Care este experiența voastră personală de a fi o persoană cinstită? (A fi o persoană cinstită pare foarte dificil.) De ce pare dificil? (Îmi doresc foarte mult să fiu o persoană cinstită. Însă, când mă examinez în fiecare zi, descopăr că sunt nesinceră și că în discursul meu există multe falsități. Uneori, pun sentimente în cuvintele mele sau am anumite motive atunci când vorbesc. Uneori, sunt neserioasă, sau o iau pe ocolite, sau spun lucruri care contrazic realitatea – lucruri înșelătoare, jumătăți de adevăruri și alte tipuri de neadevăruri, toate acestea pentru a-mi atinge un scop.) Toate aceste comportamente izvorăsc din firile corupte ale oamenilor; ele țin de acea parte a oamenilor care este necinstită și înșelătoare. De ce sunt oamenii înșelători? Sunt așa pentru a-și realiza propriile obiective, pentru a-și atinge propriile scopuri și, prin urmare, folosesc mijloace necinstite. Procedând astfel, ei nu sunt deschiși și direcți și nu sunt oameni cinstiți. Exact în aceste momente își dezvăluie oamenii viclenia și șiretenia, sau malițiozitatea și caracterul josnic. Aici apare dificultatea de a fi cinstit: cu aceste firi corupte în suflet, cu siguranță va părea deosebit de dificil să fii o persoană cinstită. Dar dacă ești cineva care iubește adevărul și care este capabil să îl accepte, atunci nu va fi prea greu să fii o persoană cinstită. Vei simți că este mult mai ușor. Cei cu experiență personală știu foarte bine că obstacolele cele mai mari în calea dorinței de a fi o persoană cinstită sunt viclenia oamenilor, înșelăciunea lor, malițiozitatea și intențiile lor josnice. Atât timp cât aceste firi corupte rămân, va fi prea dificil să fii o persoană cinstită. Toți vă instruiți pentru a fi oameni cinstiți, deci aveți o oarecare experiență în acest sens. Cum au fost experiențele voastre? (În fiecare zi scriu toate porcăriile pe care le-am spus și minciunile pe care le-am rostit. Apoi, mă examinez și mă disec. Am descoperit că există un soi de intenție în spatele majorității acestor minciuni și că le-am spus de dragul vanității și ca să-mi salvez imaginea. Deși sunt conștient că lucrurile pe care le spun nu corespund adevărului, tot nu reușesc să nu mint și să nu mă prefac.) De aceea este atât de greu să fii o persoană cinstită. Nu este important dacă ești sau nu conștient de acest lucru; important este că tu continui, cu încăpățânare, să minți, știind că este greșit ceea ce faci, ca să-ți atingi scopurile, ca să-ți menții propria imagine și onoare, iar orice pretenție de ignoranță este o minciună. Cheia pentru a fi o persoană cinstită este să-ți înlături motivele, intențiile și firile corupte. Acesta este singurul mod de a înlătura de la sursă problema mințitului. Să-și atingă obiectivele personale, adică să dobândească beneficii personale, să profite de o situație, să se pună într-o lumină bună sau să obțină aprobarea altora – acestea sunt intențiile și scopurile oamenilor atunci când spun minciuni. A minți în acest fel dezvăluie o fire coruptă, iar acesta este discernământul de care ai nevoie cu privire la mințit. Așadar, cum ar trebui înlăturată această fire coruptă? Lucrul de care depinde totul este dacă iubești sau nu adevărul. Dacă poți să accepți adevărul și să vorbești fără să pledezi în favoarea ta; dacă poți să încetezi să ții cont de interesele tale și, în schimb, să ții cont de lucrarea bisericii, intențiile lui Dumnezeu și interesele aleșilor lui Dumnezeu, atunci vei înceta să spui minciuni. Vei fi capabil să vorbești sincer și direct. Fără această statură, nu vei fi capabil să vorbești sincer, dovedind că îți lipsește statura și că ești incapabil să practici adevărul. Astfel, a fi o persoană cinstită necesită un proces de înțelegere a adevărului, un proces de creștere în statură. Când privim lucrurile în acest fel, este imposibil să fii o persoană sinceră fără o experiență de 8 până la 10 ani. Această perioadă este procesul de creștere în propria viață, procesul de înțelegere și dobândire a adevărului. Unii oameni ar putea întreba: „Poate fi chiar atât de greu să rezolvi problema de a minți și să devii o persoană cinstită?” Asta depinde de persoana despre care vorbești. Dacă este cineva care iubește adevărul, atunci acea persoană va putea înceta să mintă când vine vorba de anumite chestiuni. Dar dacă este cineva care nu iubește adevărul, îi va fi cu atât mai greu să renunțe la minciuni.

A te instrui pentru a fi o persoană cinstită presupune în principal să-ți rezolvi problema de a spune minciuni, precum și să-ți înlături propria fire coruptă. A face acest lucru presupune o practică esențială: când îți dai seama că ai mințit și ai păcălit pe cineva, ar trebui să te deschizi față de acea persoană, să te destăinui și să-i ceri iertare. Această practică ajută mult la înlăturarea minciunilor. De exemplu, dacă ai păcălit pe cineva sau dacă a existat vreo falsitate sau vreun interes personal în cuvintele pe care i le-ai spus, atunci ar trebui să abordezi acea persoană și să te diseci. Ar trebui să îi spui: „Ce ți-am spus a fost o minciună menită să-mi protejeze propria mândrie. Nu m-am simțit bine după ce am spus-o, deci îți cer scuze acum. Te rog, iartă-mă.” Acea persoană va simți că acest lucru este foarte reconfortant. Se va întreba cum poate exista o persoană care, după ce a spus o minciună, cere apoi iertare pentru acest lucru. Ea chiar admiră un astfel de curaj. Ce beneficii obții după ce te-ai angajat într-o asemenea practică? Scopul ei nu este să câștigi admirația altora, ci să te abții și să-ți reprimi mai eficient pornirea de a spune minciuni. Așadar, după ce minți, ar trebui să practici faptul de a cere iertare pentru că ai făcut acest lucru. Cu cât te instruiești mai mult să practici propria disecare, destăinuire și cererea de iertare față de oameni în acest fel, cu atât mai bune vor fi rezultatele – iar numărul de minciuni pe care le spui va fi din ce în ce mai mic. Să practici disecarea și destăinuirea în scopul de a fi o persoană cinstită și a te abține de la a minți necesită curaj, iar a cere cuiva iertare după ce l-ai mințit necesită și mai mult curaj. Dacă practicați aceste lucruri vreme de 1 an sau 2 ani – sau poate între 3 și 5 ani – garantat veți vedea rezultate clare și nu vă va fi greu să scăpați de minciuni. A scăpa de minciuni este primul pas spre a deveni o persoană cinstită și nu poate fi făcut fără 3 sau 5 ani de efort. După ce problema mințitului a fost rezolvată, al doilea pas este să rezolvați problema înșelătoriei și tertipurilor. Uneori, tertipurile și înșelătoria nu necesită ca o persoană să mintă – aceste lucruri pot fi făcute exclusiv prin acțiuni. Poate că o persoană nu minte pe față, dar tot e posibil să nutrească înșelăciune și tertipuri în inima sa. Aceasta va ști acest lucru mai bine decât oricine, fiindcă s-a gândit profund la el și l-a luat cu atenție în considerare. Îi va fi ușor să recunoască, atunci când va reflecta mai târziu. Odată ce a fost rezolvată problema mințitului, va fi puțin mai ușor, prin comparație, să rezolve problemele înșelătoriei și tertipurilor. Dar trebuie să ai o inimă cu frică de Dumnezeu, fiindcă omul este guvernat de intenție atunci când se dedă la înșelătorie și tertipuri. Oamenii nu pot percepe acest lucru din exterior și nici nu îl pot discerne. Doar Dumnezeu poate scruta acest lucru și doar El știe despre acesta. Prin urmare, nu-ți poți rezolva problemele înșelătoriei și tertipurilor decât bazându-te pe rugăciunea către Dumnezeu și acceptând scrutarea Lui. Dacă un om nu iubește adevărul sau nu are în inimă frică de Dumnezeu, înșelătoria și tertipurile lui nu pot fi înlăturate. Poți să te rogi înaintea lui Dumnezeu și să-ți recunoști greșelile, poți să mărturisești și să te căiești sau poți să-ți diseci firea coruptă – spunând sincer la ce te gândeai în acel moment, ce ai spus, care a fost intenția ta și cum te-ai dedat la înșelătorie. Toate acestea sunt relativ ușor de făcut. Totuși, dacă ți se cere să te destăinui altei persoane, e posibil să-ți pierzi curajul și hotărârea, fiindcă vrei să-ți salvezi imaginea. Atunci, va fi foarte dificil să practici faptul de a fi deschis și a te destăinui. Poate că ești capabil să recunoști, la modul general, că te trezești ocazional vorbind sau acționând pe baza propriilor scopuri și intenții; că există un nivel de înșelăciune, falsitate, minciuni sau tertipuri în lucrurile pe care le faci sau le spui. Dar apoi, când se întâmplă ceva și ești forțat să te diseci, expunând felul în care lucrurile s-au întâmplat, de la un capăt la altul, explicând care dintre cuvintele pe care le-ai spus erau înșelătoare, ce intenție se ascundea în spatele lor, la ce te gândeai și dacă erai sau nu malițios sau sinistru, atunci nu vrei să intri în amănunt sau să dai detalii. Unii oameni chiar tratează superficial lucrurile, spunând: „Pur și simplu, așa stau lucrurile. Sunt o persoană destul de înșelătoare, șireată și pe care nu te poți baza.” Asta demonstrează incapacitatea lor de a-și înfrunta cum trebuie esența coruptă sau cât de înșelători și vicleni sunt. Acești oameni sunt mereu într-un mod și într-o stare de eschivare. Întotdeauna se iartă și se acceptă pe sine și sunt incapabili să sufere sau să plătească un preț pentru a practica adevărul de a fi o persoană cinstită. Mulți oameni predică de ani de zile cuvinte și doctrine, spunând mereu: „Sunt atât de înșelător și de insidios, există adesea tertipuri în acțiunile mele și nu tratez deloc sincer oamenii.” Dar după ce declamă asta atâția ani, ei rămân la fel de înșelători ca înainte, fiindcă nu auzi niciodată o disecare sau remușcări sincere din partea lor, atunci când dezvăluie această stare înșelătoare. Niciodată nu se destăinuie în fața altora și nu cer iertare după ce mint sau înșală oamenii, cu atât mai puțin au părtășie la adunări despre mărturia lor bazată pe experiență cu privire la autoanaliză și autocunoaștere. Nici nu spun niciodată cum au ajuns să se cunoască sau cum s-au căit cu privire la aceste aspecte. Nu fac niciunul dintre aceste lucruri, ceea ce dovedește că nu se cunosc și nu s-au căit cu adevărat. Când spun că sunt înșelători și că vor să fie persoane cinstite, pur și simplu declamă sloganuri și predică doctrine, nimic mai mult. Poate că fac aceste lucruri fiindcă încearcă să se conformeze și să urmeze mulțimea. Sau poate că mediul vieții bisericești îi obligă să acționeze mecanic și să se prefacă. În orice caz, astfel de declamatori de sloganuri și predicatori de doctrine nu se vor căi niciodată și cu siguranță nu vor fi capabili să obțină mântuirea lui Dumnezeu.

Toate adevărurile pe care Dumnezeu vrea ca oamenii să le practice necesită ca aceștia să plătească un preț, să practice și să experimenteze în mod practic aceste adevăruri în viața lor reală. Dumnezeu nu le cere oamenilor să spună vorbe goale doar recitând cuvinte și doctrine, vorbind despre autocunoaștere, recunoscând că sunt înșelători, mincinoși și plini de tertipuri, sau să spună cu voce tare aceste lucruri de câteva ori și nimic mai mult. Dacă o persoană recunoaște toate aceste lucruri, dar nu schimbă absolut nimic, după ce o face; dacă ea continuă să mintă, să trișeze și să fie înșelătoare; dacă folosește aceleași șiretlicuri satanice, aceleași metode satanice atunci când se confruntă cu ceva; dacă mijloacele și metodele ei nu se schimbă niciodată, atunci, este această persoană capabilă să pătrundă în adevărul-realitate? Va fi vreodată capabilă să își schimbe firea? Nu – niciodată! Trebuie să fii capabil să reflectezi și să te cunoști. Trebuie să ai curajul să te deschizi și să te destăinui în prezența fraților și a surorilor și să ai părtășie despre starea ta adevărată. Dacă nu îndrăznești să-ți destăinui sau să-ți analizezi firea coruptă; dacă nu îndrăznești să-ți recunoști greșelile, atunci nu urmărești adevărul și cu atât mai puțin ești o persoană care se cunoaște pe sine. Dacă toți sunt ca acei oameni religioși care se dau în spectacol pentru a câștiga admirația celorlalți, care sunt martori pentru cât de mult Îl iubesc pe Dumnezeu, cât de mult I se supun, cât de loiali Îi sunt și cât de mult îi iubește El pe ei, toate acestea pentru a câștiga respectul și admirația celorlalți; și dacă toți nutresc propriile planuri individuale și păstrează un loc confidențial în inimile lor, atunci, cum poate vorbi cineva despre experiențe reale? Cum ar putea cineva să aibă experiențe reale ca să comunice cu alții? Să împărtășești experiențele tale și să ai părtășie despre ele înseamnă să ai părtășie despre experiența și despre cunoștințele tale referitoare la cuvintele lui Dumnezeu. Înseamnă să dai glas fiecărui gând din inima ta, stării tale și firii corupte care se dezvăluie în tine. Înseamnă să-i lași pe ceilalți să discearnă aceste lucruri și, apoi, să rezolvi problema având părtășie despre adevăr. Toată lumea are de câștigat și culege roadele doar atunci când are părtășie despre experiențe în acest fel. Doar aceasta este adevărata viață bisericească. Dacă sunt doar vorbe goale cu privire la percepțiile tale despre cuvintele lui Dumnezeu sau despre un imn și apoi ai părtășie după bunul plac, fără să duci lucrurile mai departe și fără să aduci vorba despre stările sau problemele tale reale, o astfel de părtășie nu aduce niciun beneficiu. Dacă toată lumea vorbește despre cunoștințe doctrinare sau teoretice, dar nu spune nimic despre cunoștințele pe care le-a dobândit din experiențe reale; și dacă, atunci când au părtășie despre adevăr, oamenii evită să vorbească despre viețile lor personale, despre problemele lor reale și despre propriile lumi lăuntrice, atunci, cum poate exista comunicare adevărată? Cum poate exista încredere reală? Nu poate exista! Dacă o soție nu dă glas niciodată cuvintelor din inima ei față de soțul ei, se poate numi asta intimitate? Chiar pot ști ei ce este în mintea celuilalt? (Nu, nu pot.) Să presupunem atunci că își spun neîncetat: „Te iubesc!” Spun doar asta, însă nu se destăinuie și nu spun niciodată ceea ce gândesc de fapt adânc în sinea lor, ce așteaptă de la partener sau ce probleme au. Nu-și fac niciodată confidențe unul altuia și, atunci când sunt împreună, nu au nimic altceva decât drăgălășenii superficiale unul pentru celălalt. Atunci, sunt ei cu adevărat soț și soție? Sigur că nu! În mod similar, pentru ca frații și surorile să reușească să aibă încredere unii în alții, să se ajute reciproc și să se aprovizioneze unul pe altul, atunci fiecare persoană trebuie să vorbească despre propriile experiențe reale. Dacă nu spui nimic despre propriile experiențe reale – dacă doar predici acele cuvinte și doctrine pe care le înțelege omul, dacă doar predici câteva doctrine despre credința în Dumnezeu și oferi platitudini banale și nu destăinui ce este în inima ta – atunci nu ești o persoană cinstită și nu ești capabil să fii o persoană cinstită. Ca să folosim același exemplu, cât locuiesc împreună câțiva ani, soțul și soția încearcă să se obișnuiască unul cu celălalt, certându-se aprig ocazional. Dar dacă amândoi aveți o umanitate normală și îi vei vorbi întotdeauna din inimă și la fel va face și el cu tine, cu privire la orice dificultăți întâmpini în viață sau la serviciu, la orice gândești adânc în sinea ta și oricum plănuiești să rezolvi lucrurile, sau la ce idei și planuri ai pentru viitorul copiilor tăi și îi spui toate aceste lucruri partenerului tău, atunci nu vă veți simți voi doi deosebit de apropiați și intimi unul cu celălalt? Dar dacă el nu-ți spune niciodată cele mai tainice gânduri ale sale și doar aduce acasă un salariu; dacă tu nu-i vorbești niciodată despre gândurile tale și niciodată nu vă faceți confesiuni, atunci între voi doi nu va exista o distanță emoțională? Cu siguranță va exista, pentru că nu vă înțelegeți unul altuia gândurile sau planurile. În cele din urmă, nu vei putea să-ți dai seama ce fel de persoană este partenerul tău și nici el nu va putea să-și dea seama ce fel de persoană ești. Tu nu îi vei înțelege nevoile și nici el nu le va înțelege pe ale tale. Dacă oamenii nu comunică verbal sau spiritual, atunci între ei nu există nicio posibilitate de intimitate și nu pot să se aprovizioneze unul pe altul sau să se ajute reciproc. Ați experimentat acest lucru, nu-i așa? Dacă prietenul tău îți destăinuie totul, dând glas tuturor lucrurilor pe care le gândește și oricărei suferințe sau fericiri pe care o nutrește, atunci nu te vei simți deosebit de apropiat de el? Motivul pentru care este dispus să-ți zică aceste lucruri este că și tu i-ai încredințat cele mai tainice gânduri ale tale. Sunteți deosebit de apropiați și tocmai datorită acestui fapt reușiți să vă înțelegeți atât de bine și să vă ajutați reciproc. Fără acest gen de comunicare și schimb de idei între frații și surorile din biserică, ei nu ar putea să se înțeleagă armonios și li s-ar părea imposibil să lucreze bine împreună, în timp ce-și realizează îndatoririle. De aceea, părtășia despre adevăr necesită comunicare spirituală și abilitatea de a vorbi din inimă. Acesta este unul dintre principiile pe care trebuie să le ai, pentru a fi o persoană cinstită.

Când unii oameni aud că, pentru a fi o persoană cinstită, trebuie să spui adevărul și să vorbești din inimă, iar dacă minți sau înșeli, trebuie să te deschizi, să te destăinui și să-ți recunoști greșelile, ei spun: „Este greu să fii cinstit. Trebuie să le spun celorlalți tot ce cred? Nu este suficient să am părtășie despre lucrurile pozitive? Nu trebuie să le spun celorlalți despre latura mea întunecată sau coruptă, nu-i așa?” Dacă nu te destăinui altora și nu te diseci, atunci nu te vei cunoaște niciodată. Nu vei recunoaște nicicând ce fel de lucru ești, iar ceilalți oameni nu vor putea niciodată să aibă încredere în tine. Acesta este un fapt. Dacă dorești ca ceilalți să aibă încredere în tine, mai întâi trebuie să fii cinstit. Ca să fii o persoană cinstită, trebuie mai întâi să-ți deschizi inima, astfel încât toți să poată să o cerceteze, să vadă tot ceea ce gândești și să îți privească adevărata față. Nu trebuie să încerci să te deghizezi sau să te ascunzi. Doar atunci ceilalți vor avea încredere în tine și vor considera că ești o persoană cinstită. Aceasta este o practică fundamentală și o premisă pentru a fi o persoană cinstită. Dacă tot timpul te prefaci, tot timpul simulezi sfințenia, noblețea, măreția și un mare caracter; dacă nu-i lași pe oameni să-ți vadă corupția și defectele; dacă le prezinți oamenilor o imagine falsă, astfel încât ei să creadă că ai integritate, că ești grozav, plin de abnegație, just și altruist, nu sunt acestea înșelăciune și falsitate? Oare oamenii nu vor putea să te vadă așa cum ești de fapt, în timp? Așadar, nu te deghiza și nu te ascunde. În schimb, destăinuie-te și deschide-ți inima pentru ca ceilalți să vadă. Dacă poți să îți deschizi inima, astfel încât ceilalți să vadă, dacă poți să-ți destăinui toate gândurile și planurile – atât pozitive, cât și negative – nu este asta cinste? Dacă poți să te destăinui pentru ca ceilalți să vadă, atunci și Dumnezeu te va vedea. El va spune: „Dacă te-ai destăinuit pentru ca ceilalți să te vadă, atunci, și înaintea Mea ești cu siguranță cinstit.” Dar dacă doar te destăinui înaintea lui Dumnezeu când alții nu te văd, iar când te afli în compania lor pretinzi mereu că ești grozav și nobil sau altruist, atunci ce va gândi Dumnezeu despre tine? Ce va spune El? El va spune: „Ești o persoană complet înșelătoare. Ești complet ipocrit și josnic și nu ești o persoană cinstită.” Așadar, Dumnezeu te va condamna. Dacă dorești să fii o persoană cinstită, atunci, indiferent dacă te afli înaintea lui Dumnezeu sau a altor oameni, ar trebui să poți oferi o explicație sinceră și deschisă pentru starea ta lăuntrică și pentru cuvintele din inima ta. Este ușor de realizat asta? Necesită o perioadă de pregătire, precum și rugăciune frecventă către Dumnezeu și încredere în El. Trebuie să te instruiești ca să spui simplu și deschis cuvintele din inima ta, cu privire la toate lucrurile. Cu acest tip de instruire, poți face progrese. Dacă întâmpini o dificultate majoră, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul; trebuie să lupți în inima ta și să învingi trupul, până când poți practica adevărul. Instruindu-te astfel, puțin câte puțin, inima ta se va deschide treptat. Vei deveni din ce în ce mai pur, iar cuvintele și acțiunile tale vor avea alt efect decât înainte. Minciunile și tertipurile tale se vor împuțina și vei fi capabil să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Practic, atunci vei fi devenit o persoană cinstită.

