Când începi să construiești o temelie în credința ta, ar trebui să pășești ferm pe calea urmăririi adevărului. Ar trebui să fii în linia întâi pentru a intra în adevărul-realitate, nu în linia întâi pentru recitarea de cuvinte și doctrine. Ar trebui să te concentrezi la intrarea în adevărul-realitate, la căutarea și practicarea adevărului în toate situațiile, la a fi capabil să pui adevărul în practică în toate lucrurile și să-l folosești ca termen de comparație pentru toate lucrurile. Ar trebui să reflectezi cum să practici adevărul, care sunt principiile de practică și ce fel de practicare a adevărului va întruni cerințele lui Dumnezeu și-L va mulțumi pe Dumnezeu. Totuși, oamenilor le lipsește prea mult statura. Întotdeauna întreabă de lucruri care nu au legătură cu practicarea adevărului, care nu au legătură cu autocunoașterea sau cu faptul de a fi o persoană cinstită. Nu este jalnic? Nu arată asta o statură joasă? Unii oameni au acceptat această etapă a lucrării lui Dumnezeu imediat ce El a început-o și sunt credincioși și în zilele noastre. Dar ei tot nu înțeleg ce este adevărul-realitate sau ce este practicarea adevărului. Unii spun: „Am renunțat la familie și la carieră pentru credința mea și am îndurat multe. Cum poți să spui că nu dețin niciun adevăr-realitate? Mi-am abandonat familia – nu este aceasta realitate? Am renunțat la căsnicia mea – nu este aceasta realitate? Nu sunt toate acestea o exprimare a punerii adevărului în practică?” În aparență, ai renunțat la lumea laică și ți-ai abandonat familia, pentru a crede în Dumnezeu. Dar înseamnă asta că ai intrat în adevărul-realitate? Înseamnă că ești o persoană cinstită, una care I se supune lui Dumnezeu? Înseamnă asta că ți s-a schimbat firea sau că ești cineva care deține adevărul sau umanitate? Categoric nu înseamnă asta. Aceste acțiuni externe ale tale li se pot părea frumoase altor oameni, dar ele nu înseamnă că practici adevărul sau că I te supui lui Dumnezeu și categoric nu înseamnă că intri în adevărul-realitate. Sacrificiile și cheltuielile oamenilor sunt prea denaturate și toți oamenii sunt controlați de intenția de a primi binecuvântări și nu au fost purificați prin încercări și rafinare. De aceea sunt atât de mulți încă superficiali în îndatoririle lor și nu obțin niciun rezultat practic; ba chiar perturbă, tulbură, subminează și provoacă tot soiul de probleme lucrării bisericii. Nu se gândesc deloc la căință și continuă să răspândească negativitate, să spună minciuni și să denatureze faptele pentru a-și argumenta punctul de vedere, chiar și atunci când biserica îi îndepărtează. Unii oameni au credință vreme de un deceniu sau două, dar tot își pierd controlul și fac tot soiul de fapte rele. Apoi, sunt îndepărtați sau excluși de biserică. Faptul că pot face atâtea lucruri groaznice este o dovadă suficientă că au un caracter groaznic, că sunt prea necinstiți și prea înșelători și că nu sunt deloc neprihăniți, ascultători sau supuși. Asta fiindcă niciodată nu i-a interesat prea mult să practice adevărul și să fie persoane cinstite. Ei văd credința în Dumnezeu în acești termeni: „Atât timp cât îmi abandonez familia, mă sacrific pentru Dumnezeu, sufăr și plătesc un preț, Dumnezeu ar trebui să-mi comemoreze faptele, iar eu ar trebui să primesc mântuirea Lui.” Aceasta este doar o gândire fantezistă și o dorință deșartă. Dacă vrei să primești mântuirea și să vii cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, mai întâi, trebuie să vii înaintea Lui în căutare: „Dumnezeule, ce ar trebui să pun în practică? Care este standardul Tău pentru mântuirea oamenilor? Ce fel de oameni mântuiești Tu?” Asta ar trebui să căutăm și să cunoaștem, mai presus de orice. Clădește-ți temelia pe adevăr, investește efort în adevăr și în realitate în toate situațiile și atunci vei fi o persoană care deține o temelie, care are viață. Dacă îți construiești temelia pe cuvinte și doctrine, fără să pui vreodată în practică vreun adevăr sau să investești efort în vreun adevăr, atunci vei fi cineva care nu are niciodată viață. Când practicăm faptul de a fi persoane cinstite, avem viața, realitatea și esența unei persoane cinstite. Atunci, avem practica și comportamentul unei persoane cinstite și măcar acea latură cinstită a noastră Îi va aduce lui Dumnezeu bucurie și El o va aproba. Totuși, încă afișăm minciuni, tertipuri și înșelăciune, care trebuie curățite. De aceea trebuie să continuăm să căutăm și să nu rămânem împotmoliți în rutină. Dumnezeu ne așteaptă, ne dă o șansă. Dacă nu faci niciodată planuri pentru a deveni o persoană cinstită, dacă nu cauți niciodată cum să vorbești cinstit și din inimă, cum să faci lucruri fără denaturarea artificiilor și a înșelăciunii, cum să te porți ca o persoană cinstită, atunci va fi imposibil să trăiești cu o asemănare umană cinstită sau să intri în adevărul-realitate al faptului de a fi o persoană cinstită. Dacă ai intrat în realitatea unui anumit aspect al adevărului, atunci ai dobândit acel aspect al adevărului; dacă nu deții acea realitate, atunci nu deții acea viață sau acea statură. Când te confrunți cu încercări și ispite, sau când primești o însărcinare, dacă nu ai nicio realitate, te vei poticni cu ușurință și vei face greșeli; vei tinde să-L ofensezi pe Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva Lui. Nu vei putea să te abții. Mulți oameni își pierd controlul în îndatoririle lor, refuzând să accepte sfaturi și rămânând incorigibili, perturbând și tulburând grav lucrarea bisericii și afectând grav interesele casei lui Dumnezeu. Acești oameni sunt îndepărtați sau excluși, în cele din urmă – acesta este finalul inevitabil. Dar dacă în prezent practici adevărul pentru a fi o persoană cinstită, mărturia ta bazată pe experiența de persoană cinstită este aprobată de către Dumnezeu. Nimeni nu îți poate lua asta și nimeni nu te poate priva de această realitate, de această viață. Unii oameni întreabă: „Deja sunt de mult timp o persoană cinstită. Pot să redevin o persoană înșelătoare?” Dacă te-ai eliberat de firea ta coruptă; dacă deții adevărul-realitate de a fi o persoană cinstită, dacă trăiești o asemănare umană și detești, în inima ta, tot ce e artificial, înșelăciunea și lumea non-credincioșilor, atunci nu poți ajunge din nou sub puterea Satanei. Aceasta este fiindcă ești capabil să trăiești conform cuvintelor lui Dumnezeu; deja trăiești în lumină. Nu este simplu să te schimbi dintr-o persoană înșelătoare într-una cinstită. A te transforma din nou într-o persoană înșelătoare, după ce ai fost o persoană cinstită care Îl încântă cu adevărat pe Dumnezeu ar fi imposibil, chiar și mai dificil. Unii oameni spun: „Am mai mulți ani de experiență în a fi o persoană cinstită. Spun adevărul în majoritatea timpului și sunt destul de cinstit. Dar, din când în când, spun câte ceva care este neadevărat, indirect sau înșelător.” Aceasta este o problemă mult mai ușor de rezolvat. Atât timp cât te concentrezi asupra căutării adevărului și asupra strădaniei de a obține adevărul, nu este nevoie să-ți faci griji că vei fi incapabil să te schimbi în viitor. Cu siguranță vei continua să te îmbunătățești. Exact ca o sămânță plantată în pământ, dacă o uzi la timp și-i asiguri zilnic lumina soarelui, nu este nevoie să te întrebi dacă mai târziu va face fructe și cu siguranță va exista o recoltă toamna. Acum ar trebui să vă îngrijoreze cel mai mult acest lucru: ați pătruns vreun pic în faptul de a fi persoane cinstite? Spuneți tot mai puține minciuni? Puteți spune că sunteți, în ansamblu, persoane cinstite acum? Acestea sunt întrebările-cheie. Dacă cineva spune: „Știu că sunt o persoană înșelătoare, dar niciodată nu am practicat să fiu o persoană cinstită”, atunci, nu deții nimic din realitatea de a fi o persoană cinstită. Trebuie să lucrezi mult, să supui disecării fiecare aspect mărunt al vieții tale, toate comportamentele tale diferite, toate felurile în care practici înșelăciunea și felul în care îi tratezi pe ceilalți. Înainte să diseci aceste lucruri, poate că te vei simți foarte mulțumit de tine, foarte satisfăcut de tine, pentru ceea ce ai făcut. Dar odată ce le diseci, comparându-le cu cuvintele lui Dumnezeu, vei fi șocat: „Nu mi-am dat seama că sunt atât de josnic, atât de malițios și de perfid!” Îți vei descoperi adevăratul sine și îți vei recunoaște cu adevărat dificultățile, defectele și înșelăciunea. Dacă nu faci nicio disecare și te crezi mereu o persoană cinstită, care nu înșală, dar tot te numești o persoană înșelătoare, atunci nu te vei schimba niciodată. Dacă nu scoți la iveală acele intenții josnice, rele din inima ta, cum îți vei vedea urâțenia și corupția? Dacă nu reflectezi și nu-ți diseci stările corupte, vei vedea adevărul referitor la profunzimea corupției tale? Fără o înțelegere a firii tale corupte, nu vei ști cum să cauți adevărul pentru a rezolva probleme; nu vei ști cum să urmărești adevărul și să pătrunzi în realitate conform cerințelor lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul înțeles din spatele expresiei: „Nu vei deține niciodată realitatea, dacă nu practici adevărul.”

Tot ce spune Dumnezeu este adevărul – absolut fiecare cuvânt deține adevărul-realitate și este în întregime realitatea lucrurilor pozitive. Oamenii trebuie doar să aducă în viețile lor zilnice cuvintele lui Dumnezeu, pentru a le practica și a pătrunde în ele. Toate cuvintele de la Dumnezeu se adresează nevoilor omenirii, iar oamenii trebuie să se compare cu toate aceste cuvinte. Ele nu trebuie privite în trecere, menirea lor nu e să-ți satisfacă unele nevoi spirituale și nici nu sunt menite ca tu să le susții de formă sau să-ți împlinească ție nevoile de a vorbi despre cuvinte și doctrine. Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu deține realitatea adevărului. Dacă nu pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, nu vei avea cum să intri în adevărul-realitate – vei fi mereu cineva care nu are nicio legătură cu realitatea. Dacă practici să fii o persoană cinstită, atunci vei avea realitatea de a fi cinstit și vei fi capabil să trăiești o stare adevărată de a fi o persoană cinstită, în loc să te prefaci pur și simplu. Vei fi capabil și să înțelegi ce fel de persoană este cinstită și ce fel de persoană nu este cinstită și de ce detestă Dumnezeu oamenii înșelători. Vei înțelege cu adevărat ce înseamnă să fii o persoană cinstită; vei experimenta ce simte Dumnezeu când le cere oamenilor să fie cinstiți și de ce le cere El asta oamenilor. Când vei descoperi că ești plin de înșelăciune, îți vei urî înșelăciunea și necinstea. Vei urî cât de nerușinat ai trăit conform firii tale înșelătoare, necinstite. Astfel, vei fi dornic să te schimbi. În acest fel, vei simți din ce în ce mai mult că a fi o persoană cinstită este singurul mod de a trăi o umanitate normală și de a trăi cu sens. Vei simți că este incredibil de important faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți. Vei simți că doar făcând acest lucru poți să corespunzi intențiilor lui Dumnezeu, că doar oamenii cinstiți vor obține mântuirea și că este absolut corect ce a spus Dumnezeu! Voi Îmi spuneți: este însemnată cerința lui Dumnezeu ca oamenii să fie cinstiți? (Da, este.) Atunci, începând de acum, ar trebui să vă disecați părțile care sunt înșelătoare și necinstite. După ce le-ai disecat, vei descoperi că în spatele tuturor lucrurilor înșelătoare există o intenție, un scop anume și o urâțenie umană. Vei descoperi că această înșelăciune dezvăluie nesăbuința, egoismul și josnicia oamenilor. Când vei descoperi asta, îți vei vedea adevărata față, iar când îți vei vedea adevărata față, te vei urî. Când începi să te urăști, când știi cu adevărat ce fel de creatură ești, vei continua să te mândrești atunci? Vei continua să te lauzi la fiecare pas? Vei dori mereu complimente și laude de la ceilalți? Vei mai spune că cerințele lui Dumnezeu sunt prea mari, că sunt inutile? Nu vei acționa în acest fel și nu vei spune astfel de lucruri. Vei fi de acord cu ce spune Dumnezeu și vei spune „Amin”. Te vei convinge cu inima, cu mintea și cu ochii tăi. Când se întâmplă asta, înseamnă că ai început să practici cuvintele lui Dumnezeu, că ai pătruns în realitate și că ai început să vezi rezultate. Cu cât practici mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât vei simți mai mult cât de corecte și cât de necesare sunt acestea. Să spunem că nu le pui în practică. În schimb, doar îndrugi mereu: „O, sunt nesincer, sunt înșelător” și, totuși, când te confrunți cu o situație, tot acționezi în mod înșelător, crezând în tot acest timp că asta nu e înșelăciune, considerându-te în continuare cinstit și lăsând problema să treacă așa. Iar data viitoare când apare ceva, iar apelezi la șiretlicuri și te dedai la necinste și înșelăciune, mințind imediat ce deschizi gura. După aceea, te întrebi: „Oare iar am fost necinstit și înșelător? Iar am mințit? Nu cred că se pune” și te rogi înaintea lui Dumnezeu: „Dumnezeule, vezi că mereu apelez la uneltiri și sunt întotdeauna necinstit și înșelător. Te rog să mă ierți. Data viitoare nu voi mai fi așa; iar dacă sunt, Te rog să mă disciplinezi”, abordând superficial aceste chestiuni, trecând repede peste ele. Ce fel de persoană este aceasta? Este cineva care nu iubește adevărul și care nu este dispus să-l pună în practică. Poate că ai plătit un mic preț sau ai petrecut ceva timp făcându-ți datoria, slujindu-L pe Dumnezeu sau ascultând predici. Poate că ai și sacrificat câteva ore de muncă și ai câștigat mai puțini bani. Dar, de fapt, nu ai pus nici pe departe adevărul în practică și nu ai luat în serios chestiunea practicării adevărului. Ai fost superficial și neglijent și nu i-ai acordat niciodată multă importanță. Dacă doar faci totul mecanic atunci când practici adevărul, asta dovedește că atitudinea ta față de adevăr nu este una de iubire. Ești cineva care nu este dispus să pună adevărul în practică; ești departe de adevăr și ești scârbit de el. Te implici în credință pentru a obține binecuvântări și singurul motiv pentru care nu te-ai îndepărtat de Dumnezeu este faptul că te temi să nu fii pedepsit. Așa că faci totul de mântuială în credința ta, căutând să predici cuvinte și doctrine ca să-ți îmbunătățești imaginea, învățând puțin vocabular spiritual și câteva imnuri îndrăgite, învățând câteva sloganuri pentru a avea părtășie despre adevăr și termeni la modă, în legătură cu credința ta. Te împăunezi cu faptul că ești o persoană spirituală, crezându-te cineva care corespunde intențiilor lui Dumnezeu și care este vrednic de a fi folosit de către El. Devii mulțumit de tine și îți uiți locul. Ești dus de nas și păcălit de această imagine de suprafață, de aceste comportamente ipocrite. Ești păcălit de acestea până la moarte și, deși crezi că vei urca în rai, în realitate, vei coborî în iad. Ce sens există într-o astfel de credință? Nu există nimic real în această așa-zisă „credință” a ta. În cel mai bun caz, ai recunoscut că există un Dumnezeu, dar nu ai intrat deloc în adevărul-realitate. Deci, în cele din urmă, finalul tău va fi același ca al non-credincioșilor – vei ajunge în iad, fără rezultate finale bune. Dumnezeu a spus: „Ceea ce Eu cer nu sunt flori strălucitoare și luxuriante, ci roade îmbelșugate.” Indiferent cât de multe flori ai sau cât de frumoase sunt, Dumnezeu nu le vrea. Asta înseamnă că, indiferent cât de frumos vorbești sau cât de mult pari să cheltuiești, să contribui sau să sacrifici, nu asta Îl bucură pe Dumnezeu. Dumnezeu se uită doar la cât de mult adevăr ai înțeles și ai pus efectiv în practică, cât de mult din adevărul-realitate din cuvintele lui Dumnezeu ai trăit, dacă a existat o schimbare adevărată în viața-fire pe care o ai, cât de multe mărturii autentice bazate pe experiențe ai, cât de multe fapte bune ai pregătit, cât de mult ai făcut pentru a împlini intențiile lui Dumnezeu și dacă ți-ai făcut datoria la înălțimea standardelor. Acestea sunt lucrurile la care Se uită Dumnezeu. Când oamenii nu-L înțeleg pe Dumnezeu și nu Îi cunosc intențiile, mereu le interpretează greșit și-I prezintă câteva lucruri superficiale ca mod de a-I da socoteală. Ei spun: „Dumnezeule, sunt credincios de mulți ani. Am călătorit peste tot, am predicat Evanghelia și am convertit atât de mulți oameni. Pot recita mai multe pasaje din cuvintele Tale și pot cânta destul de multe imnuri. Când se întâmplă ceva important sau ceva dificil, mereu țin post și mă rog și citesc cuvintele Tale tot timpul. Cum este posibil să nu corespund intențiilor Tale?” Apoi, Dumnezeu le spune: „Ești o persoană cinstită acum? Ți s-a schimbat înșelăciunea? Ai plătit vreodată vreun preț, pentru a deveni o persoană cinstită? Ai adus vreodată înaintea Mea toate lucrurile înșelătoare pe care le-ai făcut, toate dezvăluirile înșelăciunii tale și le-ai scos la lumină? Ești mai puțin necinstit cu Mine? Recunoști când Îmi faci jurăminte false sau promisiuni deșarte, sau când spui lucruri plăcute ca să Mă păcălești? Ai renunțat la aceste lucruri?” Când te gândești la asta și descoperi că nu ai renunțat deloc la aceste lucruri, vei rămâne consternat. Vei fi avertizat cu privire la faptul că nu ai cum să dai socoteală înaintea lui Dumnezeu. Vă expun starea coruptă pentru a vă permite să vă cunoașteți; vorbesc atât de mult ca voi să puteți să puneți adevărul în practică și să pătrundeți în realitate. Niciun fel de cuvinte, părtășii sau adevăruri nu sunt menite să fie recitate în lung și-n lat de către oameni; ele trebuie puse în practică. De ce vi se spune mereu să acceptați adevărul și să-l puneți în practică? Fiindcă doar adevărul vă poate curăți corupția și vă poate schimba perspectiva asupra vieții și valorile și fiindcă doar adevărul poate deveni viața cuiva. Când accepți adevărul, trebuie să îl și pui în practică, pentru a deveni viața ta. Dacă tu crezi că înțelegi adevărul, dar nu l-ai practicat și nu a devenit viața ta, atunci îți va fi imposibil să te schimbi. Fiindcă nu ai acceptat adevărul, firea ta coruptă nu are cum să fie curățită. Dacă nu poți să practici adevărul, nu te vei schimba. În final, dacă adevărul nu a prins rădăcini în inima ta și nu a devenit viața ta, atunci, când vremea ta în calitate de credincios se apropie de sfârșit, soarta și finalul tău vor fi hotărâte. În lumina acestei părtășii, simțiți cu toții o urgență de a pune adevărul în practică? Nu așteptați trei ani, cinci ani sau mai mult și abia apoi să începeți să-l practicați. Nu există prea devreme sau prea târziu, când e vorba de practicarea adevărului; dacă îl practici devreme, te vei schimba devreme, iar dacă îl practici mai târziu, te vei schimba mai târziu. Dacă îți ratezi șansa la lucrarea Duhului Sfânt și la desăvârșirea omenirii de către Dumnezeu, vei fi în pericol când vor veni marile dezastre. Atunci, când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii, nu vor mai fi rămas alte șanse. Dacă, după ce ți-ai ratat șansa, spui: „Nu am făcut niciun efort atunci, dar voi începe să practic asta acum”, va fi prea târziu și va fi puțin probabil să fii desăvârșit de Dumnezeu. Asta fiindcă Duhul Sfânt nu va mai lucra, iar înțelegerea ta cu privire la toate lucrurile, la toate adevărurile va fi foarte superficială. Apar tot soiul de situații acum și, prin părtășia despre adevăr, credința voastră crește și sunteți mai motivați să-L urmați pe Dumnezeu. Dacă o vreme nu ar apărea situații, cu siguranță că ați deveni negativi și indisciplinați, îndepărtându-vă tot mai mult de Dumnezeu. Ați deveni exact ca aceia din lumea religioasă, doar respectând formatele adunărilor și ceremoniilor religioase, neavând deloc adevărul-realitate. Atunci, la ce ar ajuta să vă bateți cu pumnii în piept și să jeliți?

Spuneți-Mi, este epuizant să trăiești alături de oameni înșelători? (Da, este.) Nu sunt și ei epuizați? De fapt, și ei sunt obosiți, dar ei nu simt propria oboseală. Asta fiindcă oamenii înșelători și oamenii cinstiți sunt diferiți: oamenii cinstiți sunt mai simpli. Gândurile lor nu sunt atât de complicate și ei spun ce gândesc. Pe de altă parte, oamenii înșelători trebuie să vorbească mereu pe ocolite. Ei nu spun nimic direct – în schimb, joacă mereu jocuri înșelătoare și își ascund minciunile. Ei își pun mereu mințile la contribuție, chibzuind tot timpul, speriați că dacă sunt câtuși de puțin neglijenți, le va scăpa ceva. În ce măsură joacă unii oameni jocuri înșelătoare? Indiferent cu cine interacționează, ei mereu încearcă să vadă cine este mai prevăzător, cine este mai deștept, cine are cel mai mult succes, iar în cele din urmă, competitivitatea lor se transformă în nevroză. Ei nu pot dormi noaptea, însă nu simt durere și chiar li se pare normal acest lucru. Atunci, nu au devenit ei demoni vii? Când Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, El le permite să scape de influența Satanei și să se elibereze de firile lor corupte, să devină oameni cinstiți și să trăiască potrivit cuvintelor Lui. Să trăiești ca o persoană cinstită oferă descătușare și eliberare și este mult mai puțin dureros. Este cea mai fericită viață. Oamenii cinstiți sunt mai simpli. Ei spun ce este în inimile lor și ceea ce gândesc. În cuvintele și în acțiunile lor, ei își urmează propria conștiință și rațiune. Ei sunt dispuși să se lupte pentru adevăr, iar când îl înțeleg, îl pun în practică. Când nu pot să priceapă o chestiune, ei sunt dispuși să caute adevărul, iar apoi fac orice corespunde acestuia. Caută dorințele lui Dumnezeu peste tot și în toate lucrurile, iar apoi le urmează în acțiunile lor. Poate există câteva domenii în care sunt nesăbuiți și trebuie să se doteze cu adevărurile-principii, iar asta îi obligă să crească în mod constant. A experimenta în acest fel înseamnă că pot deveni oameni cinstiți, înțelepți și că pot corespunde în totalitate intențiilor lui Dumnezeu. Dar oamenii înșelători nu sunt așa. Ei trăiesc conform unor firi satanice, dezvăluindu-și corupția, dar temându-se, în același timp, că alții ar putea afla ceva ce să folosească împotriva lor, când fac acest lucru. Așa că folosesc șiretlicuri necinstite și înșelătoare, drept răspuns. Se tem de un moment când totul va fi dezvăluit, deci folosesc toate mijloacele posibile pentru a născoci minciuni și pentru a le ascunde, iar când apare o discrepanță, spun mai multe minciuni, pentru a o justifica. Mereu mint și-și ascund minciunile – nu este acesta un mod de viață epuizant? Își frământă mereu creierii pentru a născoci minciuni și pentru a le ascunde. Este mult prea solicitant. De aceea, oamenii înșelători, care își petrec zilele născocind minciuni și ascunzându-le, au vieți atât de epuizante și de dureroase! Totuși, pentru oamenii cinstiți, este altfel. Ca persoană cinstită, nu ai la fel de multe de luat în considerare, atunci când vorbești și când acționezi. În majoritatea cazurilor, o persoană cinstită poate pur și simplu să vorbească sincer. Abia când o chestiune specifică le atinge în treacăt interesele, își pun mai mult mintea la contribuție – poate că mint puțin, ca să-și protejeze interesele, ca să-și păstreze vanitatea și mândria. Minciunile de acest fel sunt limitate, deci pe oamenii cinstiți nu-i epuizează atât de mult să vorbească și să acționeze. Intențiile oamenilor înșelători sunt mult mai complicate decât ale oamenilor cinstiți. Considerentele lor au prea multe fațete: ei trebuie să-și ia în calcul prestigiul, reputația, profitul și statutul propriu; și trebuie să-și protejeze interesele – toate acestea, fără să-i lase pe ceilalți să vadă vreun defect și fără să se dea de gol, deci trebuie să-și frământe creierii pentru a născoci minciuni. În plus, oamenii înșelători au dorințe mari, exagerate și multe pretenții. Trebuie să născocească moduri de a-și atinge scopurile, deci trebuie să continue să mintă și să trișeze și, când spun mai multe minciuni, trebuie să ascundă mai multe minciuni. De aceea, viața unei persoane înșelătoare este cu atât de mult mai epuizantă și mai dureroasă decât cea a unei persoane cinstite. Unii oameni sunt relativ cinstiți. Dacă pot să urmărească adevărul, să reflecteze asupra lor, indiferent ce minciuni au spus, să recunoască șiretlicurile pe care le-au făcut, oricare ar fi fost acestea, privindu-le în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, pentru a le diseca și a le înțelege, iar apoi, schimbându-le, atunci vor fi capabili să se elibereze de mare parte din minciunile și șiretlicurile lor, în nu mai mult de câțiva ani. Atunci, ei vor fi devenit persoane care sunt în esență cinstite. A trăi în acest fel nu numai că îi eliberează de multă durere și epuizare, dar le și aduce liniște și fericire. Sub multe aspecte, ei vor scăpa de constrângerile faimei, câștigului, statutului, vanității și mândriei și vor trăi în mod firesc o viață descătușată și eliberată. Însă oamenii înșelători au mereu motive ascunse în spatele discursului și acțiunilor lor. Ei născocesc tot soiul de minciuni pentru a-i induce în eroare și a-i păcăli pe ceilalți și, de îndată ce sunt expuși, se gândesc la modalități de a-și ascunde minciunile. Chinuiți în multe feluri, și ei simt că viețile lor sunt epuizante. Este suficient de epuizant pentru ei să spună atât de multe minciuni în fiecare situație cu care se confruntă, iar să trebuiască, după aceea, să ascundă acele minciuni este și mai epuizant. Tot ce spun ei este menit a îndeplini un scop, așa că ei cheltuiesc multă energie mentală pe fiecare cuvânt pe care-l rostesc. Iar când au terminat de vorbit, se tem că i-ai văzut așa cum sunt de fapt, deci trebuie să-și frământe creierii și pentru a-și ascunde minciunile, explicându-ți insistent lucruri, încercând să te convingă că nu te mint sau nu te înșeală, că sunt persoane bune. Oamenii înșelători sunt capabili să facă aceste lucruri. Dacă doi oameni înșelători sunt împreună, sigur vor apărea intrigi, conflicte și uneltiri. Disputele nu se vor sfârși niciodată, ducând la o ură tot mai profundă, iar ei vor deveni cei mai mari dușmani. Dacă ești o persoană cinstită cu o persoană înșelătoare, aceste comportamente cu siguranță te vor scârbi. Dacă acționează așa doar din când în când, vei spune că toți oamenii au o fire coruptă și că sunt greu de evitat astfel de lucruri. Dar dacă acționează așa tot timpul, vei fi foarte dezgustat de aceste metode și le vei disprețui; vei disprețui acea latură a lor și intențiile pe care le au. Când simți atât de mult dispreț, vei fi capabil să-i urăști și să-i respingi. Acesta este un lucru foarte normal. Nu se poate interacționa cu ei, decât dacă se căiesc și arată câteva schimbări.

Ce spuneți – nu este epuizantă viața pentru oamenii înșelători? Ei își petrec tot timpul spunând minciuni, apoi spunând și mai multe minciuni pentru a le acoperi și apelând la șiretlicuri. Își provoacă singuri această epuizare. Ei știu că a trăi astfel este epuizant – așadar, de ce ar mai vrea să fie înșelători, nedorindu-și să fie cinstiți? V-ați gândit vreodată la întrebarea asta? Aceasta este o consecință a faptului că oamenii sunt păcăliți de naturile lor satanice; îi împiedică să scape de acest fel de viață, de acest tip de fire. Oamenii sunt dispuși să accepte să fie păcăliți în acest fel și să trăiască așa; nu vor să practice adevărul și să meargă pe calea luminii. Tu crezi că a trăi așa este epuizant și că a se purta astfel nu este necesar – dar oamenii înșelători cred că este absolut necesar. Ei cred că, dacă nu fac așa, asta ar face să fie umiliți, le-ar dăuna imaginii, reputației și intereselor proprii și ar pierde prea mult. Ei prețuiesc aceste lucruri, își prețuiesc imaginea, reputația și statutul propriu. Aceasta este adevărata față a oamenilor care nu iubesc adevărul. Pe scurt, când oamenii nu sunt dispuși să fie cinstiți sau să practice adevărul este din cauză că nu iubesc adevărul. În inimile lor, ei prețuiesc lucruri precum reputația și statutul, le place să urmeze tendințele lumești și să trăiască sub puterea Satanei. Aceasta este o problemă a naturii lor. Există oameni, în prezent, care au crezut în Dumnezeu mulți ani, care au auzit multe predici și știu ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Dar ei tot nu practică adevărul și nu s-au schimbat deloc – oare de ce? Este din cauză că nu iubesc adevărul. Chiar dacă înțeleg un pic din adevăr, tot nu sunt capabili să-l practice. Pentru astfel de oameni, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, va fi în zadar. Pot fi mântuiți oamenii care nu iubesc adevărul? Este absolut imposibil. Să nu iubești adevărul este o problemă cu inima ta, cu natura ta. Nu poate fi rezolvată. Dacă un om poate sau nu să fie mântuit în credința lui depinde în principal de măsura în care acesta iubește sau nu adevărul. Doar cei care iubesc adevărul îl pot accepta; doar ei pot îndura greutăți și pot plăti un preț de dragul adevărului și doar ei se pot ruga lui Dumnezeu și se pot baza pe El. Doar ei pot să caute adevărul și să reflecteze și să se cunoască prin experiențele lor, să aibă curajul de a se răzvrăti împotriva trupului și să dobândească practica adevărului și supunerea față de Dumnezeu. Doar cei care iubesc adevărul pot să-l urmărească în acest fel, să pășească pe calea mântuirii și să obțină aprobarea lui Dumnezeu. Nu există o altă cale, în afară de aceasta. Celor care nu iubesc adevărul le este foarte greu să-l accepte. Asta fiindcă, prin naturile lor, ei sunt scârbiți de adevăr și-l urăsc. Dacă ar vrea să înceteze să I se împotrivească lui Dumnezeu sau să nu mai facă rău, le-ar fi foarte dificil să facă asta, fiindcă ei sunt ai Satanei și deja au devenit diavoli și dușmani ai lui Dumnezeu. Dumnezeu mântuiește omenirea, El nu mântuiește diavoli și nici pe Satana. Unii oameni pun întrebări precum: „Eu chiar înțeleg adevărul. Doar că nu-l pot pune în practică. Ce ar trebui să fac?” Acesta este cineva care nu iubește adevărul. Dacă cineva nu iubește adevărul, atunci nu-l poate pune în practică nici măcar dacă-l înțelege, fiindcă în inima lui, el nu este dispus să o facă și nu îi place adevărul. O astfel de persoană nu poate fi mântuită. Unii oameni spun: „Mi se pare că pierzi mult fiind o persoană cinstită, deci nu vreau să fiu așa. Oamenii înșelători nu pierd niciodată – ba chiar trag foloase, profitând de ceilalți. Deci aș prefera să fiu o persoană înșelătoare. Nu sunt dispus să-i las pe ceilalți să-mi afle treburile personale, să-i las să se lămurească în legătură cu mine sau să mă înțeleagă. Soarta mea ar trebui să fie în mâinile mele.” Atunci, te rog – încearcă asta și vezi. Vezi cu ce fel de final te alegi; vezi cine ajunge în iad și cine este pedepsit, în final.

Sunteți dispuși să fiți cinstiți? Ce plănuiți să faceți după ce ascultați această părtășie? Cu ce veți începe? (Voi începe prin a nu minți.) Acesta este modul corect de a practica, dar nu este ușor să nu minți. Există adesea intenții la baza minciunilor oamenilor, dar unele minciuni nu au nicio intenție la bază și nici nu sunt plănuite în mod deliberat. În schimb, ele sunt spuse în mod firesc. Minciunile de acest fel sunt ușor de înlăturat; minciunile cu intenții la baza lor sunt cele greu de înlăturat. Asta fiindcă aceste intenții vin din natura omului și reprezintă șiretlicurile Satanei și sunt intenții pe care oamenii le aleg în mod voit. Dacă cineva nu iubește adevărul, va fi incapabil să se răzvrătească împotriva trupului – deci ar trebui să se roage lui Dumnezeu, să se bazeze pe El și să caute adevărul, pentru a rezolva problema. Dar mințitul nu poate fi complet înlăturat dintr-o dată. Se va repeta cu câte o ocazie, ba chiar cu mai multe. Aceasta este o situație normală și, atât timp cât înlături fiecare minciună pe care o spui și continui să faci acest lucru, va veni și ziua în care le vei fi înlăturat pe toate. Înlăturarea mințitului este un război prelungit: când spui o minciună, reflectează asupra ta și apoi roagă-te lui Dumnezeu. Când mai spui una, reflectează asupra ta și roagă-te din nou lui Dumnezeu. Cu cât te rogi mai mult lui Dumnezeu, cu atât mai mult îți vei urî firea coruptă și cu atât mai mult îți vei dori să practici adevărul și să-l trăiești. Astfel, vei avea puterea de a abandona minciunile. După o perioadă de astfel de experiență și practică, vei putea să vezi că minciunile tale au devenit mult mai puține, că trăiești într-o tihnă mult mai mare și că nu mai ai nevoie să minți sau să-ți acoperi minciunile. Deși poate că nu vorbești mult, zilnic, fiecare propoziție va veni din inimă și va fi adevărată, cu foarte puține minciuni. Cum te vei simți trăind așa? Nu te vei simți descătușat și eliberat? Firea ta coruptă nu te va constrânge și nu vei fi înrobit de ea și cel puțin vei începe să vezi rezultatele faptului de a fi o persoană cinstită. Firește, când întâlnești ocazii speciale, poate că uneori mai lași să scape o mică minciună. Poate sunt momente când te confrunți cu vreun pericol sau vreun soi de problemă, sau vrei să-ți menții siguranța, momente în care nu te poți abține să nu minți. Totuși, trebuie să reflectezi asupra acestui lucru, să-l înțelegi și să rezolvi problema. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să spui: „Încă există minciuni și șiretlicuri în mine. Fie ca Dumnezeu să mă mântuiască de firea mea coruptă, odată pentru totdeauna.” Când practici intenționat înțelepciunea, nu se consideră o dezvăluire a corupției. Asta trebuie să experimentezi, ca să fii o persoană cinstită. În acest mod, minciunile tale vor fi tot mai puține. Azi, spui zece minciuni, mâine s-ar putea să spui nouă, după aceea vei spune opt. Mai târziu, vei spune doar două sau trei. Vei spune tot mai mult adevărul și practica ta de a fi o persoană cinstită se va apropia din ce în ce mai mult de intențiile lui Dumnezeu, de cerințele și standardele Lui – și ce bine va fi! Ca să practici onestitatea, trebuie să ai o cale și trebuie să ai un țel. Mai întâi, rezolvă problema de a spune minciuni. Trebuie să cunoști esența care stă în spatele faptului că spui aceste minciuni. Trebuie și să diseci ce intenții și ce motive te împing să spui aceste minciuni, de ce ai astfel de intenții și care este esența lor. Când ai clarificat toate aceste probleme, vei fi deslușit total problema mințitului și, când ți se întâmplă ceva, vei avea principii de practică. Dacă vei continua cu o asemenea practică și experiență, atunci cu siguranță vei vedea rezultate. Într-o zi, vei spune: „Este simplu să fii cinstit. Să fii înșelător este atât de obositor! Nu mai vreau să fiu o persoană înșelătoare, să trebuiască mereu să mă gândesc la ce minciuni să mai spun și la cum să mi le acopăr. Este ca și cum aș fi o persoană cu o boală mintală, vorbind în contradicții – cineva care nu merită să fie numit «ființă umană»! O astfel de viață este atât de obositoare și nu mai vreau să trăiesc așa!” În acel moment, vei avea o șansă de a fi cu adevărat cinstit și asta va dovedi că ai început să faci progrese spre a deveni o persoană cinstită. Acesta este un progres major. Sigur, poate că unii dintre voi, atunci când veți începe să practicați, veți fi îngroziți după ce veți rosti cuvinte cinstite și vă veți destăinui. Fața vi se va înroși, vă veți simți rușinați și vă veți teme că ceilalți vor râde de voi. Ce ar trebui să faceți atunci? Încă trebuie să vă rugați lui Dumnezeu și să-I cereți să vă dea putere. Spune: „Dumnezeule, vreau să fiu o persoană cinstită, dar mă tem că oamenii vor râde de mine atunci când spun adevărul. Te rog să mă mântuiești de robia firii mele corupte; lasă-mă să trăiesc după cuvintele Tale și să fiu descătușat și eliberat.” Când te rogi astfel, în inima ta va fi și mai multă lumină și îți vei spune: „Este bine să pun asta în practică. Astăzi, am practicat adevărul. În sfârșit, am fost și eu, o dată, o persoană cinstită.” În timp ce te rogi așa, Dumnezeu te va lumina. El va lucra în inima ta și te va mișca, permițându-ți să prețuiești cum este să fii o persoană cinstită. Acesta este modul în care adevărul trebuie pus în practică. Chiar la început, nu vei avea o cale, dar căutând adevărul, vei găsi una. Când oamenii încep să caute adevărul, nu au neapărat credință. Le este greu oamenilor să nu aibă o cale, dar odată ce înțeleg adevărul și au o cale de practică, inimile lor se bucură de ea. Dacă sunt capabili să practice adevărul și să se poarte conform principiilor, inimile lor vor găsi alinare, iar ei vor dobândi libertate și descătușare. Dacă ai o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, vei fi capabil să vezi clar toate lucrurile din această lume; inima ta va fi iluminată, iar tu vei avea o cale. Atunci, vei obține o eliberare și o descătușare completă. În acel moment, vei înțelege ce înseamnă să pui adevărul în practică, să-L mulțumești pe Dumnezeu și să fii o persoană reală – și astfel, vei fi pe calea cea dreaptă în credința ta în Dumnezeu.

Toamnă, 2007