Partea a patra

Care este scopul discuției noastre despre aceste lucruri? Este oare pentru a-i face pe oameni să studieze regulile după care Dumnezeu a creat toate lucrurile? Este pentru a încuraja interesul pentru astronomie și geografie? (Nu.) Atunci care este? Este de a-i face pe oameni să înțeleagă faptele lui Dumnezeu. Din acțiunile lui Dumnezeu, oamenii pot afirma și verifica faptul că Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor. Dacă poți să înțelegi asta, atunci vei fi cu adevărat capabil să confirmi locul lui Dumnezeu în inima ta și vei putea să confirmi că Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, unicul, Creatorul cerului și pământului și al tuturor lucrurilor. Așadar, este util înțelegerii tale despre Dumnezeu să cunoști regulile tuturor lucrurilor și să cunoști faptele lui Dumnezeu? (Da.) Cât de util este? În primul rând, când ai înțeles faptele lui Dumnezeu, poți să mai fii interesat de astronomie și geografie? Poți să mai ai inima unui sceptic și să te îndoiești că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor? Poți să mai ai inima unui cercetător și să te îndoiești că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor? (Nu.) Când ai confirmat că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și ai înțeles unele reguli ale creației Sale, vei crede cu adevărat în inima ta că Dumnezeu aprovizionează toate lucrurile? (Da.) Aici, „aprovizionează” are o semnificație anume ori este folosit cu referire la o circumstanță specifică? „Dumnezeu aprovizionează toate lucrurile” este o propoziție cu un înțeles foarte larg și o aplicabilitate foarte largă. Dumnezeu nu doar îi aprovizionează pe oameni cu mâncarea și băutura de zi cu zi; El aprovizionează omenirea cu tot ceea ce are nevoie, inclusiv tot ceea ce oamenii pot vedea, dar și lucruri pe care nu le pot vedea. Dumnezeu sprijină, gestionează și conduce acest mediu de trai, care este esențial pentru omenire. Adică, indiferent de mediul de care omenirea are nevoie pentru fiecare anotimp, Dumnezeu l-a pregătit. Dumnezeu gestionează, de asemenea, tipul de aer sau temperatura, astfel încât să fie potrivite pentru existența umană. Aceste reguli care guvernează toate lucrurile nu au loc de la sine sau întâmplător; ele sunt rezultatul suveranității lui Dumnezeu și al faptelor Sale. Dumnezeu Însuși este sursa tuturor acestor reguli și sursa vieții tuturor lucrurilor. Indiferent dacă tu crezi sau nu acest lucru, indiferent dacă îl poți vedea sau nu, dacă îl înțelegi sau nu, rămâne un fapt dovedit și incontestabil.

Știu că marea majoritate a oamenilor au credință doar în cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu care sunt incluse în Biblie. Pentru o mică parte din oameni, Dumnezeu Și-a dezvăluit faptele și le-a îngăduit acestora să vadă valoarea existenței Lui. De asemenea, El i-a lăsat să aibă o oarecare înțelegere a statutului Său și a confirmat realitatea existenței Sale. Totuși, pentru mult mai mulți oameni, faptul că Dumnezeu a creat toate lucrurile și că El gestionează și aprovizionează toate lucrurile pare vag sau ambiguu; astfel de oameni pot chiar să mențină o atitudine de îndoială. Această atitudine îi face pe oameni să creadă mereu că regulile lumii naturale s-au format spontan, că schimbările, transformările și fenomenele naturii și chiar legile ce le guvernează au luat naștere de la natura însăși. Oamenii nu pot concepe în inimile lor cum Dumnezeu a creat toate lucrurile și cum domnește asupra lor; nu pot înțelege cum Dumnezeu gestionează și aprovizionează toate lucrurile. Datorită limitărilor acestei premise, oamenii nu pot crede că Dumnezeu a creat, conduce și aprovizionează toate lucrurile; chiar și cei care cred se limitează în credința lor la Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Ei cred că faptele lui Dumnezeu, precum și proviziile Lui pentru omenire sunt exclusiv pentru aleșii Săi. Asta e ceva ce chiar urăsc să văd și care provoacă foarte multă durere, deoarece, chiar în timp ce omenirea se bucură de tot ce aduce Dumnezeu, ea neagă tot ce face de El și tot ceea ce El îi dă. Oamenii doar cred că cerul și pământul și toate lucrurile sunt guvernate de propriile reguli naturale și de propriile legi naturale pentru supraviețuire și că sunt fără niciun conducător care să le controleze sau fără un suveran care să le aprovizioneze și să le țină. Chiar dacă tu crezi în Dumnezeu, poate nu crezi că toate acestea sunt faptele Sale; într-adevăr, acesta este unul din lucrurile cel mai des neglijate de către orice credincios în Dumnezeu, de toți cei care acceptă cuvântul lui Dumnezeu și toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu. Așadar, imediat ce Eu încep să discut ceva ce nu are legătură cu Biblia sau cu așa-zisa terminologie spirituală, unii oameni se plictisesc, se satură sau chiar se simt inconfortabil. Ei simt că ale Mele cuvinte par fără legătură cu oamenii spirituali și lucrurile spirituale. Acesta este un lucru teribil. Când este vorba de cunoașterea faptelor lui Dumnezeu, chiar dacă nu menționăm astronomia, nici nu cercetăm geografia sau biologia, noi trebuie totuși să înțelegem suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, trebuie să știm că El aprovizionează toate lucrurile și că El este sursa tuturor lucrurilor. Aceasta este o lecție necesară și una care trebuie studiată. Cred că Mi-ați înțeles cuvintele!

