Tocmai am avut părtășie despre două criterii cu privire la felul în care să judeci dacă o persoană este capabilă sau nu să-și îndeplinească responsabilitățile în căsnicie. Vă amintiți care sunt? (Da.) Aceste două criterii se referă la calitatea umanității oamenilor. Un criteriu este să vezi dacă își îndeplinește datoria conștiincios și responsabil și dacă poate să ocrotească lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu. E posibil să nu poți să judeci clar unii oameni doar privindu-i; poate că sunt capabili să-și îndeplinească datoria și să ocrotească lucrarea bisericii pentru a urmări statutul sau când au statut, dar cum vor fi când nu vor mai avea statut este ceva ce încă nu ai văzut clar. În acest moment, nu ai cum să îi judeci precis. Totuși, când vezi un asemenea om făcând o scenă, blestemându-L pe Dumnezeu și hulindu-L când își pierde statutul, spunând că Dumnezeu nu este drept, atunci vei avea discernământ cu privire la el și te vei gândi: „Acest individ nu are deloc o inimă cu frică de Dumnezeu. Din fericire, și-a arătat din timp adevărata față. Dacă nu ar fi făcut-o, atunci l-aș fi ales ca soț.” Vezi tu, celălalt criteriu pentru alegerea unui partener – dacă are o inimă cu frică de Dumnezeu – este și el esențial. Dacă judeci și evaluezi oamenii folosind acest criteriu, asta te va salva de acea căsnicie de coșmar. Sunt importante aceste două criterii pentru alegerea unui partener? (Da.) Le înțelegi? (Da.) Vezi tu, unele femei sunt foarte îndrăgostite de bani. Când încep să iasă cu un bărbat, par foarte blânde și rezonabile, iar bărbatul se gândește: „Femeia asta este adorabilă! Este ca o micuță pasăre, se cuibărește în mine toată ziua și nu se dezlipește de mine. Este exact genul de femeie la care visează și pe care o curtează un bărbat. Un bărbat are nevoie de o astfel de femeie, de cineva care vorbește blând, care depinde de bărbatul ei și chiar îl face să se simtă dorit. Cu o astfel de femeie atașată de mine și alături de mine, viața va fi foarte fericită.” Așadar, se căsătoresc, dar apoi, el vede că ea crede în Dumnezeu, dar nu încearcă prea mult să urmărească adevărul. Oricând menționează el îndeplinirea datoriei, ea spune că nu are timp, mereu găsește scuze și spune că este obosită și nu este dispusă să sufere nimic. Acasă, nu gătește și nu face curățenie, ci doar se uită tot timpul la televizor; când vede că cineva a cumpărat o geantă de firmă, sau că familia cuiva trăiește într-o vilă luxoasă și a cumpărat o mașină scumpă, spune cât de capabil trebuie să fie bărbatul din acea familie; de obicei, cheltuiește excesiv și oricând merge la un magazin cu obiecte din aur, la unul de bijuterii sau la unul cu articole de lux, vrea mereu să cheltuiască bani și să cumpere lucruri frumoase. Tu nu înțelegi asta și te gândești: „Pe vremuri, era adorabilă. Cum a putut deveni o astfel de femeie?” Vezi? S-a schimbat, nu-i așa? Înainte, când ieșeați împreună, era capabilă să-și îndeplinească datoria și să sufere puțin, dar totul era la suprafață. Acum, că sunteți căsătoriți, nu mai este așa. Vede că nu ești în stare să-i împlinești nevoile materiale și începe să te învinuiască, spunând: „De ce nu pleci să câștigi bani? La ce folosește să crezi în Dumnezeu și să-ți îndeplinești datoria? Poate credința în Dumnezeu să pună mâncare pe masă? Poate credința în Dumnezeu să te facă bogat?” Spune chiar și lucruri pe care le-ar spune un non-credincios – chiar crede în Dumnezeu femeia asta? (Nu.) Nu vrea niciodată să-și îndeplinească datoria, nu dă doi bani pe credința în Dumnezeu, pe urmărirea adevărului sau pe căutarea dobândirii mântuirii, până când, în final, spune chiar lucruri extrem de răzvrătite și nu are deloc o inimă cu frică de Dumnezeu. Așadar, la ce se gândește această femeie tot timpul? (La mâncare, la haine și la distracție.) Nu se gândește decât la bani și la plăceri fizice, atâta tot. Ea este o ființă a lumii, iubitoare de bani. Dacă te căsătorești cu ea, iar ea îți îngrădește credința în Dumnezeu și te încurajează să renunți la datoria ta și să urmărești lucruri lumești, ce vei face? Tu vrei în continuare să urmărești adevărul și să dobândești mântuirea, dar dacă o urmezi pe ea, atunci nu vei putea să dobândești mântuirea. Dacă nu o urmezi, se va certa cu tine și va divorța de tine. Și după ce veți divorța, vei trăi singur, fără parteneră – vei putea să depășești acest moment? Dacă nu ai fi avut niciodată o parteneră, atunci ar fi în regulă, dar acum, ești deja de mulți ani cu partenera ta și te-ai obișnuit să trăiești cu ea. Brusc, te trezești divorțat și fără parteneră – poți depăși acest moment? Nu este ușor de depășit, nu-i așa? Indiferent dacă e din punctul de vedere al nevoilor vitale, al nevoilor emoționale, al lumii tale spirituale lăuntrice, nu îl poți depăși. Modul în care îți trăiești viața s-a schimbat față de cum era înainte, iar rutina, ritmul și stilul de viață pe care le aveai înainte au fost total azvârlite în haos. Ce fel de căsnicie ai avut? Ce ți-a adus această căsnicie? Fericire sau dezastru? (Dezastru.) A adus dezastru. Prin urmare, dacă nu știi cum să judeci oamenii și dacă îi evaluezi fără să te bazezi pe principii corecte și pe cuvintele lui Dumnezeu, atunci trebuie să faci tot posibilul să nu te implici în întâlniri romantice ocazionale sau să nutrești idei sau să îți faci planuri de a ieși cu cineva, a te căsători sau a începe o căsnicie. Asta fiindcă, în zilele noastre, tendințele ticăloase ale acestei lumi îi ademenesc prea mult pe oameni și toate persoanele singure se confruntă cu multe și felurite ispite în viață; nimeni nu este în stare să le depășească și, chiar dacă urmărești adevărul, tot ți se vor părea greu de depășit. Dacă urmărești adevărul, ajungi să îl înțelegi și îl dobândești, atunci vei fi capabil să le depășești. Totuși, înainte să înțelegi și să dobândești adevărul, vei găsi ispita mereu ademenitoare și ea va fi mereu un pericol pentru tine. În plus, există un aspect important pentru voi, și anume că nu știți cum să judecați oamenii și nu sunteți capabili să le vedeți clar esența – acesta este cel mai important aspect. Ce sunteți în stare să judecați? Bărbații știu doar să judece dacă femeia este frumoasă, dacă a terminat facultatea, dacă familia ei este bogată, dacă știe să se îmbrace frumos, dacă știe cum să fie romantică și dacă poate fi afectuoasă. Mai detaliat, bărbații pot ajunge să știe dacă femeia va fi o soție și o mamă bună, dacă va putea să-i învețe bine pe copiii lor în viitor și dacă poate ține casa. Cel mult, acestea sunt lucrurile pe care bărbații știu să le judece. Și ce pot femeile să judece la bărbați? Pot să judece dacă bărbatul știe cum să fie romantic, dacă este capabil, dacă aduce bani în familie, dacă este menit să fie bogat sau sărac și dacă știe șiretlicuri pentru a se descurca în lume. La un nivel mai bun, femeile pot să judece dacă bărbatul este capabil să sufere, dacă poate gestiona bine familia, dacă ea va putea să mănânce și să se îmbrace bine în cazul în care va avea o relație cu el, cum este contextul lui familial, dacă familia lui este înstărită, dacă ai lui au o casă, o mașină și o afacere, dacă fac afaceri sau sunt agricultori sau muncitori, care este situația economică actuală a familiei lui și dacă părinții lui au pus bani deoparte ca el să se căsătorească. Cel mult, acestea sunt lucrurile pe care ajung femeile să le știe. Cât despre cum este umanitatea-esență a potențialului pretendent, sau ce alegere va face cu privire la calea de credință în Dumnezeu, sunteți capabili să vedeți clar aceste lucruri? (Nu.) Mai precis, este această persoană capabilă să urmeze calea unui antihrist? Este rea? Judecând după rezumatul manifestărilor și expresiilor calității umanității lui, este el o persoană care urmărește adevărul sau una care este scârbită de el? Este capabil să urmeze calea în urmărirea adevărului? Este capabil să obțină mântuirea? Și dacă te căsătorești cu el, veți fi amândoi capabili să intrați în Împărăție ca soț și soție? Nu poți să vezi clar aceste lucruri, nu-i așa? Unii oameni spun: „De ce este nevoie să vedem clar aceste lucruri? Sunt atât de mulți oameni căsătoriți în lume. Nici ei nu pot vedea clar aceste lucruri, dar tot își văd de viață, nu-i așa?” Mulți oameni nu văd clar căsnicia. Dacă întâlnești o persoană bună, care trăiește decent și cu care îți poți petrece viața fără mari supărări sau suișuri și coborâșuri și alături de care nu e multă suferință, atunci aceasta poate fi considerată o viață bună și o căsnicie bună. Însă unii oameni nu îi văd clar pe ceilalți și se concentrează doar la cum arată cealaltă persoană și ce statut are. Sunt convinși de vorbe frumoase și abia după ce s-au căsătorit descoperă că partenerul lor este o persoană rea, un diavol și că fiecare zi trăită cu o astfel de persoană este lungă cât un an. Femeile varsă adesea lacrimi, iar bărbații sunt și ei înșelați foarte mult și transformați în victime și ajung să divorțeze după câțiva ani. Unele cupluri căsătorite divorțează când copiii lor au trei sau patru ani sau când sunt adolescenți, iar unii au chiar nepoți când descoperă că nu mai suportă să trăiască împreună, așa că divorțează. Ce spun acești oameni, în final? „Căsnicia este un mormânt” și „Căsnicia este un crematoriu.” Așadar, greșeala femeilor sau a bărbaților a dus la acest rezultat? Ambii au făcut greșeli și niciunul dintre ei nu a fost bun. Ei nu știu care este natura căsniciei sau a vieții conjugale. Natura căsniciei este să vă asumați răspunderea unul pentru celălalt, să intrați în viața reală și să vă susțineți reciproc. Asta depinde de umanitatea normală^[a] a ambilor parteneri, astfel încât să ajungă într-un mod fericit și stabil până la bătrânețe și să rămână împreună până la final. Și care este natura vieții conjugale? Și aceasta depinde de umanitatea normală^[b] a ambilor parteneri și doar în acest fel pot ei trăi în liniște, statornicie și fericire. Ambii parteneri trebuie să-și asume responsabilitatea unul față de celălalt și abia atunci își vor putea trăi în sfârșit bătrânețea, ținându-se de mână, până la final. Însă asta nu înseamnă că intri în Împărăție; nu este ușor ca partenerii unui cuplu căsătorit să intre împreună în Împărăție. Chiar dacă nu pot intra în Împărăție, pentru ca un cuplu căsătorit să trăiască în sfârșit ținându-se de mână până la bătrânețe este nevoie cel puțin ca partenerii să aibă conștiință și rațiune, cu o umanitate care corespunde standardelor. Nu este așa? (Ba da.) Să avem părtășie în acest fel vă face să aveți mai multă sau mai puțină încredere în căsnicie, sau vă face să aveți atitudinea și opinia corectă? (Ne face să avem atitudinea și opinia corectă.) Să avem părtășie în acest fel nu are nimic de-a face cu a avea mai multă sau mai puțină credință, nu-i așa? Nu vorbesc despre renunțarea la diversele fantezii despre căsnicie ca să vă fac să renunțați la căsnicie sau să o respingeți, ci mai degrabă ca să adoptați abordarea corectă și rațională cu privire la această chestiune. Mai precis, ca să puteți să luați în considerare, să abordați și să rezolvați această chestiune conform cuvintelor lui Dumnezeu. Nu o fac astfel încât să încetați definitiv să vă gândiți la căsnicie – a nu te gândi nu este același lucru ca a renunța. Adevărata renunțare înseamnă să ai gândurile și opiniile corecte și precise. Acum, având părtășie în acest fel, nu ați renunțat deja la unele dintre diversele voastre fantezii despre căsnicie? (Ba da.) Acum vă temeți de căsnicie mai mult, sau tânjiți mai mult după ea? Niciuna dintre acestea, de fapt. Nu este nevoie nici să vă temeți de ea, nici să tânjiți atât de mult la ea. Dacă acum ești singur și spui: „Vreau să urmăresc adevărul și să mă sacrific pentru Dumnezeu. Acum nu mă gândesc la căsnicie și nu am planuri pentru a mă căsători, așa că voi lăsa căsnicia să fie un spațiu gol în inima mea, o voi lăsa să fie o pagină goală”, este corectă această opinie? (Nu, Dumnezeu are părtășie cu noi despre acest adevăr fiindcă trebuie să ne dotăm cu el, să-l înțelegem și să-l punem în practică. Ar trebui și să acționăm conform spuselor lui Dumnezeu, să privim oamenii și lucrurile și să ne comportăm și să acționăm în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriul nostru. Indiferent dacă acum ne gândim sau nu la căsnicie, tot trebuie să înțelegem acest adevăr și abia atunci vom evita să facem o greșeală.) Este corectă această înțelegere? (Da.)

Există acum cineva care spune: „Suntem necăsătoriți și lumea non-credincioșilor spune că e nobil să fii necăsătorit, deci nu putem spune că în casa lui Dumnezeu, cei necăsătoriți sunt sfinți și cei căsătoriți sunt necurați?” Există cineva care spune astfel de lucruri? Există unii oameni căsătoriți care au mereu o concepție greșită în felul în care înțeleg căsnicia. Ei, cred că, după ce se căsătoresc, gândurile lor nu mai sunt atât de pure, de simple sau de curate cum erau înainte, că devin complicate după ce se căsătoresc și în special că oamenii căsătoriți au relații intime cu sexul opus și nu mai sunt sfinți. Și astfel, după ce acceptă lucrarea lui Dumnezeu, îi spun hotărâți partenerului lor: „Am acceptat lucrarea lui Dumnezeu și, începând din această zi, trebuie să urmăresc sfințenia. Nu mai pot să dorm cu tine. Trebuie să dormi singur, iar eu trebuie să merg să dorm în altă cameră.” Începând din acel moment, dorm separat și partenerul lor doarme singur, dar încă locuiesc împreună. Ce urmăresc astfel de oameni? Urmăresc un fel de sfințenie a trupului. Nu este aceasta o înțelegere greșită a căsniciei? (Ba da.) Este ușor de rezolvat această înțelegere greșită? Sunt unii oameni căsătoriți care cred că nu mai sunt sfinți după ce au relații intime cu sexul opus. Sensul implicit aici este că dacă nu au relații intime cu sexul opus, dacă își abandonează căsnicia și divorțează, atunci vor deveni sfinți. Dacă acesta e modul prin care cineva devine sfânt, nu ar însemna că oamenii necăsătoriți sunt și mai sfinți? Cu asemenea înțelegeri denaturate, alegerile sau acțiunile oamenilor îi fac pe partenerii lor să se simtă confuzi și furioși. Unii soți non-credincioși sau unele soții non-credincioase înțeleg greșit și încep să aibă o aversiune față de credință și există unii care chiar vorbesc într-un mod hulitor despre Dumnezeu. Spuneți-Mi, este corect ce fac acești oameni în urmărirea „sfințeniei”? (Nu, nu este.) De ce nu? În primul rând, există o problemă cu gândirea lor. Despre ce problemă este vorba? (Ei înțeleg greșit cuvintele lui Dumnezeu.) În primul rând, opiniile lor despre căsnicie sunt denaturate; în al doilea rând, definițiile și înțelegerile lor despre sfințenie și necurățenie sunt denaturate. Ei cred că a nu avea relații intime cu sexul opus te face sfânt, dar, atunci, ce este necurățenia? Ce este sfințenia? Oare sfințenia înseamnă să nu ai firi corupte? Când cineva dobândește adevărul și firea i se schimbă, atunci nu mai are firi corupte. Oare cineva care nu a avut relații intime cu sexul opus nu are firi corupte? Oare firile corupte ale oamenilor apar doar atunci când au relații intime cu sexul opus? (Nu.) Este clar că această înțelegere este greșită. Odată ce ești căsătorit și ai relații intime cu sexul opus, firile tale corupte nu se înrăutățesc, ci rămân exact cum erau înainte. Dacă nu ești căsătorit și nu ai avut relații intime cu sexul opus, ai vreo fire coruptă? Ai multe. Prin urmare, fie că este bărbat sau femeie, faptul că o astfel de persoană are sau nu firi corupte nu se evaluează pe baza stării sale civile, pe faptul că este sau nu căsătorită sau că a avut sau nu relații intime cu sexul opus. De ce au astfel de concepții greșite despre căsnicie oamenii care gândesc și acționează în acest fel? De ce acționează în acest fel? Nu este aceasta o problemă care ar trebui rezolvată? (Ba da.) O puteți rezolva? Un om trebuie doar să intre în contact cu o persoană de sexul opus și să aibă relații intime cu aceasta și apoi, este necurat și profund corupt – așa este? (Nu.) Dacă ar fi așa, atunci faptul că Dumnezeu poruncește uniunea bărbatului cu femeia ar fi o greșeală. Așadar, cum putem rezolva această problemă? Care este sursa ei? Această problemă poate fi rezolvată disecând și înțelegându-i sursa. Nu aveți și voi această opinie? Fie căsătoriți, fie necăsătoriți, nu au toți oamenii această opinie despre căsnicie? (Ba da.) Știu că nu puteți scăpa de această problemă. Așadar, care este sursa acestei opinii? (Oamenilor nu le este clar ce este sfințenia și ce este necurățenia.) Și care este sursa faptului că oamenii nu știu ce este sfințenia și ce este necurățenia? (Oamenii nu sunt capabili să priceapă cuvintele lui Dumnezeu sau să înțeleagă adevărul într-un mod pur.) Ce aspect al cuvintelor lui Dumnezeu sunt ei incapabili să priceapă într-un mod pur? (Căsnicia este ceva ce oamenii ar trebui să experimenteze normal în viețile lor și este și poruncită de Dumnezeu, însă asociază faptul că oamenii se căsătoresc și au relații intime cu sexul opus cu faptul că sunt sau nu sfinți, când în realitate, a fi sfânt înseamnă că cineva nu are firi corupte și nu are nimic de-a face cu faptul că este sau nu căsătorit. Să luăm ca exemplu călugărițele din Biserica Catolică. Dacă nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și nu înțeleg adevărul, atunci, deși își petrec întreaga viață necăsătorite, tot nu se poate spune că sunt sfinte, fiindcă firile lor corupte nu au fost înlăturate.) Explică asta în mod clar chestiunea? Distincția dintre sfințenie și necurățenie stă în faptul că un om este căsătorit sau nu? (Nu.) Nu, nu stă în asta și există dovezi substanțiale pentru a demonstra acest lucru. De exemplu, persoanele cu handicap mintal, cretinii, cei bolnavi mintal, călugărițele catolice, călugărițele budiste și călugării budiști sunt toți persoane necăsătorite, dar sunt sfinți? (Nu.) Oamenii cu handicap mintal, idioții și bolnavii mintal nu au o rațiune normală; nu se pot căsători, niciun bărbat din rândurile lor nu-și găsește o soție și nicio femeie din rândurile lor nu-și găsește un soț și ei nu sunt sfinți. Călugărițele catolice, călugărițele budiste și călugării budiști, împreună cu alte câteva grupuri speciale, nu se căsătoresc și nici nu sunt sfinți. Ce înseamnă „nu sunt sfinți”? Vreau să spun că sunt necurați. Ce înseamnă „necurați”? (Au firi corupte.) Corect, înseamnă că au firi corupte. Toți acești oameni necăsătoriți au firi corupte și niciunul dintre ei nu este sfânt. Așadar, cum rămâne cu oamenii căsătoriți? Există vreo diferență între esența celor care sunt căsătoriți și esența acestor oameni necăsătoriți? (Nu.) În ceea ce privește esența, nu există nicio diferență între ei. Ce vreau să spun atunci când zic că nu există nicio diferență între ei? (Toți au fost corupți de Satana și toți au firi corupte.) Așa este, toți au fost corupți de Satana și toți au firi corupte. Nu sunt capabili să se supună lui Dumnezeu sau adevărului și nu pot urma calea de a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău. Nu sunt apreciați de Dumnezeu, nu sunt mântuiți și sunt toți necurați. Așadar, nu se poate evalua dacă un om este sfânt sau necurat prin faptul că este căsătorit sau nu. Atunci, de ce au oamenii acest fel de concepție greșită despre căsnicie, crezând că aceia care se căsătoresc nu sunt sfinți, că sunt necurați? Care este punctul central al acestei concepții greșite? (Opiniile lor despre căsnicie sunt denaturate.) Este faptul că opiniile lor despre căsnicie și despre viața conjugală sunt denaturate, sau că opiniile lor despre altceva sunt denaturate? Poate cineva să explice în mod clar acest lucru? După cum am spus înainte, orice căsnicie va reveni, în cele din urmă, la viața reală. Așadar, este această viață conjugală sursa a ceea ce consideră oamenii că este necurat? (Nu.) Nu este sursa a aceea ce consideră oamenii că este necurat. Sursa din gândurile oamenilor a ceea ce consideră ei necurat le este, de fapt, cunoscută în minte și în adâncul inimii lor: este dorința lor sexuală și de aici pornește concepția greșită. Definiția și distincția unei persoane ca sfântă sau necurată pe baza faptului că este căsătorită sau necăsătorită este o înțelegere greșită și o concepție greșită, iar originea acestei probleme este înțelegerea falsă și incorectă pe care o au oamenii față de dorința sexuală a trupului lor. De ce spun că această înțelegere este falsă? Oamenii cred că odată ce simt dorință sexuală și se căsătoresc, atunci au relații intime cu sexul opus și că, odată ce au relații intime cu sexul opus, atunci încep să trăiască așa-zisa viață de dorință sexuală a trupului și atunci sunt necurați. Nu asta cred? (Ba da.)

Așadar, haideți să discutăm exact ce fel de lucru este dorința sexuală. Atât timp cât o pricepi corect și ai o pricepere și o înțelegere precisă, corectă și obiectivă a acesteia, atunci vei dezlega această problemă și această concepție greșită a necurățeniei și a sfințeniei. Nu este așa? Odată ce oamenii se căsătoresc, își satisfac dorința sexuală și ei își exprimă dorințele sexuale și fizice, așa că se gândesc: „Noi, oamenii căsătoriți nu suntem sfinți, suntem necurați. Sfinți sunt acei tineri și acele tinere singure.” Aceasta este în mod clar o înțelegere denaturată, care provine din faptul că nu știu exact ce este dorința sexuală. Acum, haideți să analizăm prima ființă umană: a avut Adam dorință sexuală? Omenirea creată de Dumnezeu are gânduri, limbaj, percepție prin simțuri, precum și liber arbitru și nevoi afective. Ce înseamnă „nevoi afective”? Înseamnă că oamenii au nevoie de un partener care să le țină companie și care să îi susțină, un partener cu care să vorbească, cineva la care să țină, de care să aibă grijă și pe care să-l prețuiască – acestea sunt nevoi afective. Un alt aspect este că oamenii au și dorință sexuală. Care este temeiul pentru a spune asta? Este faptul că, după ce l-a creat pe Adam, Dumnezeu a spus că el are nevoie de o parteneră, o parteneră doar pentru nevoile lui vitale și pentru cele afective. Dumnezeu însă a mai vorbit și despre o altă nevoie. Ce a spus Dumnezeu? În Geneza, capitolul 2, versetul 24, se zice: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția lui, iar ei vor deveni un singur trup.” Înțelesul acestor cuvinte este foarte clar; nu este nevoie să fim atât de direcți cu privire la asta. Înțelegeți aceste cuvinte, nu-i așa? Evident, când Dumnezeu l-a creat pe Adam, strămoșul omenirii, Adam a avut această nevoie. Bineînțeles, aceasta este o interpretare obiectivă. Mai important, când Dumnezeu l-a creat, el avea acest organ senzorial și avea aceste condiții și caracteristici fiziologice – aceasta era situația reală a lui Adam, primul strămoș al omenirii creat de Dumnezeu, care a fost prima ființă umană în trup. El avea limbaj, putea auzi, putea vedea, putea simți gusturi și avea organe senzoriale, nevoi afective, dorință sexuală, nevoi fiziologice și, bineînțeles, avea liber arbitru, așa cum tocmai am spus. Aceste lucruri, împreună, alcătuiesc o ființă umană creată de Dumnezeu. Nu este aceasta situația reală? (Ba da.) Aceasta este structura fiziologică a bărbaților. Dar a femeilor? Dumnezeu a creat pentru femei o structură fiziologică diferită de cea a bărbaților și, bineînțeles, a creat aceeași dorință sexuală precum cea a bărbaților. Pe ce ne bazăm când spunem asta? Pe capitolul 3, versetul 16 din Geneză: Dumnezeu a spus: „Îți voi mări mult durerile nașterii; în durere vei naște copii.” De unde vin copiii menționați în expresia „vei naște copii”? Să spunem că există o femeie care nu are o astfel de nevoie fiziologică, sau mai precis, nu simte pornirile dorinței sexuale feminine – ar fi ea în stare să rămână însărcinată? Nu, iar asta este foarte clar. Așadar acum, privind aceste două rânduri de la Dumnezeu, bărbații și femeile pe care le-a creat El au structuri fiziologice diferite și totuși au în comun caracteristica fiziologică a dorinței sexuale. Lucrul este confirmat de aceste fapte făcute de Dumnezeu și de mesajul dintre rândurile instrucțiunilor date ființelor umane. Ființele umane create de Dumnezeu au structuri fiziologice și au și nevoile aferente acestor structuri. Așadar, cum ar trebui să privim această chestiune acum? Acest lucru numit dorință sexuală este o parte a trupului, precum un organ uman. De exemplu, mănânci mic-dejunul la ora șase dimineața și, până la amiază, toată mâncarea e mai mult sau mai puțin digerată și stomacul tău este gol. Stomacul transmite creierului această informație, iar