Fragment 495 | „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Astăzi, pe măsură ce căutați să-L iubiți și să Îl cunoașteți pe Dumnezeu, într-o privință trebuie să îndurați greutăți și rafinament, iar într-o alta, să plătiți un preț. Nicio lecție nu este mai profundă decât lecția de a-L iubi pe Dumnezeu și se poate spune că lecția pe care oamenii o învață dintr-o viață de credință este cum să-L iubească pe Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, dacă voi credeți în Dumnezeu, trebuie să-L iubiți pe Dumnezeu. Dacă numai credeți în Dumnezeu, dar nu-L iubiți, nu ați dobândit cunoașterea despre Dumnezeu și nu L-ați iubit niciodată cu o iubire adevărată care vine din inima voastră, atunci credința voastră în Dumnezeu este inutilă; dacă, în credința voastră în Dumnezeu, nu-L iubiți, atunci trăiți în zadar și toată viața voastră este cea mai slabă dintre toate viețile. Dacă, de-a lungul întregii voastre vieți, nu L-ați iubit sau nu L-ați mulțumit niciodată pe Dumnezeu, atunci ce rost are să trăiți? Și care este scopul credinței voastre în Dumnezeu? Nu este o risipă de efort? Adică, dacă oamenii trebuie să creadă și să-L iubească pe Dumnezeu, atunci trebuie să plătească un preț. Decât să încerce să acționeze într-un anumit mod din exterior, ar trebui să caute o înțelegere adevărată în adâncul inimii lor. Dacă sunteți entuziasmați în ceea ce privește cântatul și dansul, dar incapabili de a pune în practică adevărul, se poate spune că-L iubiți pe Dumnezeu? Iubirea față de Dumnezeu necesită să căutați voința lui Dumnezeu în toate lucrurile și să cercetați profund atunci când vi se întâmplă ceva, încercând să înțelegeți voința lui Dumnezeu și încercând să vedeți ce este voința lui Dumnezeu în această chestiune, ceea ce El dorește să realizați și cum ar trebui să țineți cont de voința Lui. De exemplu: se întâmplă ceva ce necesită să îndurați greutăți, moment în care ar trebui să înțelegeți care este voința lui Dumnezeu și cum să fiți atenți la voința Lui. Nu trebuie să vă mulțumiți: mai întâi lăsați-vă deoparte. Nimic nu este mai josnic decât trupul. Trebuie să căutați să-L mulțumiți pe Dumnezeu și să vă faceți datoria. Cu astfel de gânduri, Dumnezeu vă va aduce iluminare specială în această chestiune și inima voastră va găsi, de asemenea, și mângâiere. Fie că este mare sau mic, când vi se întâmplă ceva, trebuie mai întâi să vă lăsați deoparte și să considerați trupul ca fiind cel mai de jos dintre toate lucrurile. Cu cât mulțumiți mai mult trupul, cu atât aveți mai multe libertăți; dacă-l mulțumiți de data aceasta, data viitoare va cere mai mult și, pe măsură ce acest lucru va continua, veți ajunge să iubiți trupul și mai mult. Trupul are mereu dorințe extravagante, întotdeauna vă cere să-l satisfaceți și să-l mulțumiți în interiorul lui, fie că este vorba despre lucrurile pe care le mâncați, pe care le purtați sau dacă vă mâniați sau vă plângeți de propriile voastre slăbiciuni și de lenevie… Cu cât mulțumiți mai mult trupul și cu cât mai desfrânat devine, cu atât mai mult crește dorința acestuia, până când ajunge în punctul în care trupul oamenilor găzduiește concepții și mai profunde și nu se supune lui Dumnezeu și se slăvește și se îndoiește de lucrarea lui Dumnezeu. Cu cât mulțumiți mai mult trupul, cu atât sunt mai mari slăbiciunile acestuia; veți simți întotdeauna că nimeni nu vă înțelege slăbiciunile, veți crede mereu că Dumnezeu a mers prea departe și veți spune: cum poate Dumnezeu să fie așa de aspru? De ce nu le dă oamenilor o pauză? Când oamenii sunt prea indulgenți cu trupul și îl prețuiesc prea mult, atunci se înfruntă pe ei înșiși. Dacă Îl iubiți cu adevărat pe Dumnezeu și nu mulțumiți trupul, atunci veți vedea că tot ceea ce face Dumnezeu este atât de corect și atât de bun și că blestemul Lui asupra răzvrătirii voastre și judecata Lui asupra nelegiuirii voastre sunt justificate. Vor fi momente când Dumnezeu vă va pedepsi și vă va disciplina și va ridica un mediu care vă va tempera, forțându-vă să apăreți înaintea Lui – și veți simți întotdeauna că ceea ce face Dumnezeu este minunat. Astfel, veți simți ca și cum nu va fi prea multă durere și că Dumnezeu este atât de minunat. Dacă vă aplecați spre slăbiciunile trupului și spuneți că Dumnezeu merge prea departe, atunci veți simți întotdeauna durerea și veți fi mereu deprimați și nelămuriți în legătură cu toată lucrarea lui Dumnezeu și vi se va părea că Dumnezeu nu are nicio simpatie față de slăbiciunea omului și nu cunoaște dificultățile omului. Și, astfel, vă veți simți mizerabili și singuri, ca și cum ați fi suferit o mare nedreptate și în acest moment veți începe să vă plângeți. Cu cât vă îndreptați mai mult spre slăbiciunile trupului în acest fel, cu atât mai mult veți simți că Dumnezeu merge prea departe, până când situația se va înrăutăți într-atât încât veți nega lucrarea lui Dumnezeu și veți începe să vă opuneți lui Dumnezeu și să deveniți foarte neascultători. Astfel, trebuie să vă răzvrătiți împotriva trupului și să nu vă îndreptați spre acesta: soțul, soția, copiii, perspectivele, căsătoria, familia – nimic din toate acestea nu contează! Trebuie să aveți această hotărâre: „În inima mea este numai Dumnezeu și trebuie să-mi dau toată silința pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, și nu trupul.” Dacă sunteți întotdeauna stăpânit de o astfel de hotărâre, atunci când veți pune adevărul în practică și vă veți lăsa deoparte, veți putea face acest lucru cu puțin efort. Se spune că, odată, a existat un fermier care a văzut pe drum un șarpe care era nemișcat. Fermierul l-a luat și l-a ținut la pieptul său, iar după ce șarpele și-a revenit, l-a mușcat mortal pe fermier. Trupul omului este ca șarpele: esența acestuia este să le facă rău vieților lor – și atunci când toate îi reușesc pe deplin, viața voastră devine confiscată. Trupul aparține Satanei. În interiorul acestuia sunt dorințe extravagante, se gândește doar la sine, își dorește să se bucure de confort și de timpul liber, să se desfețe în lene și în trândăvie și, satisfăcându-l până la un anumit punct, în cele din urmă, veți termina prin a fi mâncați de acesta. Adică, dacă îl satisfaceți de data aceasta, data viitoare vă va cere mai mult. Acesta are întotdeauna dorințe extravagante și noi cerințe și profită de înclinația voastră spre trup pentru a vă face să-l prețuiți și mai mult și să trăiți în confortul acestuia – și, dacă nu-l stăpâniți, în cele din urmă vă veți pierde. Fie că puteți să câștigați viață înaintea lui Dumnezeu și indiferent care va fi finalul vostru depinde de modul în care vă desfășurați răzvrătirea împotriva trupului. Dumnezeu v-a mântuit și v-a ales și v-a predestinat, dar dacă astăzi nu sunteți dispuși să-L mulțumiți, să puneți adevărul în practică și să vă răzvrătiți împotriva propriului trup cu o inimă care-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu, în cele din urmă veți sfârși prin a vă ruina și veți suferi amarnic. Dacă sunteți mereu înclinați spre trup, Satana vă va înfuleca treptat sinele și vă va lăsa fără viață sau atingerea Duhului, până când va veni ziua când în voi nu va fi decât întuneric. Când veți trăi în întuneric, înseamnă că veți fi fost luați captivi de Satana, nu veți mai avea pe Dumnezeu, iar în acel moment Îi veți nega existența și Îl veți părăsi. Astfel, dacă doriți să iubiți pe Dumnezeu, trebuie să plătiți prețul durerii și să îndurați greutăți. Nu este nevoie de fervoare exterioară și de greutăți, nu este nevoie să citiți mai mult sau să alergați de colo până colo mai mult; în schimb, ar trebui să renunțați la lucrurile din interiorul vostru: la gândurile extravagante, interesele personale și propriile considerații, concepții și motivații. Aceasta este voia lui Dumnezeu.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.