Cum ar trebui să renunțe oamenii la aceste fantezii nerealiste despre căsnicie? Ar trebui să-și corecteze gândurile și opiniile despre iubirea romantică și despre căsnicie. Mai întâi, ar trebui să renunțe la așa-zisa lor opinie despre iubire, să renunțe la lucrurile iluzorii și la zicalele precum a iubi pe cineva până când mările vor seca și pietrele se vor sfărâma, la iubirea nestrămutată până la moarte și iubirea care durează de la o viață la alta. Oamenii nu știu dacă vor avea acea iubire toată viața, cu atât mai puțin în vieți viitoare sau până când mările vor seca și pietrele se vor sfărâma. Câți ani le va lua mărilor să sece și pietrelor să se sfărâme? Oare nu ar fi oamenii monștri dacă ar putea trăi atât de mult? Este suficient de bine doar să trăiești această viață cuviincios și s-o trăiești conștient și cu claritate. Este suficient doar să-ți joci bine rolul în căsnicie, să faci ce ar trebui să facă un bărbat sau o femeie, să îndeplinești obligațiile și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească un bărbat sau o femeie, să vă îndepliniți responsabilitățile unul față de celălalt, să vă susțineți reciproc, să vă ajutați între voi și să fiți împreună toată viața. Aceasta este o căsnicie perfectă și adecvată și toate celelalte lucruri – așa-zisa iubire, acele așa-zise promisiuni solemne de iubire, acea iubire care durează de la o viață la alta – sunt inutile, nu au nimic de-a face cu căsnicia pe care a poruncit-o Dumnezeu și nimic de-a face cu instrucțiunile și îndemnurile lui Dumnezeu pentru bărbați și femei. Asta fiindcă indiferent care este premisa oricărei căsnicii, sau care sunt condițiile individuale ale soțului sau ale soției, fie că sunt săraci sau bogați, sau ce talente, ce situație socială ar putea avea sau din ce mediu ar putea proveni, sau dacă sunt o pereche ideală sau cuplul perfect; indiferent dacă această căsnicie e rezultatul dragostei la prima vedere sau dacă a fost aranjată de părinți, dacă s-a întâmplat accidental sau s-a format prin iubirea de lungă durată – indiferent ce fel de căsnicie este, atât timp cât cei doi oameni se căsătoresc și încep căsnicia, atunci această căsnicie trebuie neapărat să revină la realitate, la viața adevărată a nevoilor zilnice. Nimeni nu poate scăpa de viața adevărată și fiecare căsnicie, indiferent că are sau nu iubire, trebuie să revină, în cele din urmă, la viața de zi cu zi. De exemplu, facturile la utilități trebuie plătite și soția se plânge: „Vai, iar au crescut facturile. Totul crește, mai puțin salariile. Cum pot trăi oamenii, când prețurile lucrurilor cresc așa?” Dar, în ciuda plângerilor ei, tot trebuie să folosească apă și electricitate, nu are de ales. Așa că plătește facturile și, odată ce acestea sunt plătite, trebuie să facă economii la mâncare și cheltuieli, încercând să recupereze banii pe care a trebuit să-i plătească în plus la facturile mai mari. Văzând că la piață sunt legume cu reducere, soțul spune: „Fasolea e la promoție azi. Cumpără mai multă, cumpără suficientă pentru două săptămâni.” Soția spune: „Câtă ar trebui să cumpărăm? Dacă luăm prea multă și n-o putem mânca pe toată, o să se strice. Și dacă luăm atât de multă, nici măcar n-o să încapă în frigider!” Soțul îi răspunde: „Dacă nu încape toată, nu am putea pur și simplu să mâncăm mai multă? Putem să mâncăm fasole de două ori pe zi. Nu mai fi mereu atât de preocupată să cumperi alimente scumpe!” Soțul își primește salariul și spune: „Iar am primit o primă luna asta. Dacă primesc o primă mare la sfârșitul anului, putem pleca în concediu. Toți pleacă în concediu în Maldive sau în Bali. Am să te duc și pe tine acolo în concediu, ca să te simți bine.” Pomii fructiferi din jurul casei lor fac fructe din abundență, iar soțul și soția au o discuție: „Anul trecut nu am avut o recoltă bună. Anul ăsta, fructele sunt imense, așa că putem să vindem câteva și să facem ceva bani. După ce vom face ceva bani, poate vom reuși să renovăm casa? Am putea să instalăm ferestre mai mari din aliaj de aluminiu și să avem o nouă ușă metalică mare.” Când vine vremea rece a iernii, soția spune: „Port jacheta asta din bumbac de șapte sau opt ani și se rărește tot mai mult. Când primești salariul, poți să cheltuiești mai puțin și să pui deoparte bani ca să-mi iau o jachetă de iarnă. O jachetă cu puf costă cel puțin trei, patru sute, sau poate cinci, șase sute de yuani.” „Bine, spune soțul. O să pun niște bani deoparte și o să-ți cumpăr o jachetă bună, călduroasă, cu puf de rață.” Soția spune: „Vrei să-mi cumperi mie una, dar nici tu nu ai. Cumpără una și pentru tine.” Soțul răspunde: „Dacă voi avea suficienți bani, o voi cumpăra. Dacă nu, mă voi descurca încă un an cu jacheta mea.” Un alt soț îi spune soției lui: „Aud că în apropiere s-a deschis un mare restaurant, unde se servesc tot felul de fructe de mare. Să mergem?” Soția zice: „Hai să mergem! Avem suficienți bani, ne permitem.” Merg și mănâncă fructe de mare și se întorc acasă încântați și foarte fericiți. Soția se gândește: „Uite cât de confortabilă este viața mea acum. M-am măritat cu bărbatul potrivit. Pot să mănânc fructe de mare proaspete. Vecinii noștri nu-și permit să mănânce fructe de mare proaspete. Am o viață grozavă!” Nu așa este viața conjugală? (Ba da.) Ei își petrec viețile calculând și discutând. Muncesc în fiecare zi, din zori și până-n seară, mergând la muncă la ora opt, fiind deci nevoiți să se trezească la cinci dimineața. Când sună ceasul deșteptător, se gândesc: „Of, chiar nu vreau să mă trezesc, dar nu am de ales. Trebuie să mă trezesc ca să câștig bani și să-mi întrețin familia”, așa că se dau cu greu jos din pat. „Din fericire, n-am întârziat astăzi, deci nu-mi vor reduce prima.” Termină treaba și se întorc acasă și spun: „Ce zi grea a fost, atât de dificilă! Când nu voi mai fi nevoit să muncesc?” Trebuie să muncească foarte mult pentru a câștiga un salariu și a pune mâncare pe masă; trebuie să trăiască așa pentru a avea o viață bună, pentru a întreține viața a doi oameni în cadrul căsniciei, sau pentru a putea avea o viață stabilă. Își petrec viețile în acest fel, până îmbătrânesc și ajung la o vârstă înaintată, iar bătrâna soție spune: „Vai, bărbate, uite, am încărunțit! Am riduri în jurul ochilor și colțurile gurii lăsate. Sunt bătrână acum? Îți va displăcea cât de bătrână arăt și vei merge să-ți cauți altă femeie?” Soțul ei răspunde: „În niciun caz, prostuță dragă. Mi-am petrecut toată viața cu tine și tot nu mă cunoști. Chiar crezi că sunt genul acela de bărbat?” Soția lui e constant îngrijorată că lui nu-i va plăcea că îmbătrânește și se teme că n-o va mai dori. E tot mai cicălitoare, soțul ei vorbește tot mai puțin, cei doi își vorbesc tot mai puțin și-și urmăresc propriile emisiuni la televizor, ignorându-se reciproc. Într-o zi, soția spune: „Bărbate, ne-am certat mult în viața noastră. A fost foarte greu să trăiesc cu tine toți anii aceștia. N-o să-mi petrec viața următoare cu un bărbat ca tine. După mese, nu te oferi niciodată să mă ajuți să fac ordine, pur și simplu stai acolo și nu faci nimic. Nu ți-ai corectat toată viața acest defect. Când îți schimbi hainele, nu ți le speli niciodată singur, trebuie să ți le spăl și să ți le strâng eu mereu. Dacă aș muri, cine te-ar ajuta atunci?” Soțul ei spune: „Aș fi incapabil să trăiesc fără tine? Mă vor așa de multe femei tinere, că nu pot să scap de ele.” Soția lui răspunde: „Ce vorbe mari! Uită-te cât de neglijent arăți. N-ai putea să fii cu nimeni, în afară de mine.” Soțul ei spune: „Înfurie-te dacă vrei, dar există mulți oameni care mă plac. Tu ești singura care mă disprețuiește și nu mă ia în serios.” Ce fel de căsnicie au ei? Soția spune: „Ah, deși nu am niciun motiv să fiu fericită și nicio amintire plăcută după o viață întreagă cu tine, acum, că sunt bătrână, m-am gândit: dacă nu te am pe tine, simt că parcă-mi lipsește ceva. Dacă o să te duci înaintea mea, o să fiu tristă și n-o să am pe cine să cicălesc. Nu vreau să fiu singură. Trebuie să mă duc înaintea ta, ca să trebuiască să-ți trăiești viața singur, fără să ai pe cineva care să-ți spele rufele sau să-ți gătească mesele, cineva care să aibă grijă de viața ta de zi cu zi și ca să-ți amintești bunătatea mea. Nu ai spus tu că te vor multe femei tinere? Când o să mor, poți să mergi și să-ți aduci una imediat.” Soțul ei spune: „Liniștește-te, o să mă asigur că te duci înaintea mea. Când o să te duci, cu siguranță o să găsesc o parteneră mai bună decât tine.” Dar ce gândește el cu adevărat, în inima lui? „Tu o să te duci prima, iar când o să te duci, eu o să îndur singurătatea. Prefer să îndur eu greutatea asta și să sufăr așa, decât să suferi tu.” Însă soția bătrână se plânge mereu de soțul ei, că face greșit una și alta, că are un defect sau altul și, deși soțul ei nu-și corectează defectele, ei continuă să trăiască astfel și, odată cu trecerea timpului, ea se obișnuiește. În final, femeia se resemnează, bărbatul îndură și, în acest fel, trăiesc împreună toată viața. Aceasta este viața conjugală.

Deși în căsnicie unei persoane nu-i sunt pe plac multe lucruri și au loc multe certuri, iar cuplul trece prin boli, sărăcie, dificultăți financiare în viață și chiar se confruntă cu situații extrem de vesele și extrem de triste, precum și cu alte astfel de evenimente, totuși depășesc tot felul de obstacole împreună, iar partenerul său este o persoană pe care n-ar putea s-o părăsească niciodată, la care n-ar putea renunța niciodată înainte să închidă ochii pentru ultima oară. Ce este un partener? Este un soț. Bărbatul îndeplinește o viață întreagă responsabilități față de femeie și, în mod similar, femeia îndeplinește o viață întreagă responsabilități față de bărbat; femeia îi ține bărbatului companie de-a lungul vieții, iar bărbatul îi ține femeii companie de-a lungul vieții. Niciunul dintre ei nu poate spune clar care dintre ei îl însoțește mai mult pe celălalt; niciunul nu poate spune clar cine a adus o contribuție mai mare, cine a făcut mai multe greșeli, sau cine are mai multe defecte; niciunul nu poate spune clar care dintre ei este sprijinul primar sau principalul întreținător al vieții lor împreună; niciunul nu poate spune clar care este capul familiei sau cine este responsabilul și cine este ajutorul; niciunul nu poate spune clar care dintre ei este incapabil să-l părăsească pe celălalt, dacă bărbatul nu o poate părăsi pe femeie sau femeia nu-l poate părăsi pe bărbat; și niciunul nu poate spune clar cine are dreptate și cine greșește atunci când se ceartă. Aceasta este viața, aceasta este viața normală a unui bărbat și a unei femei în cadrul căsniciei și este cea mai normală și cea mai obișnuită existență pentru ființele umane. Așa este viața, inseparabilă de tot felul de defecte și preferințe ale umanității și, chiar mai mult, de tot felul de nevoi ale umanității, precum și, bineînțeles, de toate alegerile corecte sau incorecte, raționale sau iraționale ale umanității, făcute sub stăpânirea conștiinței și rațiunii unei persoane. Aceasta este viața, aceasta este cea mai normală viață. Nu există bine și rău în ea, este doar o existență relativ adecvată și convențională și realitatea vieții. Acum, ce spune oamenilor această realitate a vieții și această existență în cadrul căsniciei? Că oamenii ar trebui să renunțe la toate diversele lor fantezii nerealiste despre căsnicie, să renunțe la toate ideile care nu au nimic de-a face cu definiția corectă a căsniciei și cu porunca și rânduielile lui Dumnezeu. Toate acestea sunt lucruri la care oamenii ar trebui să renunțe, fiindcă nu au nimic de-a face cu viața unei umanități normale sau cu obligațiile și responsabilitățile pe care o persoană normală le îndeplinește în viață. Prin urmare, oamenii ar trebui să renunțe la acele diverse definiții ale căsniciei și zicale despre aceasta care vin din partea societății și a omenirii ticăloase, în special la acea așa-zisă iubire care nu are nimic de-a face cu viața conjugală reală. Căsnicia nu este un angajament pe viață și nu este nici o promisiune solemnă de iubire pe viață și cu atât mai puțin este o îndeplinire de jurăminte pe viață. Mai degrabă este viața reală a unui bărbat și a unei femei în căsnicie, este lucrul de care ei au nevoie în viața reală și exprimarea lor în viața reală. Unii oameni spun: „Dacă ai părtășie despre subiectul căsniciei și nu vorbești despre iubire, nu vorbești despre promisiuni solemne de iubire, sau despre iubirea care durează până când mările seacă și pietrele se sfărâmă, sau despre jurămintele pe care cuplurile căsătorite și le fac reciproc, atunci despre ce vorbești?” Vorbesc despre umanitate, despre responsabilitate, despre a face ce ar trebui să facă un bărbat și o femeie în conformitate cu îndemnurile și instrucțiunile lui Dumnezeu, despre îndeplinirea obligațiilor și responsabilităților pe care un bărbat și o femeie ar trebui să le îndeplinească, despre asumarea obligațiilor și responsabilităților pe care ar trebui să și le asume un bărbat și o femeie – în acest fel, obligațiile tale, responsabilitățile tale sau misiunea ta vor fi îndeplinite. În orice caz, care este modul corect de practică în legătură cu renunțarea la diverse fantezii despre căsnicie despre care trebuie să avem părtășie? Este acela că nu trebuie să-ți bazezi gândurile sau acțiunile pe diversele idei care vin din partea omenirii ticăloase și a tendințelor ticăloase, ci mai degrabă trebuie să ți le bazezi pe cuvintele lui Dumnezeu. Oricum vorbește Dumnezeu despre problema căsniciei, trebuie să-ți bazezi gândurile și acțiunile pe cuvintele Lui. Acest principiu este corect, nu-i așa? (Da.) Am terminat acum, cât de cât, părtășia privind subiectul renunțării la diversele fantezii despre căsnicie? Vă este clar acum, în principiu? (Da, este clar acum.)

Tocmai am avut părtășie în legătură cu renunțarea la diversele fantezii despre căsnicie și unii oameni au spus: „Dacă nu vreau să fiu singur și plănuiesc să ies cu cineva și să găsesc pe cineva cu care să mă căsătoresc, atunci cum ar trebui să practic cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să pot să renunț la diversele mele fantezii despre căsnicie? Cum ar trebui să practic acest principiu?” Oare acest lucru nu are legătură cu principiile privind alegerea unui soț, cu principiile privind alegerea unui partener cu care să te căsătorești? Care sunt principiile privind alegerea unui soț, pe care ți le-a insuflat lumea? Un Făt-Frumos, o frumusețe cu pielea albă, un bărbat chipeș și bogat, o femeie frumoasă și bogată, și cel mai bine este dacă sunt a doua generație a unei familii bogate. Căsătorindu-te cu o astfel de persoană, elimini din viața ta 20 de ani de zbucium. Bărbatul trebuie să fie cineva care-și permite un inel cu diamant, o rochie de mireasă și o nuntă stilată pentru tine. Trebuie să fie cineva care are ambiții legate de carieră, care poate face avere sau care este deja destul de înstărit. Nu sunt acestea gândurile și opiniile pe care ți le-a insuflat lumea? (Ba da.) Apoi, sunt aceia care spun: „Partenerul meu trebuie să fie un om pe care îl iubesc.” Altcineva spune: „Nu e bine. Cel pe care îl iubești nu te va iubi neapărat și el. Iubirea trebuie să fie reciprocă; cel pe care îl iubești trebuie să te iubească și el. Dacă te iubește, atunci nu va alege niciodată să te abandoneze sau să renunțe la tine. Dacă acela pe care-l iubești nu te iubește pe tine, atunci, într-o bună zi, pur și simplu te va abandona.” Sunt corecte aceste opinii? (Nu.) Atunci, spuneți-Mi: când alegeți un soț, ce principiu care se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și care ia drept criteriu adevărul ar trebui să urmați? Vorbiți despre acest subiect conform gândurilor și opiniilor corecte pe care le aveți acum. (Dacă aș vrea să găsesc un partener, trebuie să fie măcar cineva care crede în Dumnezeu, cineva care poate urmări adevărul, care urmărește aceleași lucruri ca mine în viață și care urmează aceeași cale ca mine.) Cineva care împărtășește aceleași aspirații și urmează aceeași cale ca tine și care crede în Dumnezeu – menționezi câteva criterii specifice pentru alegerea unui soț. Cine ar mai vrea să vorbească? (Trebuie să vedem și dacă este cineva cu umanitate și dacă își poate îndeplini responsabilitățile și obligațiile într-o familie. Mai este și altceva: nu este adevărat că o persoană va găsi cu siguranță un partener cu care să se căsătorească doar fiindcă acum vrea să găsească unul. De Dumnezeu depinde să rânduiască acest lucru, iar tu trebuie să te supui și să aștepți.) Există o practică specifică și există și un temei specific de gândire și teorie. Trebuie să te supui și să aștepți, să Îi încredințezi această chestiune lui Dumnezeu și să-L lași pe El să o rânduiască pentru tine dar, în același timp, trebuie și să abordezi principial chestiunea. Cine ar mai vrea să vorbească? (Dumnezeule, opinia mea este aceeași ca a lor, și anume că trebuie să găsești pe cineva care împărtășește aceleași aspirații și care urmează aceeași cale, pe cineva cu umanitate și care-și poate asuma răspunderea. Ar trebui să renunți la opiniile greșite despre căsnicie pe care ți le insuflă Satana, să pui suflet în datoria ta, să te supui suveranității lui Dumnezeu și să aștepți rânduielile Lui.) Dacă nu și-ar permite un inel cu diamant pentru tine, te-ai mai căsători cu el? (Dacă ar fi un bărbat cu umanitate, l-aș accepta chiar dacă nu și-ar permite să-mi cumpere un inel cu diamant.) Să spunem că are ceva bani și că și-ar permite să-ți cumpere un inel cu un diamant de un carat, dar în schimb, îți cumpără un inel cu un diamant de 0.3 carate – ai fi atunci dispusă să te căsătorești cu el? (Nu i-aș cere un asemenea lucru.) Este în regulă să nu ceri un asemenea lucru. Economisind bani, poți apoi să-i cheltuiești în timp și asta înseamnă să ai o perspectivă pe termen lung. Chiar înainte să găsești un partener, deja te gândești să trăiești bine – e foarte pragmatic! Altcineva? (Dumnezeule, cred că, în primul rând, trebuie să renunț la acele criterii lumești pentru alegerea unui soț. Adică nu trebuie să visez mereu că voi găsi un Făt-Frumos, sau un bărbat chipeș și bogat, sau un romantic. Odată ce voi renunța la aceste lucruri, ar trebui să abordez căsnicia cu opinia corectă, iar apoi să mă supun și să aștept vremea lui Dumnezeu. Deși o astfel de persoană ar putea apărea, trebuie să fie cineva care împărtășește aceleași aspirații și urmează aceeași cale ca mine. Nu trebuie să mă bazez pe opiniile mele lumești pentru a cere ca bărbatul să fie atent cu mine. Cel mai important este ca el să poată urmări adevărul și să fie atent la voia lui Dumnezeu.) Dacă urmărește adevărul, e atent la voia lui Dumnezeu, pleacă să-și îndeplinească datoria, deci nu este niciodată acasă, iar tu trebuie să porți singură povara vieții de familie, iar rezervorul rămâne fără benzină, deci tu trebuie să-l cari singură la etaj, ce vei face atunci? (Pur și simplu îl voi căra singură.) Și dacă nu poți să-l cari, poți să angajezi pe cineva să te ajute. (Sau aș putea să găsesc un frate sau o soră ca să mă ajute.) Da, toate acestea sunt moduri de a rezolva această situație. Așadar, ai fi furioasă dacă ar pleca de acasă un an sau doi, sau trei sau cinci ani? „Nu e ca și când aș trăi ca o văduvă? Ce sens a avut să mă căsătoresc cu el? Nu e exact ca înainte să mă căsătoresc, când pur și simplu trăiam singură? Trebuie să mă ocup singură de toate. Ce trist e că m-am căsătorit cu el!” Nu ai gândi așa? (Nu, nu ar trebui să gândesc așa, fiindcă el și-ar îndeplini datoria și ar lucra pentru o cauză dreaptă. Nu ar trebui să am toane din cauza asta.) Acelea sunt gânduri excelente, dar ai fi în stare să treci peste toate acestea în viața reală? Dacă acest bărbat pe care l-ai găsit ar fi extrem de onest, în general rezervat în vorbă și manieră, nu ar fi romantic și nu ți-ar cumpăra niciodată haine adecvate, nu ți-ar da niciodată flori și mai ales nu ți-ar zice niciodată „Te iubesc” sau orice astfel de lucru, așa că, în sufletul tău, nu ai ști dacă te iubește sau nu, dar ar fi, totuși, un bărbat foarte bun, care ar fi foarte atent cu tine și ar avea grijă de tine în viață, care doar nu ar spune astfel de lucruri și nu ar face nimic romantic și care nici măcar nu ar încerca să te convingă sau să te împace atunci când ai avea toane, nu ai nutri în inima ta niciun resentiment față de el? (Probabil aș fi avut resentimente când nu credeam în Dumnezeu și nu înțelegeam adevărul, dar după ce am ascultat părtășia lui Dumnezeu, știu că nu ar conta dacă spune sau nu acele lucruri și dacă face sau nu acele lucruri romantice. Acestea sunt opiniile oamenilor mondeni și nu ele ar trebui urmărite de aceia cu umanitate normală. Ar trebui să renunț la aceste lucruri și, apoi, nu m-aș mai plânge.) Nu ar trebui să plângi, nu-i așa? (Așa este.) Acum, nu ești în acea situație și nu știi ce ai simți în acea împrejurare, sau cum ți s-ar dezlănțui și ți s-ar schimba toanele. Totuși, acum, teoretic știți cu toții că, deoarece credeți în Dumnezeu, nu ar trebui să aveți astfel de pretenții nerezonabile de la partenerul vostru, nici nu ar trebui să vă plângeți de el când se întâmplă astfel de lucruri, fiindcă acestea nu sunt lucrurile pe care le vreți. Acum aveți aceste idei, dar sunteți în stare să le realizați? Sunt ușor de realizat? (Trebuie să ne răzvrătim împotriva preferințelor și a opiniilor noastre lumești; atunci ar trebui să fie relativ simplu să renunțăm la aceste lucruri.) Îți spun Eu cum să rezolvi această chestiune. Toți bărbații și toate femeile se vor confrunta cu aceste probleme și vor avea aceste gânduri și aceste toane în viața conjugală și toți vor avea aceste nevoi. Totuși, cea mai importantă idee pe care trebuie să o înțelegi este că, dacă partenerul pe care îl alegi este cel pe care îl dorești din inimă – lăsând la o parte faptul că acest lucru a fost rânduit de Dumnezeu – l-ai ales tu însăți și te mulțumește totul la el și, mai ales, împărtășește aceleași aspirații și urmează aceeași cale ca tine, își poate îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu și tot ce face este drept, atunci ar trebui să alegi o abordare rațională și să-i permiți să facă asta, să-i permiți să-ți ignore sentimentele, să-i permiți chiar și să-ți ignore existența – teoretic, ar trebui să reușești să faci acest lucru. Mai mult, dacă în tine se naște o astfel de nevoie sau de toană, indusă de o situație specială sau de un anumit eveniment, atunci trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi. Vei fi în stare să renunți complet la aceste lucruri după ce te vei ruga? Nicidecum. În fond, oamenii trăiesc în propria umanitate, au minte, iar mintea lor le va provoca tot felul de toane. Nu vom discuta acum dacă aceste toane sunt corecte sau greșite. Momentan, problema cea mai practică este că ție îți este greu să renunți la aceste toane. Chiar dacă renunți la ele de data asta, pot apărea din nou, în vreun fel de situație obiectivă. Așadar, ce ar trebui să faci? Nu trebuie să-ți bați capul cu ele, fiindcă teoretic, și din perspectiva formei și a raționalității, deja ai renunțat la acest lucru pe care-l urmăreai sau la această nevoie. Doar că, datorită umanității lor, oamenii de diferite vârste vor avea aceste nevoi și vor simți aceste toane în diverse grade și într-o măsură mai mare sau mai mică. Îți sunt clare aceste situații reale și te-ai rugat lui Dumnezeu, ai renunțat de data asta la toană, sau toana pe care o ai nu este atât de gravă și nu o iei foarte în serios. Totuși, categoric vei avea din nou această toană data viitoare. Așadar, atunci care este practica ta specifică? Aceasta este că nu e nevoie să o iei în seamă sau în serios, spunând: „Ah, acest aspect al firii mele încă nu s-a schimbat.” Aceasta nu este niciun fel de fire; este doar o toană temporară, care nu are nimic de-a face cu firile tale. Nici nu trebuie să faci din țânțar armăsar, spunând: „Ah, de ce sunt încă așa? Nu urmăresc adevărul? Cum de mă comport așa? Este groaznic!” Nu este nevoie să faci din țânțar armăsar; este doar exprimarea unei toane care ține de diversele emoții ale umanității tale normale. N-o băga în seamă. Aceasta este o atitudine privind rezolvarea toanelor. În plus, atât timp cât nu afectează ordinea și regularitatea vieții tale normale, a vieții tale spirituale, sau îndeplinirea datoriei tale, atunci este în regulă. De exemplu, fiindcă soțul tău (sau soția ta) este ocupat să-și facă datoria, a trecut mult timp de când v-ați văzut unul pe altul și nu aveți timp să vorbiți între voi. Într-o zi, vezi brusc o soră care stă de vorbă cu soțul ei și ți se naște o toană în inimă și te gândești: „Vezi, ea își poate îndeplini datoria împreună cu soțul ei. Sunt foarte fericiți și veseli. De ce este soțul meu atât de insensibil? De ce nu mă întreabă: «Cum ți-a fost în ultima vreme? Ești bine?» De ce nu e preocupat de persoana mea? De ce nu mă prețuiește și nu mă iubește?” Ai acest fel de toană și, după o vreme, te gândești: „Ah, nu e bine să mă simt posacă.” Știi că nu este bine să te simți așa, dar tot te simți puțin furioasă și te lupți cu tine, spunând: „N-o să-mi bat capul cu el, pur și simplu o să-l aștept pe el să preia inițiativa de a-mi acorda atenție. Dacă n-o să o facă, atunci o să mă supăr pe el. Suntem căsătoriți de atâția ani, nu ne-am văzut de atâta vreme și el tot nu spune că-i este dor de mine. Îi este dor de mine sau nu? Nu-și bate capul cu mine, așa că n-o să-mi bat nici eu capul cu el!” Te lupți cu tine și trăiești în această toană. Doar pentru o clipă, apar un val de furie și o dispoziție. Atât timp cât poți să dormi și să mănânci normal, să citești cuvintele lui Dumnezeu, să participi la adunări, să-ți îndeplinești datoria în mod normal și să te înțelegi normal cu frații și surorile tale, nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu asemenea toane și poți să gândești orice vrei în inima ta. Orice gândești, atât timp cât simțul rațiunii tale este normal și tu îți îndeplinești datoria normal, este în regulă. Nu este nevoie să o înăbuși cu forța, nici nu este nevoie să te rogi cu forța lui Dumnezeu și să-I ceri să te disciplineze sau să te mustre, sau să simți că ești o păcătoasă. Nu este nevoie să faci din țânțar armăsar, fiindcă această toană va dispărea în curând. Dacă îți este chiar atât de dor de soțul tău, atunci sună-l tu și întreabă-l ce face, puteți să vă deschideți sufletul unul în fața celuilalt și să vorbiți; nu vor dispărea atunci acele toane și neînțelegeri temporare? De fapt, nu ai nevoie ca el să facă nimic. Uneori, vei avea doar o senzație de moment și vei dori să-i auzi vocea, sau poate vei simți o singurătate de moment, sau te vei simți nemulțumită pentru scurt timp, sau poate te vei simți nefericită, iar atunci îl vei suna și-l vei auzi vorbind. Atunci, vezi că este bine, că te iubește mult, la fel ca înainte, și că ești în gândurile lui. Doar că este ocupat cu munca, sau se întâmplă fiindcă bărbații pot neglija oarecum detaliile mai subtile, iar el a fost ocupat cu datoria lui și nu crede că a trecut atât de mult timp și de aceea nu te-a contactat. Nu este un lucru bun că este ocupat și că-și îndeplinește normal datoria? Nu este exact ce ți-ai dorit? Dacă ar comite un rău, provocând perturbări și tulburări, și ar fi dat afară, nu ți-ai face griji pentru el? Acum, totul este normal la el și totul este exact ca înainte – nu ți se liniștește mintea atunci? Ce vrei mai mult? Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Sunând astfel și spunându-vă unul altuia câteva cuvinte alină singurătatea din inimă și senzațiile de dor, exact cum spun necredincioșii; și nu este rezolvată atunci această problemă? Există vreo dificultate? Să-ți suni soțul și să vă arătați preocupați unul de celălalt – spune-Mi, condamnă Dumnezeu un astfel de lucru? (Nu.) Sunteți soț și soție prin lege, iar a-l suna, a vorbi și a vă mărturisi unul altuia dorul sunt toate lucruri cuviincioase, sunt sentimente umane normale și sunt lucruri pe care ar trebui să le faci în sfera umanității. Mai mult, acestea sunt incluse în porunca lui Dumnezeu cu privire la căsnicie pentru omenire – să se însoțească unul pe altul, să se aline și să se susțină unul pe altul. Dacă el nu-și îndeplinește aceste responsabilități, nu poți pur și simplu să-l ajuți tu să le îndeplinească? Aceasta este o chestiune foarte simplă, care este foarte ușor de rezolvat. Practicând în acest fel, nu este această problemă rezolvată? Este nevoie să-ți încolțească în inimă tot felul de toane? Nu, nu este. Acest lucru este ușor de pus în practică.

Haideți să ne întoarcem la întrebarea pe care tocmai am pus-o: „Cum ar trebui să renunțe oamenii la diversele lor fantezii despre căsnicie?” Toți v-ați exprimat unele idei, ca răspuns la această întrebare. Dacă oamenii vor să renunțe la diversele lor fantezii despre căsnicie, atunci trebuie mai întâi să aibă credință și să se supună rânduielilor și poruncii lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ai nicio fantezie subiectivă sau nerealistă despre căsnicie, despre cine este partenerul tău sau despre ce fel de persoană este acesta; ar trebui să ai o atitudine de supunere față de Dumnezeu, ar trebui să te supui rânduielilor și poruncii Lui și să ai încredere că El va pregăti pe cineva cât se poate de potrivit pentru tine. Nu este necesar să ai o atitudine supusă? (Ba da.) În al doilea rând, trebuie să renunți la acele criterii pentru alegerea unui partener insuflate ție de tendințele ticăloase ale societății și apoi să stabilești criteriile corecte pentru alegerea unui partener, adică partenerul tău ar trebui cel puțin să fie cineva care crede în Dumnezeu, la fel ca tine, și care pășește pe aceeași cale ca tine – asta este dintr-o perspectivă generală. Mai mult, partenerul tău trebuie să fie capabil să îndeplinească responsabilitățile unui bărbat sau ale unei femei în căsnicie; trebuie să fie capabil să îndeplinească responsabilitățile unui partener. Cum poți judeca acest aspect? Trebuie să te uiți la calitatea umanității sale, să vezi dacă are un simț al răspunderii și dacă are conștiință. Și cum judeci dacă un om are conștiință și umanitate? Dacă nu te apropii de el, atunci nu ai de unde să știi cum este umanitatea lui și, chiar și dacă te apropii de el, dacă o faci doar pentru o perioadă scurtă, tot este posibil să nu poți descoperi cum este acesta. Atunci, cum judeci dacă un om are umanitate? Vezi dacă își asumă responsabilitatea pentru datoria lui, pentru însărcinarea dată de Dumnezeu și pentru lucrarea casei lui Dumnezeu și vezi dacă poate ocroti interesele casei lui Dumnezeu și dacă este credincios datoriei lui – acesta este cel mai bun mod prin care poți să judeci calitatea umanității cuiva. Să presupunem că această persoană are un caracter foarte onest și, când vine vorba de lucrarea pe care i-o deleagă casa lui Dumnezeu, este extrem de devotat, responsabil, serios și zelos, foarte meticulos, deloc nepăsător și deloc neglijent și urmărește adevărul și ascultă atent și conștiincios tot ce spune Dumnezeu. Odată ce îi este clar acel lucru și îl înțelege, îl pune imediat în practică; deși poate că o asemenea persoană nu are un calibru înalt, măcar nu este superficială față de datoria sa și de lucrarea bisericii și este un om