creierul îți spune: „Ai stomacul gol; e momentul să mănânci.” Ce este această senzație din stomac? Îl simți puțin gol, ai un disconfort și vrei să mănânci ceva. Și cum apare această senzație că vrei să mănânci ceva? Este rezultatul funcționării și metabolismului întregului tău sistem nervos și al organelor tale – este cât se poate de simplu. Dorința sexuală are aceeași natură ca orice alt organ din corp; fiecare organ este asociat cu sistemul nervos, care trimite comenzi diverselor tale organe. De exemplu, nasul tău simte mirosuri, iar când simte un miros urât, acesta pătrunde în sistemul tău nervos, care îi spune creierului tău: „Acest miros este dezgustător, nu este unul frumos.” El îți transmite informația, iar apoi, tu îți acoperi imediat nasul sau fluturi mâna pe sub nas – este această serie de mișcări. Vezi tu, această serie de mișcări și de acțiuni și acest fel de senzație și de conștientizare sunt toate comandate de anumite organe și de sistemul nervos al corpului tău. De exemplu, auzi un sunet incredibil de puternic și de strident și, după ce urechile tale au primit această informație, te simți deranjat sau șocat și îți acoperi urechile. De fapt, tot ce au recepționat urechile tale reprezintă un sunet, o informație, dar creierul distinge dacă acest sunet îți este sau nu benefic. Dacă nu are un efect major asupra ta, doar îl auzi și îl discerni, iar apoi dispare, fără să-l bagi prea mult în seamă; dacă are un efect negativ asupra inimii sau asupra corpului tău, creierul tău va distinge acest lucru și apoi îți va spune să-ți acoperi urechile sau să deschizi larg gura – va avea loc o serie de acțiuni și de gânduri ca acestea. Dorința sexuală umană este exact la fel, cu organe corespunzătoare care au diferite raționamente și interpretări sub controlul nervilor corespunzători. Dorința sexuală umană este exact un lucru atât de simplu. Acest lucru este la același nivel și echivalent cu orice alt organ din corpul uman, dar are propria particularitate și de aceea vor avea mereu oamenii diverse idei, opinii sau gânduri diferite despre el. Așadar, având părtășie în acest fel, nu ar trebui să aveți acum înțelegerea corectă? (Ba da.) Dorința sexuală umană nu este nimic misterios; a fost creată de Dumnezeu și există de când au luat ființă oamenii. Fiindcă a fost poruncită de Dumnezeu și creată de El, nu poate deveni un lucru negativ sau un lucru necurat doar fiindcă oamenii au tot felul de înțelegeri greșite și noțiuni despre ea. Este exact la fel ca orice alt organ senzorial uman; există în corpul uman și, dacă este în cadrul unei căsnicii adecvate rânduite și poruncite de Dumnezeu, atunci este un lucru rezonabil. Însă dacă oamenii se răsfață cu ea sau abuzează de ea, atunci devine un lucru negativ. Bineînțeles, dorința sexuală în sine nu este negativă, dar oamenii care o folosesc sau acele gânduri sunt negative. De exemplu, triunghiurile amoroase, promiscuitatea, incestul, precum și violul și agresiunea sexuală și alte astfel de lucruri care au legătură cu dorința sexuală devin negative și nu au nimic de-a face cu dorința sexuală originală a trupului uman. Dorința sexuală a trupului este la fel ca un organ fizic: a fost creată de Dumnezeu. Totuși, din cauza ticăloșiei și a corupției omenirii, au loc tot felul de lucruri ticăloase legate de dorința sexuală, iar atunci nu are nimic de-a face cu dorința sexuală adecvată și normală – acestea sunt chestiuni cu două naturi diferite. Nu este așa? (Ba da.) Triunghiurile amoroase, relațiile extraconjugale, precum și incestul și agresiunea sexuală – toate acestea sunt lucruri ticăloase legate de dorința sexuală, care au loc în rândurile omenirii corupte. Acestea nu au nimic de-a face cu dorința sexuală adecvată și căsnicia; sunt necurate, inadecvate și nu sunt lucruri pozitive. Acum vedeți clar acest lucru? (Da.)

Având părtășie în acest fel, acum puteți să pricepeți clar acele înțelegeri și acțiuni denaturate ale oamenilor căsătoriți și să discerneți ce este corect și ce este greșit la ele? (Da.) Când întâlniți pe cineva nou în credință care zice: „Noi am acceptat lucrarea lui Dumnezeu, deci trebuie să trăim separat, fiind un cuplu căsătorit?” ce veți spune? (Vom spune că nu.) Poți să-l întrebi: „De ce este nevoie să trăiți separat? V-ați certat? Sforăie unul din voi atât de zgomotos încât celălalt nu poate dormi? Dacă da, atunci este problema ta și poți să locuiești separat. Dacă motivul este altul, atunci nu, nu este nevoie.” Altcineva spune: „Trăim împreună ca un cuplu căsătorit de aproape 40 de ani. Am îmbătrânit, copiii noștri au crescut, așadar ar trebui să dormim în paturi separate? Nu ar trebui să mai dormim împreună, copiii noștri vor râde de noi. Ar trebui să ne păstrăm integritatea la bătrânețe.” Este acceptabil să spui așa ceva? (Nu.) Nu, nu este. Vor să-și păstreze integritatea la bătrânețe; ce fel de lucru este această integritate? Ce făceau când erau tineri? Nu doar se prefac? Nu sunt dezgustători oamenii de acest fel? (Ba da.) Când întâlnești astfel de oameni, spune-le: „Nu zicem astfel de lucruri în credința noastră în Dumnezeu, iar casa lui Dumnezeu nu are astfel de cerințe sau reguli. Vei învăța asta, în timp. Poți să trăiești oricum vrei; asta este treaba ta și nu are nimic de-a face cu credința în Dumnezeu sau cu urmărirea adevărului, și nici cu dobândirea mântuirii. Nu este nevoie să întrebi despre aceste lucruri și nici să sacrifici nimic pentru ele.” Nu este chestiunea rezolvată atunci? (Ba da.) Problema dorinței sexuale umane în căsnicie este rezolvată atunci – cea mai mare dificultate este depășită. Vă este clar acest lucru, având părtășie în acest fel? Mai credeți că dorința sexuală este misterioasă? (Nu.) Mai credeți că dorința sexuală este necurată sau murdară? (Nu.) Cu privire la dorința sexuală, aceasta nu este necurată și nu este murdară; este ceva adecvat. Totuși, dacă oamenii se joacă cu ea, atunci nu mai este adecvată și devine un lucru total diferit. În orice caz, după ce am avut părtășie în acest fel, nu sunt înlăturate diversele fantezii realiste și nerealiste ale oamenilor cu privire la căsnicie? (Ba da.) După ce am avut părtășie despre definițiile și conceptele căsniciei, în principiu ați renunțat într-o anumită măsură, în mintea voastră, la lucrurile distorsionate și denaturate pe care le urmăriți, la idealurile și dorințele voastre denaturate, anormale și greșite cu privire la căsnicie. Pe cele rămase trebuie să le identificați treptat în voi și apoi să experimentați și să învățați treptat prin practica personală în viața reală. Bineînțeles, cel mai important lucru este că oamenii ar trebui să aibă înțelegerea și perspectiva corectă asupra căsniciei în sine – acest lucru este foarte important. Fie că plănuiești să te căsătorești în viitor sau nu, atitudinea ta față de căsnicie și perspectiva ta asupra ei îți vor influența urmărirea adevărului și de aceea trebuie să citești în detaliu cuvintele lui Dumnezeu cu privire la subiect și să dobândești în sfârșit perspectiva și înțelegerea corectă a căsniciei, care cel puțin ar trebui să fie în acord cu adevărul. Odată ce vom termina părtășia despre această chestiune, nu va fi extinsă cunoașterea ta? (Ba da.) Nu vei mai fi atât de copilăros și de limitat, nu-i așa? Când vei discuta în viitor despre această chestiune cu oamenii, vor vedea că pari tânăr și, cu toate astea, o înțelegi și vor întreba: „De când ești căsătorit?” Vei răspunde: „Încă nu sunt căsătorit.” Ei vor spune: „Atunci cum se face că ai o înțelegere atât de matură despre căsnicie, ca și cum înțelegerea ta ar fi chiar mai matură decât cea a adulților?” Vei răspunde: „Înțeleg adevărul și există un temei pentru aceste adevăruri pe care le înțeleg. Dacă nu mă crezi, aduc Biblia și îți arăt situația când Dumnezeu l-a creat pe Adam și vei vedea dacă lucrurile pe care le spun sunt precise sau nu.” În final, îi convingi sufletul, iar asta fiindcă tot ce spui provine din înțelegerea și priceperea ta pură, fără nicio alterare din partea închipuirilor sau noțiunilor umane sau fără nicio opinie umană denaturată – tot ceea ce spui este în acord cu adevărul și cuvintele lui Dumnezeu.

Note de subsol:

a. Textul original nu include cuvintele „normal”.

b. Textul original nu include cuvintele „normal”.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.