Fiindcă a fost coruptă de Satana, întreaga omenire trăiește sub influența unei firi satanice. Precum Satana, oamenii se deghizează și afișează un „ambalaj” sub toate aspectele și recurg la înșelăciune și la manipulare în toate situațiile. Nu există nicio situație în care să nu recurgă la înșelăciune și la manipulare. Unii oameni recurg la manipulări înșelătoare chiar și în activități atât de obișnuite precum cumpărăturile. De exemplu, poate că și-au cumpărat o ținută extrem de modernă, dar – deși le place mult – nu îndrăznesc s-o poarte la biserică, de teamă că frații și surorile vor vorbi despre ei și-i vor considera superficiali. Astfel, o poartă doar când nu-i văd ceilalți. Ce fel de comportament este acesta? Este dezvăluirea unei firi înșelătoare și amăgitoare. De ce ar cumpăra oamenii o ținută modernă, dar nu ar îndrăzni s-o poarte în fața fraților și a surorilor? În sufletul lor, le plac lucrurile moderne și urmează tendințele lumii, cum fac non-credincioșii. Se tem că frații și surorile îi vor desluși, vor vedea cât de superficiali sunt, vor vedea că nu sunt persoane respectabile și integre. În sufletul lor, ei caută lucrurile moderne și nu reușesc să renunțe ușor la ele, prin urmare, le pot purta doar acasă și se tem să nu-i vadă frații și surorile. Dacă lucrurile care le plac nu pot vedea lumina zilei, atunci de ce nu pot să renunțe la ele? Nu sunt controlați de o fire satanică? Ei rostesc constant cuvinte și doctrine și par să înțeleagă adevărul, însă sunt incapabili să-l pună în practică. Aceasta este o persoană care trăiește conform unei firi satanice. Dacă un om este mereu necinstit în vorbe și în fapte, dacă nu-i lasă pe alții să le vadă adevărata față și dacă mereu afișează imaginea unei persoane evlavioase în fața altora, atunci care este diferența dintre el și un fariseu? El vrea să ducă viața unei prostituate, dar și să se ridice o statuie în cinstea castității lui. Știa foarte bine că nu poate purta ținuta exotică în public, așadar de ce a cumpărat-o? Nu a fost o risipă de bani? A făcut-o doar fiindcă îi plac astfel de lucruri și fiindcă a jinduit la acea ținută, deci a simțit că trebuie să o cumpere. Dar după ce a cumpărat-o, nu o poate purta în public. După ce au trecut câțiva ani, regretă ca a cumpărat-o și, brusc, își dă seama: „Cum am putut fi atât de nesăbuit, atât de dezgustător, încât să fac asta?” Chiar și el este dezgustat de ce a făcut. Dar nu-și poate controla acțiunile, fiindcă e incapabil să renunțe la lucrurile care-i plac și pe care le urmărește. Așa că adoptă tactici perfide și tertipuri pentru a se mulțumi pe sine. Dacă dezvăluie o fire înșelătoare într-o chestiune atât de măruntă, va fi oare capabil să practice adevărul, atunci când va fi vorba de o chestiune mai importantă? Ar fi imposibil. Evident, este în natura lui să fie înșelător, iar înșelătoria este slăbiciunea lui. A fost odată un copil de 6 sau 7 ani, care a mâncat ceva bun cu familia lui. Când ceilalți copii au întrebat ce era, copilul a clipit și a spus: „Am uitat”, deși, de fapt, pur și simplu nu voia să le spună. Chiar ar fi putut uita ce tocmai mâncase? Acest copil de 6 sau 7 ani era capabil să spună minciuni. Era ceva ce-l învățaseră adulții să facă? Era un efect al mediului lui familial? Nu – asta este în natura omului, e moștenirea lui; omul se naște cu o fire înșelătoare. De fapt, orice lucru bun a mâncat copilul, el a făcut un lucru normal. Părinții lui i l-au preparat; el nu a furat mâncarea altcuiva. Dacă acest copil a putut spune o minciună în astfel de circumstanțe, când nu era deloc necesar să o facă, atunci nu este și mai probabil că va minți și în alte chestiuni? Ce problemă ilustrează asta? Nu este aceasta o problemă cu natura lui? Acel copil este adult acum, iar minciuna a devenit natura lui. Într-adevăr, este o persoană înșelătoare; se vedea asta la el încă de la o vârstă fragedă. Oamenii înșelători nu se pot abține să nu-i mintă și să nu-i păcălească pe ceilalți, iar minciunile și tertipurile lor se pot manifesta oricând și oriunde. Ei nu au nevoie să învețe cum să