În lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, El stabilește finalurile oamenilor pe baza manifestărilor lor. Știți la ce se referă aici aceste „manifestări”? S-ar putea să credeți că fac referire la firea coruptă pe care oamenii o dezvăluie atunci când fac lucruri, dar, de fapt, nu înseamnă asta. În cazul de față, manifestările se referă la faptul de a fi sau nu capabil să practici adevărul; dacă rămâi sau nu loial atunci când îți îndeplinești datoria, precum și la perspectiva ta asupra credinței în Dumnezeu, atitudinea față de El, hotărârea de a suporta greutăți; atitudinea ta față de acceptarea judecății, mustrării și a emondării; numărul de abateri grave pe care le-ai comis și măsura în care, în cele din urmă, vei ajunge la căință și schimbare. Toate acestea, împreună, alcătuiesc manifestările tale. Acestea nu reprezintă aici câte firi corupte ai dezvăluit sau câte lucruri rele ai făcut, ci câte rezultate ai obținut și cât de mare e schimbarea reală pe care ai suferit-o în credința ta în Dumnezeu. Dacă finalurile oamenilor ar fi stabilite în funcție de cât de multă corupție a fost dezvăluită în natura lor, atunci nimeni nu ar putea obține mântuirea, deoarece oamenii sunt profund corupți, cu toții au o natură satanică și toți se împotrivesc lui Dumnezeu. El dorește să-i mântuiască pe cei care pot accepta adevărul și se pot supune lucrării Lui. Indiferent cât de multă corupție dezvăluie acești oameni, dacă, în cele din urmă, pot să accepte adevărul, să ajungă la căință adevărată și să treacă printr-o schimbare autentică, atunci aceștia vor fi mântuiți de Dumnezeu. Unii oameni nu pot să deslușească acest lucru și cred că oricine slujește în calitate de conducător va dezvălui o parte mai mare din firile sale corupte și că oricine va dezvălui mai multă corupție va fi cu siguranță eliminat și nu va putea supraviețui. Este corect acest punct de vedere? Deși conducătorii dezvăluie mai multă corupție, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul, atunci ei sunt calificați să experimenteze judecata și mustrarea lui Dumnezeu, pot porni pe calea de a fi mântuiți și desăvârșiți și, în cele din urmă, vor fi capabili să aducă o mărturie frumoasă despre Dumnezeu. Aceștia sunt oameni care s-au schimbat cu adevărat. Dacă finalurile oamenilor ar fi stabilite în funcție de cât de mult se dezvăluie din firea lor coruptă, atunci, cu cât ar sluji mai mult în calitate de conducători și lucrători, cu atât mai repede ar fi dezvăluiți. Dacă ar fi așa, cine ar îndrăzni să fie conducător sau lucrător? Cine ar putea ajunge până în punctul de a fi folosit și desăvârșit de Dumnezeu? Nu este prea absurd acest punct de vedere? Dumnezeu se uită, în principal, dacă oamenii pot accepta și practica adevărul, dacă pot rămâne fermi în mărturia lor și dacă s-au schimbat cu adevărat. Dacă oamenii au o mărturie adevărată și au trecut printr-o schimbare autentică, atunci Dumnezeu îi aprobă. Unii oameni par să dezvăluie puțină corupție la suprafață, dar le lipsește o adevărată mărturie bazată pe experiență, nu s-au schimbat în realitate, iar Dumnezeu nu îi aprobă.

Dumnezeu stabilește finalul unei persoane pe baza manifestărilor și a esenței sale. Manifestările se referă aici la loialitatea unei persoane față de Dumnezeu, la dragostea pe care o are față de El, la faptul că practică adevărul și la gradul în care firea ei s-a schimbat. Pe baza acestor manifestări și a esenței lor, Dumnezeu stabilește finalul unei persoane, și nu pe baza a cât de mult își dezvăluie firea coruptă. Dacă tu crezi că Dumnezeu stabilește finalul unei persoane în funcție de cât de multă corupție dezvăluie, ai interpretat greșit intențiile Sale. De fapt, oamenii au aceeași esență coruptă, diferența constă doar în faptul că au sau nu o umanitate bună sau rea și dacă pot accepta sau nu adevărul. Indiferent cât de mult își dezvăluie cineva firea coruptă, Dumnezeu știe cel mai bine ce se află în adâncul inimii lor; nu este nevoie să ascunzi asta. Dumnezeu vede în adâncul inimii oamenilor. Indiferent dacă este vorba de ceva ce faci în fața sau în spatele altora sau de ceea ce vrei să faci în inima ta, în fața lui Dumnezeu totul este destăinuit. Cum ar putea El să nu fie conștient de ceea ce fac oamenii în secret? Nu este aceasta o amăgire de sine? În realitate, oricât de înșelătoare ar fi natura unei persoane, oricât de multe minciuni ar spune, oricât de pricepută ar fi în a se preface și a înșela, Dumnezeu știe totul, ca în palmă. Dacă Dumnezeu îi cunoaște atât de bine pe conducători și pe lucrători, nu-i cunoaște oare la fel de bine și pe adepții Săi obișnuiți? Unii oameni se gândesc: „Oricine conduce este nesăbuit și ignorant și își provoacă distrugerea, pentru că, acționând în calitate de conducători, oamenii își dezvăluie inevitabil corupția, astfel încât Dumnezeu să o vadă. Ar mai fi dezvăluită atâta corupție dacă nu ar face această lucrare?” Ce idee absurdă! Dacă nu îndeplinești funcția de conducător, nu vei dezvălui corupție? Faptul că nu ești un conducător, chiar dacă arăți mai puțină corupție, înseamnă că ai obținut mântuirea? Conform acestui raționament, toți cei care nu slujesc pe post de conducători sunt cei care pot supraviețui și pot fi mântuiți? Nu este cumva prea ridicolă această afirmație? Oamenii care slujesc în calitate de conducători îi ghidează pe aleșii lui Dumnezeu să mănânce, să bea cuvântul lui Dumnezeu și să experimenteze lucrarea Lui. Această cerință și acest standard sunt înalte, așa că este inevitabil ca liderii să nu arate unele stări de corupție atunci când încep instruirea. Acest lucru este normal, iar Dumnezeu nu îl condamnă. Dumnezeu nu numai că nu condamnă asta, dar, îi și luminează, iluminează și îndrumă pe acești oameni și le încredințează poveri suplimentare. Atât timp cât se pot supune îndrumării și lucrării lui Dumnezeu, ei vor progresa mai repede în viață decât oamenii obișnuiți. Dacă sunt oameni care urmăresc adevărul, ei pot porni pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu. Acesta este lucrul cel mai binecuvântat de Dumnezeu. Unii oameni nu pot vedea asta și denaturează faptele. Conform înțelegerii umane, oricât de mult se va schimba un conducător, lui Dumnezeu nu-i va păsa; El se va uita doar la cât de multă corupție dezvăluie conducătorii și lucrătorii și îi va condamna doar pe baza acestui lucru. Iar legat de cei care nu sunt conducători și lucrători, pentru că dezvăluie puțină corupție, chiar dacă nu se schimbă, Dumnezeu nu îi va condamna. Nu-i așa că este absurd? Nu este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Dacă te împotrivești atât de serios lui Dumnezeu în inima ta, poți fi mântuit? Nu poți. Dumnezeu stabilește finalurile oamenilor, în principal, pe baza faptului că aceștia dețin adevărul și mărturie adevărată și depinde, în mare parte, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul. Dacă îl urmăresc și se pot căi cu adevărat după ce sunt judecați și mustrați pentru comiterea unei fărădelegi, atunci, atât timp cât nu spun cuvinte sau nu fac lucruri care Îl hulesc pe Dumnezeu, vor fi, cu siguranță, capabili să obțină mântuirea. Conform închipuirilor voastre, toți credincioșii obișnuiți care Îl urmează pe Dumnezeu până la capăt pot obține mântuirea, iar cei care slujesc drept conducători trebuie să fie cu toții eliminați. Dacă vi s-ar cere să fiți conducători, ați crede că nu ar fi în regulă să nu o faceți, dar că, dacă ați sluji în calitate de conducător, ați dezvălui involuntar corupție, iar asta ar fi ca și cum v-ați trimite singuri la ghilotină. Nu cumva toate acestea sunt cauzate de înțelegerile voastre greșite cu privire la Dumnezeu? Dacă finalurile oamenilor ar fi stabilite în funcție de corupția pe care o dezvăluie, nimeni nu ar putea fi mântuit. În acest caz, ce rost ar mai avea ca Dumnezeu să facă lucrarea de mântuire? Dacă într-adevăr ar fi așa, unde ar fi dreptatea lui Dumnezeu? Omenirea ar fi incapabilă să vadă firea dreaptă a lui Dumnezeu. Prin urmare, ați înțeles cu toții greșit intențiile lui Dumnezeu, ceea ce arată că nu aveți o cunoaștere adevărată despre El.

Dumnezeu stabilește finalurile oamenilor în funcție de manifestările lor, iar manifestările se referă aici la rezultatele lucrării lui Dumnezeu asupra lor. O să vă prezint o analogie: într-o livadă, proprietarul își udă și fertilizează pomii, apoi așteaptă să le culeagă fructele. Pomii care dau roade sunt pomi buni și sunt păstrați; cei care nu dau, cu siguranță, nu sunt pomi buni și nu pot fi păstrați. Un pom dă roade, dar se și îmbolnăvește, iar unele dintre ramurile sale rele trebuie să fie tăiate. Credeți că acest pom ar trebui păstrat? Ar trebui păstrat și va fi bine după ce va fi emondat și tratat. Să luăm în considerare o altă situație: un pom nu are boli, dar nu dă roade – un astfel de copac nu ar trebui păstrat. Ce înseamnă aici „să dea roade”? Se referă la a obține rezultate în urma lucrării lui Dumnezeu. Din cauza faptului că au fost corupți de Satana, oamenii își vor dezvălui inevitabil corupția pe parcursul experimentării lucrării lui Dumnezeu și, inevitabil, vor comite unele fărădelegi. Totuși, în același timp, lucrarea lui Dumnezeu va aduce niște rezultate în ei. Dacă lui Dumnezeu nu I-ar păsa de aceste rezultate și S-ar uita doar la firile corupte pe care le-au dezvăluit oamenii, atunci mântuirea lor ar fi exclusă. Rezultatele mântuirii se manifestă în principal prin realizarea îndatoririlor de către oameni și prin punerea în practică a adevărului. Dumnezeu Se uită la rezultatele obținute de oameni în aceste situații, și apoi la gravitatea fărădelegilor lor. După aceea, pe baza unei combinații a acestor factori, El va hotărî finalurile acestora. De exemplu, unii oameni au dezvăluit foarte multă corupție în trecutul lor și au dat importanță enormă trupului; nu erau dispuși să se sacrifice pentru Dumnezeu și nici nu susțineau interesele bisericii. Cu toate acestea, după ce au ascultat predici timp de mai mulți ani, au trecut printr-o schimbare reală. Ei știu acum să năzuiască spre adevărurile-principii în realizarea îndatoririlor lor și obțin din ce în ce mai multe rezultate. De asemenea, pot sta de partea lui Dumnezeu în toate lucrurile și fac tot posibilul pentru a susține lucrarea casei lui Dumnezeu. Asta este ceea ce se înțelege prin transformarea vieții-firi a unei persoane și aceasta este transformarea pe care o vrea Dumnezeu. Mai mult, există unii oameni cărora, ori de câte ori le veneau noțiuni în trecut, le răspândeau mereu în jurul lor, iar inimile lor erau satisfăcute doar atunci când aceste noțiuni se formau în alte persoane, dar acum, când au unele noțiuni, sunt capabili să se roage lui Dumnezeu, să caute adevărul și să fie supuși fără a-și răspândi noțiunile sau a face ceva pentru a se împotrivi lui Dumnezeu. Nu a avut loc o transformare în ei? Unii oameni deveneau imediat potrivnici oricând erau emondați de oricine în trecut; cu toate acestea, când li se întâmplă asta acum, sunt capabili să accepte acest lucru și să se cunoască pe ei înșiși. Ulterior, trec printr-o oarecare transformare reală. Nu este acesta un rezultat? Totuși, indiferent cât te schimbi, este imposibil să scapi cu totul de fărădelegi, iar natura ta nu se poate transforma complet într-o clipită. Dacă o persoană pornește pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și știe să caute adevărul în toate lucrurile, atunci, chiar dacă dă dovadă de un pic de răzvrătire, își va da seama de ea în acel moment. După aceea se va duce repede să se mărturisească și să se căiască în fața lui Dumnezeu și să se schimbe, iar starea sa va deveni din ce în ce mai bună. Ea poate să mai comită aceeași fărădelege o dată sau de două ori, dar nu a treia sau a patra oară. Acest lucru înseamnă transformare. Nu este vorba că această persoană s-a schimbat în anumite privințe, astfel încât să nu mai dezvăluie corupție și să nu mai comită nicio fărădelege. Nu este așa. Acest tip de transformare înseamnă că persoana care a experimentat lucrarea lui Dumnezeu poate pune mai mult adevăr în practică și poate îndeplini o parte din cerințele lui Dumnezeu. O astfel de persoană va comite un număr din ce în ce mai mic de fărădelegi, va dezvălui tot mai puțină corupție, iar episoadele de răzvrătire vor fi din ce în ce mai puțin grave. De aici reiese clar că lucrarea lui Dumnezeu a obținut rezultate; aceste tipuri de manifestări este ceea ce dorește El de la oameni, arătând că au obținut rezultate în ei. Prin urmare, modul în care Dumnezeu tratează finalurile oamenilor sau felul în care tratează toate persoanele este pe deplin drept, rezonabil și corect. Trebuie doar să depui toate eforturile ca să te sacrifici pentru Dumnezeu, să practici cu îndrăzneală și siguranță adevărurile pe care ar trebui să le practici, fără nicio grijă, și Dumnezeu nu te va trata nedrept. Gândește-te la asta: pot cei care iubesc adevărul și îl pun în practică să fie pedepsiți de Dumnezeu? Mulți oameni sunt întotdeauna suspicioși cu privire la firea dreaptă a lui Dumnezeu, temându-se că tot vor fi pedepsiți și după ce vor pune adevărul în practică; se tem că, deși dau dovadă de loialitate față de Dumnezeu, El nu o va vedea. Astfel de oameni nu cunosc deloc firea dreaptă a lui Dumnezeu.

Unii oameni devin negativi după ce au fost emondați; ei își pierd toată energia în îndeplinirea îndatoririlor lor și le dispare și loialitatea. De ce? Această problemă este foarte gravă; este vorba de incapacitatea de a accepta adevărul. Ei nu acceptă adevărul, parțial din cauza faptului că nu își cunosc firile corupte, ceea ce îi determină să nu fie în stare să accepte emondarea lor. Acest lucru este determinat de natura lor, care este arogantă, îngâmfată și nu iubește adevărul. În parte, este și din cauza faptului că oamenii nu au înțeles ce înseamnă să fii emondat. Ei cred că a fi emondați înseamnă că finalul le-a fost stabilit. Prin urmare, cred în mod greșit că, dacă își abandonează familiile ca să se sacrifice pentru Dumnezeu și au puțină loialitate față de El, atunci nu ar trebui să fie emondați; și că, dacă sunt emondați, aceasta nu reprezintă iubirea și dreptatea lui Dumnezeu. Acest tip de înțelegere greșită îi face pe mulți oameni să nu îndrăznească să-I fie loiali lui Dumnezeu. De fapt, până la urmă, este din cauza faptului că sunt prea înșelători și nu vor să îndure greutăți. Vor doar să obțină binecuvântări pe calea ușoară. Oamenii nu înțeleg deloc firea dreaptă a lui Dumnezeu. Ei nu cred niciodată că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt drepte sau că tratamentul pe care îl aplică tuturor este drept. Ei nu caută niciodată adevărul în această privință, ci întotdeauna aduc, în schimb, propriile argumente. Indiferent ce lucruri rele a făcut o persoană, ce păcate mari a comis sau cât de mult rău a făcut, atât timp cât judecata și pedeapsa lui Dumnezeu se abat asupra ei, va crede că Cerul este injust și că Dumnezeu nu este drept. În ochii oamenilor, dacă acțiunile lui Dumnezeu nu se aliniază la dorințele lor sau dacă acestea nu țin cont de sentimentele lor, înseamnă că El nu este drept. Totuși, oamenii nu știu niciodată dacă acțiunile lor sunt conforme cu adevărul și nici nu realizează niciodată că se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se împotrivesc prin tot ceea ce fac. Dacă, indiferent de fărădelegile oamenilor, Dumnezeu nu i-ar emonda sau nu le-ar face reproșuri pentru răzvrătirea lor, ci, în schimb, ar fi calm și blând cu ei, i-ar trata cu iubire și răbdare, le-ar permite să ia masa și să se bucure de lucruri alături de El pe vecie, atunci oamenii nu s-ar plânge niciodată de Dumnezeu sau nu L-ar judeca niciodată ca fiind nedrept; mai degrabă, ei ar spune cu nesinceritate că El este foarte drept. Îl cunosc astfel de oameni pe Dumnezeu? Pot fi în asentiment cu El? Ei nu bănuiesc câtuși de puțin că, atunci când Dumnezeu judecă și emondează oamenii, El dorește să le purifice și să le transforme viețile-firi, astfel încât aceștia să poată reuși să I se supună și să-L iubească. Astfel de oameni nu cred că Dumnezeu este un Dumnezeu drept. Atât timp cât Dumnezeu reproșează, dă în vileag și emondează oamenii, aceștia vor deveni negativi și slabi, plângându-se mereu că Dumnezeu nu este iubitor și bombănind încontinuu că judecata și mustrarea lui Dumnezeu sunt greșite, incapabili să vadă că Dumnezeu îl purifică și îl mântuiește pe om prin aceasta și nevenindu-le să creadă că Dumnezeu stabilește finalurile oamenilor în funcție de manifestările lor de căință. Ei se îndoiesc mereu de Dumnezeu și se feresc de El, și care va fi rezultatul acestui lucru? Vor fi ei capabili să se supună lucrării lui Dumnezeu? Vor putea ei să obțină o schimbare adevărată? Acest lucru este imposibil. Dacă această stare a lor continuă, va deveni foarte periculoasă și le va fi imposibil să fie purificați și desăvârșiți de Dumnezeu.