Cele două povestiri pe care tocmai le-am spus, chiar dacă puțin neobișnuite ca și conținut și mod de exprimare, așa cum au fost relatate, într-un mod oarecum special, au fost încercarea Mea de a folosi un limbaj direct și o abordare simplă ca să vă ajut să dobândiți și să acceptați ceva mai profund. Acesta a fost singurul Meu țel. În aceste povestioare și în imaginile pe care le zugrăvesc, Eu am vrut să vedeți și să credeți că Dumnezeu este suveran asupra întregii creații. Scopul narării acestor povestiri este de a vă permite să vedeți și să știți faptele infinite ale lui Dumnezeu în limitele finite ale unei povestiri. Cât despre când o să realizați și o să atingeți pe deplin acest rezultat în voi înșivă – acest lucru depinde de propriile experiențe și de căutarea proprie. Dacă ești cineva care urmărește adevărul și caută să-L cunoască pe Dumnezeu, atunci aceste lucruri vor servi ca o aducere-aminte și mai puternică; îți vor oferi o conștientizare mai profundă, o claritate în înțelegerea ta, ceea ce te va apropia treptat de faptele propriu-zise ale lui Dumnezeu, o apropiere care va fi fără distanță și fără greșeală. Totuși, dacă nu ești o persoană care caută să-L cunoască pe Dumnezeu, atunci aceste povestiri nu vă pot face niciun rău. Considerați-le pur și simplu povestiri adevărate.

Ați dobândit vreo înțelegere ceva din aceste două povestiri? În primul rând, sunt aceste două povestiri separate de discuțiile noastre precedente despre grija lui Dumnezeu pentru omenire? Există vreo conexiune inerentă? Este adevărat că în aceste două povestiri vedem faptele lui Dumnezeu și considerația profundă pe care o are pentru tot ceea ce plănuiește pentru omenire? Este adevărat că tot ceea ce face Dumnezeu și toate ceea ce gândește El este de dragul existenței omenirii? (Da.) Nu sunt oare grija și considerația atentă a lui Dumnezeu pentru omenire foarte evidente? Omenirea nu trebuie să facă nimic. Dumnezeu a pregătit pentru oameni aerul – tot ce trebuie să facă este să-l respire. Legumele și fructele pe care ei le mănâncă sunt ușor disponibile. De la nord la sud, de la est la vest, fiecare regiune are propriile resurse naturale. Diferite recolte și fructe și legume regionale au fost toate pregătite de Dumnezeu. Vorbind de mediul înconjurător mai mare, Dumnezeu a făcut toate lucrurile să se consolideze reciproc, să fie interdependente, să se întărească și să se înfrâneze reciproc și să coexiste. Aceasta este metoda și regula Sa pentru a menține supraviețuirea și existența tuturor lucrurilor; astfel, omenirea a putut să crească în siguranță și serenitate în acest mediu de trai, să se înmulțească de la o generație la următoarea chiar până în ziua de azi. Altfel spus, Dumnezeu aduce echilibru mediului natural. Dacă Dumnezeu nu ar deține suveranitatea și controlul, atunci mediul, chiar să fi fost tot creat de Dumnezeu, ar fi dincolo de capacitatea cuiva de a-l menține și de a-l ține în echilibru. În unele locuri nu este aer, iar oamenii nu pot supraviețui acolo. Dumnezeu nu îți va îngădui să mergi acolo. Așa că să nu treci de limitele cuvenite. Acest lucru este pentru protecția omenirii – există unele mistere în asta. Fiecare aspect al mediului înconjurător, lungimea și lățimea pământului, fiecare creatură de pe pământ – atât vie, cât și moartă – a fost concepută și pregătită de Dumnezeu dinainte. De ce este nevoie de cutare lucru? De ce altul este inutil? Care este scopul în a avea un anume lucru aici, iar altul ar trebui să fie acolo? Dumnezeu S-a gândit deja bine la toate acestea și nu este nevoie ca oamenii să se gândească la ele. Există unii oameni nesăbuiți care se gândesc mereu să mute munții, dar în loc să facă asta, de ce să nu se mute la câmpie? Dacă nu-ți plac munții, de ce locuiești lângă ei? Nu este prostesc? Ce s-ar întâmpla dacă ai muta acel munte? Ar veni uragane și valuri uriașe, iar casele oamenilor ar fi distruse. Nu ar fi acesta un lucru prostesc? Oamenii sunt în stare doar să distrugă. Ei nu pot nici măcar să întrețină singurul loc pe care-l au pentru a trăi și, totuși, vor să aprovizioneze toate lucrurile. Acest lucru este imposibil.

Dumnezeu îi permite omului să gestioneze toate lucrurile și să domnească peste ele, dar face omul o treabă bună? Omul distruge orice poate. Nu doar că nu e capabil să păstreze în condiția originară tot ceea ce a creat Dumnezeu – el a făcut contrariul și a distrus creația lui Dumnezeu. Omenirea a mutat munții, a revendicat pământul din mări și a transformat câmpiile în deșerturi unde nu poate trăi nimeni. Și totuși, tocmai în deșert, omul a făcut industrii și a construit baze nucleare, semănând pretutindeni distrugerea. Acum râurile nu mai sunt râuri, marea nu mai este mare… Odată ce omenirea a stricat echilibrul mediului natural și regulile lui, ziua dezastrului și a morții sale nu este departe; este inevitabilă. Când va veni dezastrul, oamenii vor ști cât de prețios este tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei și cât este de important pentru omenire. Pentru om, să trăiască într-un mediu înconjurător unde ploaia și vânturile vin la timp este ca și când ar fi în paradis. Oamenii nu-și dau seama că este o binecuvântare, dar în momentul în care vor pierde totul, vor vedea cât de rar și prețios este. Și odată ce s-a dus, cum ar putea cineva să obțină totul înapoi? Ce ar putea face oamenii, dacă Dumnezeu nu ar fi dispus să creeze totul din nou? Există vreun lucru pe care l-ați putea face? De fapt, există ceva ce puteți face. Este foarte simplu – când vă voi spune despre ce este vorba, veți ști imediat că e posibil. Cum de s-a găsit omul în starea existențială de acum? Este din cauza lăcomiei și distrugerii omului? Dacă omul încetează această distrugere, nu se va îndrepta treptat mediul său de trai? Dacă Dumnezeu nu face nimic, dacă Dumnezeu nu mai dorește să facă nimic pentru omenire – adică, dacă El nu intervine în această chestiune – atunci cea mai bună soluție pentru omenire ar fi să oprească toată distrugerea și să îngăduie mediului său de trai să se întoarcă la starea naturală. A termina cu toată această distrugere înseamnă a opri această jefuire și devastare a lucrurilor create de Dumnezeu. Asta va permite mediului în care trăiește omul să-și revină treptat, pe când eșecul în a face asta ar duce la un mediu din ce în ce mai odios a cărui distrugere s-ar accelera cu timpul. Este simplă soluția Mea? Este simplă și realizabilă, nu-i așa? Într-adevăr simplă, și este realizabilă pentru unii oameni – dar este realizabilă pentru marea majoritate a oamenilor de pe pământ? (Nu, nu este.) Măcar pentru voi, este realizabilă? (Da.) Ce vă face să spuneți „da”? Se poate spune că este pe temelia înțelegerii faptelor lui Dumnezeu? Se poate spune că această condiție înseamnă a se supune suveranității și planului lui Dumnezeu? (Da.) Există un mod de a schimba lucrurile, dar nu acesta este subiectul pe care îl discutăm acum. Dumnezeu este responsabil pentru fiecare viață omenească și El este responsabil până la capăt. Dumnezeu te aprovizionează și, chiar dacă în acest mediul distrus de Satana te-ai îmbolnăvit, ai fost abuzat sau afectat de poluare, nu contează – Dumnezeu te va aproviziona și te va lăsa să trăiești în continuare. Ar trebui să aveți credință în asta. Dumnezeu nu va îngădui cu ușurință pierderea unei vieți omenești.

Ați ajuns acum să simțiți ceva din importanța recunoașterii lui Dumnezeu ca sursă a vieții tuturor lucrurilor? (Da, am ajuns.) Ce sentimente aveți? Spuneți-Mi. (În trecut, nu ne-am gândit niciodată să conectăm munții, marea și lacurile cu acțiunile lui Dumnezeu. Până nu am auzit părtășia lui Dumnezeu de astăzi, nu înțelegeam că aceste lucruri au în ele faptele și înțelepciunea lui Dumnezeu; vedem că, încă de când Dumnezeu a început creația tuturor lucrurilor, El impregnase deja fiecare lucru cu un destin și cu bunăvoința Lui. Toate lucrurile se întăresc reciproc și sunt interdependente, iar omenirea este beneficiarul final. Ceea ce am auzit astăzi ni se pare foarte proaspăt și nou – am simțit cât de reale sunt acțiunile lui Dumnezeu. În lumea reală, în viețile noastre de zi cu zi și în confruntarea cu toate lucrurile, vedem că așa este.) Ați văzut cu adevărat, nu-i așa? Dumnezeu nu aprovizionează omenirea fără un fundament solid; provizia de la El nu înseamnă doar câteva cuvinte scurte. Dumnezeu a făcut atât de mult, și chiar și lucrurile pe care nu le vezi sunt toate pentru beneficiul tău. Omul trăiește în acest mediu, în mijlocul tuturor lucrurilor create de Dumnezeu pentru el, unde oamenii și toate lucrurile depind unul de altul. De exemplu, plantele elimină gazul care purifică aerul, iar oamenii respiră aerul purificat și beneficiază de el; totuși, unele plante sunt otrăvitoare pentru oameni, pe când alte plante sunt antidot pentru ele. Aceasta este o minune a creației lui Dumnezeu! Dar haideți să lăsăm acest subiect deocamdată; astăzi, discuția noastră a fost în principal despre coexistența omului cu restul creației, fără de care omul nu poate trăi. Care este importanța creației tuturor lucrurilor de către Dumnezeu? Omul nu poate trăi fără celelalte lucruri, așa cum omul are nevoie de aer ca să trăiască – dacă ai fi plasat într-un vid, ai muri curând. Acesta este un principiu foarte simplu care arată că omul nu poate exista separat de restul creației. Așadar, ce fel de atitudine ar trebui să aibă omul față de toate lucrurile? Să le prețuiască, să le protejeze, să le folosească eficient, să nu le distrugă, să nu le irosească și să nu le schimbe dintr-un capriciu, pentru că toate lucrurile sunt de la Dumnezeu și sunt provizia Lui pentru omenire, iar omenirea trebuie să le trateze conștiincios. Astăzi am discutat aceste două subiecte. Chibzuiți îndelung asupra lor și contemplați-le bine. Data viitoare, vom discuta unele lucruri mai în detaliu. Părtășia noastră de astăzi se încheie aici. La revedere!

18 ianuarie 2014