Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

Recital-latest-expression
Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

Categorii

LECTURI
Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă (Selecții)

Integritatea de nezdruncinat a lui Iov îl face de rușine pe Satana și îl face să fugă de panică

Și ce a făcut Dumnezeu când Iov a fost supus la acest chin? Dumnezeu a observat și a urmărit și a așteptat rezultatul. În timp ce Dumnezeu a observat și a privit, cum S-a simțit? S-a simțit îndurerat, desigur. Dar, ca rezultat al mâhnirii Sale, ar fi putut El să regrete permisiunea dată Satanei de a-l ispiti pe Iov? Răspunsul este nu, El nu ar fi putut. Căci El credea cu tărie că Iov era desăvârșit și neprihănit, că se temea de Dumnezeu și respingea răul. Dumnezeu pur și simplu îi dăduse Satanei oportunitatea de a verifica dreptatea lui Iov înaintea lui Dumnezeu și de a-și dezvălui propria răutate și caracterul demn de dispreț. Era, în plus, o oportunitate pentru Iov de a da mărturie despre dreptatea sa și frica sa de Dumnezeu și despre respingerea răului în fața oamenilor din lume, a Satanei și chiar a celor care Îl urmează pe Dumnezeu. Rezultatul final a dovedit că evaluarea lui Iov făcută de Dumnezeu era corectă și fără eroare? Chiar l-a biruit Iov pe Satana? Aici citim despre cuvintele arhetipale rostite de Iov, cuvinte care sunt o dovadă că el îl biruise pe Satana. El a spus: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce.” Aceasta este atitudinea de ascultare a lui Iov față de Dumnezeu. În continuare, el a spus: „Iahve Dumnezeu a dat și Iahve Dumnezeu a luat; binecuvântat fie numele lui Iahve Dumnezeu”. Aceste cuvinte rostite de Iov dovedesc faptul că Dumnezeu observă adâncimile inimii omului, că El poate să privească în mintea omului și dovedesc faptul că aprobarea Lui față de Iov este fără eroare, că acest om aprobat de Dumnezeu era drept. „Iahve Dumnezeu a dat și Iahve Dumnezeu a luat; binecuvântat fie numele lui Iahve Dumnezeu.” Aceste cuvinte sunt mărturia lui Iov pentru Dumnezeu. Aceste cuvinte obișnuite au fost cele care l-au intimidat pe Satana, care l-au făcut de rușine și l-au determinat să fugă de panică și, în plus, care l-au încătușat pe Satana și l-au lăsat fără resurse. La fel, de asemenea, l-au făcut pe Satana să simtă minunăția și măreția faptelor lui Iahve Dumnezeu și i-au permis să perceapă carisma extraordinară a unui om a cărui inimă era stăpânită de calea lui Dumnezeu. În plus, acestea i-au demonstrat Satanei vitalitatea puternică arătată de un om mărunt și nesemnificativ în a adera la calea temerii de Dumnezeu și respingerii răului. Satana a fost astfel înfrânt în primul concurs. În ciuda „înțelegerii sale câștigate cu greu,” Satana nu avea de gând să îl lase pe Iov să scape, şi nici nu își schimbase natura sa malițioasă. Satana a încercat să continue să-l atace pe Iov, așadar a venit încă o dată înaintea lui Dumnezeu…

În continuare, să citim scripturile de când Iov a fost ispitit a doua oară.

3. Satana îl ispitește încă o dată pe Iov (corpul lui Iov se umple de bube)

a. Cuvintele spuse de Dumnezeu

(Iov 2:3) Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv.”

(Iov 2:6) Și Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei „Iată, este în mâna ta; dar cruță-i viața”.

b. Cuvintele spuse de Satana

(Iov 2:4-5) Iar Satana I-a răspuns lui Iahve Dumnezeu și a zis: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-I carnea și oasele și el te va blestema făţiş.”

c. Modul în care Iov tratează această încercare

(Iov 2:9-10) Atunci soţia lui i-a zis: „Încă rămâi neclintit în curăţia ta? Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori!” El i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul?” În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale.

(Iov 3:3) Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: „S-a născut un băiat!”

Iubirea lui Iov față de calea lui Dumnezeu depășește orice altceva

Scripturile documentează cuvintele dintre Dumnezeu și Satana după cum urmează: „Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: «Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv»” (Iov 2:3). În cadrul acestui dialog, Dumnezeu repetă aceeași întrebare pentru Satana. Este o întrebare care ne arată evaluarea afirmativă a lui Iahve Dumnezeu în privința a ceea ce a fost demonstrat și trăit de Iov în timpul primei încercări și nu este diferită de evaluarea lui Iov făcută de Dumnezeu înainte ca el să fie suspus ispitirii Satanei. Adică, înainte de a veni ispita asupra sa, în ochii lui Dumnezeu, Iov era perfect și, prin urmare, Dumnezeu i-a protejat pe el și pe familia sa și l-a binecuvântat; el era vrednic de a fi binecuvântat în ochii lui Dumnezeu. După ispită, Iov nu a păcătuit cu buzele sale pentru că el își pierduse bunurile și copiii, ci a continuat să laude numele lui Iahve Dumnezeu. Comportamentul său efectiv l-a făcut pe Dumnezeu să-l aplaude și să-i dea notă maximă. Căci, în ochii lui Iov, urmașii sau bunurile sale nu erau suficiente pentru a-l face să renunțe la Dumnezeu. Locul lui Dumnezeu în inima sa, cu alte cuvinte, nu putea fi înlocuit de copiii săi sau de vreo proprietate. În timpul primei ispitiri a lui Iov, el I-a arătat lui Dumnezeu că iubirea lui pentru El și iubirea pentru calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul depășea orice altceva. Doar că această încercare i-a oferit lui Iov experiența de a primi o răsplată de la Iahve Dumnezeu și de a-i fi luate bunurile și copiii.

Pentru Iov, aceasta a fost o experiență reală care i-a curățit sufletul, a fost un botez al vieții care i-a împlinit existența și, mai mult, a fost o sărbătoare somptuoasă care i-a testat ascultarea și teama sa de Dumnezeu. Această ispită i-a transformat statutul lui Iov din cel de om bogat în cineva care nu avea nimic și i-a permis, de asemenea, să experimenteze abuzul omenirii de către Satana. Destituirea sa nu l-a făcut să-i fie scârbă de Satana; mai degrabă, în actele infame ale Satanei el a văzut urâțenia și caracterul vrednic de dispreț ale Satanei, precum și dușmănia și răzvrătirea Satanei față de Dumnezeu și aceasta l-a încurajat mai bine să rămână de neclintit în calea sa de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. El a jurat că nu se va lepăda niciodată de Dumnezeu și nu își va întoarce spatele fa‏ță de calea lui Dumnezeu din cauza factorilor externi precum bunurile, copiii sau rudele, și că nici nu va fi vreodată sclavul Satanei, bunurilor sau vreunei persoane; în afară de Dumnezeu Iahve, nimeni nu putea fi Domnul sau Dumnezeul său. Acestea erau aspirațiile lui Iov. Pe de altă parte a ispitei, Iov obținuse, de asemenea, ceva: el câștigase mari bogății prin încercările date lui de Dumnezeu.

În timpul vieții sale din cele câteva decenii precedente, Iov privise faptele lui Iahve Dumnezeu și câștigase binecuvântările lui Iahve Dumnezeu pentru el. Erau binecuvântări care îl făceau să se simtă extrem de stânjenit și îndatorat, căci el credea că nu făcuse nimic pentru Dumnezeu și, totuși, primise binecuvântări atât de mari și se bucurase de atât de mult har. Din acest motiv, în inima sa el se ruga deseori, sperând că va putea să-L răsplătească pe Dumnezeu, sperând că va avea oportunitatea de a fi mărturie pentru faptele și măreția lui Dumnezeu și sperând că Dumnezeu îi va pune răbdarea la încercare și, mai mult, că putea fi purificată credința sa, până ce ascultarea și credința lui aveau să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Și, când încercarea a venit asupra lui Iov, el a crezut că Dumnezeu îi auzise rugăciunile. Iov a prețuit această oportunitate mai mult decât orice altceva și, prin urmare, nu a îndrăznit să o trateze cu ușurință, ca dorința sa de o viață și cea mai mare să poată fi realizată. Sosirea acestei oportunități a însemnat că ascultarea sa și frica de Dumnezeu puteau fi puse la încercare și puteau fi purificate. În plus, însemna că Iov avea șansa de a câștiga aprobarea lui Dumnezeu, astfel ajungând mai aproape de Dumnezeu. În timpul încercării, o astfel de încredere și un astfel de scop i-au permis să devină mai desăvârșit și să câștige o înțelegere mai profundă a voii lui Dumnezeu. Iov, de asemenea, a devenit mai recunoscător pentru binecuvântările și harurile lui Dumnezeu, în inima sa el a oferit mai mare laudă faptelor lui Dumnezeu și a fost mai temător și respectuos față de Dumnezeu și a tânjit mai mult după frumusețea, măreția și sfințenia lui Dumnezeu. În acest moment, deși Iov era tot o persoană care se temea de Dumnezeu și respingea răul în ochii lui Dumnezeu, în privința experiențelor sale, credința și cunoașterea lui Iov au crescut văzând cu ochii: credința lui sporise, ascultarea sa câștigase un punct de prijin, iar frica sa de Dumnezeu devenise mai profundă. Deși această încercare îi transformase spiritul și viața lui Iov, o astfel de transformare nu l-a mulțumit pe Iov, şi nici nu i-a încetinit progresul. În același timp cu calcularea a ceea ce câștigase din această încercare și luând în considerarea propriile sale defecte, el s-a rugat în liniște, așteptând ca următoarea încercare să vină asupra sa, pentru că el tânjea ca ascultarea, credința și teama sa de Dumnezeu să fie înălţate în timpul următoarei încercări a lui Dumnezeu.

Dumnezeu observă gândurile cele mai ascunse ale omului și tot ceea ce omul spune și face. Gândurile lui Iov au ajuns la urechile lui Iahve Dumnezeu și Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și, în acest mod, următoarea încercare a lui Dumnezeu pentru Iov a sosit precum era de așteptat.

În mijlocul suferințelor teribile, Iov realizează cu adevărat grija lui Dumnezeu pentru omenire

După întrebările lui Iahve Dumnezeu pentru Satana, Satana era fericit în secret. Aceasta era deoarece Satana știa că i se va mai permite încă o dată să îl atace pe omul care era desăvârșit în ochii lui Dumnezeu – ceea ce pentru Satana reprezenta o oportunitate rară. Satana voia să folosească această oportunitate pentru a slăbi complet convingerea lui Iov, pentru a-l face să-și piardă credința în Dumnezeu și, prin urmare, să nu se mai teamă de Dumnezeu sau să binecuvânteze numele lui Iahve Dumnezeu. Aceasta îi va da o șansă Satanei: indiferent de loc sau de timp, va putea să facă din Iov o jucărie sub comanda lui. Satana și-a ascuns uneltirile răutăcioase fără urmă, dar nu a putut să-și țină natura rea sub control. Se face aluzie la acest adevăr în răspunsul său la cuvintele lui Iahve Dumnezeu, precum este consemnat în scripturi: „Iar Satana I-a răspuns lui Iahve Dumnezeu și a zis: «Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-i carnea și oasele și el te va blestema făţiş»” (Iov 2:4-5). Este imposibil să nu dobândeşti niște cunoștințe substanțiale și un înţeles al malițiozității Satanei din acest dialog între Dumnezeu și Satana. După ce au auzit aceste erezii ale Satanei, toți aceia care iubesc adevărul și detestă răul vor avea, fără îndoială, o ură mai mare pentru josnicia și nerușinarea Satanei, se vor simți îngroziți și dezgustați de ereziile Satanei și, în același timp, vor oferi profunde rugăciuni și urări de bine pentru Iov, rugându-se ca acest om al onestităţii să poată atinge desăvârșirea, dorindu-și ca acest om care se teme de Dumnezeu și respinge răul să biruie întotdeauna ispitele Satanei, să trăiască în lumină și să trăiască sub călăuzirea și binecuvântările lui Dumnezeu; la fel își vor dori și ca faptele drepte ale lui Iov să îi îndemne și încurajeze întotdeauna pe toți cei care urmăresc calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. Deși intenția răuvoitoare a Satanei poate fi observată în această declarație, Dumnezeu a fost de acord cu ușurință cu „cererea Satanei” – dar El a avut și o condiție: „Iată, este în mâna ta; dar cruță-i viața” (Iov 2:6). Deoarece, de data aceasta, Satana a cerut să își întindă mâna pentru a-i răni trupul lui Iov, Dumnezeu a spus „dar cruță-i viața.” Înțelesul acestor cuvinte este că El i-a dat trupul lui Iov Satanei, dar El i-a păstrat viața. Satana nu putea să-i ia viața lui Iov, dar, în afară de aceasta, Satana putea să utilizeze orice mijloc sau metodă împotriva lui Iov.

După obținerea permisiunii lui Dumnezeu, Satana s-a grăbit să ajungă la Iov și și-a întins mâna pentru a-i afecta pielea, făcându-l să aibă bube pe tot corpul, iar Iov a simțit durere pe pielea sa. Iov a lăudat minunăția și sfințenia lui Iahve Dumnezeu, ceea ce l-a făcut pe Satana și mai flagrant în îndrăzneala sa. Deoarece simțise bucuria de a-l răni pe om, Satana și-a întins mâna și a zgâriat trupul lui Iov, făcându-i bubele să supureze. Iov a simțit imediat o durere și un chin în trupul său, care erau fără asemănare și nu a putut să se abțină să nu se scarpine din cap până în picioare cu mâinile sale, ca și cum acest lucru ar elibera suflarea spiritului său de această durere a trupului. El a realizat că Dumnezeu îi era alături, privindu-l, și a făcut tot ce a putut să se întărească. A îngenuncheat încă o dată și a spus: Te uiţi în inima omului, îi observi suferința; de ce Te preocupă slăbiciunea lui? Lăudat fie numele lui Iahve Dumnezeu. Satana a văzut durerea de nesuportat a lui Iov, dar nu l-a văzut pe Iov lepădând numele lui Iahve Dumnezeu. Prin urmare, și-a întins grăbit mâna să îi afecteze oasele lui Iov, disperat să-l rupă în două. Într-o clipă, Iov a simțit un chin fără precedent; era ca și cum carnea i-ar fi fost smulsă de pe oase și ca și cum oasele i-ar fi fost distruse puțin câte puțin. Acest chin îngrozitor l-a făcut să se gândească la faptul că ar fi mai bine să moară… Abilitatea sa de a suporta își atinsese limite… Voia să plângă, voia să își rupă pielea de pe corp pentru a-și micșora durerea – totuși, s-a abţinut să țipe și nu și-a rupt pielea de pe corp, căci nu voia să-l lase pe Satana să-i vadă slăbiciunea. Și, astfel, a îngenucheat din nou, dar de data aceasta el nu a simțit prezența lui Iahve Dumnezeu. El știa că El era deseori înaintea lui și în spatele lui și de ambele părţi ale sale. Totuși, în timpul durerii sale, Dumnezeu nu urmărise niciodată; El Și-a acoperit fața și S-a ascuns, căci semnificația creației omului nu era de a aduce suferință asupra omului. În acest moment, Iov plângea și făcea tot ce putea pentru a îndura această agonie fizică, totuși, nu putea să se mai abțină din a-I mulțumi lui Dumnezeu: omul cade la prima lovitură, este slab și fără putere, este tânăr și ignorant – de ce ai dori să fii așa de atent și blând față de el? Mă lovești, totuși Te doare să o faci. Ce anume din om este vrednic de grija și preocuparea Ta? Rugăciunile lui Iov au ajuns la urechile lui Dumnezeu și Dumnezeu a fost tăcut, urmărind fără sunet… După ce a încercat toate șmecheriile posibile fără succes, Satana a plecat în tăcere, totuși acesta nu a fost sfârșitul încercărilor lui Dumnezeu pentru Iov. Deoarece puterea lui Dumnezeu revelată în Iov nu fusese făcută publică, povestea lui Iov nu s-a încheiat cu retragerea Satanei. Pe măsură ce alte personaje și-au făcut apariția, aveau să se desfăşoare mai multe scene spectaculoase.

