Faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți dovedește că El îi detestă și îi antipatizează cu adevărat pe oamenii înșelători. Antipatia lui Dumnezeu față de oamenii înșelători este o antipatie față de modul în care aceștia fac lucrurile, față de firile, intențiile și metodele lor de a păcăli; Dumnezeu disprețuiește toate aceste lucruri. Dacă oamenii înșelători sunt capabili să accepte adevărul, să-și recunoască firile înșelătoare și dacă sunt dispuși să accepte mântuirea lui Dumnezeu, atunci și ei au o speranță să fie mântuiți, deoarece Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii în mod egal, cum face și adevărul. Și astfel, dacă vrem să devenim oameni care sunt pe placul lui Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm principiile de comportament. Nu mai putem să trăim după filosofii satanice, nu mai putem să umblăm cu minciuni și tertipuri. Trebuie să ne eliberăm de toate minciunile și să devenim oameni cinstiți. Atunci, opinia lui Dumnezeu despre noi se va schimba. Înainte, oamenii se bazau întotdeauna pe minciuni, prefăcătorie și tertipuri când trăiau printre alții și foloseau filosofii satanice drept bază pentru existența lor, pentru viețile lor și drept fundament pentru comportamentul lor. Era ceva ce Dumnezeu detesta. Printre non-credincioși, dacă vorbești sincer, dacă spui adevărul și ești o persoană cinstită, atunci vei fi defăimat, judecat și părăsit. Așadar, urmezi tendințe lumești și trăiești după filosofii satanice; devii tot mai iscusit la minciuni și tot mai înșelător. De asemenea, înveți să folosești mijloace perfide pentru a-ți atinge țelurile și a te proteja. Devii tot mai prosper în lumea Satanei și, drept rezultat, te afunzi tot mai mult în păcat, până când nu mai poți ieși. În casa lui Dumnezeu, lucrurile stau exact invers. Cu cât minți mai mult și faci manipulări înșelătoare, cu atât mai mult li se va face aleșilor lui Dumnezeu lehamite de tine și te vor părăsi. Dacă refuzi să te căiești și continui să fii fidel filosofiilor și logicii satanice, dacă folosești strategii și elaborezi planuri pentru a te deghiza și a „te ambala” frumos, atunci ai toate șansele să fii dezvăluit și eliminat. Și asta, din cauză că Dumnezeu îi detestă pe oamenii înșelători. Numai oamenii cinstiți pot prospera în casa lui Dumnezeu, iar cei înșelători vor fi abandonați și eliminați, în cele din urmă. Toate acestea sunt predestinate de Dumnezeu. Numai oamenii cinstiți pot ocupa un loc în Împărăția Cerurilor. Dacă nu încerci să fii o persoană cinstită și dacă nu experimentezi și practici în direcția urmăririi adevărului, dacă nu îți expui hidoșenia și nu te destăinui, atunci nu vei fi niciodată capabil să primești lucrarea Duhului Sfânt și să obții aprobarea lui Dumnezeu. Indiferent ce faci sau ce datorie realizezi, trebuie să ai o atitudine sinceră. Fără o atitudine sinceră, nu-ți poți realiza bine datoria. Dacă îți realizezi mereu datoria într-un mod superficial și nu reușești să faci ceva bine, atunci ar trebui să reflectezi asupra ta, să te cunoști și să-ți deschizi sufletul, pentru a te diseca. Apoi, ar trebui să cauți adevărurile-principii și să te străduiești să faci mai bine data viitoare, în loc să fii superficial. Dacă nu încerci să-L mulțumești pe Dumnezeu cu o inimă care este cinstită și cauți întotdeauna să-ți satisfaci propriul trup sau propria mândrie, atunci vei putea face o treabă bună? Îți vei putea realiza bine datoria? Cu siguranță nu. Cei care sunt înșelători sunt mereu superficiali când își realizează datoria; orice datorie ar avea, nu o fac bine și le este greu unor asemenea persoane să obțină mântuirea. Spune-Mi – când oamenii înșelători pun adevărul în practică, folosesc înșelăciunea? Punerea adevărului în practică necesită ca aceștia să plătească un preț, să renunțe la interesele proprii, să-și deschidă sufletul și să se destăinuie altora. Însă ei țin ceva secret; când vorbesc, destăinuiesc doar jumătate și păstrează restul. Ceilalți trebuie întotdeauna să ghicească ce vor aceștia să spună și întotdeauna trebuie să facă legături pentru a deduce sensul spuselor lor. Întotdeauna își lasă loc de manevre, își lasă puțin loc de interpretare. Când ceilalți văd că sunt înșelători, nu vor să aibă de-a face cu ei și sunt precauți în privința lor, în tot ceea ce fac. Ei mint și trișează și ceilalți nu pot avea încredere în ei, neștiind ce este adevărat și ce este fals din lucrurile pe care aceștia le spun sau cât de falsificate sunt acele lucruri. Adesea își calcă promisiunile față de ceilalți și nu au nicio valoare în inimile oamenilor. Atunci, ce valoare au ei în inima lui Dumnezeu? Cum îi vede Dumnezeu? Dumnezeu îi detestă și mai mult, fiindcă Dumnezeu scrutează adâncul inimilor oamenilor. Oamenii pot vedea doar ce este la suprafață, dar Dumnezeu vede mai clar, mai incisiv și mai realist.

Indiferent de când ești credincios, care este datoria ta sau ce lucrare faci, dacă ai un calibru înalt sau inferior sau dacă ai un caracter bun sau rău, atât timp cât poți să accepți adevărul și cauți să devii o persoană cinstită, categoric vei culege roadele. Unii oameni care nu caută să devină persoane cinstite cred că este suficient să-și facă bine datoria. Acestora, Eu le spun: „Niciodată nu vei fi capabil să-ți faci bine datoria.” Alții cred că nu e mare lucru să fii o persoană cinstită, că a căuta să slujești conform intențiilor lui Dumnezeu este o sarcină mai importantă și că acesta este singurul mod de a-L mulțumi pe Dumnezeu. Atunci, hai, încearcă – vezi dacă poți sluji conform intențiilor lui Dumnezeu fără să devii o persoană cinstită. Alții nu caută să devină oameni cinstiți, ci se mulțumesc să se roage în fiecare zi, să ajungă la timp la adunări, să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și pur și simplu să nu trăiască așa cum o fac non-credincioșii. Atât timp cât nu încalcă legea sau nu fac vreo faptă rea, este suficient de bine. Dar poate fi Dumnezeu mulțumit în acest fel? Cum poți să-L mulțumești pe Dumnezeu, dacă nu ești o persoană cinstită? Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci nu ești genul potrivit de persoană. Dacă nu ești cinstit, atunci ești strâmb și înșelător. Faci lucrurile într-un mod superficial, dezvălui tot felul de corupții și ești incapabil să pui adevărul în practică, chiar și atunci când vrei să o faci. Orice în afară de a fi o persoană cinstită înseamnă că nimic nu este făcut bine – nu vei avea cum să dobândești supunere față de Dumnezeu sau să-L mulțumești. Cum poți să-L mulțumești pe Dumnezeu în orice faci, fără o atitudine de sinceritate? Cum poți să-L mulțumești pe Dumnezeu, dacă îți faci datoria fără o atitudine cinstită? Ai putea face asta cum trebuie? Întotdeauna te gândești la propriul trup și la propriile perspective, întotdeauna vrei să micșorezi suferința trupului tău, să te sacrifici mai puțin, să sacrifici mai puține lucruri, să plătești un preț mai mic. Întotdeauna ascunzi ceva. Aceasta este o atitudine înșelătoare. Unii oameni sunt calculați chiar și atunci când e vorba să se sacrifice pentru Dumnezeu. Aceștia spun: „Trebuie să trăiesc confortabil în viitor. Și dacă nu se încheie niciodată lucrarea lui Dumnezeu? Nu pot să mă ofer Lui în totalitate; nici măcar nu știu când va veni ziua lui Dumnezeu. Trebuie să fiu calculat, să fac rânduieli pentru viața mea de familie și pentru viitorul meu, înainte să mă sacrific pentru Dumnezeu.” Există mulți oameni care gândesc așa? Ce fire este aceea când cineva este calculat și face planuri de rezervă pentru el însuși? Sunt acești oameni loiali lui Dumnezeu? Sunt ei oameni cinstiți? Să fii calculat și să-ți faci planuri de rezervă nu înseamnă să fii una cu Dumnezeu. Este o fire înșelătoare, iar oamenii care fac asta acționează înșelător. Atitudinea cu care Îl tratează pe Dumnezeu categoric nu este una cinstită. Unii oameni se tem că, în timp ce interacționează sau se asociază cu ei, frații și surorile lor le vor ghici problemele și vor spune că au o statură joasă sau îi vor privi cu dispreț. Prin urmare, când vorbesc, ei încearcă mereu să lase impresia că sunt foarte zeloși, că tânjesc după Dumnezeu și că sunt nerăbdători să practice adevărul. Dar lăuntric, ei sunt, de fapt, incredibil de slabi și de negativi. Se prefac că sunt puternici, ca să nu ghicească nimeni cum sunt. Și aceasta este înșelăciune. Pe scurt, în orice faci, fie în viață, fie în îndeplinirea unei datorii, dacă recurgi la minciuni și prefăcătorie sau folosești măști pentru a-i induce în eroare sau a-i înșela pe ceilalți și a-i face să te stimeze și să ți se închine, sau să nu te privească cu dispreț, toate acestea reprezintă înșelăciune. Unele femei își adoră soții, când, în realitate, soții lor sunt demoni și neîncrezători. De teamă că frații și surorile ei vor spune că sentimentele ei sunt prea puternice, o astfel de femeie va fi prima care va spune: „Soțul meu este un demon.” Dar în sufletul ei, ea spune: „Soțul meu este un om bun.” Prima variantă este ceea ce spune cu gura – dar asta doar ca să o audă ceilalți, pentru a crede că are discernământ cu privire la soțul ei. Ce vrea să spună, de fapt, este: „Nu faceți cunoscută această chestiune. Voi exprima eu, mai întâi, această opinie, deci nu este nevoie să o menționați voi. Deja l-am expus pe soțul meu ca fiind demon, ceea ce înseamnă că am renunțat la sentimentele mele și nu veți avea nimic de spus despre asta.” Nu înseamnă asta să fii înșelător? Nu este aceasta o fațadă? Dacă faci asta, atunci înșeli oamenii și-i induci în eroare, prefăcându-te. Manipulezi, păcălești la fiecare pas, astfel încât ceilalți să îți vadă imaginea falsă, nu adevărata față. Acest lucru este sinistru; aceasta este înșelăciunea omului. Dacă tot ai recunoscut că soțul tău este un demon, atunci de ce nu divorțezi de el? De ce nu respingi acel demon, acea satană? Spui că soțul tău este un demon, dar continui să-ți petreci viața cu el – asta arată că îți plac demonii. Din gură, spui că el este un demon, dar nu recunoști asta în inima ta. Acest lucru înseamnă că îi înșeli pe alții, că îi tragi pe sfoară. Asta arată și că ești în cârdășie cu demonii, că îi protejezi. Dacă ai fi cineva care ar putea să practice adevărul, ai divorța de soțul tău imediat ce ai recunoaște că este un demon. Atunci, ai putea să fii martor, iar asta ar arăta că definești o limită clară între tine și demon. Dar din păcate, nu numai că nu ai reușit să definești acea limită, ci îți trăiești zilele cu un demon și induci în eroare frații și surorile cu minciuni și tertipuri. Aceasta dovedește că ești de aceeași teapă cu diavolul, că ești doar un alt demon mincinos. Se spune că o femeie îl urmează pe bărbatul cu care se mărită, fie că e cocoș, fie că e câine. Cum tu te-ai măritat cu un demon și nu i-ai întors niciodată spatele, asta dovedește că și tu ești un demon. Ești a diavolului, dar spui că soțul tău este un demon, ca să dovedești că tu ești a lui Dumnezeu – nu este aceasta o tactică de a minți și de a înșela? Ești foarte conștientă de adevăr, dar tot folosești astfel de mijloace pentru a arunca praf în ochii celorlalți. Este ceva perfid; este înșelător. Toți cei care sunt perfizi și înșelători sunt demoni până în măduva oaselor.

Toți oamenii au o fire coruptă. Dacă reflectați asupra voastră, cu siguranță veți vedea unele stări sau practici prin care le creați celorlalți o impresie falsă sau acționați înșelător; toți aveți momente în care vă prefaceți sau sunteți ipocriți. Unii oameni spun: „Atunci de ce eu n-am observat? Sunt o persoană neprihănită. Am fost hărțuit și înșelat extrem de mult în această lume și nu am fost niciodată înșelător. Pur și simplu spun ce am pe suflet.” Asta tot nu demonstrează că ești o persoană cinstită. E posibil, pur și simplu, să nu fii inteligent, sau să nu fii foarte educat, sau poate că ești ușor de intimidat în grupuri, sau poate că ești un laș inept, căruia îi lipsește înțelepciunea în acțiuni, care are puține aptitudini și este pe o treaptă inferioară în societate – asta tot nu înseamnă că ești o persoană cinstită. O persoană cinstită este una care poate accepta adevărul – nu un amărât demn de milă, un om bun de nimic, un idiot sau o persoană neprihănită. Ar trebui să fiți capabili să discerneți aceste lucruri, nu-i așa? Adesea aud unii oameni spunând: „Eu nu mint niciodată – întotdeauna sunt cel mințit. Întotdeauna sunt intimidat de oameni. Dumnezeu a spus că El îi ridică din gunoi pe cei în nevoie, iar eu sunt unul dintre acei oameni. Acesta este harul lui Dumnezeu. Dumnezeu Se milostivește de oamenii ca noi, oameni neprihăniți, care nu sunt bineveniți în societate. Aceasta este cu adevărat mila lui Dumnezeu!” Faptul că Dumnezeu spune că El îi ridică din gunoi pe cei în nevoie are și o latură practică. Deși poți recunoaște acest lucru, asta nu demonstrează că ești o persoană cinstită. De fapt, unii oameni sunt doar imbecili, idioți; sunt proști lipsiți de absolut orice abilitate, de calibru slab și fără nicio înțelegere a adevărului. O astfel de persoană nu are absolut nicio legătură cu oamenii cinstiți despre care vorbește Dumnezeu. Ideea este că Dumnezeu îi ridică din gunoi pe cei în nevoie, dar nu idioții și proștii sunt cei ridicați. Tu ai din fire un calibru foarte slab și ești un idiot, un om bun de nimic și, deși te-ai născut într-o familie săracă și ești un membru al clasei de jos a societății, tot nu ești obiectul mântuirii lui Dumnezeu. Doar fiindcă ai suferit mult și ai îndurat discriminare în societate, doar fiindcă ai fost intimidat și trișat de toată lumea, nu crede că asta te face o persoană cinstită. Dacă asta crezi, te înșeli amarnic. V-ați agățat de vreo înțelegere greșită sau denaturată despre ce înseamnă o persoană cinstită? Ați obținut puțină claritate prin această părtășie? Să fii o persoană cinstită nu este cum cred oamenii; nu înseamnă să fii franc și să te abții de la orice echivoc. O persoană poate fi în mod firesc foarte directă, dar asta nu înseamnă că nu recurge la tertipuri sau înșelăciune. Toți oamenii corupți au firi corupte, care sunt amăgitoare și înșelătoare. Când oamenii trăiesc în această lume, sub influența Satanei, guvernați și controlați de forța lui, le este imposibil să fie cinstiți. Ei pot doar să devină și mai înșelători. Când trăiești în mijlocul unei omeniri corupte, a fi o persoană cinstită categoric presupune multe dificultăți. Avem toate șansele să fim ridiculizați, denigrați, judecați, chiar și excluși și izgoniți de către non-credincioși, de către regi diavoli și de către demoni vii. Așadar, este posibil să supraviețuim, ca persoane cinstite, în lumea aceasta? Avem loc să supraviețuim în această lume? Da, avem. Categoric avem loc