care își poate asuma zelos răspunderea. Dacă este conștiincios și responsabil față de datoria lui, atunci cu siguranță își va trăi pe deplin viața cu tine și își va asuma răspunderea pentru tine până la final – caracterul unei astfel de persoane poate face față încercărilor. Chiar dacă te îmbolnăvești, îmbătrânești, te urâțești sau ai defecte și neajunsuri, această persoană te va trata mereu corect și te va tolera și va face mereu tot posibilul pentru a te ocroti pe tine și pe familia ta și a te proteja, pentru a-ți oferi o viață stabilă, astfel încât să trăiești cu liniște sufletească. Acesta este cel mai fericit lucru pentru un bărbat sau pentru o femeie în viața conjugală. Nu va putea neapărat să-ți ofere o viață înstărită, luxoasă sau romantică și nu va putea neapărat să-ți ofere nimic diferit din punctul de vedere al afecțiunii sau sub orice alt aspect, dar cel puțin te va face să te simți liniștită și să simți că, alături de el, viața ta va fi statornică și că nu va exista niciun pericol sau nicio senzație de neliniște. Când privești acea persoană, vei putea să vezi cum va fi viața sa peste 20 sau 30 de ani și chiar la bătrânețe. O astfel de persoană ar trebui să fie criteriul tău pentru alegerea unui partener. Bineînțeles, acest criteriu pentru alegerea unui partener este puțin cam ridicat și o astfel de persoană nu este ușor de găsit în rândurile omenirii moderne, nu-i așa? Ca să judeci cum este caracterul unui om și dacă acesta va fi capabil să-și îndeplinească responsabilitățile în căsnicie, trebuie să îi observi atitudinea față de datoria lui – acesta este un aspect. Un alt aspect este că trebuie să vezi dacă are o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă da, atunci cel puțin nu va face nimic inuman sau ceva care este imoral sau nu este etic, deci cu siguranță te va trata bine. Dacă nu are o inimă cu frică de Dumnezeu și este necuviincios, încăpățânat, sau are o umanitate rea, înșelătoare și arogantă; dacă nu Îl are pe Dumnezeu în inimă și se consideră superior celorlalți; dacă tratează lucrarea, îndatoririle și chiar însărcinarea dată de Dumnezeu și orice problemă majoră a casei lui Dumnezeu într-un mod nechibzuit, conform voinței proprii, acționând arbitrar, fără să fie vreodată precaut, fără să caute principii și mai ales dacă atunci când se ocupă de ofrande, le ia și le acaparează într-un mod nechibzuit, fără să se teamă de nimic, atunci categoric nu trebuie să cauți un astfel de om. Fără o inimă cu frică de Dumnezeu, este capabil de orice. În acest moment, un astfel de bărbat ar putea să te lingușească și să-ți promită dragostea lui veșnică, dar când, într-o bună zi, nu va fi fericit, când nu vei fi capabilă să-i satisfaci nevoile și când nu vei mai fi iubita lui, atunci va spune că nu te mai iubește și că nu mai simte nimic pentru tine și pur și simplu te va părăsi oricând vrea el. Chiar dacă încă nu ați divorțat, tot va merge să caute pe altcineva – toate acestea sunt posibile. Te poate abandona oricând, oriunde, și e capabil de orice. Astfel de bărbați sunt foarte periculoși și nu merită să le încredințezi toată viața ta. Dacă vei găsi un astfel de bărbat ca să fie iubitul tău, dragul tău, partenerul pe care ți l-ai ales, atunci vei da de necaz. Chiar dacă este înalt, bogat și chipeș, incredibil de talentat și are mare grijă de tine și este atent cu tine și, superficial vorbind, îndeosebi dacă întrunește standardele, indiferent dacă este prietenul tău sau soțul tău, însă nu are o inimă cu frică de Dumnezeu, atunci această persoană nu poate fi partenerul pe care ți-l alegi. Dacă ești îndrăgostită de el și începi să ieși cu el și apoi vă căsătoriți, atunci el va fi un coșmar și un dezastru pentru tine toată viața. Spui: „Nu mă tem, urmăresc adevărul.” Ai picat în mâna unui diavol, iar el Îl urăște pe Dumnezeu, Îl sfidează și folosește tot felul de mijloace pentru a-ți perturba credința în Dumnezeu – ești capabilă să depășești acest lucru? Statura ta joasă și puțina ta credință nu pot suporta acest chin și, după câteva zile, ești atât de chinuită, că implori iertare și ești incapabilă să continui să crezi în Dumnezeu. Nu te mai încrezi în Dumnezeu și mintea ta e într-un conflict continuu. E ca și cum ai fi fost aruncată într-o mașină de tocat și făcută bucăți, fără nicio asemănare umană, complet împotmolită în ea, până când, într-un final, ești condamnată aceleiași sorți ca diavolul cu care ești căsătorită, iar viața ta se va sfârși.