Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

Recital-latest-expression
Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

Categorii

LECTURI
Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă (Selecții)

Cerințele lui Dumnezeu pentru omenire

1. Identitatea și statutul lui Dumnezeu Însuși

Am ajuns la sfârșitul subiectului „Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile”, dar și la sfârșitul subiectului „Dumnezeu este unicul Dumnezeu Însuși”. De aceea, trebuie să facem o recapitulare. Ce fel de recapitulare? Una despre Dumnezeu Însuși. Fiindcă este despre Dumnezeu Însuși, atunci aceasta trebuie să se refere la fiecare aspect al lui Dumnezeu, cât și la forma credinței în Dumnezeu a oamenilor. Iar astfel, mai întâi trebuie să vă întreb: ascultând propovăduirea, cine este Dumnezeul din ochii minții voastre? (Creatorul.) Dumnezeul din ochii minții voastre este Creatorul. Mai există ceva? Dumnezeu este Domnul tuturor lucrurilor. Sunt acestea niște cuvinte potrivite? (Da, sunt potrivite.) Dumnezeu este Cel care stăpânește peste toate lucrurile și care administrează toate lucrurile. El a creat tot ceea ce există, El administrează tot ceea ce există și El stăpânește peste tot ceea ce există și Se îngrijește de tot ceea ce există. Acesta este statutul lui Dumnezeu, aceasta este identitatea lui Dumnezeu. Pentru toate lucrurile și pentru tot ceea ce există, adevărata identitate a lui Dumnezeu este cea de Creator, cea de Stăpânitor al tuturor lucrurilor. Aceasta este identitatea pe care o are Dumnezeu și El este unic printre toate lucrurile. Niciuna dintre creaturile lui Dumnezeu – fie din rândul omenirii, fie din lumea spirituală – nu poate folosi niciun mijloc sau nicio scuză pentru a-și aloca sau a înlocui identitatea și statutul lui Dumnezeu, fiindcă există doar unul între toate lucrurile care are această identitate, această putere, această autoritate și capacitatea de a stăpâni asupra tuturor lucrurilor: al nostru unic Dumnezeu Însuși. El trăiește și Se mișcă printre toate lucrurile; El Se poate ridica în locul cel mai înalt, deasupra tuturor lucrurilor; El Se poate smeri devenind om, devenind unul dintre cei care sunt din carne și oase, venind față în față cu oamenii și împărțind cu ei și binele, și răul; în același timp, El comandă tot ceea ce există, decide soarta a tot ceea ce există și direcția în care o iau toate; chiar mai mult, El călăuzește soarta întregii omeniri și direcția pe care o ia omenirea. Un Dumnezeu ca aceasta ar trebui venerat, ascultat și cunoscut de toate ființele vii. Iar astfel, indiferent cărui grup sau tip de oameni aparții, să crezi în Dumnezeu, să-L urmezi pe Dumnezeu, să-L venerezi pe Dumnezeu, să accepți stăpânirea Lui și aranjamentele pe care El le-a făcut pentru soarta ta este singura alegere, și este o alegere necesară, pentru orice persoană, pentru orice ființă vie. În unicitatea lui Dumnezeu, oamenii văd că autoritatea Lui, firea Lui cea dreaptă, esența Lui și mijloacele prin care El Se îngrijește de toate lucrurile, toate sunt unice; iar unicitatea Lui determină adevărata identitate a lui Dumnezeu Însuși și determină statutul Lui. Iar astfel, printre toate creaturile, dacă orice ființă vie din lumea spirituală sau din rândurile omenirii ar vrea să stea în locul lui Dumnezeu, ar fi ceva imposibil, fiindcă ar încerca să joace rolul lui Dumnezeu. Așa este în fapt. Care sunt cerințele pentru omenire ale unui Creator și ale unui Stăpânitor ca acesta, care are identitatea, puterea și statutul lui Dumnezeu Însuși? Ar trebui să fie clar pentru toată lumea și ar trebui ca toți să țină minte, fiind ceva foarte important atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om!

2. Diferitele atitudini ale oamenilor față de Dumnezeu

Modul în care oamenii se comportă față de Dumnezeu le decide soarta și decide și felul în care Dumnezeu Se poartă cu ei și tratează cu ei. Ajuns aici, vă voi da niște exemple despre modurile în care oamenii se comportă față de Dumnezeu. Să discutăm dacă manierele și atitudinile cu care ei se comportă față de Dumnezeu sunt corecte sau nu. Să luăm în considerare comportamentul următoarelor șapte tipuri de oameni:

1) Există un tip de oameni a căror atitudine față de Dumnezeu este deosebit de absurdă. Ei cred că Dumnezeu este ca Bodhisattva sau ca o ființă sfântă din folclorul omenirii și că El cere ca oamenii să se închine de trei ori când se întâlnesc și să ardă tămâie după ce mănâncă. Și astfel, atunci când, în inimile lor, ei Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru harul Lui și Îi sunt recunoscători, au deseori un astfel de impuls. Ei doresc astfel ca Dumnezeul în care cred în prezent să poată, ca ființa sfântă după care tânjesc în inimile lor, să le accepte comportamentul față de El, comportament în cadrul căruia ei se închină de trei ori când se întâlnesc și ard tămâie după ce mănâncă.

2) Anumiți oameni Îl văd pe Dumnezeu ca pe un Buddha în viață, capabil să scape toate ființele de suferință și să le salveze; ei Îl văd pe Dumnezeu ca pe un Buddha în viață, capabil să îi ducă departe de marea durerilor. Credința acestor oameni în Dumnezeu este venerarea lui Dumnezeu drept Buddha. Chiar dacă ei nu ard tămâie, nu se ploconesc și nu dau ofrande, in inimile lor, Dumnezeul lor este un astfel de Buddha, și le cere doar ca ei să fie buni și milostivi, doar ca ei să nu ucidă nicio ființă vie, să nu îi înjure pe ceilalți, să ducă o viață aparent onestă și să nu facă nimic rău – doar aceste lucruri. Acesta este Dumnezeul din inimile lor.

3) Unii oameni Îl venerează pe Dumnezeu ca pe cineva măreț sau faimos. De exemplu, în orice fel preferă să vorbească această măreață persoană, cu orice intonație vorbește, ce cuvinte și ce vocabular folosește, tonul și gesturile acesteia, opiniile și faptele acesteia, ținuta acesteia – ei le copiază pe toate și acestea sunt lucrurile pe care ei trebuie să le genereze pe deplin în cadrul credinței lor în Dumnezeu.

4) Unii oameni Îl văd pe Dumnezeu ca pe un rege, consideră că El este deasupra oricui și nimeni nu îndrăznește să-L jignească – iar dacă o fac, vor fi penalizați. Ei venerează un asemenea rege fiindcă regii dețin un anumit loc în inimile lor. Gândurile, manierele, autoritatea și natura regilor – chiar și interesele și viața lor personală – toate acestea devin ceva ce acești oameni trebuie să înțeleagă, subiecte și aspecte pe care le iau în considerare, iar așa, ei Îl venerează pe Dumnezeu ca pe un rege. O astfel de formă de credință este ridicolă.

5) Anumiți oameni au o credință deosebită în existența lui Dumnezeu, o credință profundă și de neclintit. Fiindcă a lor credință în Dumnezeu este atât de superficială, fiindcă ei nu au multă experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu, Îl venerează ca pe un idol. Acest idol este Dumnezeul din inimile lor, este ceva de care ei trebuie să se teamă, ceva în fața căruia trebuie să se încline, ceva ce trebuie urmat și imitat. Ei Îl văd pe Dumnezeu ca pe un idol, unul pe care trebuie să-L urmeze întreaga lor viață. Ei copiază tonul cu care vorbește Dumnezeu și, în aparență, îi copiază pe cei pe care Dumnezeu îi simpatizează. Ei fac deseori lucruri care par naive, pure și cinstite, chiar îl urmează pe acest idol ca pe un tovarăș sau însoțitor de care nu se pot despărți niciodată. Astfel este forma lor de credință.

6) Sunt unii oameni care, în ciuda faptului că au citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și au auzit multe propovăduiri, simt în inimile lor că singurul principiu al comportamentului lor față de Dumnezeu este că trebuie să fie mereu slugarnici și lingușitori sau că trebuie să-L slăvească și să-L laude pe Dumnezeu într-un mod cu totul nerealist. Ei cred că Dumnezeu este un Dumnezeu care le cere să se comporte într-un asemenea mod, ei cred că, dacă nu fac așa, atunci, în orice moment, Îi pot provoca mânia Lui, pot păcătui împotriva Lui, iar, ca rezultat al faptului că au păcătuit, Dumnezeu îi va pedepsi. Așa este Dumnezeul din inimile lor.

7) Și mai este cea mai mare parte a oamenilor, cei care găsesc sprijin spiritual în Dumnezeu. Fiindcă ei trăiesc în această lume, sunt lipsiți de pace și de fericire, nu găsesc nicăieri alinare. După ce Îl găsesc pe Dumnezeu, când Îi aud și Îi văd cuvintele, inimile lor sunt pe ascuns pline de bucurie și de entuziasm. Și de ce se întâmplă așa? Ei cred că au găsit în sfârșit un loc care le va aduce fericirea, că au găsit în sfârșit un Dumnezeu care le va da hrană spirituală. Iar asta fiindcă, după ce ei L-au acceptat pe Dumnezeu și au început să-L urmeze, ei devin fericiți, viețile lor sunt împlinite și nu mai sunt ca necredincioșii, care trec prin viață ca niște somnambuli, ca niște animale, și simt că pot să aștepte ceva de la viață. Așadar, ei cred că acest Dumnezeu le poate satisface nevoile spirituale și le poate aduce multă fericire atât minții, cât și sufletului. Fără să-și dea seama, ei devin incapabili să-L părăsească pe acest Dumnezeu care le dă hrană spirituală, care le aduce fericire în suflet și în familie. Ei consideră că credința în Dumnezeu nu trebuie să facă nimic mai mult, ci doar să le aducă hrană spirituală.

Atitudinile față de Dumnezeu ale acestor diferite tipuri de oameni pe care tocmai le-am menționat se regăsesc și printre voi? (Da.) Dacă, în credința lor în Dumnezeu, în inimile oamenilor se regăsesc aceste atitudini, pot ei să vină cu adevărat în fața lui Dumnezeu? Dacă cineva are o asemenea atitudine în inima sa, oare crede în Dumnezeu? Cred în unicul Dumnezeu Însuși? (Nu.) Din moment ce tu nu crezi în unicul Dumnezeu Însuși în cine crezi? Dacă Dumnezeul în care crezi nu este unicul Dumnezeu Însuși, e posibil ca tu să crezi într-un idol, într-un om de seamă sau într-un Bodhisattva, că îl venerezi pe Buddha în inima ta. În plus, este posibil ca tu să crezi într-un om obișnuit. În concluzie, din cauza diferitelor forme de credință și a diferitelor atitudini ale oamenilor față de Dumnezeu, oamenii Îl pun pe Dumnezeul propriei lor cunoașteri în inima lor, își impun imaginația asupra lui Dumnezeu, își pun atitudinile și închipuirile la același nivel cu unicul Dumnezeu Însuși, iar apoi le înalță ca să să le sărbătorească. Ce înseamnă atunci când oamenii au astfel de atitudini nepotrivite față de Dumnezeu? Înseamnă că ei L-au respins pe adevăratul Dumnezeu Însuși și venerează un Dumnezeu fals. Înseamnă că, în timp ce ei cred în Dumnezeu, ei Îl resping pe Dumnezeu și I se opun. Înseamnă că ei neagă existența adevăratului Dumnezeu. Dacă oamenii mențin astfel de forme de credință, care va fi consecința pentru ei? Cu astfel de forme de credință, pot ei să se apropie tot mai mult de îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu? (Nu, nu pot.) Din contră, din cauza concepțiilor și a închipuirilor lor, se vor îndepărta tot mai mult de calea lui Dumnezeu, fiindcă direcția pe care ei o caută este opusă celei pe care Dumnezeu le-o cere. Ați auzit povestea „mersului spre sud conducând caleașca spre nord”? Acesta poate fi un caz în care te îndrepți spre sud mergând cu caleașca spre nord. Dacă oamenii cred în Dumnezeu într-un mod atât de ridicol, atunci, cu cât încerci mai mult, cu atât mai departe fugi de Dumnezeu. Și Eu vă cert astfel: înainte să porniți, tu trebuie mai întâi să stabilești dacă mergi în direcția corectă. Fii precis în eforturile tale și ai grijă să te întrebi: „Este Dumnezeul în care cred Stăpânitorul tuturor lucrurilor? Este acest Dumnezeu în care cred doar cineva care îmi oferă sprijin spiritual? Este El idolul meu? Ce îmi cere acest Dumnezeu în care cred? Oare Dumnezeu aprobă tot ceea ce fac? Toate cele pe care le fac și le urmăresc, sunt ele oare pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu? Respectă oare cerințele lui Dumnezeu pentru mine? Este calea pe care merg recunoscută și aprobată de Dumnezeu? Este Dumnezeu mulțumit de credința mea?ˮ Tu ar trebui să îți pui deseori și în mod repetat aceste întrebări. Dacă vrei să dobândești cunoașterea lui Dumnezeu, atunci trebuie să ai o conștiință limpede și niște obiective clare înainte de a putea să-L mulțumești pe Dumnezeu.

Este posibil ca, datorită toleranței Lui, Dumnezeu să accepte fără tragere de inimă aceste atitudini improprii pe care tocmai vi le-am menționat? Ar putea Dumnezeu să laude atitudinile acestor oameni? Care sunt cerințele lui Dumnezeu pentru omenire și pentru cei care Îl urmează? Ați înțeles limpede ce atitudine cere El de la oameni? Azi, v-am spus atât de multe, am vorbit despre Dumnezeu Însuși, cât și despre faptele lui Dumnezeu, despre ceea ce are El și ceea ce este. Acum, voi știți ce dorește Dumnezeu să dobândească de la oameni? Tu știi ce vrea Dumnezeu de la tine? Vorbește! În cazul în care cunoștințele voastre din experiențe și practică mai au carențe sau sunt foarte superficiale, puteți să spuneți ceva despre cunoștințele voastre referitoare la aceste cuvinte. Aveți cunoștințe sumare? Ce îi cere Dumnezeu omului? (Loialitate, supunere.) Ce altceva, în afară de loialitate și supunere? (În cadrul acestor câteva comuniuni, Dumnezeu a scos în evidență faptul că ne cere să-L cunoaștem, să-I cunoaștem faptele, să știm că El este sursa vieții pentru toate lucrurile, să-I cunoaștem statutul și identitatea și să ne cunoaștem datoria de creaturi ale lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a spus clar pentru ce trebuie să ne devotăm toate eforturile, ce cere El de la noi, ce fel de oameni simpatizează și ce fel de oameni detestă.) Și care este rezultatul final atunci când Dumnezeu cere ca oamenii să-L cunoască? (Ei știu că Dumnezeu este Creatorul și că oamenii sunt ființe create.) Când ei dobândesc aceste cunoștințe, ce schimbări apar în atitudinea oamenilor față de Dumnezeu, în comportamentul lor și în metoda lor de implementare sau în firea vieții lor? V-ați gândit vreodată la asta? Se poate spune că, după ce Îl cunosc pe Dumnezeu și Îl înțeleg, ei devin oameni buni? (Credința în Dumnezeu nu este încercarea de a fi om bun.) Și ce fel de oameni trebuie să fie ei? (Trebuie să fie creaturi destoinice ale lui Dumnezeu.) (Trebuie să fie cinstiți.) Mai e ceva? (Trebuie să fie oameni care se supun orchestrării lui Dumnezeu, care sunt capabili să-L iubească și să-L venereze cu adevărat.) (Trebuie să aibă conștiință și rațiune, să fie capabili să I se supună cu adevărat lui Dumnezeu.) Și ce altceva? (După ce Îl cunoaștem corect și cu adevărat pe Dumnezeu, putem să ne comportăm față de Dumnezeu ca față de Dumnezeu, știm că Dumnezeu este mereu Dumnezeu, că noi suntem ființe create, că ar trebui să-L venerăm pe Dumnezeu și să ne limităm la poziția noastră.) Foarte bine! Să mai auzim și pe altcineva. (Comuniunile lui Dumnezeu ne permit să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu în stăpânirea lui asupra tuturor lucrurilor, ele ne permit să recunoaștem că Dumnezeu este Stăpânitorul tuturor lucrurilor, pentru ca noi să ne putem supune tuturor mediilor pe care Dumnezeu le aranjează pentru noi în fiecare zi și să putem să ne supunem cu adevărat datoriei încredințate de Dumnezeu.) (Îl cunoaștem pe Dumnezeu și suntem, în cele din urmă, capabili să fim oameni care I se supun cu adevărat lui Dumnezeu, care Îl venerează și care se feresc de rău.) Așa este!

3. Atitudinea pe care Dumnezeu o cere și pe care omenirea ar trebui să o aibă față de El

De fapt, Dumnezeu nu are cerințe prea mari de la omenire – sau, cel puțin, nu are cerințe atât de mari precum își imaginează oamenii. Fără cuvântările lui Dumnezeu sau fără nicio exprimare a firii Lui, a faptelor sau cuvintelor Lui, v-ar fi foarte dificil să-L cunoașteți pe Dumnezeu, fiindcă oamenii ar trebui să deducă intențiile și voia lui Dumnezeu, ceea ce este foarte dificil pentru ei. Dar în legătură cu ultima etapă a lucrării Lui, Dumnezeu a rostit multe cuvinte, a făcut multe lucrări și a cerut multe oamenilor. Prin cuvintele Lui și prin numeroasele Lui lucrări, El i-a informat pe oameni despre ceea ce Îi place, despre ceea ce detestă și despre ce fel de oameni ar trebui ei să fie. După ce au înțeles aceste lucruri, în inimile lor, oamenii ar trebui să aibă o definire precisă a cerințelor lui Dumnezeu, fiindcă ei nu mai cred într-un Dumnezeu nedeslușit, nici nu-L urmează pe Dumnezeu prin abstractizare, nedeslușire și nimicnicie; în schimb, oamenii pot să audă cuvântările lui Dumnezeu, pot să înțeleagă standardele cerințelor Lui și să se ridice la înălțimea lor, iar Dumnezeu folosește limba oamenilor pentru a le spune tot ceea ce ar trebui ei să știe și să înțeleagă. Azi, dacă oamenii încă nu sunt conștienți de cerințele pe care Dumnezeu le are pentru ei, de ceea ce este Dumnezeu, de motivul pentru care ei cred în Dumnezeu și despre modul în care ar trebui să creadă în Dumnezeu și să se comporte față de El, atunci e o problemă în asta. Chiar și acum, fiecare dintre voi a vorbit despre un aspect; tu ești conștient de anumite lucruri, fie că sunt lucruri specifice sau generale – dar Eu vreau să vă spun care sunt cerințele corecte, complete și specifice ale lui Dumnezeu pentru omenire. Ele constau doar în câteva cuvinte și sunt foarte simple. Voi poate cunoașteți deja aceste cuvinte. Iată care sunt cerințele corecte ale lui Dumnezeu pentru omenire și pentru cei care Îl urmează. Dumnezeu cere cinci lucruri de la cei care Îl urmează: credință adevărată, să-L urmeze cu loialitate, supunere absolută, cunoaștere adevărată și venerare cordială.

Cu aceste cinci lucruri, Dumnezeu le cere oamenilor să nu-L mai pună sub semnul îndoielii, nici să nu-L urmeze folosindu-și imaginația sau punctele de vedere abstracte și nedeslușite; ei nu trebuie să se bazeze pe închipuiri sau concepții atunci când Îl urmează. Dumnezeu cere ca fiecare dintre cei care Îl urmează să facă asta cu loialitate, nu cu jumătate de inimă sau cu tăgadă. Când Dumnezeu îți cere ceva sau te testează, te judecă, tratează cu tine și te emondează sau te disciplinează și te lovește, tu trebuie să fii absolut supus. Nu ar trebui să întrebi care e cauza sau să pui condiții, cu atât mai puțin să întrebi care e motivul. Supunerea ta trebuie să fie absolută. Cunoașterea lui Dumnezeu este aspectul în privința căruia cei mai mulți oameni au carențe. Deseori, ei Îi impun lui Dumnezeu ziceri, cuvântări și cuvinte care nu au nicio legătură cu El, crezând că aceste cuvinte sunt cea mai precisă definire a cunoașterii lui Dumnezeu. Nici nu își dau seama că aceste ziceri, care provin din imaginația oamenilor, din rațiunea acestora și din intelectul lor, nu au nici cea mai mică legătură cu esența lui Dumnezeu. Și astfel, vreau să vă spun că, în ceea ce privește cunoașterea pe care Dumnezeu o dorește în oameni, Dumnezeu nu îți cere doar să-L recunoști pe El și cuvintele Lui, ci îți cere să-L cunoști corect pe Dumnezeu. Chiar dacă tu poți să spui doar o propoziție sau dacă ești conștient doar de un crâmpei, acest crâmpei de conștiință este corect și adevărat și compatibil cu esența lui Dumnezeu Însuși. Iar asta pentru că Dumnezeu detestă laudele și elogiile care sunt nerealiste și nepotrivite. Chiar mai mult decât atât, El detestă oamenii care Îl tratează ca pe aer. Detestă momentele când, în timpul discuțiilor despre subiecte referitoare la Dumnezeu, oamenii vorbesc cu frivolitate, vorbesc după bunul lor plac și fără ezitare sau vorbesc după cum consideră ei că e potrivit; chiar mai mult, El îi detestă pe cei care cred că Îl cunosc pe Dumnezeu și care se laudă cu cunoștințele lor despre Dumnezeu, discutând subiecte referitoare la Dumnezeu fără nicio reținere sau rezervă. Ultima dintre cele cinci cerințe a fost venerarea cordială. Aceasta e cea mai importantă cerință a lui Dumnezeu pentru toți cei care Îl urmează. Când cineva Îl cunoaște cu adevărat și corect pe Dumnezeu, poate să-L venereze cu adevărat și să se ferească de rău. Această venerare provine din adâncurile inimii sale și apare de bunăvoie, nu fiindcă Dumnezeu l-a presat. Dumnezeu nu îți cere să dai în dar nicio atitudine frumoasă, nicio conduită și niciun comportament aparent față de El; în schimb, El îți cere să-L venerezi și să te temi de El din adâncurile inimii tale. Această venerare este dobândită ca rezultat al schimbărilor firii vieții tale, fiindcă tu Îl cunoști pe Dumnezeu, fiindcă ai o înțelegere a faptelor lui Dumnezeu fiindcă înțelegi esența lui Dumnezeu și fiindcă ai recunoscut faptul că ești una dintre creaturile lui Dumnezeu. Și așa, scopul pentru care am folosit cuvântul „cordial” pentru a defini aici venerarea este pentru ca omenirea să înțeleagă că oamenii trebuie să-L venereze pe Dumnezeu din adâncurile inimilor lor.