facă aceste lucruri sau să fie provocați să le facă – se nasc capabili să le facă. Dacă acel copil putea să născocească minciuni ca să păcălească oamenii la o vârstă atât de fragedă, e oare posibil ca minciuna lui să fie o fărădelege unică? Cu siguranță nu. Aceasta arată că el este, prin natura-esență pe care o are, o persoană înșelătoare. Oare nu este ușor de deslușit un lucru atât de simplu? Dacă un om spune minciuni din copilărie, dacă minte adesea, dacă minte și păcălește oamenii chiar și în legătură cu chestiuni simple care nu îl obligă să facă asta, iar dacă mințitul a devenit natura lui, atunci nu-i va fi ușor să se schimbe. Este o persoană cu adevărat înșelătoare. De ce spunem că oamenii înșelători nu pot fi mântuiți? Fiindcă este puțin probabil ca ei să accepte adevărul, deci nu pot fi purificați și transformați. Cei care pot primi mântuirea lui Dumnezeu sunt diferiți. Ei sunt din start relativ neprihăniți, iar dacă spun o mică minciună, probabil roșesc și sunt tulburați. Unui astfel de om îi este mai ușor să devină o persoană cinstită: dacă i-ai cere să mintă sau să trișeze, i-ar fi greu. Când chiar minte, nu poate rosti toate cuvintele și lumea își dă imediat seama. Aceștia sunt oameni relativ simpli și au toate șansele să obțină mântuirea dacă pot accepta adevărul. O astfel de persoană minte doar în situații speciale, când nu are de ales. În general, ea este mereu capabilă să spună adevărul. Atât timp cât urmărește adevărul, va fi capabilă să alunge acest aspect al corupției, după câțiva ani de eforturi, iar apoi nu îi va fi greu să devină o persoană cinstită.

Care este standardul lui Dumnezeu pentru oamenii cinstiți, pe care El îl cere? Cum sunt cerințele lui Dumnezeu, menționate în „Trei Avertismente”, acest capitol al cuvintelor lui Dumnezeu? [„Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. […] Dacă vorbele ți-s pline de scuze și justificări fără valoare, atunci spun că tu ești un om care ezită să pună adevărul în practică. Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va dobândi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu).] Există o propoziție deosebit de importantă aici. Vedeți care este aceasta? (Dumnezeu spune: „Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va dobândi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.”) Exact, asta este. Dumnezeu spune: „Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești.” Oamenii au făcut multe lucruri despre care nu îndrăznesc să vorbească și au prea multe laturi întunecate. Niciuna dintre acțiunile lor de zi cu zi nu este în acord cu al lui Dumnezeu cuvânt, iar ei nu se răzvrătesc împotriva trupului. Fac orice vor și chiar și după ce cred în Dumnezeu de atât de mulți ani, tot nu au pătruns în adevărul-realitate. „Dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va dobândi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.” Aici, Dumnezeu i-a dirijat pe oameni spre o cale de practică. Dacă nu practici în acest mod și doar declami sloganuri și doctrine, atunci ești cineva care nu va primi mântuirea cu ușurință. Acest lucru este într-adevăr legat de mântuire. A fi mântuit este foarte important pentru absolut fiecare persoană. A menționat Dumnezeu altundeva „să nu obții mântuirea cu ușurință”? În altă parte, El rareori face referire la cât de dificil este să fii mântuit, dar chiar menționează acest lucru atunci când vorbește despre a fi cinstit. Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci ești cineva foarte greu de mântuit. „Să nu obții mântuirea cu ușurință” înseamnă că va fi greu să fii mântuit dacă nu accepți adevărul. Vei fi incapabil să pornești pe calea cea dreaptă spre mântuire și, astfel, va fi imposibil să fii mântuit. Dumnezeu folosește această exprimare pentru a le oferi oamenilor o anumită libertate. Adică: nu ești ușor de mântuit, dar dacă pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, atunci ai o speranță de a obține mântuirea. Acesta este celălalt sens al exprimării. Dacă nu practici conform cuvintelor lui Dumnezeu și nu-ți diseci niciodată atent secretele și provocările și nu te destăinui niciodată în părtășie cu ceilalți și dacă nici nu ai părtășie, nici nu diseci și nu scoți la lumină corupția și defectele tale fatale împreună cu aceștia, atunci nu poți fi mântuit. Și de ce anume? Dacă nu te deschizi sau nu te diseci astfel, nu îți vei urî propria fire coruptă, deci aceasta nu se va schimba niciodată. Și dacă nu te poți schimba, cum mai poți să te gândești că vei fi mântuit? Cuvintele lui Dumnezeu arată clar acest lucru și aceste cuvinte demonstrează intenția lui Dumnezeu. De ce subliniază Dumnezeu mereu că oamenii ar trebui să fie cinstiți? Fiindcă e foarte important să fii cinstit – asta influențează direct dacă o persoană poate sau nu să I se supună lui Dumnezeu și dacă poate sau nu să dobândească mântuirea. Unii oameni spun: „Sunt arogant și neprihănit de sine și adesea mă înfurii și dezvălui corupție.” Alții spun: „Sunt foarte superficial și vanitos și îmi place când mă flatează oamenii.” Toate acestea sunt lucruri care sunt vizibile din exterior pentru oameni și nu sunt probleme mari. Nu ar trebui să continui să vorbești despre ele. Indiferent care este firea sau caracterul tău, atât timp cât ești capabil să fii o persoană cinstită, cum cere Dumnezeu, poți fi mântuit. Așadar, ce spuneți? Este important să fii cinstit? Acesta este cel mai important lucru și, de aceea, Dumnezeu vorbește despre a fi cinstit în capitolul din cuvintele Lui numit „Trei Avertismente”. În alte capitole, El menționează frecvent că toți credincioșii ar trebui să aibă o viață spirituală normală și o viață bisericească adecvată și descrie cum ar trebui ei să trăiască o umanitate normală. Cuvintele Lui cu privire la aceste chestiuni sunt generale; ele nu sunt discutate într-un mod foarte specific sau în prea multe detalii. Totuși, atunci când Dumnezeu vorbește despre a fi cinstit, El arată calea pe care s-o urmeze oamenii. El le spune oamenilor cum să practice și vorbește dând multe detalii și multă claritate. Dumnezeu spune: „Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va dobândi mântuirea cu ușurință.” A fi cinstit are legătură cu obținerea mântuirii. Așadar, ce credeți, de ce Dumnezeu cere ca oamenii să fie cinstiți? Asta se referă la adevărul comportamentului uman. Dumnezeu mântuiește oamenii cinstiți, iar cei pe care Îi vrea în Împărăția Sa sunt oameni cinstiți. Dacă ești capabil de minciuni și tertipuri, ești o persoană înșelătoare, necinstită și perfidă; nu ești o persoană cinstită. Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci nu există nicio șansă ca Dumnezeu să te mântuiască și nici nu poți fi mântuit. Spui că ești foarte evlavios acum, că nu ești arogant sau neprihănit de sine, că ești capabil să plătești un preț când îți realizezi datoria sau că poți răspândi Evanghelia și converti mulți oameni. Însă nu ești cinstit, încă ești înșelător și nu te-ai schimbat deloc, deci poți fi mântuit? Cu siguranță nu. Și, astfel, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu reamintesc tuturor că, pentru a fi mântuiți, mai întâi trebuie să fie cinstiți conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu. Trebuie să își deschidă sufletul, să își destăinuie firile corupte, intențiile și secretele și să caute drumul luminii. Ce înseamnă să „cauți drumul luminii”? Înseamnă să cauți adevărul pentru a-ți înlătura firea coruptă. Când îți destăinui corupția, obiectivele și intențiile care există în spatele acțiunilor tale, te și diseci amănunțit, după care cauți: „De ce am făcut acel lucru? Există o bază pentru cuvintele lui Dumnezeu în asta? Este acest lucru în conformitate cu adevărul? Făcând asta, greșesc oare cu bună știință? Îl înșel pe Dumnezeu? Dacă Îl înșel pe Dumnezeu, atunci nu ar trebui să fac asta; ar trebui să văd ce anume cere Dumnezeu și ce spune Dumnezeu și să aflu care sunt adevărurile-principii.” Asta înseamnă să cauți adevărul; asta înseamnă să mergi în lumină. Când oamenii sunt capabili să practice asta în mod regulat, ei sunt capabili să se schimbe cu adevărat și, astfel, sunt capabili să obțină mântuirea.