Aceia dintre frați și surori care întotdeauna dau frâu liber negativității sunt lacheii Satanei și deranjează biserica. Acești oameni trebuie într-o zi să fie expulzați și eliminați. În credința lor în Dumnezeu, dacă oamenii nu păstrează înăuntrul lor o inimă care dă slavă lui Dumnezeu, dacă ei nu au o inimă care Îl ascultă pe Dumnezeu, atunci nu numai că nu vor putea face vreo lucrare pentru Dumnezeu, ci, din contră, vor deveni oameni care deranjează lucrarea lui Dumnezeu și care Îl sfidează pe Dumnezeu. Când cineva care crede în Dumnezeu nu Îl ascultă pe Dumnezeu sau nu Îl slăvește pe Dumnezeu, ci Îl sfidează, atunci aceasta este cea mai mare rușine pentru un credincios. Dacă vorbirea și comportamentul unui credincios sunt întotdeauna la fel de nepăsătoare și nestăpânite precum cele ale unui necredincios, atunci acest credincios este chiar mai rău decât necredinciosul; acesta este un demon tipic. Aceia din cadrul bisericii care dau frâu liber cuvintelor lor veninoase, aceia dintre frați și surori care răspândesc zvonuri, instigă la lipsa de armonie și formează clici, ar fi trebuit să fie expulzați din biserică. Dar pentru că acum este o epocă diferită a lucrării lui Dumnezeu, acești oameni au fost restricționați, pentru că ei sunt sortiți să fie obiecte pentru eliminare. Aceia care au fost corupţi de Satana au toţi o fire coruptă. Dar în timp ce unii oameni au doar o fire coruptă, există alţii care nu sunt astfel, adică nu numai că au firi corupte satanice, dar natura lor este şi maliţioasă până la extrem. Tot ceea ce fac şi spun acest tip de persoane nu numai că exprimă firile lor corupte satanice, dar ei înşişi sunt adevărata Satană demonică. Tot ceea ce ei fac este să întrerupă şi să deranjeze lucrarea lui Dumnezeu, să deranjeze intrarea în viaţă a fraţilor şi surorilor şi să distrugă viaţa normală a bisericii. Acești lupi în haine de oaie trebuie mai devreme sau mai târziu să fie alungaţi şi trebuie adoptată o atitudine faţă de aceşti lachei ai lui Satana, care nu este în niciun caz politicoasă. Trebuie adoptată o atitudine de abandonare faţă de ei. Doar făcând acest lucru cineva poate sta lângă Dumnezeu şi cei care nu pot face așa sunt complici ai Satanei. Dumnezeu este întotdeauna în inimile celor care cred cu adevărat în El şi ei poartă întotdeauna înăuntrul lor o inimă care Îl slăvește și Îl iubește pe Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu trebuie să facă lucrurile cu o inimă prevăzătoare şi prudentă şi tot ceea ce ei fac ar trebui să fie în conformitate cu cerinţele lui Dumnezeu şi să poată să mulţumească inima lui Dumnezeu. Nu ar trebui să fie încăpăţânaţi, făcând tot ceea ce le place; aceasta nu se potrivește unei însușiri evlavioase. Oamenii nu pot să etaleze steagul lui Dumnezeu şi să alerge înnebuniți cu el peste tot, mândrindu-se și înșelând pretutindeni; această acţiune este cel mai rebel comportament. Familiile au reguli şi naţiunile au legi; nu stau astfel lucrurile cu atât mai mult în casa lui Dumnezeu? Nu sunt standardele și mai stricte? Nu sunt şi mai multe decrete administrative? Oamenii sunt liberi să facă ceea ce doresc, dar decretele administrative ale lui Dumnezeu nu pot fi schimbate după bunul plac. Dumnezeu este un Dumnezeu care nu permite oamenilor să Îl jignească, iar Dumnezeu este un Dumnezeu care îi condamnă pe oameni la moarte – oamenii oare chiar nu ştiu aceasta încă?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”