Fragment 258 | „Dumnezeu este sursa vieții omului”

Din momentul în care apari plângând pe această lume, începi să îți îndeplinești datoria. Îți asumi rolul în planul lui Dumnezeu și în orânduirea lui Dumnezeu. Îți începi călătoria vieții. Indiferent de trecutul tău și oricare ar fi drumul de urmat, nimeni nu poate scăpa de organizarea și aranjamentul pe care le-a pregătit Raiul și nimeni nu deține controlul asupra propriului destin, deoarece doar El, care domnește peste toate lucrurile, este capabil de o asemenea lucrare. Din ziua în care omul a luat ființă, Dumnezeu a fost constant în lucrarea Lui, gestionând acest univers și direcționând schimbarea și mișcarea tuturor lucrurilor. La fel ca toate lucrurile, omul a primit în tăcere, și fără să știe, hrana dulceții, ploaia și roua de la Dumnezeu. La fel ca toate lucrurile, omul trăiește, fără să știe, sub organizarea mâinii lui Dumnezeu. Inima și spiritul omului sunt ținute în mâna lui Dumnezeu și toată viața omului este văzută de ochii lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi sau nu acest lucru, oricare și toate lucrurile, vii sau moarte, se vor muta, schimba, reînnoi și dispărea în funcție de gândurile lui Dumnezeu. Așa domnește Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.

Pe măsură ce noaptea se strecoară, omul nu este conștient, deoarece inima sa nu poate percepe cum se apropie întunericul sau de unde vine. Pe măsură ce noaptea dispare fără grabă, omul întâmpină lumina zilei dar, cu toate acestea, inima sa este și mai puțin lipsită de echivoc sau conștientă de unde a venit lumina și cum a alungat ea întunericul nopții. Astfel de alternări repetate între noapte și zi poartă omul dintr-o perioadă în alta, deplasându-l în timp, și asigurând totodată că lucrarea lui Dumnezeu și planul Lui sunt săvârșite pe parcursul fiecărei perioade și prin toate timpurile. Omul a parcurs epocile alături de Dumnezeu dar, cu toate acestea, omul nu știe că Dumnezeu stăpânește destinul tuturor lucrurilor și ființelor sau cum organizează și dirijează Dumnezeu toate lucrurile. Acest lucru este ceva ce i-a scăpat omului încă din cele mai vechi timpuri până în prezent. În ceea ce privește motivul, nu este din cauza faptului că metodele lui Dumnezeu sunt prea evazive sau pentru că planul lui Dumnezeu încă nu a fost împlinit, ci din cauza faptului că inima și sufletul omului sunt prea departe de Dumnezeu. Prin urmare, chiar dacă omul Îl urmează pe Dumnezeu, el, fără să își dea seama, rămâne în serviciul Satanei. Nimeni nu caută în mod activ urmele pașilor sau apariția lui Dumnezeu și nimeni nu își dorește să existe în grija și protecția lui Dumnezeu. Mai degrabă, oamenii sunt dispuși să se bazeze pe influența Satanei și a celui rău pentru a se adapta acestei lumi și regulilor vieții pe care omenirea cea netrebnică le urmează. În acest punct, inima și sufletul omului sunt sacrificate pentru Satana și devin hrana lui. Mai mult decât atât, inima și sufletul omului devin un loc în care Satana poate locui, precum și un loc de joacă potrivit pentru el. În acest fel, omul, fără să își dea seama, își pierde înțelegerea principiilor de a fi om, a valorii și a scopului existenței umane. Legile lui Dumnezeu și legământul dintre Dumnezeu și om dispar treptat din inima omului, iar omul acesta încetează să-L mai caute sau să-L mai asculte pe Dumnezeu. Pe măsură ce timpul trece, omul nu mai înțelege de ce l-a creat Dumnezeu, nici nu mai înțelege cuvintele care vin din gura lui Dumnezeu și nici nu realizează tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Omul începe să opună rezistență legilor și hotărârilor lui Dumnezeu; inima și sufletul omului devin lipsite de viață. … Dumnezeu îl pierde pe omul din creația Lui originală, iar omul pierde rădăcinile începutului lui. Aceasta este durerea omenirii. În realitate, încă de la început până în prezent, Dumnezeu a înscenat pentru omenire o tragedie în care omul este și protagonist și victimă, și nimeni nu poate da un răspuns cu privire la cine este regizorul acestei tragedii.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Un imn al cuvintelor lui Dumnezeu

Cum domnește Dumnezeu peste toate lucrurile

De când plângând vii în această lume,

începi să îți faci datoria.

În planul și hotărârea lui Dumnezeu,

îți asumi rolul,

călătoria vieții o începi.

Indiferent de trecutul tău și unde te-ndrepți,

nimeni nu poate fugi de ce e orchestrat și plănuit în ceruri

și nimeni nu-și stăpânește destinul,

doar El, care domnește peste tot în lume,

e capabil de-așa ceva.

Din ziua-n care omul a luat ființă,

Dumnezeu a fost statornic în lucrarea Sa,

conducând acest univers,

veghind schimbările și mișcarea lucrurilor.

Ca toate,

omul primește în liniște și necunoștință

hrănirea dulceții și ploii

și roua de la Dumnezeu.

Ca în toate, neștiind,

omul trăiește sub orchestrarea lui Dumnezeu.

Inima și duhul omului sunt în mâna lui Dumnezeu,

toată viața omului e înaintea ochilor lui Dumnezeu.

Chiar dacă crezi sau nu,

orice și toate lucrurile, vii sau moarte,

se vor schimba, reînnoi și dispărea,

conform voii lui Dumnezeu.

Așa domnește Dumnezeu peste tot.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar