Fragment 259 | „Dumnezeu este sursa vieții omului”

Dumnezeu a creat această lume și a adus în ea omul, o ființă căreia El i-a dăruit viață. La rândul său, omul a ajuns să aibă părinți și rude și nu a mai fost singur. Încă de când omul a zărit prima oară această lume materială, a fost menit să existe sub orânduirea lui Dumnezeu. Suflarea vieții de la Dumnezeu este cea care susține fiecare ființă vie pe parcursul maturizării sale. În acest proces, nimeni nu crede că omul trăiește și crește sub îngrijirea lui Dumnezeu. Mai degrabă, consideră că omul crește sub dragostea și grija părinților săi și că această creștere a sa este guvernată de instinctul de supraviețuire. Acest lucru e cauzat de faptul că omul nu știe cine i-a dăruit viața sau de unde a venit aceasta și cu atât mai puțin cum poate instinctul vieții să creeze miracole. Omul știe doar că hrana este fundamentul continuării vieții, că perseverența este sursa existenței vieții și că încrederea în mintea lui este bogăția supraviețuirii lui. Omul nu simte harul și măsurile lui Dumnezeu. Apoi, omul își irosește viața oferită lui de Dumnezeu. … Niciun om asupra căruia Dumnezeu veghează zi și noapte nu ia inițiativa de a-L slăvi. Dumnezeu continuă să lucreze, așa cum a stabilit asupra omului, de la care El nu are nicio așteptare. El face acest lucru în speranța că, într-o zi, omul se va trezi din visul lui și va înțelege brusc valoarea și scopul vieții, va înțelege prețul la care Dumnezeu i-a dat omului totul și va ști cu câtă ardoare îl așteaptă Dumnezeu pe om să se reîntoarcă la El. Nimeni nu s-a gândit vreodată la secretele originii și continuării vieții omului. Și totuși, doar Dumnezeu, care înțelege toate acestea, îndură în tăcere durerea și loviturile din partea omului, cel care a primit totul de la Dumnezeu, dar nu este recunoscător. Omul ia ca pe ceva normal tot ceea ce viața îi aduce și „drept dovadă”, Dumnezeu este trădat, uitat și alungat de către om. Este planul lui Dumnezeu chiar atât de important? Este omul, ființa care a venit din mâinile lui Dumnezeu, chiar atât de important? Planul lui Dumnezeu este de o importanță absolută; cu toate acestea, ființa creată de mâinile lui Dumnezeu există pentru planul Lui. Drept urmare, Dumnezeu nu poate să-Și risipească planul din ură față de această omenire. De dragul planului Lui și al suflării Sale, Dumnezeu îndură tot chinul, nu pentru trupul omului, ci pentru viața omului. El nu Își dorește să recupereze trupul omului, ci viața pe care i-a insuflat-o. Acesta este planul Lui.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Un imn al cuvintelor lui Dumnezeu

Nimeni nu înțelege dorința ferventă

a lui Dumnezeu de a-l mântui pe om

Dumnezeu a creat lumea și l-a pus pe om în ea,

o ființă căreia El viață i-a dat.

Apoi omul n-a mai fost singur,

având părinți și rudenii,

destinat să trăiască-n ordinea lui Dumnezeu

E suflarea lui Dumnezeu

cea care-i susține pe toți

de-a lungul creșterii lor ca adulți.

În timpul acestui proces, ei cred că e doar

mulțumită iubirii și grijii părinților lor.

Niciun singur om, îngrijit zi și noapte de El,

nu ia inițiativa să I se închine Lui.

Dumnezeu continuă lucrarea Lui asupra omului

ce pare lipsit de orice speranță.

Și El speră că-ntr-o zi

omul se va trezi din vis,

va vedea valoarea și scopul vieții,

va-nțelege cât L-a costat să-i dea totul omului,

cât tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Da, tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Nimeni nu crede că omul trăiește și crește în grija Lui.

Oamenii cred că creșterea lor e din al vieții instinct.

Căci ei nu știu cine-a dat viața,

nici de unde a venit,

cum instinctul vieții creează miracole.

O, ei cred că mâncarea lor susține viața,

că omul trăiește fiindcă el perseverează,

că omul există prin convingeri.

Ei nu văd providența Lui.

Și, apoi, irosesc viața dată de Dumnezeu.

Niciun singur om, îngrijit zi și noapte de El,

nu ia inițiativa să I se închine Lui.

Dumnezeu continuă lucrarea Lui asupra omului

ce pare lipsit de orice speranță.

Și El speră că-ntr-o zi

omul se va trezi din vis,

va vedea valoarea și scopul vieții,

va-nțelege cât L-a costat să-i dea totul omului,

cât tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Da, tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Niciun singur om, îngrijit zi și noapte de El,

nu ia inițiativa să I se închine Lui.

Dumnezeu continuă lucrarea Lui asupra omului

ce pare lipsit de orice speranță.

Și El speră că-ntr-o zi

omul se va trezi din vis,

va vedea valoarea și scopul vieții,

va-nțelege cât L-a costat să-i dea totul omului,

cât tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Da, tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar