Fragment 160 | „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”

La început, după facerea omenirii, israeliții au fost cei care au slujit drept fundament al lucrării și întregul Israel a constituit temelia lucrării lui Iahve pe pământ. Lucrarea lui Iahve a fost pentru a-l călăuzi şi păstori în mod direct pe om prin stabilirea legilor astfel încât omul să poată duce o viață normală și să-L divinizeze pe Iahve într-o manieră normală pe pământ. În Epoca Legii, Dumnezeu era Cel care nu putea fi nici văzut, nici atins de către om. El doar îi conducea pe oamenii care au fost primii corupți de Satana și era acolo pentru a-i învăţa și păstori pe acești oameni, astfel încât cuvintele rostite de El erau doar despre regulamente, hotărâri și cunoștințe generale legate de trăirea vieții ca om și nicidecum despre adevăruri care furnizează viață omului. Israeliții de sub comanda Lui nu erau aceia profund corupți de Satana. Lucrarea legii făcute de El a fost doar prima etapă în lucrarea mântuirii, chiar începutul lucrării de mântuire și, practic, nu avea nimic de-a face cu schimbările firii vieții omului. De aceea, la începutul lucrării de mântuire, El nu a fost nevoit să Se întrupeze pentru lucrarea Sa în Israel. Din acest motiv a avut nevoie de un mijloc, adică, de o unealtă, prin care să intre în contact cu omul. Astfel, s-au ridicat printre fiinţele create aceia care au vorbit și au lucrat în numele lui Iahve și, în acest fel, fiii omului și profeții au ajuns să lucreze printre oameni. Fiii omului au lucrat printre oameni în numele lui Iahve. A fi numit astfel de către El înseamnă că astfel de oameni au stabilit legile în numele lui Iahve și că erau, de asemenea, preoți în poporul lui Israel; astfel de oameni erau preoți asupra cărora se veghea atent, protejați de Iahve și prelucraţi în spiritul lui Iahve; erau lideri în rândul poporului și Îl serveau în mod direct pe Iahve. Profeții, în schimb, erau cei hărăziţi să vorbească tututor popoarelor și triburilor din toate ţinuturile în numele lui Iahve. Erau, de asemenea, cei care profețeau lucrarea lui Iahve. Fie ei fii ai oamenilor sau profeți, toți au fost crescuți de Duhul lui Iahve Însuși și aveau lucrarea lui Iahve în ei. Printre oameni, ei erau aceia care Îl reprezentau pe Iahve în mod direct; ei lucrau doar pentru că au fost crescuți de Iahve și nu pentru că erau trupul în care Duhul Sfânt Însuși era întrupat. Prin urmare, deși au vorbit în mod similar și au lucrat în numele lui Dumnezeu, acești fii ai omului și profeți din Epoca Legii nu erau trupul Dumnezeului întrupat. Acest fapt a fost exact contrar în Epoca Harului și în ultima etapă, deoarece atât lucrarea de mântuire cât şi cea de judecată a omului au fost făcute de Însuși Dumnezeul întrupat, prin urmare nemaifiind nevoie să ridice din nou profeții și pe fiii omului ca să lucreze în numele Lui. În ochii omului, nu sunt diferențe substanțiale între esenţa și mijloacele lucrării lor. Şi, tocmai din acest motiv, omul confundă mereu lucrarea Dumnezeului întrupat cu cea a profeților și a fiilor omului. Arătarea Dumnezeului întrupat a fost, de fapt, aceeași cu cea a profeților și a fiilor omului. Iar Dumnezeul întrupat era chiar mai obişnuit și mai real decât profeții. Prin urmare, omul este complet incapabil să-i deosebească. Omul se concentrează exclusiv asupra aparențelor, pe deplin inconştient că există o diferență substanțială, deşi ambii lucrează şi vorbesc. Deoarece capacitatea omului de discernământ este prea modestă, omul nu este capabil de a discerne chestiuni elementare și este și mai puțin capabil să discearnă ceva atât de complex. Cuvintele și lucrarea profeților și ale celor folosiți de Duhul Sfânt înfăptuiau toate îndatorirea omului, îndeplinindu-i funcţia în calitate de ființă creată şi făcând ceea ce omul ar trebui să facă. Cu toate acestea, cuvintele și lucrarea Dumnezeului întrupat erau pentru a îndeplini lucrarea de slujire. Deși forma Sa exterioară era cea a unei fiinţe create, lucrarea Sa nu era pentru a-I îndeplini funcţia, ci lucrarea Sa de slujire. Termenul „datorie” este utilizat cu privire la fiinţele create, în timp ce „lucrarea de slujire” este utilizat cu privire la trupul Dumnezeului întrupat. Este o diferență esențială între cele două, ele nefiind interschimbabile. Lucrarea omului constă doar în îndeplinirea datoriei sale, în timp ce lucrarea lui Dumnezeu este gestionarea și împlinirea lucrării Sale de slujire. Prin urmare, deși mulți apostoli au fost folosiți de Duhul Sfânt și mulți profeți au fost plini de Duh Sfânt, lucrarea și cuvintele lor erau doar pentru împlinirea datoriei lor în calitate de fiinţe create. Chiar dacă profețiile lor ar putea fi mai importante decât modul de viață despre care a vorbit Dumnezeul întrupat și chiar dacă umanitatea lor a fost mai transcendentă decât cea a Dumnezeului întrupat, ei tot își îndeplineau doar datoria lor și nu-și împlineau lucrarea lor de slujire. Datoria omului se referă la funcţia omului și este ceva realizabil pentru om. Cu toate acestea, lucrarea de slujire îndeplinită de Dumnezeul întrupat are legătură cu gestionarea Sa și acest lucru este irealizabil pentru om. Dacă Dumnezeul întrupat vorbeşte, lucrează sau face minuni, întreprinde o lucrare măreață în cadrul gestionării Sale și o astfel de lucrare nu poate fi întreprinsă de om, în locul Lui. Lucrarea omului este doar de a-şi împlini datoria, în calitate de ființă creată, într-o anumită etapă a lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Fără gestionarea lui Dumnezeu, adică, dacă lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat s-ar fi pierdut, la fel s-ar pierde atunci și datoria unei fiinţe create. Lucrarea lui Dumnezeu în îndeplinirea lucrării Sale de slujire constă în gestionarea omului, în timp ce omul, prin întreprinderea îndatoririi sale, își îndeplinește propriile obligații de-a satisface cererile Creatorului și nu poate fi considerat în niciun caz ca împlinind lucrarea cuiva de mântuire. Pentru esența inerentă a lui Dumnezeu, adică, a Duhului Său, lucrarea lui Dumnezeu este gestionarea Lui, dar pentru Dumnezeul întrupat, care poartă înfățișarea exterioară a unei ființe create, lucrarea Sa este îndeplinirea lucrării Sale de slujire. Orice lucrare pe care El o face este pentru îndeplinirea lucrării Sale de slujire și tot ceea ce poate omul să facă e să dea tot ce are mai bun în el în cadrul gestionării Lui și sub conducerea Lui.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar