Fragment 580 | „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers Capitolul: 18”

Într-o lucire de fulger, fiecare animal este dezvăluit în adevărata sa formă. Tot astfel, iluminate de lumina Mea, ființele umane și-au recăpătat sfințenia pe care o aveau odinioară. O, de s-ar răsturna în sfârșit lumea coruptă a trecutului în apa murdară și, scufundându-se sub suprafața apei, s-ar dizolva în noroi! O, de întreaga umanitate pe care Eu am creat-o, s-ar întoarce, în sfârșit înapoi la viața în lumină, de-ar găsi temelia pentru existență și de-ar înceta să se zbată în noroi! O, nenumăratele lucruri ale creației pe care le țin în mâinile Mele! Cum pot ele să nu fie reînnoite prin cuvintele Mele? Cum pot ele, în lumină, să nu-și exercite funcțiile? Pământul nu mai este calm și tăcut, Cerul nu mai este pustiu și trist. Cerul și pământul, care nu mai sunt separate de un gol, sunt unite ca unul și nu vor fi niciodată despărțite din nou. Cu această ocazie fericită, în acest moment de sărbătoare, dreptatea și sfințenia Mea s-au dus peste tot în univers și întreaga omenire le-a preamărit fără încetare. Orașele Cerului râd de bucurie, iar Împărățiile pământului dansează de bucurie. Cine nu se veselește în acest moment? Și cine nu plânge în acest moment? Pământul, în starea sa primordială, aparține Cerului, iar Cerul este unit cu pământul. Omul este legătura care unește Cerul cu pământul și, datorită sfințeniei sale, datorită reînnoirii sale, Cerul nu mai este ascuns de pământ, iar pământul nu mai este tăcut față de Cer. Fețele umanității sunt luminate de zâmbete de mulțumire și, în inimile oamenilor, este ascunsă o dulceață care nu cunoaște limite. Oamenii nu se ceartă între ei și nici nu ajung să se lovească unul pe celălalt. Există oare cineva care, în lumina Mea, nu trăiește în pace cu ceilalți? Există cineva care, în ziua Mea, să-Mi facă numele de rușine? Toate ființele umane își îndreaptă privirile respectuoase spre Mine și, în inima lor, strigă către Mine în taină. Am cercetat fiecare acțiune a umanității: printre ființele umane care au fost curățite, nu există niciuna care să fie neascultătoare față de Mine, niciuna care să Mă judece. Întreaga umanitate este îmbibată de firea Mea. Toată lumea ajunge să Mă cunoască, se apropie de Mine și Mă adoră. Eu rămân de neclintit în duhul omului, sunt înălțat la culme în ochii lui și curg prin sângele din venele lui. Exaltarea veselă din inimile oamenilor umple fiecare loc de pe fața pământului, aerul este înviorător și proaspăt, ceața deasă nu mai acoperă pământul, iar soarele strălucește splendid.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Omenirea își redobândește sfințenia pe care a avut-o cândva

Într-o străfulgerare, fiecare animal este dezvăluit în adevărata sa formă.

Prin lumina lui Dumnezeu, oamenii și-au recăpătat sfințenia.

Lumea coruptă a trecutului s-a răsturnat în apa murdară, dizolvată în noroi.

Toată omenirea s-a reîntors la viață în lumină,

găsindu-și sursa vieții, fără a se mai zbate în mocirlă.

Toate lucrurile se reînnoiesc prin cuvintele lui Dumnezeu,

îndeplinindu-și funcțiile în lumina lui Dumnezeu.

Pământul nu mai este nemișcat și tăcut, cerul nu mai este pustiu și trist.

Ele nu mai sunt separate de un gol, ci unite ca una, pentru a nu se mai despărți vreodată.

Cu această ocazie triumfătoare, în acest moment de entuziasm,

dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu se propagă peste tot în univers

și toată omenirea le preamărește fără încetare.

Orașele cerului râd de bucurie și împărățiile pământului dansează de bucurie.

Cine, în momentul acesta, nu plânge?

Cine, în momentul acesta, nu se bucură?

Pământul, în starea sa primordială, aparține cerului, iar cerul este unit cu pământul.

Omul este cordonul care unește cerul și pământul

și, datorită sfințeniei lui, datorită reînnoirii lui,

cerul nu mai este ascuns de pământ, iar pământul nu mai este tăcut față de cer.

Oamenii zâmbesc de mulțumire și simt o dulceață fără hotare în inimile lor.

Toți trăiesc în pace și nimeni nu face de ocară numele lui Dumnezeu în ziua Lui.

Toți își îndreaptă privirea plină de respect către Dumnezeu și, în inima lor, Îl strigă în taină.

Dumnezeu a cercetat fiecare acțiune a oamenilor.

Cei curați nu se răzvrătesc împotriva Lui și nu-L judecă.

Toată omenirea este îmbibată de firea lui Dumnezeu.

Toți Îl cunosc și se apropie de El.

El stă neclintit în duhul omului, este înălțat și curge prin sângele din venele lui.

Exaltarea voioasă din inimile oamenilor umple fiecare loc de pe fața pământului.

Aerul este înviorător și proaspăt, nu-i ceață pe pământ, iar soarele strălucește cu splendoare.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.