Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile (IV) Partea întâi

Astăzi comunicăm pe o temă specială. Pentru fiecare dintre voi există doar două lucruri pe care trebuie să le știți, experimentați și înțelegeți – și care sunt acestea? Primul este intrarea personală a oamenilor în viață, iar al doilea este legat de cunoașterea lui Dumnezeu. Credeți că ceea ce am comunicat recent despre cunoașterea lui Dumnezeu este realizabil? Putem să spunem că nu e la îndemâna celor mai mulți oameni. S-ar putea să nu fiți convinși de aceste cuvinte. De ce spun asta? Deoarece, atunci când ați ascultat ce spuneam înainte, indiferent de modul în care am spus-o și cu ce cuvinte, literalmente și teoretic erați conștienți de ceea ce spuneam, dar problema gravă la voi a fost că nu ați înțeles de ce am spus aceste lucruri, de ce am vorbit despre aceste subiecte. Acesta este fondul problemei. Și astfel, deși aceste lucruri pe care le-ați auzit s-au adăugat și v-au îmbogățit înțelegerea despre Dumnezeu și faptele Sale, tot aveți probleme în a-L cunoaște pe Dumnezeu. După ce ați auzit ce am spus, majoritatea dintre voi nu înțelegeți de ce am spus asta și ce legătură are cu a-L cunoaște pe Dumnezeu. La ce se raportează incapacitatea voastră de a înțelege legătura cu a-L cunoaște pe Dumnezeu? V-ați gândit vreodată la asta? Probabil că nu. Motivul pentru care nu înțelegeți aceste lucruri este că experiența voastră de viață este prea superficială. Dacă experiența și cunoașterea oamenilor despre cuvintele lui Dumnezeu rămân la un nivel foarte limitat, atunci cea mai mare parte din cunoașterea lor despre Dumnezeu va fi vagă și abstractă – va fi rudimentară, doctrinară și teoretică. În teorie, reiese sau pare logică și rațională, dar cunoașterea lui Dumnezeu care iese din gura celor mai mulți oameni este fără conținut. Și de ce spun că este fără conținut? Deoarece, de fapt, în inima ta nu ești lămurit în ce măsură cuvintele despre cunoașterea lui Dumnezeu care îți ies pe gură sunt corecte sau nu, în ce măsură sunt riguroase sau nu. Și, astfel, chiar dacă majoritatea oamenilor au auzit multe informații și argumente despre cunoașterea lui Dumnezeu, cunoașterea lor despre Dumnezeu încă mai trebuie să depășească teoria și doctrina vagă și abstractă. Așadar, cum se poate rezolva problema asta? V-ați gândit vreodată la asta? Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, pot ei să dispună de realitate? Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, atunci ei sunt neîndoielnic în afara realității, iar astfel, cu siguranță nu cunosc și nu experimentează deloc cuvintele lui Dumnezeu. Și pot cei care nu cunosc cuvintele lui Dumnezeu să-L cunoască pe El? Categoric nu. Există o legătură între cele două chestiuni. Astfel, majoritatea oamenilor spun „Cum poate fi atât de grea cunoașterea lui Dumnezeu? Când vorbesc despre a mă cunoaște, pot să vorbesc ore în șir, dar când e vorba despre cunoașterea lui Dumnezeu, nu-mi găsesc cuvintele. Chiar și când pot spune câte ceva, e forțat și sună stupid – ba chiar sună ciudat când mă aud spunând acel ceva.” Aceasta este sursa. Dacă tu crezi că e prea dificilă cunoașterea lui Dumnezeu, că e prea obositor pentru tine, că nu ai despre ce să vorbești – nimic real de comunicat, de oferit celorlalți și de oferit ție însuți – atunci acest lucru dovedește că nu ești o persoană care a experimentat cuvintele lui Dumnezeu. Ce sunt cuvintele lui Dumnezeu? Nu sunt oare cuvintele lui Dumnezeu expresia a ce are Dumnezeu și ce este? Dacă nu ai experimentat cuvintele lui Dumnezeu, ai putea avea cunoaștere despre ce are Dumnezeu și ce este? Cu siguranță nu. Există o legătură între toate aceste lucruri. Dacă nu ai deloc experiența cuvintelor lui Dumnezeu, atunci nu poți să pricepi voia lui Dumnezeu, și nu vei cunoaște care e firea Lui, ce Îi place, ce disprețuiește, care sunt cerințele Lui pentru om, care este atitudinea Lui față de cei care sunt buni și față de cei care sunt răi – toate acestea ți se vor părea, cu certitudine, ambigue și obscure. Dacă tu crezi în Dumnezeu în mijlocul unei astfel de obscurități, când spui că ești unul dintre aceia care urmăresc adevărul și Îl urmează pe Dumnezeu, sunt aceste cuvinte realiste? Nu sunt! Așadar, haideți să continuăm să avem părtășie despre cunoașterea lui Dumnezeu.

Cu toții sunteți dornici să auziți despre ce vom comunica astăzi, nu-i așa? Subiectul despre care vom avea părtășie astăzi are legătură cu subiectul „Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile” despre care am vorbit recent. Am vorbit mult despre faptul că „Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile”, al cărui scop era să folosim diferite mijloace și perspective ca să-i informăm pe oameni cum domnește Dumnezeu peste toate lucrurile, prin ce mijloace domnește El peste toate lucrurile și cu ajutorul căror principii gestionează El toate lucrurile, astfel încât ele să poată exista pe această planetă pe care a creat-o Dumnezeu. De asemenea, am vorbit mult despre modul în care Dumnezeu Se îngrijește de omenire: prin ce mijloace aprovizionează Dumnezeu omenirea, ce fel de mediu de viață le oferă El oamenilor și prin ce mijloace și dinamism le oferă acestora un mediu stabil de viață. Deși nu am vorbit direct despre relația dintre stăpânirea lui Dumnezeu peste toate lucrurile, administrarea de către El a tuturor lucrurilor și gestionarea Lui, indirect, am vorbit despre motivul pentru care El administrează astfel toate lucrurile și motivul pentru care aprovizionează și hrănește omenirea astfel – toate acestea au legătură cu gestionarea lui Dumnezeu. Lucrurile despre care am vorbit au fost foarte cuprinzătoare: de la mediul macro până la lucruri mult mai mici, cum ar fi necesarul de bază și dieta; de la modul în care stăpânește Dumnezeu peste toate lucrurile și le face să funcționeze într-un mod sistematic până la mediul de viață corect și adecvat pe care l-a creat pentru oamenii din fiecare rasă și așa mai departe. Tot acest conținut vast are legătură cu modul în care omul trăiește în trup. Cu alte cuvinte, totul are legătură cu lucrurile din lumea materială care sunt vizibile cu ochiul liber și pe care oamenii le pot simți, de exemplu, munții, râurile, oceanele, câmpiile… Toate acestea sunt lucruri care pot fi văzute și atinse. Când vorbesc despre aer și temperatură, puteți să vă folosiți respirația ca să simțiți direct existența aerului, iar trupul ca să simțiți dacă temperatura este joasă sau ridicată. Copacii, iarba, păsările și animalele din pădure, tot ce zboară pe cer și umblă pe pământ și feluritele animale mici care ies din vizuini pot fi văzute și auzite de către oameni. Cu toate că aria acestor lucruri este vastă, dintre toate lucrurile, ele reprezintă doar lumea materială. Lucrurile materiale sunt ceea ce oamenii pot să vadă și să simtă, cu alte cuvinte, când le atingi, le simți, iar când ochii tăi le văd, creierul tău îți prezintă o imagine, un portret. Ele sunt lucruri reale și actuale; pentru tine ele nu sunt abstracte, ci au o formă; pot fi pătrate, rotunde, înalte sau scunde, iar fiecare îți dă o impresie diferită. Toate aceste lucruri reprezintă acea parte materială a tuturor lucrurilor. Și astfel, ce conțin pentru Dumnezeu „toate lucrurile” din „stăpânirea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor”? Ele nu conțin doar ceea ce oamenii pot să vadă și să atingă ci, mai mult decât atât, ceea ce este invizibil și intangibil. Acesta este una dintre adevăratele semnificații ale stăpânirii lui Dumnezeu peste toate lucrurile. Chiar dacă pentru oameni aceste lucruri sunt invizibile și intangibile, pentru Dumnezeu, cât timp ele pot fi văzute cu ochii Lui și se află în cadrul sferei suveranității Lui, ele chiar există. Chiar dacă, pentru omenire, ele sunt abstracte și de neimaginat – și chiar dacă, mai mult decât atât, sunt invizibile și intangibile – pentru Dumnezeu ele chiar există cu adevărat. Așa este cealaltă lume a tuturor lucrurilor peste care domnește Dumnezeu și este o altă parte din sfera tuturor lucrurilor peste care domnește El. Acesta este subiectul despre care comunicăm astăzi – cum conduce și administrează Dumnezeu lumea spirituală. Deoarece acest subiect tratează modul în care Dumnezeu domnește și gestionează toate lucrurile, el se referă la lumea din afara lumii materiale – lumea spirituală – și de aceea este extrem de necesar să-l înțelegem. Abia după ce au avut părtășie și au înțeles acest conținut pot oamenii să înțeleagă pe deplin adevărata semnificație a cuvintelor „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor”. Acesta este motivul pentru care vom discuta despre acest subiect. Și scopul acestui subiect este de a completa tema „Dumnezeu domnește peste toate lucrurile și Dumnezeu gestionează toate lucrurile”. Probabil, când auziți acest subiect, vi se pare ciudat sau incredibil, dar indiferent de cum vi se pare, de vreme ce lumea spirituală este o parte din toate lucrurile stăpânite de Dumnezeu, trebuie să învățați ceva din acest subiect. După aceea, veți avea o apreciere, înțelegere și cunoaștere mai profundă a cuvintelor „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor”.

Cum stăpânește și administrează Dumnezeu lumea spirituală

În ceea ce privește lumea materială, dacă oamenii nu înțeleg anumite lucruri sau fenomene, pot căuta informații relevante sau pot folosi diverse canale pentru a le afla originile și povestea din spatele lor. Dar, în ceea ce privește cealaltă lume, despre care vorbim azi – lumea spirituală care există în afara lumii materiale – oamenii n-au nici mijloace, nici canale prin care să afle ceva despre aceasta. De ce spun asta? Deoarece, în lumea omenirii, tot ceea ce aparține lumii materiale este inseparabil de existența fizică a omului și, pentru că oamenii consideră că tot ceea ce aparține lumii materiale este inseparabil de modul lor de viață fizic și de viața lor fizică, cei mai mulți dintre ei conștientizează sau văd doar lucrurile materiale din fața ochilor lor, lucrurile care le sunt vizibile. Dar, în ceea ce privește lumea spirituală – cu alte cuvinte, tot ceea ce aparține celeilalte lumi – e corect să spunem că majoritatea oamenilor nu cred. Aceasta pentru că lumea spirituală le este invizibilă și ei cred că nu e nevoie să o înțeleagă sau să știe ceva despre ea ca să nu mai spunem despre cum lumea spirituală este una complet diferită de lumea materială. Pentru Dumnezeu, ea este deschisă, dar, pentru omenire, este ascunsă și nu este deschisă, așa că oamenii au dificultăți în a găsi un canal prin care să înțeleagă diversele aspecte ale acestei lumi. Diferitele aspecte despre care voi vorbi în legătură cu lumea spirituală privesc doar administrația și suveranitatea lui Dumnezeu. Nu revelez taine, și nici nu vă spun niciun secret pe care doriți să-l aflați, căci aceasta privește suveranitatea lui Dumnezeu, administrația Lui și prevederile Lui și, ca atare, voi vorbi doar despre partea pe care e necesar s-o cunoașteți.

Mai întâi, să vă adresez o întrebare: după părerea voastră, ce este lumea spirituală? În sens larg, este o lume în afara lumii materiale, una invizibilă și intangibilă oamenilor. Dar, în imaginația voastră, ce fel de lume ar trebui să fie lumea spirituală? Poate, ca urmare a faptului că nu o puteți vedea, sunteți incapabili s-o imaginați. Dar, când veți auzi legende despre ea, tot vă veți gândi, nu vă veți putea abține. Și de ce spun asta? Există ceva care li se întâmplă multor oameni când sunt tineri: când cineva le spune o poveste înspăimântătoare – despre fantome, suflete – sunt îngrozitor de speriați. Și de ce sunt ei speriați? Pentru că își imaginează acele lucruri; chiar dacă nu le pot vedea, simt că sunt prin camera lor, într-un loc ascuns sau întunecos și sunt atât de speriați încât nu îndrăznesc să doarmă. Mai ales noaptea, ei nu îndrăznesc să stea singuri în cameră sau în curte. Aceasta este lumea spirituală a imaginației voastre și e o lume pe care oamenii o consideră înspăimântătoare. De fapt, toată lumea are o oarecare imaginație și toată lumea poate simți ceva.

Să începem cu lumea spirituală! Ce este lumea spirituală? Să vă dau o explicație scurtă și simplă! Lumea spirituală este un loc important, unul diferit de lumea materială. Și de ce spun că e important? Vom vorbi despre asta în detaliu. Existența lumii spirituale este legată inextricabil de lumea materială a omenirii. Ea joacă un rol important în ciclul vieții și al morții omenești în stăpânirea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor; acesta este rolul său și unul dintre motivele pentru care existența sa e importantă. Deoarece este un loc indiscernabil pentru cele cinci simțuri, nimeni nu poate judeca cu acuratețe dacă există sau nu. Evenimentele lumii spirituale sunt legate îndeaproape de existența omenirii, prin urmare, felul în care trăiește omenirea este de asemenea influențat în mod colosal de lumea spirituală. Are acest lucru legătură cu suveranitatea lui Dumnezeu? Da. Când spun asta, înțelegeți de ce discut despre acest subiect: pentru că privește suveranitatea lui Dumnezeu și administrația Lui. Într-o lume ca aceasta – una care e invizibilă oamenilor – fiecare ordin, decret și sistem administrativ ceresc al ei este mult deasupra legilor și sistemelor oricărei țări a lumii materiale și nicio ființă care trăiește în această lume nu ar îndrăzni să le încalce sau să le aroge. Are acest lucru legătură cu suveranitatea și administrația lui Dumnezeu? În această lume, sunt decrete administrative clare, ordine administrative clare și statute clare. La niveluri diferite și în zone diferite, aprozii se supun cu strictețe sarcinii lor și respectă regulile și reglementările, căci știu care e consecința încălcării unui ordin ceresc, sunt clar conștienți de cum Dumnezeu pedepsește răul și răsplătește binele și de cum administrează El toate lucrurile, de cum stăpânește toate lucrurile și, mai mult, văd clar cum Dumnezeu Își realizează ordinele și statutele cerești. Sunt acestea diferite de lumea materială locuită de omenire? Sunt diferite în mod colosal. Este o lume complet diferită de lumea materială. De vreme ce există ordine și statute cerești, ea privește suveranitatea și administrația lui Dumnezeu, mai mult, firea Lui și ceea ce are și este El. După ce ați auzit aceasta, nu considerați că este foarte necesar ca eu să vorbesc despre acest subiect? Nu doriți să aflați tainele ei? (Ba da.) Așa e conceptul lumii spirituale. Deși coexistă cu lumea materială și e supusă simultan administrării și suveranității lui Dumnezeu, administrarea și suveranitatea acestei lumi de către Dumnezeu sunt mult mai stricte decât cele ale lumii materiale. Când vine vorba despre detalii, ar trebui să începem cu felul în care lumea spirituală este responsabilă pentru lucrarea ciclului vieții și al morții pentru omenire, căci această lucrare este o parte importantă din lucrarea ființelor din lumea spirituală.