O altă manifestare a temerii lui Iov de Dumnezeu și a feririi de rău este preamărirea numelui lui Dumnezeu în toate lucrurile de către el

Iov suferise devastarea Satanei, totuși el nu se lepădase de numele lui Iahve Dumnezeu. Soția lui a fost prima care a ieșit și a jucat rolul Satanei, care poate fi văzut atacându-l pe Iov. Textul original descrie astfel lucrurile: „Atunci soţia lui i-a zis: Încă rămâi neclintit în curăţia ta? Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori!” (Iov 2:9). Acestea erau cuvintele rostite de Satana deghizat ca om. Acestea erau un atac și o acuzație, precum și o îndemnare, o ispită și o defăimare. După ce a eșuat în a-i ataca trupul lui Iov, Satana apoi a atacat direct integritatea lui Iov, dorind să o utilizeze pentru a-l face pe Iov să renunțe la integritatea sa, să renunţe la Dumnezeu și să nu mai trăiască. La fel, a dorit Satana să utilizeze astfel de cuvinte pentru a-l tenta pe Iov: dacă Iov lepăda numele lui Iahve Dumnezeu, el nu trebuia să îndure un asemenea chin, se putea elibera de chinul trupului. Confruntat cu sfatul soției sale, Iov a certat-o spunând: „El i-a răspuns: Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul?” (Iov 2:10). Iov cunoștea demult aceste cuvinte, dar în acest moment s-a dovedit adevărul cunoașterii lor de către Iov.

Când soția l-a sfătuit să Îl blesteme pe Dumnezeu și să moară, ceea ce voia să spune ea era: Dumnezeul tău te tratează astfel, deci de ce nu Îl blestemi? De ce încă mai ești în viață? Dumnezeul tău este atât de nedrept cu tine, totuși tu spui binecuvântat fie numele lui Iahve Dumnezeu. Cum a putut El să trimită dezastrul asupra ta, când tu Îi binecuvântezi numele? Grăbește-te și leapădă numele lui Dumnezeu și nu Îl mai urma. În acest mod, se vor termina greutățile tale. În acest moment, s-a produs mărturia pe care Dumnezeu dorea să o vadă în Iov. Nicio persoană obișnuită nu putea să fie o asemenea mărturie, nici nu citim despre aceasta în niciuna dintre poveștile Bibliei – dar Dumnezeu o văzuse cu mult înainte ca Iov să rostească aceste cuvinte. Dumnezeu dorea numai să utilizeze această oportunitate pentru a-i permite lui Iov să dovedească tuturor că Dumnezeu avea dreptate. Confruntat cu sfatul soției lui, Iov nu numai că nu a renunțat la integritate sau la Dumnezeu, ci i-a spus soției lui: „Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul?” Au aceste cuvinte o importanță deosebită? Aici, este doar un singur fapt capabil să dovedească importanța acestor cuvinte. Importanța acestor cuvinte este că ele sunt aprobate de Dumnezeu în inima Sa, acestea sunt ceea ce dorea Dumnezeu, sunt ceea ce Dumnezeu dorea să audă și sunt rezultatul pe care Dumnezeu tânjea să-l vadă; aceste cuvinte sunt, de asemenea, esența mărturiei lui Iov. Prin aceasta, desăvârșirea, onestitatea, frica de Dumnezeu și respingerea răului au fost dovedite. Valoarea lui Iov constă în modul în care, când a fost ispitit și chiar când tot corpul i-a fost acoperit cu bube, când a îndurat cel mai groaznic chin și când soția lui și rudele l-au sfătuit, el tot a rostit asemenea cuvinte. Ca să o spunem altfel, în inima sa el credea că, indiferent de ispite sau de cât de teribile ar fi greutățile sau chinul, chiar dacă moartea avea să vină asupra lui, el nu va renunța la Dumnezeu sau nu va abandona calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. Vezi, așadar, că Dumnezeu deținea cel mai important loc în inima sa și că exista un singur Dumnezeu în inima lui. Din această cauză citim astfel de descrieri ale sale în Scripturi precum: În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale. Nu numai că nu a păcătuit cu buzele, ci nici în inima lui nu s-a plâns în privința lui Dumnezeu. El nu a spus cuvinte supărătoare despre Dumnezeu, nici nu a păcătuit împotriva Lui. Nu numai că gura sa a binecuvântat numele lui Dumnezeu, dar în inima sa, el a binecuvântat și numele lui Dumnezeu; gura și inima lui erau la unison. Acesta era adevăratul Iov văzut de Dumnezeu și acesta a fost exact motivul pentru care Dumnezeu îl preţuia pe Iov.

Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

0rezultat(e) de căutare