Cât despre modul exact în care trebuie să renunți la acea ură și mânie din trecut despre care am discutat, un aspect este să-i vezi clar pe acești așa-ziși non-oameni, să vezi clar că natura-esență a lor este cea a diavolilor și a Satanei, esența lor este dăunătoare oamenilor, este identică și împărtășește aceeași sursă cu cea a diavolilor, a Satanei și a marelui balaur roșu – ei te prind în capcană, îți fac rău, întocmai cum Satana corupe omenirea. Odată ce ai înțeles acest punct, nu renunți atunci oarecum la emoțiile tale de ură și mânie? (Ba da.) Unii oameni spun: „Nu e suficient să înțelegi aceste lucruri și gata. Uneori mă întristez doar când mă gândesc la asta!” Ce ar trebui să faci când te simți trist? Poți să nu simți deloc tristețe? Cicatricile își lasă întotdeauna semnele, dar a avea aceste semne nu e neapărat un lucru rău. Tocmai aceste fenomene de nedreptate în societate și acești oameni, aceste evenimente și lucruri care fac să apară în tine ură și mânie îți permit să simți nedreptatea din societate, îți permit să simți reavoința, malițiozitatea și răutatea omenirii și să simți nedreptatea și dezolarea lumii, făcând astfel să se nască în tine dorința de a tânji după lumină și dorința ca Mântuitorul să te salveze din toată această suferință. Așadar, există un context pentru această dorință? (Da.) Vine ușor această dorință? (Nu.) Dacă nu ai fi fost rănit niciodată în rândul omenirii sau în societate, ai crede că există mulți oameni buni în jur. Dacă ieși și te împiedici, iar cineva vine să te ajute să te ridici, sau mergi la cumpărături, dar nu ai destui bani, iar persoana de lângă tine te ajută, sau îți pierzi geanta, iar cineva o găsește și ți-o dă înapoi, vei crede că există mulți oameni buni în jur. Cu această stare de spirit și având această înțelegere a societății, cât de multă înțelegere vei avea privind semnificația mântuirii omenirii de către Dumnezeu sau necesitatea ca Dumnezeu să facă lucrarea de mântuire? Cât de mare va fi dorința ta ca Mântuitorul să vină și să te salveze din marea suferinței? Nu o să vrei asta prea mult, nu-i așa? Ar fi doar un fel de dorință, un fel de fantezie. Cu cât cineva trece prin mai multe greutăți și suferințe în lume, îndurând tot felul de tratamente inechitabile sau, altfel spus, cu cât cineva a trăit mai mult în această societate și printre oameni, cineva în care s-au ivit ură și mânie profundă față de omenire și societate, cu atât mai mult va dori ca Dumnezeu să pună capăt acestei epoci rele cât mai curând posibil, să distrugă această omenire rea cât mai curând posibil, să-l salveze din marea suferinței cât mai curând posibil, să pretindă răzbunare asupra celor răi și să-i protejeze pe cei buni – nu-i așa? (Așa este.) Deci acum, în acest moment, tu te gândești: „Oh, chiar trebuie să le mulțumesc acelor demoni. Trebuie să le mulțumesc pentru tratamentul nedrept și pentru că m-au discriminat, m-au insultat și asuprit. Faptele lor rele și răul pe care mi l-au făcut sunt cele care m-au forțat să vin înaintea lui Dumnezeu, care m-au făcut să nu mai tânjesc după lume sau după viața printre acești oameni și care m-au făcut să fiu dornic să vin în casa lui Dumnezeu, să vin înaintea lui Dumnezeu, să mă sacrific de bunăvoie pentru El, să-mi dedic întreaga viață, să trăiesc o viață plină de însemnătate și să nu mă mai asociez cu oameni răi. Altfel, aș fi în continuare întocmai ca ei, urmând tendințele lumești și urmărind faima și câștigul, viața bună, plăcerile trupului și un viitor minunat. Acum cred în Dumnezeu, așa că nu mai este nevoie să merg pe acea cale strâmbă. Nu-i mai privesc cu ostilitate. Văd clar cine au fost dintotdeauna. Ei sunt acolo pentru a face servicii, contraste pentru lucrarea lui Dumnezeu. Fără ei, nu aș putea vedea exact care este esența acestei lumi și a acestei omeniri și m-aș gândi în continuare că această lume și această omenire sunt din ce în ce mai minunate. Acum, că am trecut prin această suferință, nu-mi voi mai pune aspirațiile și speranțele în această lume sau în mâinile vreunei persoane grozave. În schimb, sper că va veni Împărăția lui Dumnezeu, iar corectitudinea și dreptatea lui Dumnezeu vor fi la putere.” Meditând în acest fel, oare emoțiile tale de ură și mânie nu se atenuează treptat? (Ba da.) Ele se atenuează. Iar perspectiva ta și punctele tale de vedere asupra oamenilor, evenimentelor și lucrurilor din inima ta nu au suferit o schimbare? Nu înseamnă asta că drumul pe care vei merge în viitor, alegerile tale și obiectivele tale trec gradual printr-o schimbare, iar tu te întorci treptat către urmărirea obiectivelor și direcției corecte? (Ba da.) Îți aduci aminte lucrurile care s-au întâmplat în trecut, care ți-au frânt inima și care te-au făcut să urăști lumea și, odată ce le-ai văzut clar semnificația și esența, inima ta se umple de recunoștință față de Dumnezeu. Când te umpli de recunoștință, nu te cufunzi atunci în bucuria acesteia? Nu te gândești atunci: „Acei non-credincioși care nu cred în Dumnezeu sunt încă induși în eroare, răniți și devorați de însuși regele diavolilor, Satana. E atât de jalnic! Dacă nu aș fi crezut în Dumnezeu și nu aș fi venit înaintea Lui, aș fi exact ca ei, urmărind lumea, alergând de colo până colo încercând să obțin faimă, câștig și statut, îndurând atât de multă suferință, și fără să-mi treacă vreodată prin minte să schimb direcția. Aș fi cufundat într-un păcat inevitabil – cât de trist! Acum că am credință în Dumnezeu, înțeleg adevărul și pot vedea lămurit această chestiune. Calea pe care ar trebui să o urmeze oamenii este aceea a urmăririi adevărului – este cea mai valoroasă, cea mai semnificativă. Acum că Dumnezeu mi-a arătat atâta bunătate încât să nu mai fie nevoie să trec prin acea suferință, voi lua hotărârea de a-L urma până la capăt, de a-I asculta cuvintele, de a trăi conform cuvintelor Lui și de a nu mai trăi cum făceam înainte, când nu trăiam defel ca o ființă umană.” Vezi, această aspirație bună a apărut, așa e? Obiectivele și direcția corectă de viață nu au prins treptat contur în gândurile și conștientizarea oamenilor? Și nu sunt ei acum capabili să se îmbarce pe calea cea bună în viață? (Sunt.) Așadar, atunci când apar aceste emoții și aspirații pozitive, mai este necesar să ne gândim la acele emoții negative? După ce te-ai gândit bine la ele un timp sau te-ai gândit la ele de mai multe ori până le-ai înțeles, când aceste chestiuni nu-ți mai tulbură mintea și nu mai controlează calea pe care o parcurgi, atunci, fără să-ți dai seama, tu renunți la aceste emoții de ură și mânie, ele nu-ți mai ocupă inima și, cu timpul, rezolvi chestiunea firii tale corupte. Chestiunea rezolvării firii tale corupte are legătură cu urmărirea adevărului? (Da.) Iar asta nu înseamnă că ai pornit pe calea cea bună în viață? Nu este greu să pornești pe calea cea bună; mai întâi, trebuie să renunți la toate diferitele tale puncte de vedere despre lume, despre umanitatea cuiva și despre omenire care nu sunt în concordanță cu faptele. Cum poți vedea clar aceste puncte de vedere care nu sunt în concordanță cu faptele? Cum le poți rezolva? Aceste puncte de vedere care nu sunt în concordanță cu faptele stau ascunse în emoțiile din inima ta, iar aceste emoții direcționează judecata și gândirea umanității tale, precum și caracterul tău, discursul și acțiunile tale, ca și, desigur, conștiința și rațiunea ta. Mai important, ele îți direcționează și-ți influențează obiectivele în viață și calea pe care o parcurgi. Prin urmare, renunță la toate emoțiile negative și la toate emoțiile care au control asupra ta – acesta este primul pas pe care ar trebui să-l practici în căutarea adevărului. Rezolvă mai întâi chestiunea diferitelor emoții negative, înlătură-le pe măsură ce le descoperi și nu lăsa nicio problemă în urmă. Când aceste chestiuni sunt rezolvate, nu vei mai fi încătușat, purtând cu tine aceste emoții negative în căutarea adevărului, și vei putea să cauți adevărul și să înlături o fire coruptă atunci când o dezvălui. Este acesta un lucru ușor de realizat? De fapt, nu e chiar atât de ușor.

În timp ce am avut părtășie și am analizat minuțios aceste emoții negative, ați pus în aplicare la voi înșivă ceea ce vă spun? Unii oameni spun: „Sunt tânăr și n-am prea multă experiență de viață. N-am suferit niciodată eșecuri sau obstacole și nu am experimentat vreo traumă. Nu înseamnă asta că nu am emoții negative?” Toată lumea le are; toată lumea va întâmpina multe dificultăți și se va afla în situația de a da naștere emoțiilor negative. De exemplu, din cauza contextului tendințelor malefice ale societății din această epocă, mulți copii cresc în familii monoparentale, unii fără iubirea unei mame, alții fără iubirea unui tată. Dacă cineva nu are iubirea unei mame sau a unui tată, se poate considera că îi lipsește ceva. Indiferent de vârsta la care pierzi iubirea tatălui sau a mamei, din perspectiva umanității normale, acest lucru va avea un impact asupra ta într-o măsură mai mare sau mai mică. Unii oameni se vor închide în sine, alții se vor simți inferiori, alții vor deveni iritabili, alții vor avea un sentiment de neliniște și nesiguranță, iar alții vor discrimina și vor evita sexul opus. În orice caz, aceia care cresc în acest mediu special vor dezvolta, într-o măsură mai mare sau mai mică, unele anomalii în cadrul umanității lor normale. În limbaj modern, ei ajung să fie puțin denaturați. De exemplu, fetele care cresc fără dragostea tatălui vor fi relativ lipsite de experiență când vine vorba de bărbați. Ele trebuie să învețe cum să se ocupe de propriile nevoi de bază de la o vârstă fragedă și chiar să suporte povara grea a finanțelor familiei și a diferitelor sarcini care trebuiesc îndeplinite, la fel cum fac mamele lor, învățând din vreme, fără să vrea, să se preocupe și să aibă grijă de lucruri sau să se protejeze pe ele însele, pe mamele lor și familiile lor. Ele au o conștientizare puternică în ceea ce privește autoprotecția și vor avea, de asemenea, sentimente foarte puternice de inferioritate. Fără a-și da seama de asta, odată ce au crescut în acest mediu particular, ele se vor simți, în mod inconștient, în adâncul inimii lor, ca și cum ar avea vreun neajuns, și acesta este sentimentul pe care-l au, indiferent dacă el le-a afectat sau nu vreodată în mod grav judecata sau deciziile în trecut. Pe scurt, odată ce o persoană s-a maturizat pe deplin, vor exista niște emoții negative ce îi direcționează gândurile, care au fost acolo de mult timp și va exista întotdeauna un motiv pentru ca acestea să fie acolo. De exemplu, dacă unii băieți care cresc în familii monoparentale nu au tată, ci doar mamă, ei învață de mici să se ocupe de treburile casnice alături de mame, caracterele lor devenind oarecum materne. Le place să aibă grijă de fete și simt o simpatie pentru ele, se simt îngăduitori față de fete, le place să protejeze femeile și au oarece prejudecăți față de bărbați. Există chiar și unii care simt în adâncul lor un fel de antipatie și aversiune surdă față de bărbați, îi discriminează, crezând că bărbații sunt cu toții ineficienți și iresponsabili și că nu fac ce e corect și cuvenit. Desigur, există, printre acești oameni, unii care sunt destul de normali. Este inevitabil, totuși, că vor exista unii care au anumite gânduri specifice, nerealiste sau nepotrivite despre bărbați sau femei, și toți aceștia au deficiențe și defecte în umanitatea lor. Dacă cineva descoperă că ai o astfel de problemă și îți atrage atenția sau dacă tu însuți descoperi și afli prin introspecție că ai acest tip de emoție negativă serioasă și că ea deja îți afectează alegerile și practica privind modul în care vezi oamenii și lucrurile și modul în care te comporți și acționezi, atunci ar trebui să reflectezi și să te cunoști pe tine însuți. Ar trebui să discerni și să rezolvi această emoție negativă în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, să te străduiești să te lepezi de legăturile, controlul și influența acestei emoții negative, să lupți pentru a evita ca plăcerea, mânia, tristețea, bucuria, gândirea, judecata, conștiința și rațiunea umanității tale să devină distorsionate, duse la extreme sau duse dincolo de limitele lor. Ce altceva? Odată ce te-ai străduit să eviți ca aceste lucruri să se întâmple, vei putea trăi o viață normală cu conștiința și rațiunea umanității normale și cu instinctele și liberul arbitru al umanității normale pe care Dumnezeu le-a acordat omului. Adică, te străduiești să-ți păstrezi gândurile, instinctele, liberul arbitru, capacitatea de judecată, conștiința și rațiunea în limitele umanității normale prescrise de Dumnezeu. Prin urmare, oricare ar fi emoția negativă care te controlează, ai o problemă cu acel aspect al umanității tale normale. Înțelegi asta, nu-i așa? (Da.)

Urmărirea adevărului de către oameni se realizează pe baza conștiinței, rațiunii, instinctului și liberului arbitru normal ale umanității normale și a gamei de emoții umane normale. Vezi tu, în sfera umanității normale oferite omului de către Dumnezeu, nu există nimic extrem, nimic excesiv, nimic distorsionat și nu există nicio scindare sau pervertire a personalității. Cum se manifestă faptul de a fi excesiv? A te gândi mereu că nu ești bun de nimic, că nu ești nimic – nu e acest lucru excesiv? Nu este nerealist? (Ba este.) A avea, orbește, un mare respect pentru bărbați, crezând că bărbații sunt buni, că sunt mai capabili decât femeile, că femeile sunt incompetente, că nu sunt bune de nimic, că nu sunt la fel de capabile ca bărbații și că, luate ca un întreg, nu sunt la fel de bune ca bărbații – nu e acest lucru excesiv? (Ba da.) Cum se manifestă faptul de a duce lucrurile la extrem? Dorindu-ți întotdeauna să depășești ceea ce poți realiza instinctiv și dorindu-ți mereu să-ți forțezi limitele. Unii oameni îi văd pe alții că dorm cinci ore pe noapte și apoi reușesc în continuare să lucreze normal o zi întreagă, așa că, după aceea, ei trebuie să doarmă patru ore pe noapte și să vadă câte zile pot rezista. Unii oameni văd că alții mănâncă două mese pe zi și au energie din abundență, fiind capabili să continue să lucreze toată ziua, așa că, după aceea, ei trebuie să mănânce o masă pe zi – nu e asta dăunător fizic? Ce rost are să încerci mereu să te arăți mai capabil decât ești? Pentru ce concurezi cu propriul tău trup? Unii oameni în jur de cincizeci de ani au dinții slăbiți și nici măcar nu mai pot roade din oase sau mușca din trestia de zahăr. Ei spun: „Nu-ți face griji, pot pierde câțiva dinți, nicio problemă, voi continua să mestec! Trebuie să trec peste această dificultate. Dacă nu încerc să o biruiesc, atunci sunt doar slab și inutil!” Nu înseamnă asta a duce lucrurile la extrem? (Ba da, înseamnă.) Simți că trebuie să realizezi ceea ce nu poți să realizezi și ceea ce umanitatea ta nu poate să dobândească instinctiv. Nu poți dobândi asta cu talentul, cu înțelepciunea sau statura ta ori cu lucrurile pe care le-ai învățat, cu vârsta și sexul tău, dar, cu toate că nu le poți dobândi, tot simți că trebuie. Unele femei își exagerează punctele forte, spunând: „Noi, femeile, putem face ceea ce pot face bărbații. Bărbații pot construi clădiri, la fel și noi; bărbații pot pilota avioane, la fel și noi; bărbații pot face box, și noi putem; bărbații pot căra o sută de kilograme într-un sac, și noi putem.” Dar, până la urmă, sunt zdrobite atât de mult de asta, încât scuipă sânge. Tot mai încearcă să pară mai capabile decât sunt? Nu este extrem acest lucru? Nu este excesiv? Toate aceste manifestări sunt extreme și excesive. Adesea, oamenii absurzi consideră problemele și privesc oamenii, evenimentele și lucrurile în acest fel, și tot așa abordează și rezolvă problemele. Prin urmare, dacă oamenii vor să rezolve aceste manifestări excesive, trebuie mai întâi să pună capăt acelor lucruri extreme și să renunțe la ele. Cele mai grave dintre aceste lucruri sunt diferitele emoții extreme din adâncul inimii lor. În anumite circumstanțe, aceste emoții îi determină adesea să aibă gânduri extreme și să folosească metode extreme, făcându-i astfel să o ia pe un drum greșit. Aceste emoții extreme nu numai că îi fac pe oameni să pară nesăbuiți, ignoranți și proști, ci îi fac să o ia razna și să sufere pierderi. Dumnezeu vrea o persoană normală care urmărește adevărul, nu o persoană absurdă, excesivă și extremă care să urmărească adevărul. De ce? Oamenii extremi și predispuși la denaturări nu sunt capabili să înțeleagă lucrurile corect, cu atât mai puțin să înțeleagă în mod pur adevărul. De asemenea, oamenii lipsiți de logică și extremi folosesc modalități extreme de a înțelege, a aborda și a practica adevărul – acest lucru e foarte periculos și problematic pentru ei. Vor suferi mari pierderi și, de asemenea, asta Îl dezonorează în mod grav pe Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie ca tu să-ți depășești limitele sau să folosești metode extreme și radicale pentru a practica adevărul. Mai degrabă, în circumstanțe în care umanitatea ta este normală în toate privințele și în sfera umanității a ceea ce poți înțelege și realiza, El dorește să Îi pui cuvintele în practică, să practici adevărul și să-I îndeplinești cerințele. Scopul final este ca firea ta coruptă să se schimbe, să-ți corectezi și să-ți schimbi treptat toate gândurile și punctele de vedere, să-ți adâncești din ce în ce mai mult înțelegerea asupra firilor corupte ale omului și cunoașterea lui Dumnezeu și, prin urmare, să-ți faci supunerea față de Dumnezeu din ce în ce mai concretă și mai practică – așa vei dobândi mântuirea.

Este semnificativ să am părtășie despre cum să renunți la diferitele emoții negative? (Da.) Cu ce scop fac Eu asta? Astfel încât, indiferent dacă aceste diferite emoții negative au apărut cu mult timp în urmă sau dacă apar chiar acum, în prezent, tu să fii capabil să adopți abordarea corectă a acestora, să le risipești și să le rezolvi în modul corect, să lași în urmă aceste emoții greșite, negative și să ajungi treptat în punctul în care nu te mai împotmolești în aceste emoții negative, indiferent ce se întâmplă. Când diversele emoții negative vor apărea din nou, vei fi conștient și vei avea discernământ, vei cunoaște răul pe care ți-l fac și, bineînțeles, va trebui și să renunți treptat la ele. Când se vor ivi aceste emoții, vei putea să practici stăpânirea de sine și să aplici înțelepciunea și vei reuși să renunți la ele sau să cauți adevărul pentru a le rezolva și a le gestiona. În orice caz, ele nu ar trebui să-ți afecteze adoptarea căilor corecte, a atitudinii corecte și a poziției corecte relative la modul în care privești oamenii și lucrurile și în care te comporți și acționezi. În acest fel, obstacolele și blocajele de-a lungul căii tale în urmărirea adevărului se vor împuțina tot mai mult, tu vei putea urmări adevărul în sfera umanității normale cerute de Dumnezeu, fără tulburări sau cu tot mai puține tulburări și vei rezolva firile corupte pe care le dezvălui în tot felul de situații. Ai acum o cale pe care să înaintezi în ceea ce privește felul de a rezolva diferitele emoții negative? În primul rând, examinează-te cu privire la corupția pe care o dezvălui și vezi dacă aceste emoții negative te influențează lăuntric și dacă aduci aceste emoții negative în modul în care privești oamenii și lucrurile și în care te comporți și acționezi. În plus, examinează, în adâncul inimii tale, chestiunile care sunt profund întipărite în memoria ta și vezi dacă aceste lucruri care ți s-au întâmplat au lăsat cicatrici sau semne și dacă te controlează constant, pentru a folosi modurile și metodele corecte de a vedea oamenii și lucrurile, de a te comporta și a acționa. În acest fel, când diferitele emoții negative care au apărut când te-ai simțit rănit în trecut sunt dezgropate, atunci, ce ar trebui să faci mai departe este să le analizezi minuțios, să le discerni și să le rezolvi una câte una, conform adevărului. De exemplu, unii oameni au fost promovați conducători de multe ori, dar au fost, de multe ori, înlocuiți sau relocați, iar în ei se ivește o emoție negativă. De-a lungul acestui proces de a fi promovați și apoi înlocuiți și relocați