Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

Recital-latest-expression
Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

Categorii

LECTURI
Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă (Selecții)

Astăzi împărtășim pe o temă specială. Pentru fiecare dintre voi există doar două lucruri pe care trebuie să le știți, experimentați și înțelegeți – și care sunt acestea? Primul este intrarea personală a oamenilor în viață, iar al doilea este legat de cunoașterea lui Dumnezeu. Astăzi, vă las să alegeți: alegeți unul. Ați vrea să auziți o temă care are legătură cu experiența de viață personală a oamenilor sau ați vrea să auziți una despre cunoașterea lui Dumnezeu Însuși? Și de ce vă ofer o astfel de opțiune? Deoarece astăzi am de gând să vă împărtășesc niște lucruri noi despre cunoașterea lui Dumnezeu. Dar, făcând abstracție de asta, mai întâi vă voi lăsa să alegeți unul din cele două lucruri despre care tocmai am vorbit. (Îl aleg pe cel despre cunoașterea lui Dumnezeu.) (Și noi credem că e mai bună cunoașterea lui Dumnezeu.) Credeți că ceea ce am împărtășit recent despre cunoașterea lui Dumnezeu este realizabil? Putem să spunem că nu e la îndemâna celor mai mulți oameni. S-ar putea să nu fiți convinși de aceste cuvinte. De ce spun asta? Deoarece, atunci când ați ascultat ce spuneam înainte, indiferent de modul în care am spus-o și cu ce cuvinte, literalmente și teoretic erați conștienți de ceea ce spuneam, dar problema gravă la voi a fost că nu ați înțeles de ce am spus aceste lucruri, de ce am vorbit despre aceste subiecte. Acesta este fondul problemei. Și astfel, deși aceste lucruri pe care le-ați auzit s-au adăugat și v-au îmbogățit înțelegerea despre Dumnezeu și faptele Sale, tot aveți probleme în a-L cunoaște pe Dumnezeu. După ce ați auzit ce am spus, majoritatea dintre voi nu înțelegeți de ce am spus asta și ce legătură are cu a-L cunoaște pe Dumnezeu. La ce se raportează incapacitatea voastră de a înțelege legătura cu a-L cunoaște pe Dumnezeu? V-ați gândit vreodată la asta? Probabil că nu. Motivul pentru care nu înțelegeți aceste lucruri este că experiența voastră de viață este prea superficială. Dacă experiența și cunoașterea oamenilor despre cuvintele lui Dumnezeu rămân la un nivel foarte limitat, atunci cea mai mare parte din cunoașterea lor despre Dumnezeu va fi vagă și abstractă – va fi rudimentară, doctrinară și teoretică. În teorie, reiese sau pare logică și rațională, dar cunoașterea lui Dumnezeu care iese din gura celor mai mulți oameni este fără conținut. Și de ce spun că este fără conținut? Deoarece, de fapt, în inima ta nu ești lămurit în ce măsură cuvintele despre cunoașterea lui Dumnezeu care îți ies pe gură sunt corecte sau nu, în ce măsură sunt riguroase sau nu. Și, astfel, chiar dacă majoritatea oamenilor au auzit multe informații și argumente despre cunoașterea lui Dumnezeu, cunoașterea lor despre Dumnezeu încă mai trebuie să depășească teoria și doctrina vagă și abstractă. Așadar, cum se poate rezolva problema asta? V-ați gândit vreodată la asta? Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, pot ei să dispună de realitate? Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, atunci ei sunt neîndoielnic în afara realității, iar astfel, cu siguranță nu cunosc și nu experimentează deloc cuvintele lui Dumnezeu. Și pot cei care nu cunosc cuvintele lui Dumnezeu să-L cunoască pe El? Categoric nu. Există o legătură între cele două chestiuni. Astfel, majoritatea oamenilor spun „Cum poate fi atât de grea cunoașterea lui Dumnezeu? Când vorbesc despre a mă cunoaște, pot să vorbesc ore în șir, dar când e vorba despre cunoașterea lui Dumnezeu, nu-mi găsesc cuvintele. Chiar și când pot spune câte ceva, e forțat și sună stupid – ba chiar sună ciudat când mă aud spunând acel ceva.” Aceasta este sursa. Dacă tu crezi că e prea dificilă cunoașterea lui Dumnezeu, că e prea obositor pentru tine, că nu ai despre ce să vorbești – nimic real de împărtășit, de oferit celorlalți și de oferit ție însuți – atunci acest lucru dovedește că nu ești o persoană care a experimentat cuvintele lui Dumnezeu. Ce sunt cuvintele lui Dumnezeu? Nu sunt oare cuvintele lui Dumnezeu expresia a ce are Dumnezeu și ce este? Dacă nu ai experimentat cuvintele lui Dumnezeu, ai putea avea cunoaștere despre ce are Dumnezeu și ce este? Cu siguranță nu. Există o legătură între toate aceste lucruri. Dacă nu ai deloc experiența cuvintelor lui Dumnezeu, atunci nu poți să pricepi voia lui Dumnezeu, și nu vei cunoaște care e firea Lui, ce Îi place, ce disprețuiește, care sunt cerințele Lui pentru om, care este atitudinea Lui față de cei care sunt buni și față de cei care sunt răi – toate acestea ți se vor părea, cu certitudine, ambigue și obscure. Dacă tu crezi în Dumnezeu în mijlocul unei astfel de obscurități, când spui că ești unul dintre aceia care urmăresc adevărul și Îl urmează pe Dumnezeu, sunt aceste cuvinte realiste? Nu sunt! Așadar, acum alegeți: ce subiect alegeți astăzi? (Alegem intrarea în viață.) Ce anume nu știți despre intrarea în viață? Inima vă spune ceva? Tot nu știți, nu? Ce subiect aleg ceilalți frați și surori? (Vrem să auzim despre cunoașterea lui Dumnezeu.) Majoritatea dintre voi au ales cunoașterea lui Dumnezeu. Așadar, haideți să continuăm să împărtășim despre cunoașterea lui Dumnezeu.

Cu toții sunteți dornici să auziți despre ce vom împărtăși astăzi, nu-i așa? Subiectul despre care vom împărtăși astăzi are legătură cu subiectul „Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile” despre care am vorbit recent. Am vorbit mult despre faptul că „Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile”, al cărui scop era să folosim diferite mijloace și perspective ca să-i informăm pe oameni cum domnește Dumnezeu peste toate lucrurile, prin ce mijloace domnește El peste toate lucrurile și cu ajutorul căror principii gestionează El toate lucrurile, astfel încât ele să poată exista pe această planetă pe care a creat-o Dumnezeu. De asemenea, am vorbit mult despre modul în care Dumnezeu Se îngrijește de omenire: prin ce mijloace aprovizionează Dumnezeu omenirea, ce fel de mediu de viață le oferă El oamenilor și prin ce mijloace și dinamism le oferă acestora un mediu stabil de viață. Deși nu am vorbit direct despre relația dintre stăpânirea lui Dumnezeu peste toate lucrurile, administrarea de către El a tuturor lucrurilor și gestionarea Lui, indirect, am vorbit despre motivul pentru care El administrează astfel toate lucrurile și motivul pentru care aprovizionează și hrănește omenirea astfel – toate acestea au legătură cu gestionarea lui Dumnezeu. Lucrurile despre care am vorbit au fost foarte cuprinzătoare: de la mediul macro până la lucruri mult mai mici, cum ar fi necesarul de bază și dieta; de la modul în care stăpânește Dumnezeu peste toate lucrurile și le face să funcționeze într-un mod sistematic până la mediul de viață corect și adecvat pe care l-a creat pentru oamenii din fiecare rasă și așa mai departe. Tot acest conținut vast are legătură cu modul în care omul trăiește în trup. Cu alte cuvinte, totul are legătură cu lucrurile din lumea materială care sunt vizibile cu ochiul liber și pe care oamenii le pot simți, de exemplu, munții, râurile, oceanele, câmpiile… Toate acestea sunt lucruri care pot fi văzute și atinse. Când vorbesc despre aer și temperatură, puteți să vă folosiți respirația ca să simțiți direct existența aerului, iar trupul ca să simțiți dacă temperatura este joasă sau ridicată. Copacii, iarba, păsările și animalele din pădure, tot ce zboară pe cer și umblă pe pământ și feluritele animale mici care ies din vizuini pot fi văzute și auzite de către oameni. Cu toate că aria acestor lucruri este vastă, dintre toate lucrurile, ele reprezintă doar lumea materială. Lucrurile materiale sunt ceea ce oamenii pot să vadă și să simtă, cu alte cuvinte, când le atingi, le simți, iar când ochii tăi le văd, creierul tău îți prezintă o imagine, un portret. Ele sunt lucruri reale și actuale; pentru tine ele nu sunt abstracte, ci au o formă; pot fi pătrate, rotunde, înalte sau scunde, iar fiecare îți dă o impresie diferită. Toate aceste lucruri reprezintă acea parte materială a tuturor lucrurilor. Și astfel, ce conțin pentru Dumnezeu „toate lucrurile” din „stăpânirea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor” ? Ele nu conțin doar ceea ce oamenii pot să vadă și să atingă ci, mai mult decât atât, ceea ce este invizibil și intangibil. Acesta este una dintre adevăratele semnificații ale stăpânirii lui Dumnezeu peste toate lucrurile. Chiar dacă pentru oameni aceste lucruri sunt invizibile și intangibile, pentru Dumnezeu, cât timp ele pot fi văzute cu ochii Lui și se află în cadrul sferei suveranității Lui, ele chiar există. Chiar dacă, pentru omenire, ele sunt abstracte și de neimaginat – și chiar dacă, mai mult decât atât, sunt invizibile și intangibile – pentru Dumnezeu ele chiar există cu adevărat. Așa este cealaltă lume a tuturor lucrurilor peste care domnește Dumnezeu și este o altă parte din sfera tuturor lucrurilor peste care domnește El. Acesta este subiectul despre care împărtășim astăzi – cum conduce și administrează Dumnezeu lumea spirituală. Deoarece acest subiect tratează modul în care Dumnezeu domnește și gestionează toate lucrurile, el se referă la lumea din afara lumii materiale – lumea spirituală – și de aceea este extrem de necesar să-l înțelegem. Abia după ce au împărtășit și au înțeles acest conținut pot oamenii să înțeleagă pe deplin adevărata semnificație a cuvintelor „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor”. Acesta este motivul pentru care vom discuta despre acest subiect. Și scopul acestui subiect este de a completa tema „Dumnezeu domnește peste toate lucrurile și Dumnezeu gestionează toate lucrurile”. Probabil, când auziți acest subiect, vi se pare ciudat sau incredibil, dar indiferent de cum vi se pare, de vreme ce lumea spirituală este o parte din toate lucrurile stăpânite de Dumnezeu, trebuie să învățați ceva din acest subiect. După aceea, veți avea o apreciere, înțelegere și cunoaștere mai profundă a cuvintelor „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor”.

Cum stăpâneşte şi administrează Dumnezeu lumea spirituală

În ceea ce priveşte lumea materială, dacă oamenii nu înţeleg anumite lucruri sau fenomene, pot căuta informaţii relevante sau pot folosi diverse canale pentru a le afla originile şi povestea din spatele lor. Dar, în ceea ce priveşte cealaltă lume, despre care vorbim azi – lumea spirituală care există în afara lumii materiale – oamenii n-au nici mijloace, nici canale prin care să afle ceva despre aceasta. De ce spun asta? Deoarece, în lumea omenirii, tot ceea ce aparţine lumii materiale este inseparabil de existenţa fizică a omului şi, pentru că oamenii consideră că tot ceea ce aparţine lumii materiale este inseparabil de modul lor de viaţă fizic şi de viaţa lor fizică, cei mai mulţi dintre ei conştientizează sau văd doar lucrurile materiale din faţa ochilor lor, lucrurile care le sunt vizibile. Dar, în ceea ce priveşte lumea spirituală – cu alte cuvinte, tot ceea ce aparţine celeilalte lumi – e corect să spunem că majoritatea oamenilor nu cred. Aceasta pentru că lumea spirituală le este invizibilă şi ei cred că nu e nevoie să o înţeleagă sau să ştie ceva despre ea ca să nu mai spunem despre cum lumea spirituală este una complet diferită de lumea materială. Pentru Dumnezeu, ea este deschisă, dar, pentru omenire, este ascunsă şi nu este deschisă, aşa că oamenii au dificultăţi în a găsi un canal prin care să înţeleagă diversele aspecte ale acestei lumi. Diferitele aspecte despre care voi vorbi în legătură cu lumea spirituală privesc doar administraţia şi suveranitatea lui Dumnezeu. Nu revelez taine, şi nici nu vă spun niciun secret pe care doriţi să-l aflaţi, căci aceasta priveşte suveranitatea lui Dumnezeu, administraţia Lui şi prevederile Lui şi, ca atare, voi vorbi doar despre partea pe care e necesar s-o cunoaşteţi.

Mai întâi, să vă adresez o întrebare: după părerea voastră, ce este lumea spirituală? În sens larg, este o lume în afara lumii materiale, una invizibilă şi intangibilă oamenilor. Dar, în imaginaţia voastră, ce fel de lume ar trebui să fie lumea spirituală? Poate, ca urmare a faptului că nu o puteţi vedea, sunteţi incapabili s-o imaginaţi. Dar, când veţi auzi legende despre ea, tot vă veţi gândi, nu vă veţi putea abţine. Şi de ce spun asta? Există ceva care li se întâmplă multor oameni când sunt tineri: când cineva le spune o poveste înspăimântătoare – despre fantome, suflete – sunt îngrozitor de speriaţi. Şi de ce sunt ei speriaţi? Pentru că îşi imaginează acele lucruri; chiar dacă nu le pot vedea, simt că sunt prin camera lor, într-un loc ascuns sau întunecos şi sunt atât de speriaţi încât nu îndrăznesc să doarmă. Mai ales noaptea, ei nu îndrăznesc să stea singuri în cameră sau în curte. Aceasta este lumea spirituală a imaginaţiei voastre şi e o lume pe care oamenii o consideră înspăimântătoare. De fapt, toată lumea are o oarecare imaginaţie şi toată lumea poate simţi ceva.

Să începem cu lumea spirituală! Ce este lumea spirituală? Să vă dau o explicaţie scurtă şi simplă! Lumea spirituală este un loc important, unul diferit de lumea materială. Şi de ce spun că e important? Vom vorbi despre asta în detaliu. Existenţa lumii spirituale este legată inextricabil de lumea materială a omenirii. Ea joacă un rol important în ciclul vieţii şi al morţii omeneşti în stăpânirea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor; acesta este rolul său şi unul dintre motivele pentru care existenţa sa e importantă. Deoarece este un loc indiscernabil pentru cele cinci simţuri, nimeni nu poate judeca cu acurateţe dacă există sau nu. Evenimentele lumii spirituale sunt legate îndeaproape de existenţa omenirii, prin urmare, felul în care trăieşte omenirea este de asemenea influenţat în mod colosal de lumea spirituală. Are acest lucru legătură cu suveranitatea lui Dumnezeu? Da. Când spun asta, înţelegeţi de ce discut despre acest subiect: pentru că priveşte suveranitatea lui Dumnezeu şi administraţia Lui. Într-o lume ca aceasta – una care e invizibilă oamenilor – fiecare ordin, decret şi sistem administrativ ceresc al ei este mult deasupra legilor şi sistemelor oricărei ţări a lumii materiale şi nicio fiinţă care trăieşte în această lume nu ar îndrăzni să le încalce sau să le aroge. Are acest lucru legătură cu suveranitatea şi administraţia lui Dumnezeu? În această lume, sunt decrete administrative clare, ordine administrative clare şi statute clare. La niveluri diferite şi în zone diferite, aprozii se supun cu stricteţe sarcinii lor şi respectă regulile şi reglementările, căci ştiu care e consecinţa încălcării unui ordin ceresc, sunt clar conştienţi de cum Dumnezeu pedepseşte răul şi răsplăteşte binele şi de cum administrează El toate lucrurile, de cum stăpâneşte toate lucrurile şi, mai mult, văd clar cum Dumnezeu Îşi realizează ordinele şi statutele cereşti. Sunt acestea diferite de lumea materială locuită de omenire? Sunt diferite în mod colosal. Este o lume complet diferită de lumea materială. De vreme ce există ordine şi statute cereşti, ea priveşte suveranitatea şi administraţia lui Dumnezeu, mai mult, firea Lui şi ceea ce are şi este El. După ce aţi auzit aceasta, nu consideraţi că este foarte necesar ca eu să vorbesc despre acest subiect? Nu doriţi să aflaţi tainele ei? (Ba da.) Aşa e conceptul lumii spirituale. Deşi coexistă cu lumea materială şi e supusă simultan administrării şi suveranităţii lui Dumnezeu, administrarea şi suveranitatea acestei lumi de către Dumnezeu sunt mult mai stricte decât cele ale lumii materiale. Când vine vorba despre detalii, ar trebui să începem cu felul în care lumea spirituală este responsabilă pentru lucrarea ciclului vieţii şi al morţii pentru omenire, căci această lucrare este o parte importantă din lucrarea fiinţelor din lumea spirituală.

În cadrul omenirii, eu îi clasific pe toţi oamenii în trei tipuri. Primul tip sunt necredincioşii, care sunt aceia fără credinţe religioase. Sunt numiţi necredincioşi. Majoritatea covârşitoare a necredincioşilor cred doar în bani, îşi urmăresc doar propriile interese, sunt materialişti şi cred doar în lumea materială, nu în ciclul vieţii şi al morţii sau în maxime despre zeităţi şi fantome. Îi clasific drept necredincioşi şi ei sunt primul tip. Cel de-al doilea tip sunt diverşii oameni de credinţă, pe lângă necredincioşi. În cadrul omenirii, eu îi împart pe aceşti oameni de credinţă în mai multe tipuri importante: primul tip sunt evrei, al doilea sunt catolici, al treilea sunt creştini, al patrulea sunt musulmani şi al cincilea sunt budişti – sunt cinci tipuri. Acestea sunt diversele tipuri de oameni de credinţă. Cel de-al treilea tip sunt cei care cred în Dumnezeu, ceea ce are legătură cu voi. Astfel de credincioşi sunt aceia care-L urmează pe Dumnezeu azi. Aceşti oameni sunt împărţiţi în două tipuri: aleşii lui Dumnezeu şi făcătorii de servicii. Aceste tipuri principale au fost clar diferenţiate. Aşadar, acum,în minţile voastre sunteţi capabili să distingeţi tipurile şi clasificările oamenilor. Primul tip sunt necredincioşii – am spus ce sunt necredincioşii. Cei care cred în Bătrânul din Cer sunt socotiţi necredincioși? Mulţi necredincioşi cred doar în Bătrânul din Cer; ei cred că vântul, ploaia şi tunetul sunt toate controlate de acest Bătrân din Cer, pe care se bizuie pentru plantatul culturilor şi pentru recoltă – dar, când se pomeneşte despre credinţa în Dumnezeu, ei devin refractari. Poate fi numită aceasta credinţă în Dumnezeu? Astfel de oameni sunt incluşi în tipul necredincioşilor. Înţelegi asta, nu-i aşa? Nu confunda aceste categorii! Cel de-al doilea tip sunt oamenii de credinţă. Al treilea tip sunt aceia care-L urmează pe Dumnezeu azi. Şi de ce am împărţit toţi oamenii în aceste tipuri? (Pentru că ei au o destinaţie şi un final diferit.) Acesta este un aspect. Pentru că, atunci când aceste rase şi tipuri diferite de oameni se întorc în lumea spirituală, vor avea fiecare un loc diferit în care vor merge, vor fi supuşi unor legi diferite ale ciclului vieţii şi al morţii şi acesta e motivul pentru care am clasificat oamenii în aceste tipuri importante.

1. Ciclul vieţii şi al morţii în cazul necredincioşilor

Să începem cu ciclul vieţii şi al morţii în cazul necredincioşilor! După ce un om moare, e luat de un aprod din lumea spirituală. Şi ce anume din el e luat? Nu trupul său, ci sufletul său. Când sufletul lui e luat, ajunge într-un loc care e o agenţie a lumii spirituale, una care primeşte în special sufletele oamenilor care tocmai au murit. (Notă: primul loc în care merge oricine după ce moare este necunoscut sufletului.) Când e dus în acest loc, o oficialitate efectuează primele controale, confirmând numele, adresa şi vârsta sa. Ceea ce a făcut cu viaţa lui, tot ceea ce a făcut în viaţa lui e consemnat într-o carte şi verificat cu acurateţe. După ce a fost controlat totul, comportamentul şi acţiunile persoanei respective de-a lungul vieţii sale sunt folosite pentru a stabili dacă va fi pedepsită sau continuă să fie reîntrupată ca om, aceasta fiind prima etapă. Este această primă etapă înfricoşătoare? Nu este foarte înfricoşătoare deoarece singurul lucru care s-a întâmplat este că persoana respectivă a ajuns într-un loc întunecat şi nefamiliar. Asta nu e prea înspăimântător.

În cea de-a doua etapă, dacă omul acesta afăcut multe lucruri rele de-a lungul vieţii sale, dacă a comis multe fapte haine, atunci va fi dus într-un loc de pedeapsă pentru a fi pedepsit. Acela va fi locul expres pentru pedepsirea oamenilor. Detaliile felului în care este el pedepsit depind de păcatele comise şi de câte lucruri haine a făcut înainte să moară – aceasta este prima situaţie care are loc în etapa a doua. Din cauza lucrurilor pe care le-au făcut şi a răului pe care l-au comis înainte să moară, când vor fi reîntrupaţi, după pedeapsa lor – când se vor naşte încă o data în lumea materială – unii vor fi în continuare oameni, iar unii vor deveni animale. Cu alte cuvinte, după ce un om se întoarce în lumea spirituală, e pedepsit din cauza răului pe care l-a comis; mai mult decât atât, din cauza lucrurilor haine pe care le-a făcut, în următoarea lui reîntrupare, nu devine om, ci animal. Sfera animalelor în care s-ar putea transforma include: vaci, cai, porci şi câini. Unii oameni ar putea deveni o pasăre de pe cer, o raţă sau o gâscă… După ce a fost reîntrupat ca animal, când moare, revine în lumea spirituală şi, ca înainte, în funcţie de comportamentul său de dinainte de a muri, lumea spirituală va decide dacă va fi întrupat ca om. Majoritatea oamenilor comit prea mult rău, păcatele lor sunt prea cumplite, aşa că, atunci când sunt reîntrupaţi, devin animale de şapte până la douăsprezece ori. De şapte până la douăsprezece ori – este acest lucru înfricoşător? (Este înfricoşător.) Ce vi se pare înfricoşător? Faptul că un om devine un animal, asta e înfricoşător. Şi, pentru un om, ce e cel mai dureros în a deveni un animal? Ideea de a nu avea limbaj, de a avea doar gânduri simple, de a putea face doar lucrurile pe care le fac animalele şi de a mânca lucrurile pe care le mănâncă animalele, de a avea mentalitatea simplă şi limbajul corpului unui animal, de a nu putea merge în două picioare, de a nu putea comunica cu oamenii, nimic din comportamentul şi activităţile oamenilor care nu au nicio legătură cu animalele. Altfel spus, între toate lucrurile, faptul de a fi animal înseamnă că eşti cea mai josnică dintre toate fiinţele vii şi e mult mai dureros decât a fi om. Acesta e un aspect al pedepsei aplicate de lumea spirituală celor care au făcut mult rău şi au comis păcate mari. Cât despre severitatea pedepsei, aceasta e decisă de tipul de animal în care se transformă. De pildă, a fi porc este mai bine decât a fi câine? Un porc trăiește mai bine sau mai rău decât un câine? Mai rău, nu-i aşa? Dacă oamenii devin cai sau vaci, vor trăi ei mai bine sau mai rău decât un porc? (Mai bine.) Pare că, având de ales, aveţi preferinţe. Va fi mai comod dacă un om devine pisică? Va fi mult mai comod decât să devină un cal sau o vacă. Dacă ai avea de ales între animale, ai alege să devii pisică şi asta e mai comod pentru că ai putea lenevi aproape tot timpul, dormind. A deveni o vacă sau un cal este mai laborios, iar dacă oamenii sunt reîntrupaţi ca vaci sau cai, trebuie să muncească din greu – ceea cea pare a fi o pedeapsă aspră. A deveni câine este puţin mai bine decât a deveni vacă sau cal, pentru că un câine are o relaţie mai apropiată cu stăpânul lui. Mai mult, azi, mulţi oameni au un câine şi, după trei sau cinci ani, el a învăţat să înţeleagă mult din ce spun aceştia! Deoarece un câine poate înţelege multe dintre cuvintele stăpânului lui, are o bună înţelegere a stăpânului lui şi uneori se poate adapta stării şi exigenţelor stăpânului său. Prin urmare, stăpânul îl tratează pe câine mai bine şi animalul mănâncă şi bea mai bine, iar când are dureri, e mai îngrijit – aşadar, nu se bucură câinele de o viaţă fericită? Astfel, a fi câine este mai bine decât a fi vacă sau cal. În acest caz, severitatea pedepsei unei persoane stabileşte de câte ori e reîntrupată ca animal şi tipul de animal în care e întrupată. Înţelegi, nu-i aşa?

Deoarece au comis atât de multe păcate cât timp au fost în viaţă, unii oameni vor fi pedepsiţi fiind reîntrupaţi ca animale de şapte până la douăsprezece ori. După ce au fost pedepsiţi de suficiente ori, când se întorc în lumea spirituală, sunt duşi în altă parte. Diferitele suflete din acest loc au fost deja pedepsite şi sunt din tipul celor care se pregătesc să fie reîntrupate ca oameni. Acest loc categoriseşte fiecare suflet într-un tip, în funcţie de felul familiei în care se va naşte, de rolul pe care îl va juca odată ce a fost reîntrupat şi aşa mai departe. De pildă, unii oameni vor deveni cântăreţi când vor veni pe lumea aceasta, aşa că sunt puşi printre cântăreţi; unii vor deveni oameni de afaceri când vor veni pe lumea aceasta, aşa că sunt puşi printre oamenii de afaceri; iar dacă o persoană urmează să devină cercetător ştiinţific când va deveni om, atunci e pus printre cercetătorii ştiinţifici. După ce sunt clasificaţi, fiecare e trimis de acolo, potrivit unui moment diferit şi unei date stabilite, exact aşa cum trimit oamenii e-mailuri azi. Astfel, se va încheia un ciclu al vieţii şi al morţii. Din ziua în care un om ajunge în lumea spirituală şi până când pedeapsa lui se sfârşeşte, poate fi reîntrupat ca animal de multe ori, iar apoi se pregăteşte să fie reîntrupat ca om; acesta este un proces complet.

Iar cei care au încetat să fie pedepsiţi şi nu sunt reîntrupaţi ca animale vor fi trimişi repede în lumea materială pentru a deveni oameni? Sau cât va dura până când vor putea veni printre oameni? Care e frecvenţa cu care aceste persoane devin oameni?[a] Există restricţii temporale aici. Tot ceea ce are loc în lumea spirituală este supus restricţiilor şi regulilor temporale adecvate – ceea ce veţi înţelege dacă vă explic cu numere. În cazul celor care sunt reîntrupaţi într-o perioadă scurtă, când mor, renaşterea lor ca oameni va fi pregătită. Cea mai scurtă perioadă este de trei zile. Pentru unii oameni, sunt trei luni, pentru alţii, sunt trei ani, pentru unii, sunt treizeci de ani, pentru alţii, sunt trei sute de ani, pentru unii, sunt trei mii de ani şi aşa mai departe. Aşadar, ce se poate spune despre aceste reguli temporale şi care sunt particularităţile lor? Sosirea unui suflet în lumea materială, lumea omului, este bazată pe nevoie: este în funcţie de rolul pe care acest suflet îl va juca în această lume. Când oamenii sunt reîntrupaţi ca persoane obişnuite, în cazul celor mai mulţi dintre ei, acest lucru are loc foarte curând, pentru că lumea omului are o nevoie presantă de astfel de oameni obişnuiţi, aşa că, trei zile mai târziu, sunt trimişi din nou unei familii care e complet diferită de aceea în care au fost înainte să moară. Dar sunt unii care joacă un rol special în această lume. „Special” înseamnă că nu există o cerere mare pentru aceste persoane în lumea omului; nu mulţi oameni sunt necesari pentru a juca un astfel de rol, aşa că pot trece trei sute de ani înainte să fie reîntrupaţi.[b] Cu alte cuvinte, acest suflet va veni doar o dată la trei sute de ani sau chiar o dată la trei mii de ani. Şi de ce e aşa? Pentru că, timp de trei sute de ani sau de trei mii de ani, un astfel de rol nu este cerut în lumea omului, aşa că acesta este păstrat undeva în lumea spirituală. Să luăm, de pildă, cazul lui Confucius. El a avut un impact profund asupra culturii tradiţionale chineze. Sosirea lui a avut un efect profund asupra culturii, cunoaşterii, tradiţiei şi gândirii oamenilor din acele vremuri. Dar un om precum acesta nu e necesar în fiecare eră, aşa că el a trebuit să rămână în lumea spirituală, aşteptând acolo timp de trei sute sau trei mii de ani înainte de a fi reîntrupat. Deoarece lumea omului nu avea nevoie de o asemenea persoană, el a trebuit să aştepte inactiv, căci existau foarte puţine roluri ca al lui, nu prea era nimic de făcut pentru el, aşa că a trebuit să fie ţinut undeva, în lumea spirituală, în cea mai mare parte a timpului, inactiv, şi să fie trimis de acolo când lumea omului a avut nevoie de el. Astfel sunt regulile temporale ale tărâmului spiritual pentru frecvenţa cu care majoritatea oamenilor sunt reîntrupaţi. Indiferent dacă sunt persoane obişnuite sau speciale, lumea spirituală are reguli adecvate şi practici corecte pentru a procesa reîntruparea oamenilor, iar aceste reguli şi practici vin de la Dumnezeu, sunt trimise de Dumnezeu şi nu sunt decise sau controlate de niciun aprod sau fiinţă din lumea spirituală. Acum înţelegi, nu-i aşa?

Note de subsol:

a. Textul original omite „cu care aceste persoane devin oameni.”

b.Textul original omite „înainte să fie reîntrupaţi.”

Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

0rezultat(e) de căutare