În cadrul omenirii, eu îi clasific pe toți oamenii în trei tipuri. Primul tip sunt necredincioșii, care sunt aceia fără credințe religioase. Sunt numiți necredincioși. Majoritatea covârșitoare a necredincioșilor cred doar în bani, își urmăresc doar propriile interese, sunt materialiști și cred doar în lumea materială, nu în ciclul vieții și al morții sau în maxime despre zeități și fantome. Îi clasific drept necredincioși și ei sunt primul tip. Cel de-al doilea tip sunt diverșii oameni de credință, pe lângă necredincioși. În cadrul omenirii, eu îi împart pe acești oameni de credință în mai multe tipuri importante: primul tip sunt evrei, al doilea sunt catolici, al treilea sunt creștini, al patrulea sunt musulmani și al cincilea sunt budiști – sunt cinci tipuri. Acestea sunt diversele tipuri de oameni de credință. Cel de-al treilea tip sunt cei care cred în Dumnezeu, ceea ce are legătură cu voi. Astfel de credincioși sunt aceia care-L urmează pe Dumnezeu azi. Acești oameni sunt împărțiți în două tipuri: aleșii lui Dumnezeu și făcătorii de servicii. Aceste tipuri principale au fost clar diferențiate. Așadar, acum, în mințile voastre sunteți capabili să distingeți tipurile și clasificările oamenilor. Primul tip sunt necredincioșii – am spus ce sunt necredincioșii. Cei care cred în Bătrânul din Cer sunt socotiți necredincioși? Mulți necredincioși cred doar în Bătrânul din Cer; ei cred că vântul, ploaia și tunetul sunt toate controlate de acest Bătrân din Cer, pe care se bizuie pentru plantatul culturilor și pentru recoltă – dar, când se pomenește despre credința în Dumnezeu, ei devin refractari. Poate fi numită aceasta credință în Dumnezeu? Astfel de oameni sunt incluși în tipul necredincioșilor. Înțelegi asta, nu-i așa? Nu confunda aceste categorii! Cel de-al doilea tip sunt oamenii de credință. Al treilea tip sunt aceia care-L urmează pe Dumnezeu azi. Și de ce am împărțit toți oamenii în aceste tipuri? (Pentru că ei au o destinație și un final diferit.) Acesta este un aspect. Pentru că, atunci când aceste rase și tipuri diferite de oameni se întorc în lumea spirituală, vor avea fiecare un loc diferit în care vor merge, vor fi supuși unor legi diferite ale ciclului vieții și al morții și acesta e motivul pentru care am clasificat oamenii în aceste tipuri importante.

1. Ciclul vieții și al morții în cazul necredincioșilor

Să începem cu ciclul vieții și al morții în cazul necredincioșilor! După ce un om moare, e luat de un aprod din lumea spirituală. Și ce anume din el e luat? Nu trupul său, ci sufletul său. Când sufletul lui e luat, ajunge într-un loc care e o agenție a lumii spirituale, una care primește în special sufletele oamenilor care tocmai au murit. (Notă: primul loc în care merge oricine după ce moare este necunoscut sufletului.) Când e dus în acest loc, o oficialitate efectuează primele controale, confirmând numele, adresa și vârsta sa. Ceea ce a făcut cu viața lui, tot ceea ce a făcut în viața lui e consemnat într-o carte și verificat cu acuratețe. După ce a fost controlat totul, comportamentul și acțiunile persoanei respective de-a lungul vieții sale sunt folosite pentru a stabili dacă va fi pedepsită sau continuă să fie reîntrupată ca om, aceasta fiind prima etapă. Este această primă etapă înfricoșătoare? Nu este foarte înfricoșătoare deoarece singurul lucru care s-a întâmplat este că persoana respectivă a ajuns într-un loc întunecat și nefamiliar. Asta nu e prea înspăimântător.

În cea de-a doua etapă, dacă omul acesta a făcut multe lucruri rele de-a lungul vieții sale, dacă a comis multe fapte haine, atunci va fi dus într-un loc de pedeapsă pentru a fi pedepsit. Acela va fi locul expres pentru pedepsirea oamenilor. Detaliile felului în care este el pedepsit depind de păcatele comise și de câte lucruri haine a făcut înainte să moară – aceasta este prima situație care are loc în etapa a doua. Din cauza lucrurilor pe care le-au făcut și a răului pe care l-au comis înainte să moară, când vor fi reîntrupați, după pedeapsa lor – când se vor naște încă o data în lumea materială – unii vor fi în continuare oameni, iar unii vor deveni animale. Cu alte cuvinte, după ce un om se întoarce în lumea spirituală, e pedepsit din cauza răului pe care l-a comis; mai mult decât atât, din cauza lucrurilor haine pe care le-a făcut, în următoarea lui reîntrupare, nu devine om, ci animal. Sfera animalelor în care s-ar putea transforma include: vaci, cai, porci și câini. Unii oameni ar putea deveni o pasăre de pe cer, o rață sau o gâscă… După ce a fost reîntrupat ca animal, când moare, revine în lumea spirituală și, ca înainte, în funcție de comportamentul său de dinainte de a muri, lumea spirituală va decide dacă va fi întrupat ca om. Majoritatea oamenilor comit prea mult rău, păcatele lor sunt prea cumplite, așa că, atunci când sunt reîntrupați, devin animale de șapte până la douăsprezece ori. De șapte până la douăsprezece ori – este acest lucru înfricoșător? (Este înfricoșător.) Ce vi se pare înfricoșător? Faptul că un om devine un animal, asta e înfricoșător. Și, pentru un om, ce e cel mai dureros în a deveni un animal? Ideea de a nu avea limbaj, de a avea doar gânduri simple, de a putea face doar lucrurile pe care le fac animalele și de a mânca lucrurile pe care le mănâncă animalele, de a avea mentalitatea simplă și limbajul corpului unui animal, de a nu putea merge în două picioare, de a nu putea comunica cu oamenii, nimic din comportamentul și activitățile oamenilor care nu au nicio legătură cu animalele. Altfel spus, între toate lucrurile, faptul de a fi animal înseamnă că ești cea mai josnică dintre toate ființele vii și e mult mai dureros decât a fi om. Acesta e un aspect al pedepsei aplicate de lumea spirituală celor care au făcut mult rău și au comis păcate mari. Cât despre severitatea pedepsei, aceasta e decisă de tipul de animal în care se transformă. De pildă, a fi porc este mai bine decât a fi câine? Un porc trăiește mai bine sau mai rău decât un câine? Mai rău, nu-i așa? Dacă oamenii devin cai sau vaci, vor trăi ei mai bine sau mai rău decât un porc? (Mai bine.) Pare că, având de ales, aveți preferințe. Va fi mai comod dacă un om devine pisică? Va fi mult mai comod decât să devină un cal sau o vacă. Dacă ai avea de ales între animale, ai alege să devii pisică și asta e mai comod pentru că ai putea lenevi aproape tot timpul, dormind. A deveni o vacă sau un cal este mai laborios, iar dacă oamenii sunt reîntrupați ca vaci sau cai, trebuie să muncească din greu – ceea cea pare a fi o pedeapsă aspră. A deveni câine este puțin mai bine decât a deveni vacă sau cal, pentru că un câine are o relație mai apropiată cu stăpânul lui. Mai mult, azi, mulți oameni au un câine și, după trei sau cinci ani, el a învățat să înțeleagă mult din ce spun aceștia! Deoarece un câine poate înțelege multe dintre cuvintele stăpânului lui, are o bună înțelegere a stăpânului lui și uneori se poate adapta stării și exigențelor stăpânului său. Prin urmare, stăpânul îl tratează pe câine mai bine și animalul mănâncă și bea mai bine, iar când are dureri, e mai îngrijit – așadar, nu se bucură câinele de o viață fericită? Astfel, a fi câine este mai bine decât a fi vacă sau cal. În acest caz, severitatea pedepsei unei persoane stabilește de câte ori e reîntrupată ca animal și tipul de animal în care e întrupată. Înțelegi, nu-i așa?

Deoarece au comis atât de multe păcate cât timp au fost în viață, unii oameni vor fi pedepsiți fiind reîntrupați ca animale de șapte până la douăsprezece ori. După ce au fost pedepsiți de suficiente ori, când se întorc în lumea spirituală, sunt duși în altă parte. Diferitele suflete din acest loc au fost deja pedepsite și sunt din tipul celor care se pregătesc să fie reîntrupate ca oameni. Acest loc categorisește fiecare suflet într-un tip, în funcție de felul familiei în care se va naște, de rolul pe care îl va juca odată ce a fost reîntrupat și așa mai departe. De pildă, unii oameni vor deveni cântăreți când vor veni pe lumea aceasta, așa că sunt puși printre cântăreți; unii vor deveni oameni de afaceri când vor veni pe lumea aceasta, așa că sunt puși printre oamenii de afaceri; iar dacă o persoană urmează să devină cercetător științific când va deveni om, atunci e pus printre cercetătorii științifici. După ce sunt clasificați, fiecare e trimis de acolo, potrivit unui moment diferit și unei date stabilite, exact așa cum trimit oamenii e-mailuri azi. Astfel, se va încheia un ciclu al vieții și al morții. Din ziua în care un om ajunge în lumea spirituală și până când pedeapsa lui se sfârșește, poate fi reîntrupat ca animal de multe ori, iar apoi se pregătește să fie reîntrupat ca om; acesta este un proces complet.

Iar cei care au încetat să fie pedepsiți și nu sunt reîntrupați ca animale vor fi trimiși repede în lumea materială pentru a deveni oameni? Sau cât va dura până când vor putea veni printre oameni? Care e frecvența cu care aceste persoane devin oameni?^[a] Există restricții temporale aici. Tot ceea ce are loc în lumea spirituală este supus restricțiilor și regulilor temporale adecvate – ceea ce veți înțelege dacă vă explic cu numere. În cazul celor care sunt reîntrupați într-o perioadă scurtă, când mor, renașterea lor ca oameni va fi pregătită. Cea mai scurtă perioadă este de trei zile. Pentru unii oameni, sunt trei luni, pentru alții, sunt trei ani, pentru unii, sunt treizeci de ani, pentru alții, sunt trei sute de ani, pentru unii, sunt trei mii de ani și așa mai departe. Așadar, ce se poate spune despre aceste reguli temporale și care sunt particularitățile lor? Sosirea unui suflet în lumea materială, lumea omului, este bazată pe nevoie: este în funcție de rolul pe care acest suflet îl va juca în această lume. Când oamenii sunt reîntrupați ca persoane obișnuite, în cazul celor mai mulți dintre ei, acest lucru are loc foarte curând, pentru că lumea omului are o nevoie presantă de astfel de oameni obișnuiți, așa că, trei zile mai târziu, sunt trimiși din nou unei familii care e complet diferită de aceea în care au fost înainte să moară. Dar sunt unii care joacă un rol special în această lume. „Special” înseamnă că nu există o cerere mare pentru aceste persoane în lumea omului; nu mulți oameni sunt necesari pentru a juca un astfel de rol, așa că pot trece trei sute de ani înainte să fie reîntrupați.^[b] Cu alte cuvinte, acest suflet va veni doar o dată la trei sute de ani sau chiar o dată la trei mii de ani. Și de ce e așa? Pentru că, timp de trei sute de ani sau de trei mii de ani, un astfel de rol nu este cerut în lumea omului, așa că acesta este păstrat undeva în lumea spirituală. Să luăm, de pildă, cazul lui Confucius. El a avut un impact profund asupra culturii tradiționale chineze. Sosirea lui a avut un efect profund asupra culturii, cunoașterii, tradiției și gândirii oamenilor din acele vremuri. Dar un om precum acesta nu e necesar în fiecare eră, așa că el a trebuit să rămână în lumea spirituală, așteptând acolo timp de trei sute sau trei mii de ani înainte de a fi reîntrupat. Deoarece lumea omului nu avea nevoie de o asemenea persoană, el a trebuit să aștepte inactiv, căci existau foarte puține roluri ca al lui, nu prea era nimic de făcut pentru el, așa că a trebuit să fie ținut undeva, în lumea spirituală, în cea mai mare parte a timpului, inactiv, și să fie trimis de acolo când lumea omului a avut nevoie de el. Astfel sunt regulile temporale ale tărâmului spiritual pentru frecvența cu care majoritatea oamenilor sunt reîntrupați. Indiferent dacă sunt persoane obișnuite sau speciale, lumea spirituală are reguli adecvate și practici corecte pentru a procesa reîntruparea oamenilor, iar aceste reguli și practici vin de la Dumnezeu, sunt trimise de Dumnezeu și nu sunt decise sau controlate de niciun aprod sau ființă din lumea spirituală. Acum înțelegi, nu-i așa?

Note de subsol:

a. Textul original omite „cu care aceste persoane devin oameni.”

b.Textul original omite „înainte să fie reîntrupați.”