iar și iar, ei nu-și dau niciodată seama ce se întâmplă și, prin urmare, nu-și cunosc niciodată deficiențele și neajunsurile, propria corupție sau care este cauza principală a fărădelegilor pe care le comit. Ei nu rezolvă niciodată aceste chestiuni și, adânc în sinea lor, rămân cu o impresie și se gândesc: „Iată cum se folosește casa lui Dumnezeu de oameni. Când ești folosit, ești ridicat, iar când nu, ești dat afară.” Oamenii cu acest tip de sentiment pot avea în societate un loc în care-și pot vărsa oful, dar, în casa lui Dumnezeu, tu simți că nu există niciun loc în care să-ți poți vărsa oful, nicio modalitate să te descarci și niciun mediu în care să te descarci și, astfel, tot ce poți face e să înghiți. Să înghiți în acest fel nu e o adevărată renunțare, ci, mai degrabă, înseamnă să îngropi lucrurile adânc în interior. Există unii oameni care cred că, într-o zi, își vor realiza bine datoria și că, dacă frații și surorile lor văd asta, îi vor alege să fie din nou conducători; există și unii care doresc să-și continue datoria în liniște, nu vor să fie din nou conducători și spun: „Nu voi fi conducător, indiferent cine mă promovează. Nu-mi permit să mă fac de râs și nu pot suporta această durere. Nu e treaba mea cine devine conducător, nici cine e înlocuit. Nu voi fi din nou conducător și, astfel, nu va trebui să suport durerea și sentimentul de a fi atacat care vin din faptul de a fi înlocuit. Pur și simplu îmi voi face bine lucrarea și-mi voi asuma această responsabilitate, iar în ceea ce privește destinația și finalitatea care mă așteaptă, le las în mâinile lui Dumnezeu – asta depinde de Dumnezeu.” Ce fel de emoție este aceasta? Nu e întru totul corect să spunem că este inferioritate; cred că este potrivit să o numim depresie – depresie, descurajare, a fi închis și ținut în frâu. Ei se gândesc: „Casa lui Dumnezeu e un loc în care dreptatea este susținută și, cu toate acestea, sunt adesea promovat și apoi înlocuit. Mă simt atât de nedreptățit, dar nu am cum să stau la discuții, așa că pur și simplu mă voi supune! Aceasta este casa lui Dumnezeu, unde altundeva aș putea să merg să-mi expun cazul? Sunt obișnuit să trăiesc așa. Nimeni din lume nu are o părere bună despre mine, și la fel este și în casa lui Dumnezeu. Pur și simplu nu mă voi gândi la cum vor sta lucrurile în viitor.” Cât e ziua de lungă, ei au moralul scăzut, nu se pot interesa de nimic, doar se descurcă cât de cât în tot ceea ce fac, fac puțin din ceea ce pot face și nimic altceva; nu studiază, nu fac niciun efort, nu se gândesc profund la nimic și nu sunt dispuși să plătească un preț. Până la urmă, ei rămân foarte repede fără energie, entuziasmul pe care l-au avut la început se răcește, consideră că nimic nu are vreo legătură cu ei, iar cine erau înainte a murit. Nu e asta descurajare? (Ba da, este.) Când cineva îi întreabă: „Cum te simți în legătură cu faptul că ai fost înlocuit?”, aceștia răspund: „Ei bine, calibrul meu este slab. Cum ar trebui să mă simt? Nu înțeleg.” Iar când cealaltă persoană îi întreabă: „Dacă ai fi ales din nou conducător, ți-ar plăcea să faci asta?”, ei răspund: „Oh, pentru ce aș vrea să fac asta? Nu este practic! Calibrul meu e slab și nu pot să satisfac intențiile lui Dumnezeu.” A spune că sunt disperați și au renunțat nu este complet realist. Pur și simplu, ei se simt mereu cu moralul scăzut, deprimați, închiși și descurajați. Nu vor să spună nimănui ce e în inima lor, nu vor să fie deschiși și nu vor să-și rezolve propriile probleme, dificultăți, stări corupte și firi corupte – ei continuă doar să se arate curajoși. Ce emoție e aceasta? (Depresie.) De asemenea, ei se agață de o idee: „Voi face ce-mi cere Dumnezeu și voi lucra din greu la orice muncă pe care biserica rânduiește să o fac. Dacă nu pot termina munca, nu mă învinovăți, întrucât nu eu am fost cel care m-a făcut de calibru slab!” Într-adevăr, o astfel de persoană chiar crede în Dumnezeu și este hotărâtă. Nu-L va părăsi niciodată pe Dumnezeu, nu-și va abandona niciodată datoria și-L va urma întotdeauna pe Dumnezeu. Doar că nu acordă atenție intrării în viață, auto-reflecției sau rezolvării firii sale corupte. Ce fel de problemă e aceasta? Pot acești oameni să câștige adevărul crezând în acest fel? Nu este problematic pentru ei? (Ba da, este.) Nu e posibil ca ei să spună că nu cred în Dumnezeu, nici dacă ar fi bătuți până la moarte. Cu toate acestea, din cauza unor împrejurări particulare, din cauză că au experimentat unele situații și scenarii particulare și anumiți oameni le-au spus anumite lucruri, ei s-au epuizat și și-au pierdut puterile, astfel încât nu se pot ridica din nou și nu pot să adune niciun strop de energie. Nu arată asta că au emoții negative? (Ba da.) A avea emoții negative demonstrează că există o problemă, iar atunci când există o problemă, ar trebui să o rezolvi. Există întotdeauna o modalitate și o cale de a rezolva problemele care se cuvine să fie rezolvate – nu sunt de nerezolvat. Depinde doar dacă poți să înfrunți problema și dacă îți dorești sau nu să o rezolvi. Dacă da, atunci nu există nicio problemă atât de dificilă încât să nu poată fi rezolvată. Vii înaintea lui Dumnezeu și cauți adevărul în cuvintele Lui, și poți rezolva orice dificultate. Cu toate acestea, nu numai că demoralizarea, depresia, descurajarea și sentimentul tău de a fi ținut în frâu nu te pot ajuta să-ți rezolvi problemele, ci, dimpotrivă, pot face ca acestea să devină din ce în ce mai grave și să se înrăutățească din ce în ce mai mult. Credeți asta? (Da.) Prin urmare, indiferent de care emoții te agăți în acest moment sau cărei emoții ai căzut pradă acum, sper că vei putea lăsa în urmă aceste sentimente greșite. Indiferent ce motive sau scuze ai, în momentul în care cazi pradă unei emoții anormale, atunci ai căzut pradă unei emoții extreme. Când ai picat în această emoție extremă, cu siguranță ea va controla ceea ce urmărești, hotărârile și dorințele, precum și, desigur, obiectivele pe care le urmărești în viață, iar consecințele acestui lucru sunt grave.

În încheiere, aș vrea să vă spun ceva: să nu lași un sentiment minor sau o emoție simplă, nesemnificativă să te țină încurcat pentru tot restul vieții, astfel încât să-ți afecteze dobândirea mântuirii și să-ți distrugă speranța de mântuire, înțelegi? (Da.) Această emoție a ta nu e doar negativă – ca să fiu mai precis, ea este, de fapt, în opoziție cu Dumnezeu și cu adevărul. Ai putea crede că este o emoție în cadrul umanității normale, dar, în ochii lui Dumnezeu, nu e doar o simplă chestiune de emoție, ci o metodă de opoziție față de El. Este o metodă marcată de emoții negative, pe care oamenii o folosesc pentru a se împotrivi lui Dumnezeu, cuvintelor Lui și adevărului. Așadar, sper că, presupunând că vrei să urmărești adevărul, te vei examina cu atenție pentru a vedea dacă te agăți de aceste emoții negative și te împotrivești cu îndârjire și nesăbuință lui Dumnezeu și te întreci cu El. Dacă ai descoperit răspunsul prin examinare, dacă ai ajuns la o realizare și la o conștientizare clară, atunci îți cer ca, mai întâi, să renunți la aceste emoții. Nu le prețui și nu te agăța de ele, căci te vor distruge, îți vor distruge destinația și vor distruge oportunitatea și speranța pe care le ai în urmărirea adevărului și dobândirea mântuirii. Aici voi încheia această părtășie pentru astăzi.

24 septembrie 2022