să supraviețuim. Dumnezeu a prestabilit și ne-a ales și categoric ne deschide o cale de ieșire. Credem în Dumnezeu, Îl urmăm în totalitate sub îndrumarea Lui și trăim exclusiv prin suflarea și viața pe care El ni le dăruiește. Fiindcă am acceptat adevărul cuvintelor lui Dumnezeu, avem noi reguli pentru cum să trăim și noi țeluri pentru viețile noastre. Bazele vieților noastre au fost schimbate. Am adoptat un nou mod de viață, un nou mod de a ne comporta, doar de dragul de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți. Am adoptat un nou mod de viață: trăim pentru a ne îndeplini bine îndatoririle și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Acest lucru nu are absolut nicio legătură cu ce mâncăm, ce purtăm sau unde locuim; este nevoia noastră spirituală. Mulți oameni cred că este prea dificil să fii o persoană cinstită. Parțial, fiindcă a se elibera de o fire coruptă este foarte greu. În plus, dacă trăim printre non-credincioși – și în special dacă lucrăm cu ei – atunci, dacă suntem persoane sincere și spunem adevărul, putem ajunge să se râdă de noi, să fim denigrați, judecați și chiar ostracizați sau izgoniți. Asta creează provocări pentru supraviețuirea noastră. Mulți oameni spun: „Nu este viabil să fii o persoană cinstită. Voi fi dezavantajat dacă vorbesc franc și nu voi reuși să fac nimic fără să spun minciuni.” Ce fel de perspectivă este aceasta? Acestea sunt perspectiva și raționamentul unei persoane înșelătoare. Aceștia spun lucruri false, amăgitoare, doar pentru a-și proteja statutul și interesele proprii. Nu sunt dispuși să fie oameni cinstiți și să spună adevărul, de teamă să nu piardă acele lucruri. Toată omenirea coruptă este așa. Indiferent cât de educați ar fi, cât de înalt sau inferior este statutul lor, dacă sunt persoane oficiale sau cetățeni obișnuiți, dacă sunt celebrități sau persoane de rând, cu toții mint și trișează constant și nimeni nu este demn de încredere. Dacă aceste firi corupte nu sunt înlăturate, ei vor continua să mintă și să trișeze tot timpul și vor fi plini de firi înșelătoare. Pot ei să atingă astfel adevărată supunere față de Dumnezeu? Pot ei să obțină aprobarea lui Dumnezeu? Categoric nu.

Vi se pare că este greu să fiți persoane cinstite? Ați încercat vreodată să puneți în practică acest lucru? În ce privințe ați practicat și experimentat să fiți persoane cinstite? Pe ce principii s-au bazat practicile voastre? Ce nivel de experiență aveți acum, în această privință? Ați ajuns în punctul în care, în esență, sunteți o persoană cinstită? Dacă ați realizat asta, este minunat! Ar trebui să putem vedea din cuvintele lui Dumnezeu că, pentru a ne mântui și transforma, El nu doar face o lucrare care să anticipeze ceea ce va veni sau o lucrare care să arate ce poate rezerva viitorul, după care Se oprește. Nici nu schimbă comportamentul exterior al oamenilor. Mai degrabă, El vrea să schimbe absolut toate persoanele, începând cu cele mai lăuntrice profunzimi ale inimii lor, din firile lor și cu însăși esențele lor, și să le transforme de la sursă. Având în vedere că așa lucrează Dumnezeu, cum ar trebui să acționăm, atunci, față de noi înșine? Ar trebui să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce căutăm, pentru schimbarea firii noastre și pentru îndatoririle pe care ar trebui să le îndeplinim. Ar trebui să fim serioși în tot ceea ce facem, fără să trecem nimic cu vederea și să putem prezenta totul pentru a fi disecat. De fiecare dată când termini de făcut ceva, chiar dacă tu crezi că a fost făcut corect, poate că nu este neapărat în conformitate cu adevărul. Acel lucru trebuie și disecat și trebuie comparat, verificat și discernut conform cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel, va deveni clar dacă a fost corect sau greșit. În plus, trebuie disecate și lucrurile pe care crezi că le-ai făcut greșit. Asta necesită ca frații și surorile să petreacă mai mult timp împreună având părtășie, căutând și ajutându-se între ei. Cu cât ai mai mult părtășie, cu atât mai luminoasă va fi inima ta și cu atât mai mult vei înțelege adevărurile-principii. Aceasta este binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă niciunul dintre voi nu-și deschide sufletul și toți vă ascundeți, sperând să lăsați o impresie bună în mințile celorlalți și dorind ca aceștia să aibă o părere bună despre voi și să nu vă ia în derâdere, atunci nu veți experimenta o creștere adevărată. Dacă întotdeauna te deghizezi și niciodată nu-ți deschizi sufletul în părtășie, nu vei primi iluminarea Duhului Sfânt și nu vei fi capabil să înțelegi adevărul. Atunci, care va fi rezultatul? Vei trăi în întuneric pentru totdeauna și nu vei fi mântuit. Dacă vrei să dobândești adevărul și să-ți schimbi firea, trebuie să plătești un preț pentru a dobândi și a practica adevărul și trebuie să-ți deschizi sufletul și să ai părtășie cu ceilalți. Acest lucru este benefic atât pentru intrarea ta în viață, cât și pentru schimbarea firii tale. Să discuți la adunări despre experiența și înțelegerea ta este benefic pentru tine și pentru ceilalți. Ce se va întâmpla, dacă niciunul dintre voi nu vorbește despre autocunoașterea lui, sau despre experiențele și despre înțelegerea sa; dacă niciunul dintre voi nu se disecă sau nu-și deschide sufletul; dacă toți excelați la rostirea de cuvinte și doctrine și niciunul dintre voi nu împărtășește înțelegerea de sine și dacă niciunul dintre voi nu are curajul să dezvăluie puțina autocunoaștere pe care o are? Vă veți aduna cu toții și veți schimba politețuri și amabilități, vă veți flata reciproc, vă veți lăuda unii la alții și veți spune lucruri nesincere. „O, ai fost foarte bun în ultima vreme. Ai făcut câteva schimbări!” „Ai dat dovadă de foarte multă credință în ultima vreme!” „Ești atât de pasionat!” „Te-ai sacrificat mult mai mult decât mine.” „Contribuțiile tale sunt mai mari decât ale mele!” Acestea sunt tipurile de situații care apar. Toți se flatează reciproc și se laudă unul la altul și nimeni nu este dispus să-și arate adevărata față pentru a fi analizată atent, ca să o discearnă și să o înțeleagă toată lumea. Poate exista o viață bisericească adevărată într-un astfel de mediu? Nu, nu poate exista. Unii oameni spun: „Trăiesc viața bisericească de destul de mulți ani. Întotdeauna am fost mulțumit și mi-a plăcut. La adunări, toți frații și surorile se roagă și cântă imnuri pentru slava lui Dumnezeu. Toți sunt impresionați până la lacrimi de rugăciuni și de imnuri. Uneori, lucrurile capătă o încărcătură emoțională și toți ne încălzim și transpirăm. Frații și surorile cântă și dansează; este o viață bisericească atât de bogată și de vie și e atât de plăcut! Întruchipează cu adevărat lucrarea Duhului Sfânt! După aceea, mâncăm și bem cuvintele lui Dumnezeu și simțim că acestea vorbesc direct inimilor noastre. Toți sunt foarte entuziaști, de fiecare dată când avem părtășie.” Câțiva ani într-o astfel de viață bisericească sunt foarte plăcuți pentru toți, dar ce rezultă de pe urma acestora? Aproape nimeni nu intră, cu adevărat, în adevărul-realitate și aproape nimeni nu-și poate descrie experiențele, ca să fie martor pentru Dumnezeu. Au multă energie pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu, a cânta și a dansa, dar când vine momentul părtășiei despre adevăr, unii oameni devin dezinteresați. Nimeni nu vorbește despre experiența proprie de a deveni o persoană cinstită; nimeni nu se disecă și nimeni nu-și destăinuie propria fire coruptă, pentru ca alții să o cunoască și să o discearnă, în beneficiul său și pentru propria edificare. Nimeni nu are părtășie despre mărturia sa concretă bazată pe experiență, pentru a-L preaslăvi pe Dumnezeu. Câțiva ani de viață bisericească se irosesc într-o clipită, cântând și dansând, simțindu-vă fericiți, plini de bucurie. Spuneți-Mi: de unde vin această fericire și această bucurie? Aș zice că nu asta vrea Dumnezeu să vadă sau că nu asta Îl mulțumește, fiindcă ce vrea El să vadă este o schimbare în viețile-firi ale oamenilor, iar pe oameni vrea să-i vadă trăind adevărul-realitate. Dumnezeu vrea să vadă această realitate. El nu vrea să vă agățați de cărțile de imnuri, cântând și dansând spre slava Lui când sunteți la adunări sau simțindu-vă înflăcărați – nu asta vrea El să vadă. Dimpotrivă, Dumnezeu este trist, îndurerat și neliniștit când vede asta, fiindcă a rostit mii și mii de cuvinte, dar nici măcar o persoană nu le-a aplicat și nu le-a trăit cu adevărat. Asta este exact ce-L îngrijorează pe Dumnezeu. Voi vă simțiți adesea destul de mulțumiți și satisfăcuți de voi înșivă cu puțină liniște și fericire din viața voastră bisericească. Îl lăudați pe Dumnezeu și obțineți o oarecare bucurie, o fărâmă de confort sau puțină împlinire spirituală, iar apoi credeți că v-ați practicat bine credința. Vă agățați de aceste iluzii, tratându-le drept capital, drept concluzia cea mai importantă trasă din credința voastră în Dumnezeu și le acceptați în locul unei schimbări în viața-fire pe care o aveți și a unei intrări pe calea mântuirii. Astfel, credeți că nu este nevoie să urmăriți adevărul sau să urmăriți să deveniți o persoană cinstită. Nu este nevoie să reflectați asupra voastră sau să vă disecați problemele, sau să practicați și să experimentați cuvintele lui Dumnezeu. Acum, intrăm pe un teritoriu periculos. Dacă oamenii continuă în acest fel; dacă, atunci când lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, ei tot nu au devenit persoane cinstite sau nu au reușit să-și facă suficient de bine datoria; dacă nu au dobândit adevărata supunere față de Dumnezeu și încă pot fi induși în eroare și controlați de antihriști; dacă nu au scăpat de influența Satanei; dacă nu au întrunit aceste cerințe date lor de către Dumnezeu, atunci, ei nu sunt oameni pe care îi va mântui. Acesta este motivul îngrijorării lui Dumnezeu.

Oamenii sunt mereu foarte entuziaști când sunt noi în credință. În special când Îl aud pe Dumnezeu având părtășie despre adevăr, se gândesc: „Acum înțeleg adevărul. Am găsit adevărata cale. Sunt foarte fericit!” Fiecare zi e la fel de plină de veselie ca și cum ar sărbători Anul Nou sau o nuntă; în fiecare zi, așteaptă cu nerăbdare să găzduiască cineva o adunare sau să aibă părtășie. Dar după câțiva ani, unii oameni își pierd fervoarea pentru viața bisericească și își pierd și fervoarea pentru credința în Dumnezeu. De ce se întâmplă asta? Fiindcă ei au doar o înțelegere superficială, teoretică a cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Ei nu au pătruns cu adevărat în cuvintele lui Dumnezeu și nici nu au experimentat personal realitatea lor. Exact cum spune Dumnezeu, mulți oameni privesc mâncarea luxoasă de la banchet, dar majoritatea vin doar ca să se uite. Ei nu iau mâncarea delicioasă oferită de Dumnezeu și nu o mănâncă, gustând-o și folosind-o ca să-și realimenteze trupurile. Asta este ceea ce detestă Dumnezeu și ceea ce-L îngrijorează. Nu sunteți și voi acum într-o astfel de stare? (Ba da.) Am părtășie în mod frecvent cu voi toți, ca să vă ajut. Ce mă îngrijorează cel mai mult este că, după ce ascultați aceste predici și vă sunt împlinite nevoile spirituale, nu veți face nimic pentru a le pune în practică și nu vă veți mai gândi deloc la ele. În acest caz, tot ce am spus eu va fi fost în van. Indiferent ce fel de calibru are cineva, vă veți putea da seama dacă este sau nu cineva care iubește adevărul, după doi sau trei ani de credință. Dacă este cineva care iubește adevărul, atunci, mai devreme sau mai târziu, îl va urmări; dacă nu este cineva care iubește adevărul, atunci, nu va rezista mult și va fi dezvăluit și eliminat. Voi chiar sunteți iubitori ai adevărului? Sunteți dispuși să deveniți oameni cinstiți? Veți putea să vă schimbați în viitor? Cât, din toate acestea, veți duce personal până la capăt, după părtășia aceasta? Cât, din toate acestea, va produce cu adevărat rezultate în voi? Toate aceste lucruri sunt necunoscute; la final, vor fi dezvăluite. Nu au nicio legătură cu cât de fervent este un om sau cu câtă suferință poate îndura, când este nou în credință. Important este dacă iubește sau nu adevărul și dacă poate sau nu să accepte adevărul. Doar cei care iubesc adevărul se vor gândi la el, după ce vor asculta o predică. Doar ei vor reflecta cum să pună cuvintele lui Dumnezeu în practică, cum să le experimenteze, cum să le aplice în viața de zi cu zi și cum să trăiască adevărul-realitate din cuvintele lui Dumnezeu, pentru a deveni oameni care i se supun cu adevărat lui Dumnezeu. De aceea, cei care iubesc adevărul îl vor obține, în cele din urmă. Cei care nu iubesc adevărul poate vor accepta adevărata cale; poate se vor aduna, vor asculta predici în fiecare zi și vor învăța câteva doctrine, dar în momentul în care vor întâmpina greutăți sau încercări, vor deveni negativi și slabi și poate chiar vor renunța la credința lor. Credincios fiind, dacă poți sau nu să pătrunzi în adevărul-realitate depinde de atitudinea ta față de adevăr și de ce scop ai în ceea ce urmărești: dacă acesta într-adevăr este sau nu să dobândești adevărul ca viață. Unii oameni se dotează cu adevărul pentru a-i ajuta pe alții, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, sau pentru a conduce bine biserica. Acesta nu este un lucru rău și înseamnă că acei oameni își asumă o oarecare povară. Dar dacă ei nu se concentrează asupra propriei intrări în viață sau asupra practicării adevărului și dacă nu caută adevărul pentru a rezolva probleme, atunci, pot pătrunde ei în adevărul-realitate? Ar fi imposibil. Cum pot să îi ajute pe alții, dacă nu dețin adevărul-realitate? Cum Îl pot sluji pe Dumnezeu? Pot ei să facă bine lucrarea bisericească? Și asta ar fi imposibil. Nu contează cât de multe predici ai ascultat sau ce cale ai ales. Vă voi împărtăși perspectiva corectă: indiferent ce datorie faci, fie că ești conducător sau un adept obișnuit, trebuie să-ți concentrezi eforturile în primul rând pe cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să le citești și să te gândești în mod serios la ele. Mai întâi, trebuie să obții o înțelegere a tuturor adevărurilor pe care este nevoie să le cunoști și să le practici; compară-te cu ele și îndeplinește-le pentru tine. Nu ai dobândit un adevăr decât după ce mai întâi l-ai înțeles și ai pătruns în realitate. Dacă mereu le explici celorlalți doctrinele pe care le înțelegi, dar ești incapabil să le pui în practică sau să le experimentezi, atunci, aceasta este o greșeală – este nesăbuință și ignoranță. Ar trebui să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul, ajungând, treptat, să înțelegi un număr mare de adevăruri. Apoi, vei începe să obții rezultate din ce în ce mai bune în datoria ta și să ai multe mărturii bazate pe experiențe. Astfel, cuvintele lui Dumnezeu vor deveni viața ta. Vei fi sigur că îți faci bine datoria și, de asemenea, vei putea și să duci la bun sfârșit însărcinarea dată ție de Dumnezeu. Dacă întotdeauna vrei să-i compari pe ceilalți cu aceste cuvinte, să le aplici celorlalți sau să le folosești drept capital în lucrarea ta, atunci vei avea probleme. Când faci asta, urmezi exact aceeași cale ca și Pavel – înspre o țintă. Cum aceasta este perspectiva ta, cu siguranță tratezi aceste cuvinte drept doctrine, drept teorie și vrei să folosești aceste teorii pentru a ține discursuri și a face lucrări. E un lucru foarte periculos – asta fac falșii conducători și antihriștii. Dacă îți privești propria stare conform cuvintelor lui Dumnezeu, mai întâi reflectând asupra ta și obținând o înțelegere despre tine, iar apoi, punând adevărul în practică, vei culege roadele și vei pătrunde în adevărul-realitate. Abia atunci vei fi calificat și vei avea statura potrivită pentru a-ți face bine datoria. Dacă nu ai experiența practică a lucrării lui Dumnezeu și a cuvintelor Lui; dacă nu ai deloc intrare în viață și nu poți decât să reciți cuvinte și doctrine, atunci, chiar dacă faci lucrarea, o vei face orbește și nu vei realiza nimic concret. În cele din urmă, vei deveni un conducător fals și un antihrist și vei fi eliminat. Dacă înțelegi un aspect al adevărului, ar trebui mai întâi să te compari tu cu el și să-l implementezi în viața ta, ca să devină realitatea ta. Apoi, categoric vei obține ceva și te vei schimba. Dacă simți că sunt bune cuvintele lui Dumnezeu, că ele reprezintă adevărul și dețin realitate, dar nu contempli sau nu încerci să înțelegi adevărul în inima ta și nici nu îl practici și nu îl experimentezi în viața ta reală, ci doar îl scrii într-un carnețel și te oprești la asta, atunci nu vei înțelege și nu vei dobândi niciodată adevărul. Când citești cuvintele lui Dumnezeu sau auzi predici și părtășii, trebuie să reflectezi și să te compari cu ele, făcând legătura între ele și propriile stări și folosindu-le ca să îți rezolvi propriile probleme. Doar implementând cuvintele în acest fel poți să obții cu adevărat ceva din ele. Asta practicați, după ce ați ascultat o predică? Dacă nu, atunci, Dumnezeu nu este în viețile voastre, cum nu sunt nici cuvintele Lui, iar voi nu aveți nicio realitate în credința voastră în El. Trăiți în afara cuvintelor lui Dumnezeu, precum non-credincioșii. Oricine crede în Dumnezeu, dar nu poate să-I aplice cuvintele în viața adevărată, pentru a le practica și a le experimenta, nu crede cu adevărat în Dumnezeu – este un neîncrezător. Cei care nu pot să practice adevărul nu sunt oameni care se supun lui Dumnezeu, sunt oameni care se răzvrătesc împotriva Lui și care I se împotrivesc. Fără a aduce cuvintele lui Dumnezeu în viața lor, nu au niciun mod de a experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Și dacă nu experimentează lucrarea lui Dumnezeu sau judecata și mustrarea cuvintelor Lui în viața lor reală, nu au cum să dobândească adevărul. Înțelegeți asta? Dacă puteți pricepe aceste cuvinte, asta ar fi cel mai bine – dar indiferent cum le pricepi, indiferent cât de mult înțelegi, cel mai important lucru este să aduci cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile pe care le înțelegi în viața ta reală și să le practici acolo. Acesta este singurul mod în care poți să crești în statură și în care firea ți se poate schimba.

Când Dumnezeu exprimă adevăruri sau emite cereri pe care Le are de la oameni, El le va indica mereu acestora principii și căi de practică. Să luăm, de exemplu, ideea de a fi o persoană cinstită, despre care tocmai vorbeam: Dumnezeu le-a dat oamenilor o cale, spunându-le cum să fie oameni cinstiți și cum să practice principiile pentru a fi oameni cinstiți, ca să o ia pe calea cea dreaptă. Dumnezeu a spus: „Dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va dobândi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.” Aici, subînțelesul este că El ne cere să luăm ceva ce considerăm că este secret sau privat și să destăinuim acel lucru, pentru a-l supune unei disecări. La asta nu v-ați gândit voi: nu ați înțeles sau nu ați știut că Dumnezeu a spus asta pentru a vă face să practicați în acest fel. Uneori, acționezi cu intenția de a înșela și trișa, deci acțiunile și intențiile tale ar trebui schimbate. Poate că nimeni nu percepe natura înșelătoare sau amăgitoare a cuvintelor tale – dar nu te felicita singur. Ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu și să te examinezi – poți să-i păcălești pe oameni, dar nu poți să-L păcălești pe Dumnezeu. Trebuie să te rogi, să-ți destăinui și să-ți diseci intențiile și metodele, să te gândești dacă aceste intenții și metode ale tale L-ar mulțumi pe Dumnezeu, sau dacă El le-ar detesta, dacă le poți destăinui, dacă este greu să vorbești despre ele și dacă sunt în acord cu adevărul. Cu o astfel de disecare și analiză vei descoperi că, de fapt, acest aspect nu este conform cu adevărul; acest gen de comportament este greu de scos la lumină și este detestat de Dumnezeu. Apoi, schimbi acest comportament. Cum vă face să vă simțiți această părtășie a Mea? Unii dintre voi probabil sunt îngrijorați. Vă gândiți: „E foarte complicat să crezi în Dumnezeu. A fost suficient de greu să ajung și până aici – acum, trebuie s-o iau de la capăt?” Realitatea este că acum a venit Dumnezeu și a început să conducă omenirea spre pătrunderea în adevărul-realitate. Acesta este începutul, în calitate de credincios, dar și ca persoană. Dacă vrei să ai un început bun, trebuie să construiești o temelie solidă în credința ta, învățând mai întâi adevărurile viziunilor și semnificația urmăririi lui Dumnezeu, iar apoi, concentrându-te la practicarea adevărului și la a-ți face bine datoria. Astfel, poți intra în adevărul-realitate. Dacă te concentrezi doar la a rosti cuvinte și doctrine și la a stabili o temelie pe baza acestor lucruri, asta devine o problemă. Este ca și cum ai construi temelia unei case pe nisip: indiferent cât de înaltă o construiești, va fi mereu în pericol să se prăbușească și nu va rezista. Totuși, există un lucru lăudabil la voi toți acum, și anume că puteți înțelege despre ce am părtășie cu voi și sunteți dispuși să ascultați. Asta este bine. Cel mai mult contează să urmăriți adevărul și să pătrundeți în realitate, iar restul este pe locul doi. Atât timp cât știi acest lucru, nu va fi greu să ajungi pe calea cea dreaptă, în credința ta. Pentru a păși pe calea urmăririi adevărului, mai întâi trebuie să te cunoști pe tine însuți – trebuie să știi clar ce firi corupte ai și care îți sunt neajunsurile. Atunci vei înțelege importanța faptului de a te dota cu adevărul și vei putea să cauți repede adevărul, pentru a rezolva probleme. Timpul nu așteaptă după niciun om! Odată ce te-ai ocupat de problemele tale cu intrarea în viață și deții adevărul-realitate, vei avea un sentiment mai puternic de pace interioară. Oricât de mari ar fi dezastrele, nu îți va fi teamă. Dacă îți irosești acești câțiva ultimi ani fără a urmări adevărul, iar când se întâmplă ceva, tu încă ai tendința să devii confuz și rămâi într-o stare pasivă de așteptare și nici nu poți să folosești adevărul pentru a-ți rezolva problemele, ci încă trăiești pe baza unor filosofii pentru interacțiuni lumești și firi corupte, cât de lamentabil ar fi acest lucru! Dacă, atunci când va veni ziua în care dezastrele sunt mari, tu nu deții nici măcar o fărâmă din adevărul-realitate, vei regreta că nu ai urmărit adevărul sau că nu ți-ai făcut bine datoria și că nu ai dobândit niciun adevăr. Vei trăi într-o stare constantă de anxietate. În acest moment, lucrarea Duhului Sfânt nu așteaptă după niciun om. În primii lor ani de credință, El le dă oamenilor un pic de har, un pic de milă; le dă ajutor și susținere. Dacă oamenii nu se schimbă niciodată și nu pătrund niciodată în realitate, ci sunt mulțumiți cu doctrinele și cuvintele pe care le cunosc, atunci sunt în pericol. Deja au ratat lucrarea Duhului Sfânt și au ratat ultima șansă la mântuirea lui Dumnezeu și la desăvârșirea omenirii. Ei pot doar să se prăbușească în dezastre, plângând și scrâșnind din dinți.