Să ne uităm la următorul vers: „Pentru iubire, judecata și mustrarea lui Dumnezeu ne permit să scăpăm de influența Satanei și să obținem mântuirea.” E vreo problemă cu el? Din nou, cele două cuvinte „pentru iubire” reprezintă o premisă nepotrivită. Nu este nimic greșit cu fraza: „Judecata și mustrarea lui Dumnezeu ne permit să scăpăm de influența Satanei și să obținem mântuirea”, deoarece acesta e rezultatul lucrării lui Dumnezeu – dar de ce compozitorul imnului adaugă mereu înainte cuvintele „pentru iubire”? Ce lecție ați învățat de aici? Când vine vorba de a comenta, a defini sau a delimita firea-esență a lui Dumnezeu, trebuie să fiți în special atenți și să adoptați o atitudine de umilință și prudență. Dacă veți fi capabili să vorbiți prostii neînfrânate și tot ce veți spune vor fi absurdități și vorbe goale, povești înfumurate și blasfemii, atunci Îi veți ofensa firea lui Dumnezeu și Îl veți face să vă deteste și să vă urască. Comparată cu esența lui Dumnezeu, ca să mă exprim cumva inadecvat, cunoașterea omului despre Dumnezeu se poate spune că e doar o picătură în ocean sau un grăunte de nisip de pe plajă. Prăpastia dintre cele două este uriașă, iar dacă oamenii vor mai îndrăzni să delimiteze lucrurile și să tragă concluzii după bunul plac, considerându-și arbitrar noțiunile drept adevăruri și punându-le în cuvinte, atunci va fi o mare problemă. Ce mare problemă? (Blasfemie împotriva lui Dumnezeu.) Să blasfemiezi împotriva lui Dumnezeu e supărător și grav în esență. Dacă nu vrei să hulești împotriva lui Dumnezeu în ce privește voința ta subiectivă, atunci ar trebui să respecți ce tocmai v-am zis, anume să fii atent și să îți măsori cuvintele. Ce înseamnă să îți măsori cuvintele? (Să nu comentezi după bunul plac despre Dumnezeu și să-L delimitezi.) Corect. În legătură cu chestiunile care implică viziuni – „implică viziuni” e doar o expresie generală – mai precis, în legătură cu chestiunile care implică planul de gestionare al lui Dumnezeu, lucrarea și firea-esență a Lui. Așadar, vorbește și acționează prudent în chestiunile legate de aceste viziuni și nu delimita sau judeca arbitrar. Unii oameni spun: „Este exact ce credeam”, dar e corect să crezi că e chiar așa? Nu fii prea arogant sau neprihănit de sine. Dacă este greșit ceea ce crezi și totuși vorbești absurdități și delimitezi arbitrar lucrurile, atunci acest lucru înseamnă să judeci, să condamni și să hulești – și s-ar putea să ai necazuri mari. Unii oameni nu pot accepta așa ceva și spun: „Așa văd eu lucrurile și, dacă nu mă lași să vorbesc, Îmi ceri să mă prefac.” Cum îți cer să te prefaci? Te sfătuiesc să fii atent și să nu spui nimic din ce nu ai întors pe toate fețele și nu ai căutat să confirmi. E în beneficiul tău; e pentru protecția ta. Dacă este greșit ceea ce crezi, știi care vor fi consecințele odată ce ai vorbit? Vei fi nevoit să-ți asumi responsabilitatea pentru cuvintele tale. Oricine este un antihrist a săvârșit multe fapte rele; și care au fost consecințele în cele din urmă? Au trebuit să fie responsabili pentru faptele lor, iar biserica a fost nevoită să se ocupe de ei. Prin urmare, dacă ai o idee sau o anumită înțelegere, e mai bine să o confirmi înainte să o rostești. Trebuie să ai suficient temei în fapte și suport teoretic înainte să le scrii într-un articol, să formulezi un text sau să compui un imn. Dacă ai insuficiente fapte și suport teoretic, atunci faptele pe care vrei să le dovedești sau pe care le consideri „adevărul” nu sunt deloc practice; ele sunt doar teorii seci și vorbe care induc în eroare. S-ar putea spune că ești de o nechibzuință sfruntată și că spui cuvinte blasfematoare.

Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri de la începutul lucrării Sale până acum și există atât de multe cuvinte care includ diversele stări și firi corupte ale oamenilor, precum și diversele lor nevoi. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că există atât de multe imnuri care pot fi scrise despre subiecte care implică experiența oamenilor, cunoașterea oamenilor despre cuvântul lui Dumnezeu și cunoașterea oamenilor despre cererile lui Dumnezeu. Poți să scrii despre orice aspect în privința căruia ai experiență; dacă nu ai nicio experiență, nu scrie la întâmplare. Dacă ai experiență, dar nu te pricepi la scris imnuri, atunci poți găsi pe cineva care înțelege imnurile ca să obții îndrumare înainte să scrii. Oamenii care nu înțeleg imnuri ar trebui în mod clar să evite să le scrie nechibzuit doar ca să înșire niște rânduri. Oamenii care scriu imnuri trebuie să aibă experiență, precum și să înțeleagă principiile; trebuie să vorbească din inimă și spună cuvinte practice, astfel încât imnul care este scris să le fie de folos oamenilor. Unele imnuri spun lucruri care nu sunt deloc practice, ci sunt doar cuvinte și doctrine care nu fac nimic pentru oameni; e mai bine să nu scrii aceste feluri de imnuri. Unii oameni scriu imnuri și îi pun pe alții să le modifice, iar aceia care modifică imnurile nu au experiență, ci se prefac că au experiență și talent literar. Nu e acest lucru înșelător? Ei nu au experiență proprie și totuși mai vor să modifice un imn pentru alții – le lipsește cunoașterea de sine. Prin urmare, aceia care nu au experiență sau cunoaștere adevărată nu ar trebui să scrie niciodată imnuri. Pe de o parte, nu vor face absolut niciun bine nimănui și, pe de altă parte, se vor face de râs.

Cântarea imnurilor înseamnă, pe de o parte, să Îl slăvești pe Dumnezeu și, pe de altă parte, să te angajezi în devoțiune spirituală și reflecție de sine, permițându-ți să beneficiezi de pe urma lor. Ca să știi dacă un imn are valoare, trebuie să vezi dacă versurile sunt benefice și le fac bine oamenilor. Dacă e un imn din experiență bun, vor exista multe cuvinte în el care le fac bine oamenilor și care sunt folositoare. La ce se referă cuvintele folositoare? Se referă la versuri la care te poți gândi de fiecare dată când te confrunți cu ceva în experiențele tale. Aceste cuvinte îți pot oferi o direcție și o cale de practică; îți pot oferi un anumit ajutor, inspirație, îndrumare sau îți pot oferi o oarecare lumină, astfel că, din aceste cuvinte care provin din experiențe practice, tu poți să găsești poziția pe care ar trebui să ți-o asumi, atitudinea pe care ar trebui să o adopți, punctul de vedere pe care ar trebui să-l ai, credința pe care ar trebui să o ai și calea pe care ar trebui să o practici sau, din aceste cuvinte, poți să recunoști anumite aspecte ale propriilor denaturări și să recunoști anumite aspecte ale propriei stări corupte, dezvăluirea corupției tale sau a gândurilor și ideilor tale. Toate acestea sunt folositoare oamenilor. De ce sunt folositoare oamenilor? Pentru că sunt în acord cu adevărul și sunt experiențele și realizările acestora. Dacă există lucruri cu adevărat practice în versuri, care pot să fie benefice experienței tale de viață, să te asiste, să te îndrume, să te lumineze sau să te avertizeze cu privire la înlăturarea firii tale corupte, atunci aceste cuvinte sunt valoroase și practice. Deși unele versuri sunt modeste, ele sunt practice; unele versuri poate că nu sunt atât de elegant exprimate, poate că nu seamănă cu poezia sau proza și poate că sunt toate colocviale și sincere, dar dacă acele cuvinte exprimă o înțelegere a adevărului și dacă transmit o adevărată experimentare a adevărului, atunci ele sunt edificatoare pentru tine, sunt practice și valoroase. Cea mai mare dificultate pe care o aveți acum este că nu știți cum să faceți deosebirea; nu puteți să percepeți dacă versurile sunt vorbe goale sau cuvinte și doctrine. Orice versuri cântate sunt în regulă pentru voi; nu cugetați dacă versurile sunt practice, dacă au lumina adevărului, dacă sunt de vreun folos oamenilor sau dacă vă aduc vreun beneficiu – niciuna dintre aceste considerații nu vă vin în minte. Crezi în continuare că imnurile sunt destul de drăguțe și frumoase după ce le-ai cântat, dar nu știi ce fel de efect au asupra ta. Nu e aceasta o persoană căreia îi lipsește discernământul?

Există un imn numit „Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu” și fiecare vers din acel imn este o realizare care vine din experiență practică, e de mare ajutor oamenilor – l-ați auzit vreunul dintre voi? Cu cât versurile sunt mai bune și mai edificatoare pentru viețile oamenilor, cu atât mai puțin sunt dispuși oamenii să le accepte. Nu vă uitați la ele sau nu le acordați atenție, nu prețuiți aceste lucruri bune, nu știți cum să păstrați ceva de valoare – odată ce îl aveți, vă scapă din mână. Toți sunteți cu adevărat sărăciți și demni de milă! Am recomandat acest imn de multe ori în timpul întâlnirilor. A cânta regulat asemenea imnuri are un efect de facilitare a pătrunderii voastre, a sporirii credinței voastre în Dumnezeu și a atingerii adevăratei supuneri față de Dumnezeu. Aceste efecte sunt incomensurabile. Acesta e un imn valoros, așa că îl recomand, deși niciunul dintre voi nu îl cântă. Încă nu știți ce este realitatea și ce reprezintă doar cuvinte și doctrine, trebuie să cântați aceste imnuri mai des și să le simțiți cu adevărat. Să-l analizăm pe acesta.

Primul vers al imnului este: „Alegând să-L iubesc pe Dumnezeu, Îl voi lăsa să-mi ia orice dorește.” Ce să ia? Statutul, familia, imaginea, ba chiar demnitatea cuiva. Care erau elementele de rafinare cu care s-a confruntat Iov? Ce a făcut Dumnezeu? (I-a luat lui Iov proprietățile și copiii.) Dumnezeu i-a luat totul și, într-o clipă, nu a avut nimic, iar tot corpul lui era plin de bube. Asta se numește privare. Concret, e privare, iar imaginea de ansamblu a acestei acțiuni a fost că Dumnezeu voia să-l testeze pe Iov; era o încercare, iar una dintre sarcinile specifice ale acestei încercări a fost privarea. Mai departe: „În ciuda faptului că mă simt puțin trist, nu scot niciun cuvânt de nemulțumire.” Aceasta nu este o atitudine umană? (Ba da.) „Mă simt puțin trist.” În opinia voastră, oamenilor le este greu când Dumnezeu le ia ceva? (Da.) Li se pare dificil, se simt îndurerați, triști, neajutorați și descurajați; vor să plângă, izbucnesc într-o criză de nervi și se răzvrătesc. Sunt multe detalii în această tristețe, așadar, e realistă această afirmație? (Da.) „Nu scot niciun cuvânt de nemulțumire.” Nu are omul nicio nemulțumire? E imposibil, dar oamenii trebuie să năzuiască la mai bine în acest fel; trebuie să experimenteze acest lucru și să adopte acest fel de atitudine. Conțin aceste cuvinte vreo îndrumare pozitivă pentru oameni? (Da.) „Nu scot niciun cuvânt de nemulțumire.” A nu avea nemulțumiri e așa cum se cuvine să fie oamenii; o persoană nu ar trebui să aibă nemulțumiri. Dacă oamenii au nemulțumiri, ar trebui să se cunoască pe sine și să nu se plângă de Dumnezeu, ar trebui să se supună – aceasta e o atitudine de supunere a omului față de Dumnezeu. Oamenii nu ar trebui să se plângă; nemulțumirea este un fel de răzvrătire împotriva lucrării și încercărilor de la Dumnezeu și nu e supunere adevărată. Următorul vers este: „Având o fire coruptă, omul merită judecata și mustrarea.” Nu e aceasta o realitate? (Ba da.) E o realitate că oamenii au firi corupte, dar dacă ei nu recunosc acest fapt, pot ei rosti această afirmație? Dacă oamenii nu vor recunoaște acest lucru, atunci nu îl vor admite; dacă nu îl vor admite, atunci nu vor face asemenea afirmații, așa că acest vers decurge din experiența adevărată a oamenilor. Propoziția: „Omul merită judecata și mustrarea” pare destul de simplă, dar care este sensul ei implicit? E acela că oamenii au firi corupte, că se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se împotrivesc și că merită judecata și mustrarea. Oricât de multă suferință implică, este meritată – tot ce face Dumnezeu e drept. Sunt realiste aceste cuvinte? (Da.) Aceasta e în întregime o recunoaștere subiectivă a faptului că ai firi corupte, în timp ce accepți bucuros judecata și mustrarea, recunoști că judecata și mustrarea reprezintă mântuirea pentru oameni și că Dumnezeu ar trebui să acționeze în acest fel. Aceasta e o atitudine de supunere față de metoda de lucru a lui Dumnezeu în privința judecății și a mustrării. Ar trebui oamenii să aibă acest fel de atitudine? (Da.) Ar trebui, într-adevăr. Așadar, după ce se cântă acest imn, aduce el beneficii oamenilor? (Da.) Ce beneficii aduce? Dacă nu vei cânta aceste cuvinte, nu vei ști acest fapt, nu vei ști ce fel de punct de vedere ar trebui să ai, cum ar trebui să te supui, ce fel de atitudine ar trebui să adopți ca să te supui și să accepți judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Totuși, dacă vei cânta acest imn și te vei gândi la versurile lui, vei simți cât de bune sunt cuvintele – că sunt corecte, vei putea să spui „amin” după ele și să recunoști că își au originea în experiență. Par cuvinte mărețe? (Nu.) Îți aduc însă îndrumare pozitivă, îți oferă o cale proactivă și pozitivă. Când vei afla că ai o fire coruptă, iar Dumnezeu te va judeca și te va mustra, ele îți vor oferi o perspectivă corectă și o cale de practică. Mai întâi, trebuie să recunoști că, atunci când oamenii au firi corupte, ei ar trebui să accepte judecata și mustrarea de la Dumnezeu. Nu este nimic de spus; nu te certa cu Dumnezeu. Indiferent că poți să Îi înțelegi intențiile sau nu, mai întâi trebuie să te supui. Ce te-a făcut să ai o fire coruptă? Cine te-a făcut să I te împotrivești lui Dumnezeu? Meriți să fii judecat și mustrat. De unde vine această supunere? Nu e aceasta o cale practică? Este calea de practică. Cum ar trebui să se simtă cineva după ce cântă aceste versuri? Nu sunt foarte practice? Nu sunt cutremurătoare sau prea mărețe, sunt destul de obișnuite, dar înfățișează un fapt și, în același timp, le oferă o cale de practică tuturor celor care cântă acest imn. Poate că nu sunt așa de frumos meșteșugite, dar sunt practice.

Să ne uităm la următorul vers: „Cuvântul lui Dumnezeu e adevărul; nu trebuie să Îi răstălmăcesc intențiile.” E această afirmație corectă? (Da.) Ce e corect la ea? Unii oameni spun: „«Cuvântul lui Dumnezeu e adevărul», nu e ceva de la sine înțeles? Nu e doctrină?” Acest vers stă la baza următorului: „Nu trebuie să Îi răstălmăcesc intențiile.” Cum a apărut această frază? Ce dispoziție și ce stare i-au dat naștere? (Dacă oamenii vor crede realmente că adevărul e cuvântul lui Dumnezeu, nu Îl vor interpreta greșit pe Dumnezeu.) Din moment ce susții că vorba lui Dumnezeu este adevărul, nu ar trebui să răstălmăcești intențiile lui Dumnezeu. Atunci ce ar trebui să faci dacă apare o neînțelegere? Lasă-ți repede deoparte intențiile și caută adevărul. În termenii doctrinei, dacă știi că vorba lui Dumnezeu este adevărul și totuși mai răstălmăcești intențiile lui Dumnezeu, unde e greșeala? (E aceea de a nu accepta adevărul.) Corect. Prin urmare, oamenii ar trebui să fie supuși și să nu răstălmăcească intențiile lui Dumnezeu. Din moment ce susții că vorba lui Dumnezeu este adevărul – aceasta e o teorie pe care o înțelegi – atunci de ce interpretezi greșit inima lui Dumnezeu când ți se întâmplă evenimente concrete? Asta demonstrează că nu ai acceptat cu adevărat faptul că vorba lui Dumnezeu este adevărul. Versul acesta nu-ți dă niciun indiciu? Ce îți sugerează? (Trebuie să credem că vorba lui Dumnezeu este adevărul, trebuie să recunoaștem cu hotărâre acest lucru.) Trebuie să credeți că e corect cuvântul lui Dumnezeu, că este adevărul. Din moment ce susții că vorba lui Dumnezeu este adevărul, nu lua propriile intenții drept adevăr sau obiectiv când te confrunți cu evenimente; în schimb, trebuie să te gândești la intențiile lui Dumnezeu. În plus, faptul că Dumnezeu vrea să te testeze este adevărul? (Da.) Dacă pretinzi că este adevărul, atunci poți să răstălmăcești intențiile lui Dumnezeu? Să presupunem că reflectezi în sinea ta la asemenea fraze: „Oare Dumnezeu mă va condamna? Dacă sunt condamnat, voi fi pedepsit? Oare Dumnezeu mă consideră neplăcut și mă va distruge?” Nu sunt toate acestea neînțelegeri? (Ba da.) Sunt toate neînțelegeri. Așadar, fraza: „Cuvântul lui Dumnezeu e adevărul; nu trebuie să Îi răstălmăcesc intențiile” nu vă face pe toți să vă dați seama de ceva? Nu-i așa că ar trebui să vă reveniți din neînțelegeri și să acceptați încercările pe care Dumnezeu vi le dă, judecata și mustrarea Sa? (Ba da.) Care este fundamentul acceptării? Este recunoașterea fermă că sunt corecte cuvintele lui Dumnezeu, că reprezintă adevărul. Oamenii au firi corupte și ei sunt cei care nu au dreptate. Oamenii nu își pot folosi propriile intenții ca să speculeze despre intențiile lui Dumnezeu; El nu greșește. După ce am stabilit că Dumnezeu nu greșește, oamenii ar trebui să accepte tot ceea ce face El.

Mai departe: „În introspecție, găsesc adesea prea multă impuritate.” Cum e identificată această impuritate prin introspecție? (Când oamenii își dezvăluie corupția.) E identificată atunci când oamenii își dezvăluie corupția; aceasta pe de o parte. Când Dumnezeu testează oamenii, când circumstanțele pe care El le rânduiește pentru oameni nu le sunt pe plac, ei se întreabă adesea: „Oare Dumnezeu nu mă mai iubește? Nu este Dumnezeu drept? Nu e drept când face acest lucru – acțiunile Sale nu se conformează cu adevărul și El nu ia în considerare greutățile oamenilor.” Oamenii uneltesc mereu împotriva lui Dumnezeu, dând naștere la tot felul de firi corupte, gânduri, idei, perspective și suspiciuni în ce-L privește. Nu sunt acestea impurități? (Ba da.) Bineînțeles, acesta e și un semn al corupției oamenilor. În următorul vers, „Dacă nu depun eforturi din răsputeri, ar putea fi dificil să fiu desăvârșit”, aceste cuvinte sunt gândurile scriitorului imnului, pe care le-a recunoscut prin reflecție. Nu reflectezi asupra propriei impurități, Îl înțelegi mereu greșit pe Dumnezeu și recunoști doar verbal că El e adevărul, totuși, când te confrunți cu evenimente, insiști să rămâi la propriile idei, te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, te plângi în privința Lui, Îl înțelegi greșit și nu Îi accepți judecata și mustrarea. Dacă nu vei renunța la aceste lucruri, îți va fi foarte dificil să fii desăvârșit; adică va fi imposibil să fii desăvârșit și nu va exista nicio speranță, deoarece ești incapabil să accepți adevărul. În opinia ta, nu e o latură practică în aceste versuri? (Ba este.) Fiecare vers al acestui imn include cuvinte și descrieri ale stărilor concrete care ies la iveală când oamenii experimentează efectiv situații.

Să ne uităm la următorul vers: „Deși greutățile actuale sunt numeroase, este o onoare să mă bucur de iubirea lui Dumnezeu.” Aici, greutățile sunt legate de iubirea lui Dumnezeu și de onoare. Nu este ceva care reiese dintr-o experiență concretă? Nu e oare un fel de credință adevărată și atitudine dezvoltate din acțiunile și experiențele concrete ale unei persoane? Aceste cuvinte nu au apărut din senin, ci sunt produse pe fundalul unei dispoziții, al unui mediu, al unui eveniment. Ce crezi despre această atitudine? Oamenii îndură multe greutăți, iar acestea provoacă o pierdere a integrității și a demnității, îi privează pe oameni de statutul și interesele lor, printre alte dificultăți, și le provoacă foarte multă durere. Totuși, ajungând până aici, ei dezvoltă o credință adevărată în Dumnezeu și o cunoaștere a Sa; ei simt că toate acestea se bucură de iubirea lui Dumnezeu, că este o favoare specială de la Dumnezeu, că nu Dumnezeu le face viața grea. Ei cred că e o onoare și că asta înseamnă că Dumnezeu îi iubește și, prin urmare, Dumnezeu lucrează în modul acesta, când îi privează și îi testează astfel și când îi judecă și îi mustră astfel. Aceasta e starea de spirit reală și pozitivă pe care oamenii ar trebui să o aibă, creată într-un context real. Ce fel de persoană ar spune: „Deși greutățile actuale sunt numeroase, este o onoare să mă bucur de iubirea lui Dumnezeu”? Nu genul de persoană care a scris imnul „Pentru iubire”. Tot ce a putut spune aceasta au fost cuvinte confuze, goale, fraze pompoase și sloganuri. Ar fi fost capabilă să zică: „Deși greutățile actuale sunt numeroase, este o onoare să mă bucur de iubirea lui Dumnezeu”? Ar fi fost capabilă să rostească aceste cuvinte din străfundul inimii sale? Nu. Tot ce a spus au fost cuvinte goale, exagerate, cuvinte pe care oamenii sunt dispuși să le asculte și, în cele din urmă, a încropit un imn și s-a considerat destul de capabilă și deșteaptă. În opinia Mea, niciun cuvânt din aceste versuri nu valorează nimic. Sunt toate nonsensuri, ar trebui să se renunțe la ele și nimănui nu ar trebui să îi fie permis să cânte asemenea imnuri pe viitor. Dacă vreți să cântați, ar trebui să cântați imnuri precum: „Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu”, care conțin cuvinte sincere, din toată inima – aceste cuvinte sunt edificatoare pentru oameni.

Ultimul vers din prima strofă este: „Prin greutăți, învăț supunerea”, ceea ce înseamnă că greutățile îi învață pe oameni supunerea. Apoi se spune: „Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu.” Acest vers e cu adevărat relevant pentru subiect. Acestea sunt înțelegerea și experiența finale, câștigate prin îndurarea acestor lucruri, mai exact că intenția lui Dumnezeu e de a mântui oamenii. Ce ar trebui oamenii să înțeleagă e că inima lui Dumnezeu pentru oameni nu ar putea fi mai bună și că tot ce face El le este benefic; ce face El nu e să-i tulbure sau să îi supere pe oameni, ci mai degrabă să îi purifice. De aceea scriitorul imnului poate să spună din adâncul inimii sale: nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu. Acesta e limbajul omenirii. Fără un anumit grad de experiență și înțelegere, fără un anumit grad de experiență și înțelegere a lucrării lui Dumnezeu și a felului Său de a mântui oamenii și fără aceste detalii specifice, poate cineva să rostească vorbe precum „Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu”? Cu siguranță nu poate. Uitați-vă din nou la fraza: „Prin greutăți, învăț supunerea.” Are acest vers o latură practică? Nu e ceva ce oamenii obțin sau câștigă după ce intră în adevărul-realitate? (Ba da.) Atunci ce sunt greutățile? Înseamnă să nu ai destulă mâncare, destule haine sau să experimentezi greutățile închisorii? Nu se referă la suferința fizică în aceste feluri; mai degrabă, e un conflict pe care oamenii îl experimentează în inimile lor în privința adevărului, a lucrării lui Dumnezeu, a mântuirii date de El și a grijii Sale meticuloase. După ce experimentează aceste lucruri, oamenii simt că au suferit mult în inimile lor privitor la speranță; înțeleg în sfârșit intențiile lui Dumnezeu, știu că ar trebui să I se supună lui Dumnezeu, învață cum ar trebui să se supună lui Dumnezeu și dobândesc o experiență profundă în privința a ce face Dumnezeu și doar atunci pot spune: „Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu.” Majoritatea oamenilor nu pot rosti o asemenea propoziție. Îmi place acest imn; Îmi place acest fel de imn. Vă va ajuta cu siguranță dacă veți cânta adesea acest imn. Fiecare vers din el are un efect de înfrânare a firii corupte dezvăluite în viața voastră zilnică, e deopotrivă un ghid și un ajutor în experiența voastră practică și în intrarea voastră în adevărul-realitate. Cât de bine ar fi să citiți aceste versuri mai des când sunteți liberi! Există vreun vers din acest imn care nu e rostit într-o anumită stare sau într-un anumit context? Există vreun vers care nu implică intrarea într-un anumit aspect al adevărului? Fiecare vers face acest lucru – niciunul nu conține cuvinte goale. Uitați-vă la aceste ultime versuri: „Deși aleg să Îl iubesc pe Dumnezeu, iubirea mea e întinată de propriile idei.” Alegerea de a-L iubi pe Dumnezeu e o afirmație vastă, generală și teoretică. De fapt, înseamnă să accepți însărcinarea dată de Dumnezeu, să-ți faci datoria și să îți dedici viața pentru Dumnezeu, lucruri care sunt cuprinse aici în fraza „să Îl iubesc pe Dumnezeu”. Oamenii simt că sunt încă întinați de propriile idei; fără a se cunoaște pe sine și a avea vreo experiență a adevărului, cine ar putea rosti o asemenea expresie? Nu ați putea cu siguranță să o rostiți, deoarece vă lipsește experiența. În continuare: „Trebuie să mă străduiesc să dobândesc un spirit ca al lui Petru” – scriitorul imnului năzuiește să fie ca Petru. Și voi v-ați stabilit un reper și un țel, și voi vreți să fiți ca Petru – așadar, care e calea voastră? Și voi trebuie să faceți tot posibilul, dar puteți să rostiți propoziția: „Iubirea mea e întinată de propriile idei”? Cum puteți dobândi un spirit ca al lui Petru, dacă nu știți nici măcar ce înseamnă că iubirea voastră e întinată de propriile idei? Există o latură practică în această afirmație. Urmarea e încă și mai bună: „Indiferent cum primește Dumnezeu iubirea mea, singura mea dorință e să Îl mulțumesc.” E ceea ce oamenii cer de la ei înșiși după ce au experimentat greutăți și încercări; este o atitudine de a satisface intențiile lui Dumnezeu, o atitudine de a te supune lui Dumnezeu și de a urmări adevărul; mai exact, a fi capabil să Îl mulțumești pe Dumnezeu înseamnă să-ți atingi scopul indiferent de măsura în care o poți face. Există o latură practică în aceste cuvinte. Vă simțiți încurajați și motivați după ce le-ați citit? (Da.) Ele dau oamenilor un scop, un imbold, o direcție după ce le-au citit. Uneori, oamenii simt că, indiferent cum acționează, nu se pot descurca bine și devin negativi. Totuși, odată ce au citit aceste cuvinte și văd că Dumnezeu nu le cere mult oamenilor, se gândesc: „Tot ce trebuie să fac e să Îl mulțumesc pe Dumnezeu. Nu cer nimic altceva; caut doar să renunț la dorințele și preferințele mele trupești și să Îl mulțumesc pe Dumnezeu – e suficient.” În final, totul se rezumă la cuvintele: „Deși greutățile actuale sunt numeroase, este o onoare să mă bucur de iubirea lui Dumnezeu. Prin greutăți, învăț supunerea. Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu.” Aceste cuvinte sunt foarte practice.

