Unii ar putea spune: „Părinții despre care tocmai ai vorbit sunt cu toții mici proprietari, negustori neînsemnați, vânzători ambulanți, persoane care fac curățenie și cei care fac slujbe mărunte. Aceste statute sociale sunt foarte umile și e corect că oamenii ar trebui să renunțe la ele. Așa cum spune zicala: «Omul se luptă în sus; apa curge în jos», oamenii ar trebui să se uite în sus și să aibă țeluri înalte și nu ar trebui să se uite la aceste lucruri asociate cu statutul umil. De exemplu, cine vrea să fie mic proprietar? Cine vrea să fie un negustor neînsemnat? Fiecare vrea să facă bani mulți, să devină un oficial de rang înalt, să aibă statut în societate și să obțină succese efemere. Nimeni nu aspiră, de la o vârstă fragedă, să fie mic proprietar și să se mulțumească doar să muncească pământul și să aibă ce să mănânce și să bea. Nimeni nu vede asta ca pe un succes, nu există astfel de oameni. Tocmai pentru că astfel de familii aduc rușine asupra oamenilor și îi fac să fie tratați nedrept pentru identitatea lor, ei ar trebui să renunțe la identitatea pe care o moștenesc de la familia lor.” Așa stau lucrurile? (Nu.) Nu, nu așa stau. Dacă discutăm dintr-o perspectivă diferită, unii oameni se nasc în familii care sunt privilegiate sau care au un mediu de trai bun sau un statut social înalt, așa că moștenesc o identitate și un statut social distins și sunt stimați peste tot. În copilărie, sunt tratați cu delicatețe de părinții lor și de bătrânii din familie, ca să nu mai vorbim de felul în care sunt tratați în societate. Datorită provenienței speciale și nobile a familiei lor, la școală, profesorii și colegii de clasă îi admiră cu toții și nimeni nu îndrăznește să-i persecute. Profesorii vorbesc cu ei pe un ton blând și cordial, iar colegii de clasă îi respectă foarte mult. Întrucât provin dintr-o familie privilegiată, cu o proveniență distinsă, lucru care le conferă o identitate nobilă în societate și-i face pe ceilalți să-i admire, au un sentiment de superioritate și simt că au o identitate și un statut social respectabil. Drept urmare, în orice grup, sunt prea încrezători, spunând orice poftesc, fără să țină cont de sentimentele nimănui și sunt complet nestăpâniți în tot ce fac. Pentru alți oameni, sunt sofisticați și eleganți, nu se tem să-și facă planuri mărețe, să spună ce gândesc și să acționeze și, indiferent ce spun sau ce fac, fiindcă au sprijinul provenienței puternice a familiei lor, există mereu niște oameni distinși la îndemână care să-i ajute și tot ceea ce fac decurge fără probleme. Cu cât lucrurile merg mai bine, cu atât se simt mai mult net superiori. Oriunde merg, au intenția de a se impune, a se remarca din mulțime și a fi diferiți de ceilalți. Ori de câte ori mănâncă alături de ceilalți, aleg porțiile mari și, dacă nu le primesc, se înfurie. Când trăiesc cu frații și surorile, insistă să doarmă în cel mai bun pat – cel poziționat în locul cel mai însorit sau aproape de sursa de căldură, sau oriunde e aer curat – și le aparține doar lor. Nu este acesta un sentiment de superioritate? (Ba da.) Părinții unora câștigă bani buni sau sunt funcționari publici, sau profesioniști talentați cu salarii mari, așa că familia lor trăiește deosebit de confortabil și o duce bine, nu-și face griji dacă-și permite lucruri precum mâncarea sau îmbrăcămintea. Drept consecință, astfel de oameni se simt net superiori. Pot purta orice doresc, cumpără cele mai elegante haine și le aruncă odată ce nu mai sunt la modă. De asemenea, pot să mănânce orice își doresc – nu trebuie decât să spună și cineva le va aduce mâncarea. Nu trebuie să-și facă griji pentru nimic și se simt net superiori. Identitatea pe care o moștenesc de la acest tip de familie privilegiată înseamnă că, în ochii celorlalți, efectiv sunt prințese, dacă sunt femei sau playboy, dacă sunt bărbați. Ce au moștenit de la acest tip de familie? O identitate și un statut social nobil. Ceea ce au moștenit de la acest tip de familie nu este rușinea, ci gloria. Indiferent de mediul sau grupul de oameni în care se află, simt mereu că le sunt net superiori tuturor. Spun lucruri precum: „Părinții mei sunt oameni de afaceri bogați. Familia mea are mulți bani. Îi cheltui oricând vreau și nu am niciodată o limită” sau „Părinții mei sunt oficiali de rang înalt. Oriunde mă duc cu afaceri, pot să rezolv totul cu un singur cuvânt, fără să trec prin procedurile normale. Vezi de cât efort e nevoie ca să rezolvați ceva, trebuie să treceți prin procedurile normale, să vă așteptați rândul și să vă umiliți ca să obțineți ceva. Uită-te la mine: pur și simplu îi spun unui asistent al părinților mei ce trebuie rezolvat și se rezolvă. Ce spui de o asemenea identitate și statut social?” Au un sentiment de superioritate? (Da.) Unii spun: „Părinții mei sunt celebrități publice, poți să le cauți numele pe internet și să vezi dacă apar.” Când cineva verifică lista de celebrități și numele părinților chiar sunt acolo, asta le dă acestor oameni un sentiment de superioritate. Oriunde merg, dacă cineva îi întreabă: „Cum te numești?”, răspund: „Nu contează cum mă numesc eu, numele părinților mei sunt cutare și cutare.” Primul lucru pe care li-l spun oamenilor sunt numele părinților lor, ca alții să afle care sunt identitatea și statutul lor social. Unii își spun, în sinea lor: „Familia ta are statut, părinții tăi sunt ambii oficiali, sau celebrități, sau oameni de afaceri bogați, ceea ce te face copilul privilegiat al unor oficiali de rang înalt sau al unor părinți super bogați. Eu ce sunt?” După ce se gândesc la asta, răspund: „Părinții mei nu sunt speciali, sunt doar muncitori obișnuiți care câștigă salarii medii, așa că nu e niciun motiv de laudă – însă unul dintre strămoșii mei a fost prim ministru într-o dinastie.” Alții spun: „Strămoșul tău a fost prim ministru. Uau, deci ai un statut special! Ești urmașul unui prim ministru. Oricine se trage dintr-un prim ministru nu este o persoană obișnuită, înseamnă că și tu ești urmașul unor celebrități!” Vezi, odată ce un om se asociază cu o celebritate, identitatea lui va fi diferită, statutul lui social va crește imediat și el va fi respectat. Există alții, care spun: „Strămoșii mei au fost o generație de oameni de afaceri bogați. Au fost putred de bogați. Ulterior, din cauza schimbărilor sociale și a celor din sistemul social, averea le-a fost confiscată. Acum, multe dintre casele în care trăiesc oameni, pe o rază de zece mile de aici, au fost casele strămoșilor mei. În trecut, casa familiei mele a avut patru sau cinci sute de camere, sau cel puțin două sau trei sute de camere și mai mult de o sută de servitori, per total. Bunicul meu a fost proprietarul afacerii. Nu a muncit niciodată, doar le-a dat ordine altora. Bunica a dus o viață de răsfăț și amândoi au avut servitori care îi îmbrăcau și le spălau hainele. Ulterior, din cauză că mediul social s-a schimbat, familia a fost ruinată, așa că nu mai facem parte din nobilime, ci am devenit oameni de rând. În trecut, familia mea era mare și prestigioasă. Dacă băteau din picioare într-un capăt al satului, tremurele se resimțeau tocmai în celălalt capăt. Toată lumea îi cunoștea. Dintr-o astfel de familie provin, deci ce părere ai despre asta? Excepțional, nu-i așa? Ar trebui să mă admiri, nu?” Totuși, alții spun: „Bogăția strămoșilor tăi nu impresionează cu nimic. Strămoșul meu a fost împărat și încă un împărat fondator. Se spune că numele meu de familie e moștenit de la el. Întreaga mea familie sunt rudele lui directe, nu îndepărtate. Ce crezi despre asta? Acum că știi trecutul strămoșului meu, oare n-ar trebui să mă privești cu o admirație reîmprospătată și să-mi arăți puțin respect? N-ar trebui să mă admiri?” Unii oameni spun: „Deși niciunul dintre strămoșii mei nu a fost împărat, unul a fost un general care a ucis nenumărați dușmani, a realizat multe fapte eroice militare și a devenit un ministru important la curtea imperială. Familia mea este toată formată din descendenții lui direcți. Până în ziua de azi, familia mea încă studiază mișcările de arte marțiale transmise de strămoșii mei, care sunt ținute secrete față de străini. Ce crezi despre asta? Nu este identitatea mea specială? Nu este statutul meu distins?” Aceste identități speciale pe care oamenii le moștenesc de la așa-zisele lor familii ancestrale îndepărtate, precum și de la familiile lor moderne, sunt văzute drept onorabile și glorioase de către ei și, din când în când, le menționează și fac paradă cu ele, ca un simbol al identității și statutului lor social. Pe de o parte, fac asta ca să arate că identitatea și statutul lor sunt excepționale. Pe de altă parte, atunci când oamenii spun aceste povești, se străduiesc și să obțină o poziție și un statut social mai înalte, astfel încât să-și sporească valoarea printre ceilalți și să pară excepționali și speciali. Pentru ce să devină excepționali și speciali? Ca să câștige un grad mai mare de respect, admirație și stimă de la ceilalți, ca să poată trăi o viață mai confortabilă, mai ușoară și mai demnă. Mai ales în unele medii speciale, de exemplu, există oameni care sunt constant incapabili să-și facă simțită prezența într-un grup sau să câștige respectul și stima celorlalți. Așadar, caută oportunități și, din când în când, își folosesc identitatea specială sau proveniența specială a familiei lor pentru a-și face simțită prezența, pentru a face cunoscut faptul că sunt excepționali și pentru a-i face pe oameni să-i prețuiască și să-i respecte, astfel încât să câștige prestigiu în rândul lor. Ei spun: „Deși identitatea, statutul și calibrul meu sunt obișnuite, unul dintre strămoșii mei a fost consilierul familiei unui prinț din dinastia Ming. Ai auzit de cutare? Acela a fost strămoșul meu, bunicul străbunicului meu, a fost un consilier important al familiei prințului. Era cunoscut drept «Creierul». Era expert în toate domeniile, de la astronomie până la geografie, istorie antică și modernă, afaceri chinezești și externe. De asemenea, putea să facă preziceri. Încă mai avem în familie busola geomantică feng shui pe care a folosit-o.” Deși s-ar putea să nu vorbească des despre asta, totuși, din când în când, îi încântă pe ceilalți cu povești despre această istorie strălucită a strămoșilor lor. Nimeni nu știe dacă ceea ce spun este adevărat sau nu, iar câteva povești pot fi greu de crezut, dar altele s-ar putea să fie adevărate. În orice caz, în mințile oamenilor, identitatea pe care o moștenesc de la familia lor este foarte importantă. Le determină poziția și statutul în rândul celorlalți, tratamentul pe care îl primesc în rândul oamenilor și, de asemenea, situația și rangul printre aceștia. Oamenii le consideră foarte importante tocmai pentru că, atunci când sunt printre alții, ei percep aceste lucruri obținute din identitatea lor moștenită. Prin urmare, din când în când, se laudă cu aceste capitole „glorioase” și „strălucite” din istoria familiei lor, evitând adesea să menționeze acele aspecte ale trecutului familiei lor sau acele lucruri care s-au întâmplat în familia lor care sunt rușinoase sau care ar putea fi desconsiderate sau discriminate. Pe scurt, identitatea pe care oamenii o moștenesc de la familia lor este foarte importantă în inimile lor. Când trec prin evenimente deosebite, folosesc adesea identitatea specială a familiei lor drept capital și motiv să se laude, pentru a câștiga aprecierea oamenilor și a câștiga statut în rândul celorlalți. Indiferent dacă familia ta îți aduce glorie sau rușine sau dacă identitatea și statutul social pe care le moștenești de la familia ta sunt nobile sau umile, în ceea ce te privește, această familie nu este mai mult de atât. Nu determină dacă poți înțelege adevărul, dacă-l poți urmări sau dacă poți păși pe calea urmării adevărului. Prin urmare, oamenii nu ar trebui să vadă asta drept o chestiune foarte importantă, fiindcă nu determină soarta unei persoane, nici viitorul acesteia și cu atât mai puțin calea pe care aceasta merge. Identitatea pe care o moștenești de la familia ta poate să-ți determine numai sentimentele și percepțiile, când te afli printre ceilalți. Indiferent dacă identitatea pe care o moștenești de la familia ta este un lucru pe care îl disprețuiești sau un lucru cu care merită să te lauzi, nu poate determina dacă vei fi capabil să pășești pe calea urmăririi adevărului. Așa că, atunci când vine vorba despre urmărirea adevărului, nu contează ce identitate sau ce statut social moștenești de la familia ta. Chiar dacă identitatea pe care o moștenești te face să te simți superior și onorat, nu merită să fie menționată. Sau, dacă-ți dă sentimente de rușine, inferioritate și stimă de sine scăzută, nu va afecta modul în care urmărești adevărul. Nu-i așa? (Ba da.) Nu va afecta deloc modul în care urmărești adevărul și nici identitatea ta de ființă creată, înaintea lui Dumnezeu. Din contră, indiferent ce identitate și statut social moștenești de la familia ta, din perspectiva lui Dumnezeu, fiecare are aceeași șansă de a fi mântuit și își îndeplinește datoria și urmărește adevărul cu același statut și aceeași identitate. Identitatea pe care o moștenești de la familia ta, fie onorabilă sau rușinoasă, nu-ți determină umanitatea și nici calea pe care o alegi. Totuși, dacă îi dai multă importanță și o vezi ca pe o parte esențială a vieții și a ființei tale, atunci te vei ține strâns de ea, n-o vei lăsa să scape niciodată și vei fi mândru de ea. Dacă identitatea pe care o moștenești de la familia ta este nobilă, atunci o vei vedea ca pe un soi de capital, pe când dacă este umilă, o vei privi ca pe un lucru rușinos. Indiferent dacă identitatea moștenită de la familia ta este nobilă, glorioasă sau rușinoasă, asta este doar înțelegerea ta și rezultatul privirii acestui lucru din perspectiva umanității tale corupte. Este doar sentimentul tău, percepția și înțelegerea ta, care nu sunt conform adevărului și nu au nimic de-a face cu acesta. Nu este capital pentru felul în care urmărești adevărul și, desigur, nu este o piedică pe calea urmăririi adevărului. Dacă statutul tău social este nobil și elevat, asta nu înseamnă că este capital pentru mântuirea ta. Dacă statutul tău social este modest și umil, asta nu înseamnă că este o piedică pe calea urmăririi adevărului și cu atât mai puțin o piedică pe calea urmăririi mântuirii. Cu toate că mediul, proveniența, calitatea vieții și condițiile de trai ale unei familii derivă toate din predestinarea lui Dumnezeu, ele nu au nimic de-a face cu adevărata identitate a unei persoane înaintea lui Dumnezeu. Orice om, indiferent din ce familie provine, sau dacă proveniența familiei lui este ilustră sau inferioară, este, în ochii lui Dumnezeu, o ființă creată. Chiar dacă familia ta are o proveniență ilustră și tu ai o identitate și un statut nobil, tot ești o ființă creată. În același fel, dacă statutul familiei tale este umil, iar tu ești desconsiderat de ceilalți, în ochii lui Dumnezeu ești, totuși, o ființă creată obișnuită – nu ești deloc special. Medii familiale diferite oferă oamenilor medii de creștere diferite, iar medii de viață diferite oferă oamenilor puncte de vedere diferite în ceea ce privește gestionarea lucrurilor materiale, a lumii și a vieții. Dacă un om este bogat sau sărac în viață sau dacă circumstanțele familiale ale cuiva sunt avantajoase sau nu, este doar o experiență diferită pentru oameni diferiți. Relativ vorbind, cei care sunt săraci și a căror familie are un standard de viață modest au o experiență de viață mai profundă, pe când celor care sunt bogați și a căror familie este deosebit de privilegiată le este mai greu să realizeze acest lucru, nu-i așa? (Ba da.) Indiferent în ce mediu familial ai crescut și indiferent ce identitate și ce statut social ai dobândit din acel mediu familial, când vii înaintea lui Dumnezeu, când ești recunoscut și acceptat de El drept o ființă creată, în ochii Lui, ești la fel ca alți oameni, ești egalul lor, nu ești deloc special, iar Dumnezeu va aplica aceleași metode și aceleași standarde în cerințele pe care le are de la tine. Dacă spui: „Am un statut social special”, atunci, înaintea lui Dumnezeu, nu ar trebui să iei în considerare acest „caracter special”; dacă spui: „Statutul meu social este modest”, nu trebuie să iei în considerare nici această „modestie”. Înaintea lui Dumnezeu, fiecare dintre voi trebuie să se îndepărteze de identitatea moștenită de la familia lui, să renunțe la ea, să accepte identitatea pe care Dumnezeu i-a oferit-o ca ființă creată și să adopte această identitate atunci când îndeplinește bine datoria unei ființe create. Dacă provii dintr-o familie bună și ai un statut nobil, nu ai de ce să te lauzi și nu ești mai nobil decât nimeni. De ce? În ochii lui Dumnezeu, atât timp cât ești o ființă umană creată, ești plin de firi corupte și ești unul dintre cei pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască. La fel, dacă identitatea pe care o moștenești de la familia ta este modestă și umilă, trebuie totuși să accepți identitatea de ființă creată pe care ți-a dat-o Dumnezeu și să vii înaintea Lui ca ființă creată, pentru a-I accepta mântuirea. Ai putea spune: „Statutul social al familiei mele este umil, iar identitatea mea este, de asemenea, modestă. Oamenii mă privesc de sus.” Dumnezeu spune că nu contează. Astăzi, înaintea lui Dumnezeu, nu mai apari ca o persoană a cărei identitate i-a fost dată de familia ei. Identitatea ta actuală este aceea de ființă creată, iar ceea ce ar trebui să accepți sunt cerințele lui Dumnezeu de la tine. Dumnezeu nu este părtinitor față de nimeni, nu Se uită la istoricul familiei tale sau la identitatea ta, pentru că, în ochii Lui, ești la fel ca toți ceilalți. Ai fost corupt de Satana, ești un membru al rasei umane corupte și, înaintea lui Dumnezeu, ești o ființă creată, așa că ești unul dintre cei pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască. Nu contează dacă ești urmașul unor oficiali de rang înalt sau unor părinți super-bogați, dacă ești un tânăr privilegiat sau o prințesă, sau dacă ești copilul unor mici proprietari sau al unei persoane obișnuite. Aceste lucruri nu sunt importante, iar Dumnezeu nu Se uită la nimic din toate acestea. Pentru că Dumnezeu vrea să te mântuiască pe tine ca persoană. Vrea să-ți schimbe firea coruptă, nu identitatea. Firea ta coruptă și valoarea ta nu sunt determinate de identitatea ta, iar firea ta coruptă nu provine de la familia ta. Dumnezeu nu vrea să te mântuiască pentru că statutul tău ar putea fi modest și mai ales nu pentru că ar putea fi distins. Mai degrabă, Dumnezeu te-a ales datorită planului Său și gestionării Sale, fiindcă ai fost corupt de Satana și ești un membru al rasei umane corupte. Indiferent ce identitate moștenești de la familia ta, înaintea lui Dumnezeu, ești ca toți ceilalți. Sunteți cu toții membri ai rasei umane, care au fost corupți de Satana și au firi corupte. Nu ești cu nimic special. Nu-i așa? (Ba da.) Prin urmare, data viitoare când cineva din preajma ta spune: „Am fost magistrat județean”, sau „Am fost guvernator de provincie”, sau cineva spune „Strămoșii noștri au fost împărați”, sau cineva spune „Am fost un membru al congresului”, sau „Am candidat la președinție”, sau cineva spune „Am fost președintele unei mari companii”, sau „Am fost șeful unei întreprinderi de stat”, ce-i așa de grozav? Oare este important că ai fost cândva director executiv sau ofițer superior? Această lume și această societate dau mare importanță identității și statutului social al unei persoane și decid cum să te trateze în funcție de identitatea și statutul tău social. Dar acum ești în casa lui Dumnezeu, iar El nu te va privi diferit pentru cât de grozav ai fost în trecut sau pentru cât de grozavă și glorioasă a fost identitatea ta. Mai ales acum când El îți cere să urmărești adevărul, are rost să te lauzi cu calificările, statutul social și valoarea ta? (Nu, nu are rost.) Nu cumva ar fi o nesăbuință să faci asta? (Ba da.) Oamenii nesăbuiți tind să folosească aceste lucruri pentru a se compara cu alții. Mai există și unii noi credincioși care au o statură mică și nu înțeleg adevărul și care folosesc adesea aceste lucruri din societate și din familie ca să se compare cu alții. Oamenii care au o anumită temelie și o statură în credința lor în Dumnezeu, în general, nu ar face asta și nici nu ar vorbi despre astfel de lucruri. Să-ți folosești identitatea de familie sau poziția socială drept capital nu este în conformitate cu adevărul.

Acum că am avut foarte multă părtășie despre asta, înțelegi ce am spus despre identitatea pe care o moștenești de la familia ta? (Da.) Vorbește-Mi despre asta! (Dumnezeule, voi vorbi eu despre asta. Adesea, oamenii dau o importanță specială familiei în care s-au născut și identității și statutului acesteia în societate. Oamenii care sunt născuți într-o familie cu un statut social modest tind să creadă că sunt oarecum inferiori celorlalți. Simt că au origini foarte umile și nu pot ține capul sus în societate, așa că vor să se străduiască să-și îmbunătățească statutul social; cei care sunt născuți într-o familie cu o reputație și un statut înalt tind să fie foarte aroganți și încrezuți, le place să se dea mari și au un sentiment înnăscut de superioritate. Dar, de fapt, statutul social al oamenilor nu este cel mai important lucru, deoarece, înaintea lui Dumnezeu, oamenii au aceeași identitate și același statut – toți sunt ființe create. Identitatea și statutul unei persoane nu pot determina dacă aceasta poate urmări și practica adevărul sau dacă poate fi mântuită, așa că omul nu se poate limita din cauza identității și a statutului său.) Foarte bine. Oamenilor care nu urmăresc adevărul le pasă foarte mult de identitatea și statutul social al unei persoane, așadar, în anumite circumstanțe speciale, vor spune lucruri precum: „Îl știi pe cutare din biserica noastră? Familia lui este înstărită!” Ochii li se luminează când spun cuvântul „înstărită”, lucru care arată că au o mentalitate extrem de invidioasă și geloasă. Sentimentele lor de invidie cresc de atât de mult timp încât au ajuns în punctul în care salivează după astfel de oameni și spun: „O, îi știi pe oamenii aceia de acolo? Tatăl ei este oficial de rang înalt, iar al lui este magistrat de județ, al ei e primar, iar tatăl aceluia este secretar într-un departament de guvern!” Când văd pe cineva care poartă haine frumoase, sau pe cineva care se îmbracă bine, sau care are puțină clasă sau înțelegere, sau care folosește lucruri deosebit de sofisticate, se simt invidioși și se gândesc: „Familia lui este bogată, probabil că e plin de bani” și sunt măcinați de admirație și invidie. Ori de câte ori vorbesc despre cutare că este șeful unei companii, le pasă mai mult de identitatea lui decât îi pasă lui însuși. Vorbesc mereu despre meseria persoanei, chiar dacă ea însăși n-o menționează și chiar o votează, când e timpul să aleagă conducătorul bisericii. Au sentimente deosebite pentru oamenii cu un statut social mai înalt decât ei și le rezervă o atenție specială. Încearcă mereu să le facă pe plac acestor oameni, să se apropie de ei și să-i lingușească, în vreme ce se urăsc pe ei înșiși și se gândesc: „Tatăl meu de ce nu este un oficial? De ce m-am născut în familia asta? De ce nu am nimic bun de spus despre familia mea? Familiile în care s-au născut ei sunt fie oficiali, fie oameni de afaceri bogați, pe când familia mea nu are nimic. Frații mei sunt toți oameni obișnuiți, mici proprietari care lucrează pământul și care sunt toți la marginea societății. Și cu cât vorbim mai puțin despre părinții mei, cu atât mai bine – nici măcar nu au o educație. Ce rușine!” Când cineva le menționează părinții, devin evazivi și spun: „Să nu deschidem acest subiect, hai să vorbim despre altceva! Să vorbim despre cutare din biserica noastră. Uită-te la funcția de management pe care o are, știe cum să fie lider. Face asta de decenii, nimeni nu l-ar putea înlocui. Tipul s-a născut să conducă. De s-ar putea spune același lucru despre noi. Acum, că el crede în Dumnezeu, e o dublă binecuvântare. Chiar este un om binecuvântat, fiindcă deja are tot ce-și poate dori cineva în societate, iar acum, că a venit în casa lui Dumnezeu, poate, de asemenea, să intre în Împărăție și să aibă o destinație frumoasă.” Ei cred că atunci când un oficial intră în casa lui Dumnezeu, el sau ea ar trebui să fie conducători de biserică și să aibă o destinație frumoasă. Cine decide asta? Au ei ultimul cuvânt? (Nu.) Acesta este în mod clar un lucru pe care îl spun neîncrezătorii. Dacă văd pe cineva cu oarece abilități și un talent înnăscut, care se îmbracă bine și se bucură de lucrurile bune din viață, care conduce o mașină frumoasă și locuiește într-o casă mare, se vor apropia în mod persistent de acea persoană, o vor linguși și îi vor intra în grații. Apoi există alții care consideră că au un statut social și o poziție înaltă. Când vin în casa lui Dumnezeu, cer întotdeauna privilegii speciale, le strigă ordine fraților și surorilor și îi tratează ca pe niște sclavi, fiindcă s-au obișnuit să ducă o viață de oficial. Oare acești oameni cred că frații și surorile lor le sunt subordonați? Când se țin alegeri pentru conducătorul bisericii, dacă nu sunt aleși, se înfurie și spun: „Nu voi mai crede, casa lui Dumnezeu nu e dreaptă, nu le oferă oamenilor o șansă, casa lui Dumnezeu desconsideră oamenii!” S-au obișnuit să fie oficiali în lume și cred că sunt cei mai cei, așa că, atunci când vin în casa lui Dumnezeu, încearcă mereu să decidă totul, să preia conducerea în toate, cer privilegii speciale și tratează casa lui Dumnezeu la fel cum tratează lumea și societatea. Poate că, în lume, o femeie este soția unui oficial, dar vrea să fie tratată tot ca soția unui oficial atunci când vine în casa lui Dumnezeu, iar oamenii s-o flateze și s-o urmeze peste tot. În timpul adunărilor, dacă frații și surorile uită s-o întâmpine, se înfurie și nu mai vine la adunări, pentru că simte că oamenii n-o iau în serios și că a crede în Dumnezeu nu are nicio însemnătate. Nu este un lucru irațional? (Ba da.) Indiferent ce identitate specială ai în societate, când vii în casa lui Dumnezeu, îți pierzi identitatea specială. Înaintea lui Dumnezeu și înaintea adevărului, oamenii au o singură identitate, cea de ființe create. Afară, în lume, fie că ești un oficial din guvern sau soția unui oficial, fie că ești un membru al elitei societății sau un birocrat obișnuit, sau dacă ești general sau soldat, în casa lui Dumnezeu, ai o singură identitate, aceea de ființă creată. Nu ești deloc special, așa că nu căuta