Fragment 479 | „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

Lucrarea făcută de Pavel a fost expusă oamenilor, dar cât de pură a fost dragostea lui pentru Dumnezeu, câtă dragostea avea pentru Dumnezeu adânc în inima lui – acestea nu se pot vedea de către om. Omul poate vedea doar lucrarea pe care a făcut-o. De acolo omul știe cu siguranță că a fost folosit de Duhul Sfânt și, prin urmare, omul crede că Pavel a fost mai bun decât Petru, că lucrarea lui a fost mai mare pentru că el a putut să se îngrijească de biserici. Petru s-a ocupat doar de experiențele lui personale și a câștigat doar câțiva oameni în timpul lucrării lui ocazionale. De la el avem doar câteva epistole puțin cunoscute, dar cine știe cât de mare și profundă a fost dragostea lui pentru Dumnezeu în inima sa? Cât era ziua de lungă, Pavel a lucrat pentru Dumnezeu: atâta timp cât era o lucrare de făcut, el o făcea. El simțea că în acest fel putea să obțină cununa și Îl putea mulțumi pe Dumnezeu, însă nu a căutat modalități să se schimbe pe sine prin lucrarea lui. Orice din viața lui Petru care nu satisfăcea dorința lui Dumnezeu, îl făcea să se simtă neliniștit. Dacă nu satisfăcea dorința lui Dumnezeu, atunci avea remușcări și căuta o modalitate potrivită prin care se putea strădui să mulțumească inima lui Dumnezeu. Chiar și în cele mai mici și mai neimportante aspecte ale vieții lui, el își impunea să satisfacă dorința lui Dumnezeu. Nu era mai puțin exigent când venea vorba de firea lui veche, ci era mai riguros în cerințele pe care le avea de la sine de a progresa mai adânc în adevăr. Pavel a căutat doar o reputație și un statut superficiale. El a căutat să se laude înaintea oamenilor și nu a căutat să facă un progres mai adânc în intrarea în viață. Ceea ce îl interesa era doctrina, nu realitatea. Unii oameni se întreabă de ce nu a fost Pavel comemorat de Dumnezeu din moment ce a lucrat atât de mult pentru El? Petru a lucrat doar puțin pentru Dumnezeu și nu a adus un aport important bisericilor, așa că de ce a fost făcut desăvârșit? Petru L-a iubit pe Dumnezeu până la un punct care era cerut de Acesta; doar astfel de oameni au o mărturie. Dar ce putem spune despre Pavel? Știi tu cât de mult L-a iubit Pavel pe Dumnezeu? Care a fost scopul lucrării lui Pavel? Și care a fost scopul lucrării lui Petru? Petru nu a lucrat foarte mult, însă știi tu ce era adânc în inima lui? Lucrarea lui Pavel are de-a face cu purtarea de grijă față de biserici și sprijinirea bisericilor. Ceea ce a experimentat Petru au fost schimbări în firea vieții lui; el a experimentat o dragoste de Dumnezeu. Acum, că știi diferențele dintre esențele lor, poți vedea cine a crezut cu adevărat în Dumnezeu în cele din urmă, și cine nu a crezut cu adevărat în Dumnezeu. Unul din ei L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu, iar celălalt nu L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu; unul a suferit schimbări în firea sa, iar celălalt nu; unul a fost venerat de oameni și a avut o imagine de seamă, iar celălalt a slujit umil și nu a fost observat cu ușurință de oameni; unul a căutat sfințenia, iar celălalt nu, și chiar dacă nu era lipsit de puritate, totuși, nu era stăpânit de o dragoste pură; unul era stăpânit de umanitate adevărată, iar celălalt nu; unul avea simțământul unei creaturi a lui Dumnezeu, iar celălalt nu. Astfel sunt diferențele dintre esențele lui Pavel și ale lui Petru. Cărarea pe care a umblat Petru este cea a succesului, care este, de asemenea, cărarea obținerii recuperării umanității normale și a datoriei de creatură a lui Dumnezeu. Petru îi reprezintă pe toți cei care au succes. Cărarea pe care a umblat Pavel este cea a eșecului și el îi reprezintă pe toți aceia care se supun, care se lasă folosiți doar superficial și care nu Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. Pavel îi reprezintă pe toți aceia care nu dețin adevărul. Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la Dumnezeu. Fără nici cea mai mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea, necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând să-i altereze dragostea de Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă de Dumnezeu? Nu este aceasta împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie că ești mustrat, judecat sau în necaz – ești mereu capabil să obții ascultare până la moarte, aceasta fiind ceea ce o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei de Dumnezeu. Dacă omul poate obține atât de mult, atunci este o creatură calificată a lui Dumnezeu și nimic nu satisface mai bine dorința Creatorului. Imaginează-ți că poți lucra pentru Dumnezeu, dar nu Îl asculți și ești incapabil să-L iubești cu adevărat pe El. În acest fel, nu numai că nu îți vei fi îndeplinit datoria de creatură a lui Dumnezeu, ci vei fi și condamnat de El pentru că ești o persoană care nu deține adevărul, care este incapabilă să asculte de Dumnezeu și care este nesupusă Lui. Îți pasă doar să lucrezi pentru Dumnezeu și nu îți pasă să pui adevărul în practică sau să te cunoști pe tine însuți. Nu Îl înțelegi și nu Îl cunoști pe Creator; nu Îl asculți și nu Îl iubești. Ești o persoană care, din naștere, e neascultătoare față de Dumnezeu și, prin urmare, astfel de oameni nu sunt iubiți de Creator.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Exprimarea iubirii lui Petru pentru Dumnezeu

Tot ce-n viața lui Petru n-a fost pe placul lui Dumnezeu l-a făcut să se simtă tulburat.

Dacă nu era plăcut înaintea lui Dumnezeu, avea remușcări, căuta moduri de a-I fi pe plac.

Chiar și în lucrurile mici, Petru voia să-L mulțumească pe Dumnezeu;

nu-ngăduia nimic din vechea lui fire,

cerându-și să pătrundă mai profund în adevăr.

Fie mustrare, judecată sau necazuri, poți să rămâi ascultător până la moarte.

Ăsta e scopul unei ființe create de Dumnezeu.

Asta e iubire pură de Dumnezeu, de Dumnezeu.

Asta e iubire pură de Dumnezeu, de Dumnezeu.

Petru L-a iubit pe Dumnezeu atât cât El a cerut.

Doar astfel de oameni pot fi mărturie.

În credința lui, Petru a căutat să împlinească voia lui Dumnezeu, să se supună lui Dumnezeu,

fără să se plângă, acceptând mustrare și judecată, rafinare, lipsuri în viață și necazuri,

nimic nu-i putea slăbi iubirea pentru Dumnezeu.

Asta e dovada supremă de iubire. Așa se-mplinește datoria unei ființe create de El.

Fie mustrare, judecată sau necazuri, poți să rămâi ascultător până la moarte.

Ăsta e scopul unei ființe create de Dumnezeu.

Asta e iubire pură de Dumnezeu, de Dumnezeu.

Asta e iubire pură de Dumnezeu, de Dumnezeu.

Asta e iubire pură de Dumnezeu, de Dumnezeu.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar