Știți care este cea mai mare înțelepciune? Pe baza staturii voastre actuale, știți pe ce ar trebui să vă concentrați în credința voastră și care este cea mai mare înțelepciune cu privire la cum ar trebui să urmăriți și să practicați? La suprafață, unii oameni nu par a fi foarte pricepuți și sunt mereu tăcuți și rezervați. Ei nu vorbesc mult, dar au în inimile lor o mare înțelepciune pe care alții nu o au. Majoritatea oamenilor nu o pot vedea și, chiar când pot, nu se vor gândi la ea ca fiind înțelepciune. Vor considera că nu este necesară și că nu are nicio valoare. Vă puteți gândi care este această foarte mare înțelepciune a lor? (Să ai o inimă care este mereu liniștită înaintea lui Dumnezeu, care mereu se roagă lui Dumnezeu și mereu se apropie de El.) Ai atins într-o oarecare măsură răspunsul corect. Care este scopul apropierii de Dumnezeu? (Să cauți intențiile lui Dumnezeu.) Care este sensul căutării intențiilor lui Dumnezeu? Este să te bazezi pe El? (Da.) Sensul este să te bazezi pe Dumnezeu. Dacă te bazezi pe Dumnezeu în toate, Dumnezeu te va lumina, te va conduce și te va îndruma. Nu vei fi nevoit să bâjbâi în întuneric ca un orb și vei putea acționa pur și simplu în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu. Nu este mult mai ușor așa? Nu vei mai fi nevoit să te poticnești, vei putea pur și simplu să faci cum indică Dumnezeu. Asta este ușor și rapid și nu te forțează să te epuizezi luând-o pe căi ocolite. Dumnezeu a rostit foarte clar cuvintele Lui, deci nu trebuie să-ți faci griji cu privire la a decide cum s-ar cuveni să acționezi. Nu este aceasta înțelepciune? Acum înțelegi? Lăsați-Mă să vă spun: cea mai mare înțelepciune este să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile. Acest lucru nu este recunoscut de oamenii obișnuiți. Toți oamenii cred că, dacă vor participa la mai multe adunări, vor asculta mai multe predici, vor avea mai multă părtășie cu frații și surorile lor, se vor lepăda mai mult, vor suferi mai mult și vor plăti un preț mai mare, atunci vor câștiga aprobarea și mântuirea lui Dumnezeu. Ei cred că este cea mai mare înțelepciune dacă practică astfel, însă neglijează cel mai important aspect: să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Ei consideră drept înțelepciune istețimea umană meschină și ignoră efectul final pe care ar trebui să-l obțină acțiunile lor. Aceasta este o greșeală. Indiferent cât de mult înțelege adevărul, câte datorii a realizat, cât de mult a experimentat în timp ce realiza acele datorii, cât de mare sau de mică este statura cuiva sau de mediul în care se află, lucrul de care nu se poate lipsi este acela de a privi spre Dumnezeu și de a se baza pe El în tot ceea ce face. Aceasta este cea mai mare înțelepciune. De ce spun că aceasta este cea mai mare înțelepciune? Chiar dacă cineva a ajuns să înțeleagă unele adevăruri, va fi oare suficient dacă nu se bazează pe Dumnezeu? Unii oameni au crezut în Dumnezeu vreme de mulți ani și au experimentat mai multe încercări, au o oarecare experiență practică, înțeleg o parte din adevăr și au câteva cunoștințe practice despre el, dar nu știu să se bazeze pe Dumnezeu și nici nu înțeleg cum să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Oare astfel de oameni au înțelepciune? Ei sunt cei mai nechibzuiți dintre oameni și sunt cei care se consideră isteți; ei nu se tem de Dumnezeu și nu se feresc de rău. Unii oameni spun „Înțeleg multe adevăruri și am adevărurile-realitate. Este în regulă doar să faci lucrurile principial. Sunt loial lui Dumnezeu și știu cum să mă apropii de El. Nu este suficient să practic adevărul când se abat lucruri asupra mea? Nu e nevoie să mă rog lui Dumnezeu sau să privesc spre El”. Practicarea adevărului este corectă, dar există multe momente și situații în care oamenii nu știu despre care adevăr sau adevăruri-principii este vorba. Toți cei cu experiență practică știu acest lucru. De exemplu, când întâmpini o problemă, s-ar putea să nu știi la ce adevăr se referă această problemă sau cum ar trebui să fie practicat sau aplicat adevărul relevant pentru această problemă. Ce ar trebui să faci în momente ca acestea? Oricât de multă experiență practică ai, nu poți să înțelegi adevărurile-principii în toate situațiile. Indiferent cât timp ai crezut în Dumnezeu, câte lucruri ai experimentat, și cât de multă emondare sau disciplinare ai experimentat, chiar dacă înțelegi adevărul, îndrăznești să spui că tu ești adevărul? Îndrăznești să spui că tu ești sursa adevărului? Unii oameni spun: „Știu pe de rost toate acele bine-cunoscute cuvântări și pasaje din cartea Cuvântul Se arată în trup; nu trebuie să mă bazez pe Dumnezeu sau să privesc spre El. Când va veni vremea, o să-mi fie bine doar bazându-mă pe aceste cuvinte ale lui Dumnezeu”. Cuvintele pe care le-ai memorat sunt statice, totuși mediile pe care le întâlnești – cât și stările tale – sunt dinamice. Poți să declami cuvinte și doctrine, dar nu poți face nimic cu ele când ți se întâmplă ceva, ceea ce dovedește că nu înțelegi adevărul. Oricât de bun ești la a recita cuvinte și doctrine, asta nu înseamnă că înțelegi adevărul, cu atât mai puțin că îl poți practica. Așadar, există o lecție foarte importantă de învățat aici. Și care este această lecție? Este că oamenii trebuie să privească spre Dumnezeu în toate lucrurile și că, procedând astfel, ei pot dobândi încredere în El. Oamenii vor avea o cale de urmat numai bazându-se pe Dumnezeu și pe lucrarea Duhului Sfânt. În caz contrar, poți face ceva în mod corect și fără să încalci adevărul, dar, dacă nu te bazezi pe Dumnezeu, atunci acțiunile tale sunt doar fapte bune ale omului și nu Îl pot mulțumi pe Dumnezeu. Întrucât oamenii au o înțelegere atât de superficială a adevărului, este probabil să urmeze reglementări și să se agațe cu încăpățânare de cuvinte și doctrine, folosind același adevăr atunci când se confruntă cu diverse situații. Este posibil să finalizeze multe chestiuni în conformitate generală cu adevărurile-principii, dar îndrumarea lui Dumnezeu nu poate fi văzută în aceasta, și nici lucrarea Duhului Sfânt. Există o problemă serioasă aici, și anume că oamenii fac multe lucruri în funcție de experiența lor și de reglementările pe care le-au înțeles și de anumite închipuiri umane. Este greu să obțină o rugăciune adevărată către Dumnezeu, să privească într-adevăr spre Dumnezeu și să se bazeze pe El în tot ceea ce fac. Chiar dacă o persoană înțelege intențiile lui Dumnezeu, este greu de obținut efectul purtării în conformitate cu îndrumarea Lui și cu adevărurile-principii. Din acest motiv, spun că cea mai mare înțelepciune este să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile.

Cum pot oamenii practica faptul de a privi spre Dumnezeu și de a se baza pe El în toate lucrurile? Unii oameni spun: „Sunt tânăr, statura mea este redusă și am crezut în Dumnezeu o perioadă scurtă de timp. Nu știu cum să practic a privi spre Dumnezeu și a mă baza pe El când se întâmplă ceva”. Este aceasta o problemă? Există multe dificultăți în ceea ce privește credința în Dumnezeu și trebuie să treci prin multe necazuri, încercări și dureri. Toate aceste lucruri necesită să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El pentru a trece de momentele dificile. Dacă nu vei putea practica faptul de a privi spre Dumnezeu și de a te baza pe El, nu vei putea trece de dificultăți și nu vei putea să-L urmezi. A privi spre Dumnezeu și a te baza pe El nu este o doctrină goală, nici nu este o mantră pentru credința în Dumnezeu. Mai degrabă este un adevăr-cheie, un adevăr pe care trebuie să-l deții pentru a crede în Dumnezeu și a-L urma. Unii oameni spun: „A privi spre Dumnezeu și a te baza pe El se aplică doar când are loc un eveniment major. De exemplu, trebuie să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El doar când te confrunți cu necazuri, încercări, arestare și persecuție, când întâlnești dificultăți în îndatoririle tale sau când ești emondat. Nu este nevoie să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El în chestiunile triviale ale vieții personale, pentru că Lui nu-I pasă de ele”. Este corectă această afirmație? Cu siguranță nu este corectă. Există o abatere aici. Este necesar să privești spre Dumnezeu în chestiunile importante, dar poți trata lucrurile triviale și chestiunile minore ale vieții fără principii? În chestiuni precum îmbrăcatul și mâncatul poți acționa fără principii? Bineînțeles că nu. Dar în ceea ce privește felul în care tratezi oamenii și chestiunile? Bineînțeles că nu. Chiar și în chestiuni triviale și care țin de viața de zi cu zi, trebuie cel puțin să ai principii pentru a putea trăi o asemănare umană. Problemele care implică principii sunt probleme care implică adevărul. Pot oamenii să le rezolve singuri? Bineînțeles că nu. Așadar, trebuie să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El. Doar când câștigi luminarea lui Dumnezeu și înțelegi adevărul pot fi rezolvate aceste probleme triviale. Dacă nu privești spre Dumnezeu și nu te bazezi pe El, credeți că aceste probleme care implică principiile pot fi rezolvate? Cu siguranță nu ușor. Se poate spune că, în toate lucrurile pe care oamenii nu le pot vedea clar și care necesită ca ei să caute adevărul, trebuie să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Indiferent cât de mare sau mică, orice problemă care trebuie rezolvată cu adevărul necesită să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El. Aceasta este o necesitate. Chiar dacă oamenii înțeleg adevărul și pot rezolva probleme singuri, aceste înțelegeri și rezolvări sunt limitate și superficiale. Dacă oamenii nu privesc spre Dumnezeu și nu se bazează pe El, pătrunderea lor nu poate fi niciodată foarte profundă. De exemplu, dacă ești bolnav astăzi și asta îți afectează realizarea datoriei, trebuie să te rogi cu privire la această problemă și să spui: „Dumnezeule, nu mă simt bine astăzi, nu pot mânca și asta îmi afectează realizarea datoriei. Trebuie să mă examinez. Care este motivul real pentru care sunt bolnav? Oare sunt disciplinat de Dumnezeu pentru că nu sunt loial în datoria mea? Dumnezeule, Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi”. Trebuie să strigi astfel. Asta înseamnă să privești spre Dumnezeu. Totuși, când privești spre Dumnezeu, nu poți să urmezi pur și simplu formalitățile și să respecți reglementările. Dacă nu cauți adevărul pentru a rezolva problemele, vei întârzia lucrurile. După ce te rogi lui Dumnezeu și privești spre El, ar trebui să continui să-ți trăiești viața cum se cuvine, fără să întârzii datoria pe care trebuie să o îndeplinești. Dacă ești bolnav, ar trebui să mergi la doctor și acest lucru este adecvat. În același timp, trebuie să te rogi, să reflectezi asupra ta și să cauți adevărul pentru a rezolva problema. Doar practicând astfel este pe deplin adecvat. În cazul anumitor lucruri, dacă oamenii știu cum să le facă în mod adecvat, atunci ar trebui să le facă. Acesta este modul în care oamenii ar trebui să coopereze. Totuși, dacă efectul și obiectivul dorit pot fi atinse pe deplin în aceste chestiuni depinde de faptul de a privi spre Dumnezeu și a te baza pe El. În cazul problemelor pe care oamenii nu le pot vedea clar și de care nu se pot ocupa bine singuri, toți trebuie cu atât mai mult să privească spre Dumnezeu și să caute adevărul pentru a le rezolva. Capacitatea de a face acest lucru este ceea ce oamenii cu o umanitate normală ar trebui să dețină. Există multe lecții de învățat privind spre Dumnezeu. În procesul de a privi spre Dumnezeu, poți primi luminarea Duhului Sfânt și vei avea o cale sau, dacă dai de cuvântul lui Dumnezeu, vei ști cum să cooperezi sau poate că Dumnezeu va rândui câteva situații pentru tine, în care se află bunăvoința Lui, din care să tragi învățăminte. În procesul de a privi spre Dumnezeu, vei vedea îndrumarea și conducerea Lui și acestea te vor ajuta să înveți multe lecții și să câștigi o mai bună înțelegere cu privire la Dumnezeu. Acesta este efectul obținut prin a privi spre Dumnezeu. Așadar, a privi spre Dumnezeu este o lecție pe care cei care Îl urmează trebuie să o învețe deseori și este ceva ce nu vor termina de experimentat în întreaga viață. Sunt mulți oameni a căror experiență este prea superficială și care nu pot vedea acțiunile lui Dumnezeu, așa că își spun: „Există multe lucruri mici pe care le pot face singur și pentru care nu am nevoie să privesc spre Dumnezeu”. Acest lucru este greșit. Unele lucruri mărunte duc la lucruri mari, iar intențiile lui Dumnezeu sunt ascunse în unele lucruri mărunte. Mulți oameni ignoră lucrurile mărunte și, drept urmare, ajung să întâmpine piedici majore din cauza unor probleme mici. Cei care chiar au inimi cu frică de Dumnezeu, atât în problemele mari, cât și în cele mici, vor privi spre Dumnezeu, se vor ruga la El și Îi vor încredința totul, iar apoi vor vedea cum Dumnezeu îi conduce și îi îndrumă. Odată ce ai o astfel de experiență, vei putea privi spre Dumnezeu în toate lucrurile și, cu cât experimentezi asta mai mult, cu atât vei simți că a privi spre Dumnezeu în toate lucrurile este foarte practic. Când privești spre Dumnezeu cu privire la o problemă, este posibil ca El să nu-ți dea un sentiment, un sens clar sau, cu atât mai puțin, instrucțiuni clare, însă te va determina să înțelegi o idee cu o relevanță exactă pentru acea problemă și în acest fel te va îndruma Dumnezeu, folosind o metodă diferită și dându-ți o cale. Dacă poți simți și înțelege acest lucru, îți va fi de folos. Este posibil ca, pe moment, să nu înțelegi nimic, însă trebuie să continui să te rogi și să privești spre Dumnezeu. Nu este nimic greșit în asta și, mai devreme sau mai târziu, vei fi luminat. Să practici astfel nu înseamnă să respecți reglementări. În schimb, înseamnă îndeplinirea nevoilor spiritului și este modul în care ar trebui să practice oamenii. Este posibil să nu primești luminare și îndrumare de fiecare dată când te rogi lui Dumnezeu și privești spre El, însă oamenii trebuie să practice astfel și, dacă vor să înțeleagă adevărul, au nevoie să practice astfel. Aceasta este starea normală a vieții și a spiritului și doar astfel pot oamenii să mențină o relație normală cu Dumnezeu, astfel încât inimile să le fie aproape de El. Așadar, se poate spune că a privi spre Dumnezeu este interacțiunea normală cu El din inimile oamenilor. Indiferent dacă poți primi luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, ar trebui să te rogi Lui și să privești spre El în toate lucrurile. Acesta este și modul inevitabil de a trăi înaintea lui Dumnezeu. Când oamenii cred în Dumnezeu și Îl urmează, ei ar trebui să aibă starea de spirit de a privi întotdeauna spre El. Aceasta este starea de spirit pe care oamenii cu o umanitate normală ar trebui să o aibă. Uneori, a te baza pe Dumnezeu nu înseamnă să-I ceri să facă ceva folosind cuvinte speciale sau să-I ceri îndrumare sau protecție specială. Mai degrabă, înseamnă că atunci când oamenii se confruntă cu o problemă, ei Îl cheamă cu sinceritate. Deci, ce face Dumnezeu atunci când oamenii Îl cheamă? Când inima cuiva este neliniștită și are acest gând: „O, Dumnezeule, nu pot să fac asta singur, nu știu cum să fac și mă simt slab și pesimist…”, când acest gând se naște în ei, oare Dumnezeu nu știe despre asta? Când acest gând se naște în oameni, este inima lor sinceră? Când ei Îl cheamă pe Dumnezeu sincer în acest fel, acceptă Dumnezeu să-i ajute? În ciuda faptului că este posibil ca ei să nu fi rostit niciun cuvânt, ei arată sinceritate, și astfel Dumnezeu consimte să-i ajute. Când oamenii se confruntă cu o dificultate deosebit de spinoasă, când nu au la cine să apeleze și când se simt foarte neajutorați, ei își pun toată speranța în Dumnezeu. Cum sunt rugăciunile lor? Care este starea lor de spirit? Sunt sinceri? Există vreo prefăcătorie în acel moment? Doar atunci când te încrezi în Dumnezeu ca și cum ar fi ultimul fir de pai de care te agăți, sperând că El te va ajuta, inima ta este sinceră. Deși poate nu ai spus multe, inima ta s-a neliniștit deja. Cu alte cuvinte, Îi dai inima ta sinceră lui Dumnezeu și Dumnezeu ascultă. Când Dumnezeu ascultă, El îți vede dificultățile și te va lumina, te va călăuzi și te va ajuta. Când este inima omului cea mai sinceră? Este cea mai sinceră când omul privește spre Dumnezeu atunci când nu are cale de scăpare. Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai când privești spre Dumnezeu este o inimă sinceră. Trebuie să fii într-o stare în care chiar ai nevoie de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, inimile oamenilor trebuie să fie cel puțin sincere, nu superficiale; ei nu trebuie să-și miște doar gurile, fără a pune inimă. Dacă faci de mântuială actul de a vorbi cu Dumnezeu, iar inima nu-ți este mișcată și ceea ce vrei să spui este: „Mi-am făcut deja planurile și, Dumnezeule, doar Te anunț. Voi merge până la capăt cu ele, indiferent dacă Tu ești de acord sau nu. Eu doar fac lucrurile mecanic”, atunci asta este o problemă. Îl înșeli și te joci cu Dumnezeu și asta este, de asemenea, o exprimare a lipsei de respect față de El. Cum te va trata Dumnezeu după asta? Dumnezeu te va ignora și te va da deoparte, iar tu vei fi complet umilit. Dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu în mod activ și nu depui un efort pentru adevăr, vei fi eliminat.

Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu sunt în această stare. În majoritatea timpului, ei trăiesc într-o condiție nechibzuită, inconștientă, iar când nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun, când nu sunt în nicio dificultate mare, ei nu știu să se roage lui Dumnezeu sau să se bazeze pe El; ei nu caută adevărul în fața problemelor obișnuite, ci trăiesc după propriile cunoștințe, doctrine și înclinații. Sunt foarte conștienți că lucrul care trebuie făcut este să se bazeze pe Dumnezeu, dar în majoritatea timpului, ei se bazează pe ei înșiși, pe condițiile și mediile benefice din jurul lor, precum și pe oricare oameni, evenimente și lucruri care sunt în avantajul lor. La asta se pricep cel mai bine oamenii. Cei mai nepricepuți sunt când vine vorba să se bazeze pe Dumnezeu și să privească spre El, pentru că li se pare că a privi spre Dumnezeu este un deranj prea mare, că indiferent cum se roagă la Dumnezeu, ei tot nu vor primi nicio luminare, nicio iluminare sau niciun răspuns imediat; așa că se gândesc că se vor scuti pe ei înșiși de deranj și merg și găsesc o persoană care să rezolve problema. Așadar, în această privință a lecțiilor lor, oamenii se descurcă cel mai rău, iar intrarea lor în aceasta este cea mai superficială. Dacă nu înveți cum să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El, nu-L vei vedea niciodată pe Dumnezeu lucrând în tine, călăuzindu-te sau luminându-te. Dacă nu poți vedea aceste lucruri, atunci, în adâncul inimii tale, întrebările precum „Dumnezeu există sau nu și dacă El călăuzește totul în viața omenirii”, se vor încheia cu un semn de întrebare, mai degrabă decât cu un punct sau semn al exclamării. „Călăuzește Dumnezeu totul în viața omenirii?” „Scrutează Dumnezeu adâncurile inimii omului?” Dacă așa gândești, ai probleme. Din ce motiv transformi aceste afirmații în întrebări? Dacă nu te bazezi pe Dumnezeu cu adevărat sau nu privești spre El, nu vei putea da naștere credinței sincere în El. Dacă nu poți da naștere