privilegii speciale și nici nu-i forța pe oameni să ți se închine. Mai sunt și alții care vin dintr-o familie creștină specială sau dintr-o familie care crede, de generații, în Domnul. Poate că mama lor a fost instruită la seminar și tatăl lor este pastor. Ei sunt foarte bine primiți în comunitatea religioasă, iar credincioșii se adună în jurul lor. După ce acceptă această etapă a lucrării lui Dumnezeu, tot simt că au aceeași identitate ca înainte, dar trăiesc în tărâmul viselor! E timpul să nu mai viseze și să se trezească! Nu contează dacă ești pastor sau conducător, când vii în casa lui Dumnezeu, trebuie să-i înțelegi regulile și să înveți să-ți schimbi identitatea. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l faci. Nu ești vreun oficial de rang înalt, nici vreun birocrat obișnuit, nu ești un om de afaceri bogat și nici nu ești sărac și nevoiaș. Când vii în casa lui Dumnezeu, ai o singură identitate și anume identitatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu – aceea de ființă creată. Ce ar trebui să facă ființele create? Nu ar trebui să faci paradă cu istoria familiei tale sau cu statutul social pe care l-ai moștenit de la aceasta, nici să-ți folosești statutul social superior ca să te dezlănțui în casa lui Dumnezeu și să cauți privilegii speciale și în niciun caz n-ar trebui să-ți folosești experiența pe care ai acumulat-o în societate și sentimentul de superioritate pe care ți-l conferă statutul tău social, ca să te comporți ca un conducător suveran în casa lui Dumnezeu și să iei deciziile. În casa lui Dumnezeu, ar trebui mai degrabă să-ți îndeplinești datoria de ființă creată și să te comporți într-o manieră potrivită, nu să menționezi trecutul familiei tale și nici să ai un sentiment de superioritate sau un complex de inferioritate; nu-i nevoie să te simți inferior sau să ai un sentiment de superioritate. Pe scurt, trebuie să faci bine, ascultător, ceea ce se cuvine să facă o ființă creată și să îndeplinești bine datoria pe care o ființă creată ar trebui s-o îndeplinească. Unii spun: „Deci asta înseamnă că trebuie să mă stăpânesc și să trec neobservat?” Nu, nu trebuie să te stăpânești și să treci neobservat, nu trebuie să fii servil și cu siguranță nu trebuie să-ți dai importanță. Nu trebuie să încerci să te remarci din mulțime, nu trebuie să te prefaci și nici să faci concesii doar ca să mulțumești pe toată lumea. Dumnezeu tratează corect oamenii și într-o manieră dreaptă, pentru că El este adevărul. Dumnezeu le-a spus oamenilor multe cuvinte și a avut multe cerințe și, în final, ceea ce cere El este ca tu să-ți îndeplinești cum se cuvine datoria de ființă creată și să faci cum se cuvine tot ce ar trebui să facă o ființă creată. Când gestionezi această problemă, a identității pe care oamenii o moștenesc de la familia lor, ți se cere, de asemenea, să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și cu adevărul drept criteriu, în loc să faci paradă cu sentimentul de superioritate pe care ți l-a dat familia ta. Și, desigur, dacă provii dintr-o familie dezavantajată, nu trebuie să fii sincer și să-ți deschizi sufletul în fața tuturor, spunându-le cât de rău este. Alți oameni ar putea spune: „Cere casa lui Dumnezeu «să nu întrebăm un erou de unde provine»?” Este această zicală adevărul? (Nu.) Această zicală nu este adevărul, așa că nu trebuie să evaluezi nimic pe baza acestei zicale și nici să o folosești drept criteriu ca să te conformezi cerințelor lui Dumnezeu de la tine. Cât despre identitatea pe care o moștenești de la familia ta, ceea ce-ți cere El este să-ți îndeplinești datoria. Înaintea lui Dumnezeu, singura ta identitate este aceea de ființă creată, așa că ar trebui să renunți la lucrurile care îți pot afecta calitatea de ființă creată bună sau care te pot împiedica să fii o ființă creată bună. Nu ar trebui să le faci loc acestor lucruri în inima ta și nici să nu le dai prea multă importanță. Fie că e vorba de aparențe sau de atitudine, ar trebui să renunți la identitatea distinctă pe care o moștenești de la familia ta. Ce părere ai despre asta? E un lucru realizabil? (Da.) Poate că ai moștenit o identitate onorabilă de la familia ta sau poate că trecutul familiei tale îți umbrește identitatea. Indiferent de situație, sper să te poți elibera de lucrul acela, să iei în serios această chestiune și, după aceea, când întâlnești situații speciale, iar aceste lucruri afectează felul în care îți îndeplinești datoria, influențează felul în care tratezi oamenii și îți afectează principiile corecte după care gestionezi lucrurile și cele după care te înțelegi cu alți oameni, sper că vei putea să nu mai fii influențat de identitatea pe care ai moștenit-o de la familia ta, să tratezi corect pe toată lumea și să gestionezi corect toate lucrurile. De exemplu, să spunem că există o persoană în cadrul bisericii, care este mereu superficială în datoria ei și tulbură constant lucrurile. Cum ar trebui să o tratezi? E o dilemă pentru tine și te gândești: „Trebuie s-o emondez fiindcă, dacă n-o fac, acest lucru va afecta în continuare lucrarea bisericii.” Așadar, încerci s-o emondezi. Dar ea refuză să cedeze și inventează o mulțime de scuze. Nu ți-e teamă de ea, deci continui să ai părtășie și să o emondezi. Întreabă: „Știi cine sunt eu?”, iar tu răspunzi: „Ce contează pentru mine cine ești?” Spune: „Soțul meu este șeful soțului tău. Dacă îmi îngreunezi situația astăzi, soțul tău va avea necazuri.” Răspunzi: „Aceasta este lucrarea casei lui Dumnezeu. Dacă n-o faci bine și continui să tulburi lucrurile, te voi demite din datoria ta.” Așa că ea spune: „În orice caz, ți-am spus cum vor sta lucrurile. Decide singură ce ar trebui făcut!” Ce vrea să spună prin „decide singură”? Îți spune că, dacă îndrăznești s-o demiți, va face în așa fel încât soțul tău să fie concediat. În acest moment, te gândești: „Această femeie are un sprijin puternic, nu-i de mirare că vorbește mereu cu atâta aroganță”, așa că îți schimbi tonul și spui: „Ei bine, de data asta voi lăsa lucrurile așa, dar data viitoare n-o voi mai face! Nu am avut nicio intenție rea în ceea ce am spus, totul este de dragul lucrării bisericii. Suntem cu toții frați și surori care cred în Dumnezeu, suntem cu toții o familie. Gândește-te la asta, sunt conducătoarea bisericii, cum aș putea să nu-mi asum responsabilitatea pentru asta? Dacă n-aș face-o, nu m-ați fi ales, nu-i așa?” Începi să încerci să aplanezi situația. Există vreun principiu în lucrul acesta? Peretele defensiv din adâncul inimii tale s-a prăbușit, nu îndrăznești să respecți principiile și cedezi. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Așa că o lași să scape nepedepsită. Ți-e rușine că identitatea ta nu este la fel de nobilă ca a ei și că statutul ei social este mai înalt decât al tău, așa că te simți obligată să te lași controlată de ea și să o asculți. Deși amândouă credeți în Dumnezeu, tot te lași șantajată de ea. Dacă nu te poți elibera de influența pe care statutul social o exercită asupra ta, nu vei fi capabilă să respecți principiile, nu vei fi capabilă să practici adevărul și nu vei fi loială înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu Îi ești loială lui Dumnezeu, oare El te va accepta? Va avea încredere în tine? Îți va mai încredința o lucrare importantă? Pentru El, vei fi o persoană în care nu poate avea încredere, pentru că, într-un moment crucial, ai trădat interesele casei lui Dumnezeu pentru a-ți proteja propriile interese. În momentul crucial, te-ai speriat de forțele rele care vin din societate și de la Satana, ceea ce te-a făcut să trădezi interesele casei lui Dumnezeu și să nu poți rămâne fermă în mărturia ta. Aceasta este o fărădelege gravă și un semn că L-ai dezonorat pe Dumnezeu. De ce? Pentru că, atunci când ai făcut asta, ți-ai trădat identitatea de ființă creată și ai încălcat acest principiu de a face ceea ce se cuvine să facă o ființă creată. Când ai gestionat această chestiune, te-ai lăsat influențată de statutul tău social și de identitatea ta în societate. Când te confrunți cu orice problemă, dacă nu poți renunța la influențele negative create de identitatea pe care ai moștenit-o de la familia ta, atunci e posibil să reacționezi la aceste lucruri făcând lucruri neașteptate. Pe de o parte, aceste lucruri te vor face să încalci adevărul și, pe de altă parte, te vor lăsa într-o mare dilemă, fără să știi ce să alegi. Acest lucru te va conduce cu ușurință la fărădelegi și regrete, așa că, înaintea lui Dumnezeu, vei fi întinată și privită ca o persoană care nu este de încredere și care a încălcat principiul pe care Dumnezeu l-a explicat omenirii, acela de a-și face bine datoria de ființe create și de a face lucrurile pe care se cuvine să le facă o ființă creată. Gândiți-vă la asta, această chestiune este oarecum neînsemnată, dar și foarte importantă în gravitatea ei, nu-i așa? (Ba da.)