În linii mari, imnul „Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu” vorbește despre o experiență autentică. După ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, mustrarea, judecata și încercările Sale, oamenii învață să se supună, ajung să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și știu că nicio inimă nu e mai bună decât a Sa. Acesta e aspectul încântător al lui Dumnezeu și e ceea ce oamenii experimentează; mai e și ceea ce oamenii ar trebui să cunoască. Dacă veți face melodii cu aceste versuri despre experiență și cunoștințe practice și le veți cânta des, ele vă vor face mult bine. Pe de o parte, cântatul imnurilor despre cuvintele lui Dumnezeu poate să îi ajute pe oameni să înțeleagă mai bine adevărul și să intre mai repede în adevărul-realitate; pe de altă parte, prin cântarea acestor imnuri din experiență, scrise de oameni care au realitatea, experiențele și înțelegerea voastră vor progresa mai rapid. Sunt percepții și înțelegeri scrise după ce oamenii au avut niște experiențe, iar ele mai includ și calea și direcția intrării pe care oamenii se cuvine să le aibă. Ele vă stau la dispoziție oricând și vă vor fi de un imens ajutor. De ce nu scrieți muzică pentru a acompania asemenea versuri din experiență? De ce compuneți întotdeauna muzică pentru versuri care sunt seci, inaplicabile și banale? Sunteți prea lipsiți de discernământ, nu știți ce înseamnă un imn bun – sunteți atât de dezamăgitori! Aceste imnuri din experiență fac atât de mult bine oamenilor; cântarea frecventă a acestor cuvinte practice se imprimă în inima unei persoane, ajutând în mod semnificativ la intrarea sa în viață și la schimbarea firii. Dacă sunteți blocați permanent în etapa Epocii Harului – slăvind harul lui Dumnezeu, iubirea, binecuvântările, mila și bunătatea Sa iubitoare – veți fi capabili vreodată să intrați în adevărul-realitate? Statura și starea voastră rămân atât de jalnic de mici, mereu blocate într-o etapă superficială; fără câteva imnuri bune să vă îndrume, va fi prea greu să intrați în adevărul-realitate pe cont propriu. Uitați-vă la imnul „Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu”, citiți rugându-vă acest imn în timpul vostru liber. El conține o cale care vă va îndruma și vă va ajuta să intrați în adevărul-realitate; vă poate da o direcție corectă, astfel încât să aveți o perspectivă corectă. Care sunt câteva perspective corecte? „Având o fire coruptă, omul merită judecata și mustrarea.” Nu e acesta felul de perspectivă corectă și pură pe care ar trebui să îl aibă oamenii? În plus, e corectă expresia: „Cuvântul lui Dumnezeu e adevărul; nu trebuie să Îi răstălmăcesc intențiile”? (E corectă.) Într-adevăr, trebuie să o acceptați, trebuie să vă implicați în ea și să o experimentați, iar când vă confruntați cu evenimente, ea va fi o cale pe care să mergeți; aceste cuvinte vor deveni o direcție pentru acțiunile și comportamentul vostru. Și apoi este: „Dacă nu depun eforturi din răsputeri, ar putea fi dificil să fiu desăvârșit.” Și aceasta reprezintă o perspectivă corectă. Dar aceasta: „Prin greutăți, învăț supunerea. Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu”? Este aceasta o perspectivă pe care ar trebui să o aibă o persoană? (Da.) Uitați-vă cu atenție: nicio frază de aici nu reprezintă doar vorbe goale sau simple cuvinte și doctrine; toate vorbesc despre înțelegerea și percepția născute din experiență autentică. Comparându-l cu imnul „Pentru iubire” de dinainte, care credeți că e practic? Ceea ce e practic ar trebui reținut, în vreme ce ceea ce este sec ar trebui eliminat și înlăturat; nu ar trebui promovat. Unii spun: „M-am obișnuit să cânt aceste imnuri; ele mi-au intrat la inimă și nu mă pot descurca fără ele.” Dacă nu vă puteți descurca fără ele, atunci dați-i înainte și continuați să le cântați. O să văd ce ați obținut după ce le-ați cântat douăzeci de ani, dacă puteți intra în adevărul-realitate. Dacă veți cânta imnul „Nicio inimă nu este mai bună decât inima lui Dumnezeu”, vă va câștiga inima odată ce îl cântați o dată sau de două ori. După ce îl veți cânta o lună sau două, starea voastră se va schimba într-o anumită măsură, iar dacă îi veți accepta cuvintele cu adevărat, din străfundul inimii, starea voastră interioară va fi diferită și voi vă veți schimba complet. Puteți cânta aceste imnuri cu teorii seci și nonsensuri toată viața, dar nu va fi de folos. Exact ca oamenii din Epoca Harului care au cântat acele imnuri seci și superficiale și care au cântat toată viața, dar nu au dobândit adevărul – e doar o pierdere de vreme.

12 ianuarie 2022