credinței sincere în El, atunci, pentru tine, acele semne de întrebare vor fi acolo pentru totdeauna, însoțind tot ceea ce face Dumnezeu, și nu va exista niciun punct. Când nu sunteți ocupați, întrebați-vă: „«Cred că Dumnezeu este Suveranul tuturor lucrurilor» – urmează semnul întrebării, punct sau semnul exclamării?” Când reflectați la asta, o vreme nu veți fi capabili să spuneți exact în ce stare sunteți. După ce ați câștigat ceva experiență, veți putea să vedeți lucrurile clar și să spuneți cu certitudine: „Dumnezeu este, într-adevăr, Suveranul tuturor lucrurilor!!!” Această afirmație va fi urmată de trei semne ale exclamării, iar asta va fi pentru că ați dobândit, cu adevărat, cunoaștere despre suveranitatea lui Dumnezeu, fără niciun dubiu. În care dintre aceste stări sunteți? Examinând stările și staturile voastre actuale, este clar că sunt mai cu seamă semne de întrebare, și sunt destul de multe. Asta înseamnă că nu înțelegeți nimic din adevăr și că încă există dubii în inimile voastre. Când oamenii au multe dubii în legătură cu Dumnezeu, deja sunt la un pas de pericol. Ei au potențialul de a cădea și de a-L trăda oricând pe Dumnezeu. Și de ce spun că oamenii au staturi mici? Pe ce bază este stabilită mărimea staturii unei persoane? Este stabilită prin cât de multă credință adevărată ai în Dumnezeu și cât de multă cunoaștere reală ai. Și voi cât de multă aveți? Ați mai examinat vreodată aceste lucruri? Există mulți tineri care au ajuns să creadă în Dumnezeu prin părinții lor. Ei au învățat câteva doctrine despre credința în Dumnezeu de la părinții lor și consideră că a crede în Dumnezeu este un lucru bun, că este un lucru pozitiv, dar încă mai trebuie să înțeleagă cu adevărat, sau să experimenteze și să confirme adevărurile pe care s-ar cuveni să le înțeleagă cei care cred în Dumnezeu. Prin urmare, ei au foarte multe semne de întrebare și noțiuni! Majoritatea cuvintelor pe care le rostesc nu sunt afirmații sau exclamații, ci sunt întrebări. Asta este fiindcă au prea multe carențe și nu pot să recunoască lucrurile și este greu de spus dacă vor fi capabili să rămână fermi. Este normal ca voi să aveți multe semne de întrebare la 20 și la 30 de ani, dar după ce v-ați realizat o vreme datoria, de câte dintre aceste semne de întrebare veți fi capabili să scăpați? Veți fi capabili să transformați aceste semne de întrebare în semne ale exclamării? Asta va depinde de experiența voastră. Este acest lucru important sau nu? (Este important.) Este foarte important! Care am zis, mai înainte, că este cea mai mare înțelepciune? (Să contezi pe Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile.) Când aud asta, unii oameni spun: „Acel răspuns este prea simplu și prea comun. Este o zicală ieșită din uz și nimeni nu o mai spune, în zilele noastre.” A privi spre Dumnezeu pare un mod evident de a practica, dar este o lecție pe care ar trebui să o studieze și să o pătrundă fiecare adept al lui Dumnezeu, în timpul vieții. A privit Iov spre Dumnezeu când avea 70 de ani? (Da.) Și cum a privit el spre Dumnezeu? Care au fost manifestările specifice ale faptului că a privit spre Dumnezeu? Când i-au fost luate bunurile și copiii, cum a privit el spre Dumnezeu? S-a rugat în inima lui și a făcut unele lucruri la exterior; și ce scrie în Biblie despre acest lucru? („Atunci Iov […] și-a sfâșiat mantia și și-a ras capul. A căzut la pământ, s-a închinat” (Iov 1:20).) A căzut la pământ și s-a închinat. Aceasta este o manifestare a faptului de a privi spre Dumnezeu! A fost un gest incredibil de pios. Ați fi capabili să faceți așa ceva? (Încă nu suntem capabili să o facem.) Atunci, sunteți dispuși să o faceți? (Da.) Dacă poți să te ridici la nivelul lui Iov, să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău și să devii o persoană fără de vină, atunci, ești perfect! Dar în timp ce vă faceți datoria, trebuie să aveți voința necesară pentru a îndura greutăți. Trebuie să continuați să luptați pentru adevăr. Odată ce veți putea să înțelegeți adevărul și să gestionați chestiunile conform principiilor, veți fi îndeplinit cerințele lui Dumnezeu. Trebuie doar să vă amintiți acest lucru.

1 ianuarie 2015

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.