne corupe.) Privind rezultatele, ele corup oamenii. Așadar, care este esența acestor gânduri? De exemplu, „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face” – este acesta principiul corect de interacțiune cu alții? (Nu, sunt lucruri în întregime negative care provin de la Satana.) Sunt lucruri negative care provin de la Satana – deci care sunt esența și natura lor? Nu sunt ele trucuri? Nu sunt ele strategii? Nu sunt tactici de a-i atrage pe ceilalți de partea ta? (Ba da.) Ele nu sunt principiile de practică pentru a pătrunde în adevăr, sau principii și indicații pozitive cu care Dumnezeu îi învață pe oameni să se comporte; sunt strategii de relaționare cu lumea, sunt trucuri. În plus, este natura frazelor precum „Când desenezi un tigru, îi arăți pielea, dar nu și oasele; când cunoști o persoană, poate că îi cunoști chipul, dar nu și sufletul” la fel? (Da.) Nu cumva aceste fraze îți spun să devii viclean, să nu fii simplu, direct sau integru, să fii greu de citit și să faci în așa fel încât celorlalți să le fie greu să te vadă așa cum ești? Nu-ți spun principiile specifice de relaționare cu lumea, care ți-au fost aduse de aceste gânduri și puncte de vedere, să folosești strategii când interacționezi cu ceilalți, să înveți cum să-i atragi de partea ta și să înveți regulile jocului, care circulă printre oameni în fiecare epocă? (Ba da.) Unii spun: „Părinții le spun oamenilor aceste fraze pentru a-i învăța cum să se păzească de alții și cum să privească oamenii.” Ți-au spus cum să-i privești pe ceilalți? Nu ți-au spus cum să-i privești pe ceilalți, nu ți-au spus cum să abordezi diverși oameni conform principiilor corecte, ci cum să folosești trucuri și comploturi corespunzătoare pentru a răspunde nevoilor și strategiilor diferiților oameni. De exemplu, șeful sau superiorul tău este un ticălos și un fustangiu. Te gândești: „Din afară, șeful pare respectabil, integru, dar, sub aparențe, este de fapt un fustangiu. În adâncul sufletului, este un nenorocit. E în regulă, o să mă adaptez la preferințele lui, o să văd care femeie arată bine, o voi aborda și îi voi face cunoștință cu șeful, pentru a-l mulțumi.” Este aceasta o strategie de relaționare cu lumea? (Da.) De exemplu, când vezi pe cineva care are valoare, pe care-l poți exploata și care merită să interacționezi cu el, dar cu care nu-i ușor să te joci, te gândești: „Trebuie să-l flatez, să-i spun orice vrea să audă.” Acea persoană spune: „E frumos astăzi.” Tu spui: „Este foarte frumos astăzi, și mâine va fi frumos.” El spune: „E foarte frig azi”. Tu spui: „Da, e frig. De ce nu porți haine mai călduroase? Haina mea e călduroasă, ia-o și îmbracă-te cu ea.” Imediat ce cască, te grăbești să-i dai o pernă; când scoate un flacon de pastile, îi torni repede un pahar cu apă; când se așază, după ce mănâncă, îi faci rapid un ceai. Nu sunt acestea strategii de relaționare cu lumea? (Ba da.) Sunt strategii de relaționare cu lumea. De ce ești capabil să folosești aceste strategii? De ce vrei să-l flatezi? Dacă nu ai avea nevoie de el și nu ți-ar aduce niciun beneficiu, l-ai trata astfel? (Nu.) Nu, e cum tind să spună oamenii: „Să nu ridici un deget fără o recompensă”. E ca atunci când duci o oală cu apă în grădina de legume – le uzi doar pe cele folositoare. Mergi și îi flatezi activ pe cei care îți sunt de folos. Odată ce se retrag sau sunt înlăturați din funcție, entuziasmul tău față de ei scade imediat și îi ignori. Când te sună, fie îți închizi telefonul sau te prefaci că linia este ocupată și nu răspunzi. Când te întâlnești cu ei, te salută și spun: „E frumos azi.” Îi alungi, spunând: „A, da. La revedere, vorbim mai târziu, dacă se întâmplă ceva, o să te invit la o masă cândva”. Promisiuni deșarte și apoi îi ignori, nu iei legătura cu ei și chiar îi blochezi. Diversele gânduri și puncte de vedere pe care le insuflă părinții oamenilor construiesc un zid protector invizibil în jurul inimii lor. În același timp, le insuflă și câteva modalități fundamentale de relaționare cu lumea sau de supraviețuire, învățând oamenii cum să fie duplicitari și cum să se integreze într-un grup social, cum să-și stabilească o poziție în societate și cum să nu fie hărțuiți într-un grup de oameni. Cu toate că, înainte să intri în societate, părinții nu te-au îndrumat, în mod specific, spre un mod de a aborda situații specifice, condiționarea din partea părinților sau a familiei în ceea ce privește aceste moduri și principii de relaționare cu lumea ți-a oferit păreri și principii de bază de relaționare cu lumea. Care sunt aceste păreri și principii de bază de relaționare cu lumea? Ei te învață cum să porți o mască ori de câte ori interacționezi cu oamenii, cum să trăiești cu o mască în orice grup social și, în cele din urmă, cum să atingi țelul de a-ți proteja faima și profitul, astfel încât să nu sufere pierderi, și, simultan, să obții faima și profitul pe care le vrei sau să obții o garanție de bază a siguranței personale. Din aceste gânduri și puncte de vedere și diverse strategii de relaționare cu lumea, pe care ți le-au insuflat părinții tăi, se poate vedea că aceștia nu te-au învățat cum să fii mai demn, cum să fii un om adevărat, cum să fii o ființă creată bună, sau cum să fii un om care are adevărul. Din contră, ei ți-au spus cum să-i înșeli pe alții, cum să te păzești de ceilalți, cum să folosești strategii pentru a interacționa cu diferiți oameni, precum și cum sunt inimile oamenilor și cum este omenirea. Sub condiționarea acestor gânduri și puncte de vedere din partea părinților tăi, sinele tău devine tot mai sinistru și începi să ai o antipatie față de oameni. În inima ta tânără, chiar înainte de a avea vreo strategie de a relaționa cu lumea, ai deja o definiție rudimentară și de bază a umanității, precum și un principiu rudimentar și de bază de a relaționa cu lumea. Așadar, ce rol joacă părinții în felul în care relaționezi tu cu lumea? Fără îndoială, ei joacă rolul de a te îndruma pe calea greșită; nu te conduc pe calea cea bună sau spre calea corectă a vieții umane, într-un mod pozitiv și din inițiativă, ci, în schimb, te fac să te rătăcești.

Note de subsol:

a. Han Xin a fost un general faimos din dinastia Han, care, înainte să devină celebru, a fost obligat să se târască printre picioarele unui măcelar, care l-a batjocorit pentru lașitatea lui.