Acum, luați în considerare acele cinci cerințe: există vreunul dintre voi care e capabil să le respecte pe primele trei? Prin asta mă refer la credință adevărată, la a-L urma pe Dumnezeu cu loialitate și la supunere absolută. Există vreunul dintre voi care e capabil de aceste lucruri? Știu că, dacă aș fi spus „toate cinci”, atunci, fără nicio îndoială, nu ar fi fost niciunul dintre voi – dar le-am redus la trei. Gândiți-vă dacă reușiți să le respectați sau nu. Este „credința adevărată” ușor de dobândit? (Nu, nu este.) Nu este ușor, fiindcă oamenii au mereu îndoieli referitoare la Dumnezeu. Cât despre a-L urma cu „loialitate”? La ce se referă „loialitatea”? (Să nu-L urmezi pe Dumnezeu cu jumătate de inimă, ci din toată inima.) Să nu-L urmezi pe Dumnezeu cu o jumătate de inimă, ci din toată inima. Ai pus punctul pe „i”. Așadar, sunteți voi capabili să respectați această cerință? Trebuie să vă străduiți mai mult, nu-i așa? Deocamdată, încă nu puteți să respectați această cerință. Cât despre „supunerea absolută” – reușiți să o respectați? (Nu.) Nu ați reușit încă nici asta. Sunteți deseori neascultători și răzvrătiți, de multe ori nu ascultați sau nu vreți să vă supuneți sau nu vreți să auziți. Acestea sunt cele trei cerințe fundamentale respectate de oameni după intrarea lor în viață, iar voi încă nu reușit să le respectați. Așadar, în acest moment, aveți voi un mare potențial? Azi, după ce M-ați auzit rostind aceste cuvinte, sunteți îngrijorați? (Da.) Este bine că simțiți asta. Dar nu trebuie să vă îngrijorați. Sunt Eu îngrijorat în numele vostru. Nu voi mai discuta despre celelalte două cerințe. Fără îndoială, nimeni nu este capabil să le respecte. Sunteți îngrijorați. Așadar, v-ați stabilit obiectivele? Ce obiective, ce direcție ar trebui să urmăriți? Căror obiective ar trebui să vă dedicați eforturile? Aveți un obiectiv? (Da.) Care este obiectivul vostru? (Să căutăm adevărul, să căutăm să-L cunoaștem pe Dumnezeu în cadrul cuvintelor Lui și să dobândim în cele din urmă capacitatea de a-L venera și de a ne supune lui Dumnezeu.) Să vă spun direct: când veți respecta aceste cinci cerințe, atunci Îl veți mulțumi pe Dumnezeu. Fiecare dintre ele este un indicator, un indicator al intrării în viață a oamenilor după ce aceștia au ajuns la maturitate, și obiectivul final al acesteia. Chiar dacă aș fi ales doar una dintre aceste cerințe pentru a discuta în detaliu despre ea și pentru a v-o impune, nu v-ar fi fost ușor să o respectați; trebuie să îndurați anumite greutăți și să depuneți un anumit efort. Și ce fel de mentalitate ar trebui să aveți? Ar trebui să fie ca a unui bolnav de cancer care așteaptă să ajungă pe masa de operație. Și de ce spun asta? Dacă voi vreți să credeți în Dumnezeu și vreți să-L câștigați pe Dumnezeu și să dobândiți mulțumirea Lui, atunci, dacă voi nu îndurați un anumit grad de durere și nu depuneți un anumit efort, nu veți reuși toate aceste lucruri. Voi ați auzit multe propovăduiri, dar faptul că le-ați auzit nu înseamnă că aceste propovăduiri sunt ale voastre; trebuie să le absorbiți și să le transformați în ceva care vă aparține, trebuie să le asimilați în viața voastră, să le aduceți în existența voastră, permițând acestor cuvinte și acestor propovăduiri să vă călăuzească pe calea voastră în viață și să vă aducă o valoare existențială și un înțeles în viață – iar apoi se va dovedi că a meritat să auziți aceste cuvinte. Dacă aceste cuvinte pe care Eu le rostesc nu aduc nicio propășire în viața ta sau nicio valoare în existența ta, atunci nu are niciun rost ca tu să le asculți. Voi înțelegeți asta, da? Înțelegând asta, tot ceea ce rămâne depinde numai de voi. Trebuie să treceți la treabă! Trebuie să fiți serioși în tot ceea ce faceți! Nu fiți confuzi – timpul trece! Mulți dintre voi cred deja de peste zece ani! Priviți în urmă la acești peste zece ani de credință în Dumnezeu: cât de mult ați câștigat? Și câte decenii v-au mai rămas din această viață? Nu mai e mult. Nu te mai gândi dacă lucrarea lui Dumnezeu te așteaptă, dacă El ți-a lăsat o șansă, dacă El va înfăptui din nou aceeași lucrare, nu mai vorbi despre asta. Poți să dai înapoi ultimii zece ani? Cu fiecare zi care trece și cu fiecare pas pe care îl faci, numărul de zile pe care le ai scade cu o zi. Timpul nu așteaptă pe nimeni! Vei câștiga de pe urma credinței în Dumnezeu doar dacă o abordezi ca pe cel mai măreț lucru din viața ta, mai important decât mâncarea, hainele sau orice altceva! Dacă tu crezi doar când ai timp și dacă ești incapabil să-ți dedici întreaga atenție credinței tale, dacă ești doar împotmolit în confuzie, atunci nu vei câștiga nimic. Voi înțelegeți asta, nu-i așa? Ne vom opri aici pentru azi! Ne vedem data viitoare! (Slavă lui Dumnezeu!)

15 februarie 2014

Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

0rezultat(e) de căutare