Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

Recital-latest-expression
Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

Categorii

LECTURI
Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă (Selecții)

În această perioadă de timp, am vorbit despre multe lucruri legate de cunoașterea lui Dumnezeu și, recent, am vorbit despre ceva foarte important pe această temă. Care e subiectul? (Dumnezeu este sursa vieţii pentru toate lucrurile.) Se pare că lucrurile şi subiectul despre care am vorbit au făcut o impresie clară asupra tuturor. Ultima dată am vorbit despre câteva aspecte ale mediului de supraviețuire pe care l-a creat Dumnezeu pentru omenire, precum și despre cum Dumnezeu a pregătit diferite tipuri de susținere necesară în viața oamenilor. De fapt, Dumnezeu nu doar pregătește oamenilor un mediu de supraviețuire și nu doar le pregătește susținerea zilnică, ci și desăvârșește diferite aspecte ale unei vaste, tainice și necesare lucrări pentru supraviețuirea și viața oamenilor. Toate acestea sunt acțiunile lui Dumnezeu. Ele nu sunt limitate doar la pregătirea unui mediu pentru supraviețuirea oamenilor și susținerea lor zilnică – ele au o sferă de acțiune mult mai largă. Pe lângă aceste două tipuri de lucrare, El pregătește și multe medii și condiții de supraviețuire care sunt necesare în viața oamenilor. Aceasta este o altă temă pe care o vom discuta astăzi. Ea are legătură și cu acțiunile lui Dumnezeu; altminteri, ar fi inutil să discutăm despre ea aici. Dacă oamenii vor să-L cunoască pe Dumnezeu, dar au doar o înțelegere literală a lui „Dumnezeu”, a acelui cuvânt sau a tuturor aspectelor despre ceea ce Dumnezeu are și ce este, aceea nu este o înțelegere adevărată. Așadar, care este calea către cunoașterea lui Dumnezeu? Este cunoașterea Lui, cunoașterea fiecărui aspect al Lui prin acțiunile Sale. Astfel, în continuare, trebuie să împărtășim despre acțiunile lui Dumnezeu de atunci când a creat toate lucrurile.

Încă de când le-a creat Dumnezeu, pe baza legilor pe care le-a stabilit, toate lucrurile au fost funcționale și s-au dezvoltat cu regularitate. Sub privirea Lui, sub conducerea Sa, toate lucrurile s-au dezvoltat cu regularitate, alături de supravieţuirea umană. Nimic nu poate schimba aceste legi și nimic nu le poate distruge. Datorită domniei lui Dumnezeu, toate ființele se pot înmulți și datorită domniei si gestionării Lui, toate ființele pot supraviețui. Cu alte cuvinte, sub domnia lui Dumnezeu, toate ființele se nasc, se dezvoltă, dispar și se reîntrupează în mod sistematic. Când vine primăvara, burnița aduce un sentiment primăvăratic și umezește pământul. Solul începe să se dezghețe, iarba germinează și își croiește drum prin sol, iar copacii se înverzesc treptat. Toate aceste forme de viață aduc o vitalitate proaspătă pământului. Aceasta este scena în care se nasc și se dezvoltă toate ființele. Tot felul de animale ies și ele din vizuinile lor ca să simtă căldura de primăvară şi să înceapă un nou an. Toate fiinţele se tolănesc la soare în timpul verii şi se bucură de căldura adusă de anotimp. Toate cresc repede; copacii, iarba şi toate tipurile de plante cresc foarte repede, apoi înfloresc şi dau roade. Toate ființele sunt foarte ocupate în timpul verii, inclusiv oamenii. Toamna, ploile aduc răcoarea autumnală, iar toate tipurile de fiinţe vii încep să experimenteze vremea recoltei. Toate fiinţele dau roade, iar oamenii, de asemenea, datorită producției acestor ființe, încep să recolteze tot felul de lucruri pentru a pregăti hrana pentru iarnă. Iarna, toate ființele încep, treptat, să se odihnească în frig, să stea liniștite, iar oamenii iau și ei o pauză în acest anotimp. Aceste tranziții de la primăvară la vară, la toamnă și la iarnă – toate aceste schimbări apar în conformitate cu legile stabilite de Dumnezeu. El conduce toate fiinţele şi oamenii folosind aceste legi şi a stabilit pentru omenire un bogat şi colorat mod de viaţă, pregătind un mediu de supravieţuire care are temperaturi şi anotimpuri diferite. În cadrul acestor medii sistematice pentru supravieţuire, oamenii pot, de asemenea, să supravieţuiască și să se înmulțească într-un mod ordonat. Oamenii nu pot schimba aceste legi şi nicio persoană sau ființă nu le poate încălca. Indiferent ce modificări radicale apar în lume, aceste legi continuă să existe şi există pentru că Dumnezeu există. Asta datorită domniei lui Dumnezeu şi a gestionării Lui. Cu acest tip de mediu ordonat și mare, viaţa oamenilor merge înainte în cadrul acestor legi si reguli. Aceste legi au cultivat generaţie după generaţie de oameni şi generaţie după generaţie de oameni au supraviețuit în cadrul acestor legi. Oamenii s-au bucurat de fiinţe şi de acest mediu ordonat pentru supravietuire creat de Dumnezeu pentru generaţie după generaţie de oameni. Chiar dacă oamenii simt că aceste tipuri de legi sunt inerente, chiar dacă ei le dezaprobă în totalitate şi chiar dacă nu simt că Dumnezeu orchestrează aceste legi, că El conduce peste aceste legi, orice ar fi, Dumnezeu este mereu angajat în această lucrare neschimbătoare. Scopul Lui în această lucrare neschimbătoare este supravieţuirea omenirii, astfel încât oamenii să poată dăinui.

Dumnezeu stabilește limite tuturor lucrurilor pentru a hrăni întreaga omenire

Astăzi voi vorbi despre modul în care aceste tipuri de legi, pe care le-a adus Dumnezeu tuturor ființelor, hrănesc întreaga omenire. Este un subiect foarte vast, așa că putem să-l împărțim în mai multe părți și să le discutăm pe rând, astfel încât ele să vă fie clar conturate. În acest fel, vă va fi mai ușor să percepeți și, treptat, să înțelegeți.

Mai întâi, când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a trasat limite pentru munți, câmpii, deșerturi, dealuri, râuri și lacuri. Pe pământ există munți, câmpii, deșerturi, dealuri, precum și diferite acumulări de apă. Nu sunt acestea reliefuri diferite? Dumnezeu a trasat limite între toate aceste diferite tipuri de relief. Când vorbim despre trasarea limitelor, înseamnă că munții au contururile lor, câmpiile au propriile lor contururi, deșerturile au o anumită întindere, iar dealurile au o suprafață determinată. Mai există și un număr determinat de acumulări de apă, cum ar fi râurile și lacurile. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a împărțit totul foarte clar. Dumnezeu a determinat deja pe câți kilometri se întinde un munte, care sunt proporțiile lui. A determinat, de asemenea, pe câți kilometri se întinde o câmpie și care sunt proporțiile ei. Când a creat toate ființele, El a determinat și întinderea deșertului, dar și pe cea a dealurilor și dimensiunile lor și ce anume le delimitează – El a determinat și toate aceste lucruri. El a determinat întinderea râurilor și a lacurilor când le-a creat – toate au limitele lor. Așadar, la ce ne referim când spunem „limite”? Tocmai am vorbit despre modul în care domnia lui Dumnezeu peste toate ființele stabilește legi pentru toate ființele. Adică, întinderea și limitele munților nu se vor extinde sau nu vor descrește datorită rotației pământului sau trecerii timpului. Acest lucru este stabilit: această „stabilire” este domnia lui Dumnezeu. În ce privește zonele de câmpie, care este întinderea lor, ce anume le mărginește, acest lucru a fost stabilit de Dumnezeu. Ele au o limită, iar o movilă nu va răsări la întâmplare în mijlocul unei câmpii. Câmpia nu se va transforma brusc într-un munte – acest lucru nu se va întâmpla. Legile și limitele despre care tocmai am vorbit se referă la asta. În ce privește deșertul, nu vom menționa aici rolurile lui sau ale oricărei alte forme de relief sau locația lor geografică, ci doar limitele lui. Sub domnia lui Dumnezeu, nici suprafața deșertului nu se va extinde. Asta deoarece Dumnezeu i-a conferit legea lui, întinderea lui. Cât de mare este întinderea lui, care e rolul lui, ce îl mărginește și unde este amplasat – acest lucru a fost deja stabilit de Dumnezeu. El nu își va depăși întinderea, nu-și va schimba poziția și nu își va extinde, la întâmplare, suprafața. Deși cursurile de apă, cum sunt râurile și lacurile, sunt toate sistematice și continue, nu au ieșit niciodată din întinderea lor și nu și-au depășit limitele. Toate curg într-un sens în mod sistematic, în direcția în care trebuie să curgă. Așadar, sub legile domniei lui Dumnezeu, niciun râu sau lac nu va seca în mod arbitrar și nu își va schimba, la întâmplare, cursul sau debitul datorită rotației pământului sau a trecerii timpului. Toate acestea sunt în puterea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toate ființele create de Dumnezeu, în mijlocul acestei omeniri, își au locurile, zonele și suprafețele stabilite. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate ființele, limitele lor au fost stabilite, iar acestea nu pot fi modificate, înnoite sau schimbate arbitrar. La ce se referă „arbitrar”? Se referă la faptul că ele nu își vor modifica, extinde sau schimba forma inițială, la întâmplare, în funcție de vreme, temperatură sau viteza de rotație a pământului. De pildă, un munte are o anumită înălțime, baza lui are o anumită suprafață, are o anumită altitudine și o anumită cantitate de vegetație. Toate acestea sunt plănuite și calculate de Dumnezeu, iar înălțimea sau suprafața nu se vor schimba arbitrar. În ce privește câmpiile, majoritatea oamenilor locuiesc la câmpie și nicio schimbare a climei nu va avea un impact asupra zonelor lor sau a valorii existenței lor. Nici măcar ceea ce conțin aceste diferite terenuri și medii geografice, create de Dumnezeu, nu se va schimba în mod arbitrar. De exemplu, părțile componente ale deșertului, zăcămintele minerale din subteran, cantitatea de nisip, culoarea și densitatea acestuia – toate acestea nu se vor schimba în mod arbitrar. De ce nu se vor schimba în mod arbitrar? Datorită domniei și gestionării lui Dumnezeu. În cadrul tuturor acestor terenuri diferite și medii geografice create de Dumnezeu, El gestionează totul într-un mod planificat și sistematic. Așadar, toate aceste medii geografice încă mai există la câteva mii de ani, la zeci de mii de ani după ce au fost create de Dumnezeu. Fiecare își are încă rolul său. Cu toate că, în anumite perioade, vulcanii erup, iar în alte perioade apar cutremure și au loc deplasări masive de teren, Dumnezeu nu va permite deloc ca vreun tip de relief să își piardă funcția inițială. Doar datorită acestei gestionări a lui Dumnezeu, a domniei Lui și a înțelegerii acestor legi, toate acestea – toate aceste lucruri de care omenirea se bucură și pe care le vede – pot supraviețui pe pământ într-un mod sistematic. Așadar, de ce gestionează Dumnezeu astfel toate aceste reliefuri diferite care există pe pământ? Scopul este ca toate viețuitoarele care supraviețuiesc în diferite medii geografice să aibă un mediu stabil și să poată să trăiască și să se înmulțească în acel mediu stabil. Toate aceste viețuitoare – cele care se pot mișca și cele care nu pot, cele care pot respira și cele care nu pot – formează un mediu unic pentru supraviețuirea omenirii. Doar un astfel de mediu poate hrăni generații după generații de oameni și doar un astfel de mediu le permite oamenilor să continue să supraviețuiască pașnic, generație după generație.

Am discutat pe o temă foarte largă, deci poate vi se pare foarte vag, dar înțelegeți, nu-i așa? Adică, legile lui Dumnezeu sub stăpânirea Sa peste toate lucrurile sunt foarte importante – foarte importante! Care este precondiția pentru toate ființele care cresc în cadrul acestor legi? Este datorită domniei lui Dumnezeu. Datorită domniei Lui toate ființele își îndeplinesc funcțiile în cadrul domniei Lui. De exemplu, munții hrănesc pădurile, pădurile, la rândul lor, hrănesc și protejează diferite păsări și animale care trăiesc în acestea. Câmpiile sunt o etapă pregătită pentru oameni ca aceștia să le cultive, dar și pentru diferite păsări și animale. Ele permit majorității oamenilor să trăiască la șes și asigură confortul în viețile oamenilor. Iar câmpiile includ și pajiști – suprafețe mari de pajiști. Acestea reprezintă vegetația pământului. Ele protejează solul și hrănesc vitele, oile și caii care trăiesc pe pajiști. Deșertul își îndeplinește și el funcția. Nu este un loc în care să trăiască oamenii; rolul său este de a face clima umedă mai secetoasă. Cursurile de apă și lacurile sunt utile pentru apa potabilă a oamenilor și pentru apa necesară tuturor ființelor. Oriunde curg, oamenii au apă de băut. Acestea sunt limitele trasate de Dumnezeu pentru diferitele reliefuri.

Datorită acestor limite trasate de Dumnezeu, diferitele reliefuri au produs medii variate pentru supraviețuire, iar aceste medii pentru supraviețuire au fost propice diferitelor tipuri de păsări și animale, dar au și adus un spațiu pentru supraviețuire. De aici s-au dezvoltat limitele mediilor pentru supaviețuire ale diferitelor viețuitoare. Despre acest lucru vom discuta în continuare.

Al doilea punct. În primul rând, unde trăiesc păsările, animalele și insectele? Trăiesc în păduri și crânguri? (Da.) Acestea sunt sălașurile lor. Așadar, pe lângă stabilirea limitelor pentru diferitele medii geografice, Dumnezeu a trasat limite și pentru feluritele păsări, animale, pești, insecte și pentru toate plantele. El a stabilit, de asemenea, legi. Datorită diferențelor dintre diferite medii geografice și datorită existenței variatelor medii geografice, diferite specii de păsări, animale, pești, insecte și plante au medii de supraviețuire diferite. Păsările, animalele și insectele trăiesc printre felurite plante, peștii trăiesc în apă, iar plantele cresc pe sol. Ce include solul? Diferite zone, cum ar fi munții, câmpiile și dealurile. Așadar, odată ce păsările și animalele și-au stabilit sălașurile, ele nu vor mai hoinări peste tot. Sălașurile lor sunt pădurile și munții. Dacă, într-o bună zi, sălașurile lor ar fi distruse, ce ar face ele? (Ar hoinări peste tot.) Ordinea ar deveni haos. De îndată ce această ordine devine haos, care sunt consecințele? Cine sunt primii care au de suferit? (Oamenii.) Omenirea. În cadrul acestor legi și limite pe care le-a stabilit Dumnezeu, ați văzut vreun fenomen mai neobișnuit? De exemplu, elefanți care să hoinărească întâmplător prin deșert. Ați văzut așa ceva? Dacă ar fi așa, ar fi un fenomen foarte ciudat, deoarece elefanții trăiesc în pădure și acesta este mediul pentru supraviețuire pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru ei. Ei au propriul lor mediu pentru supraviețuire și arealul lor stabil, deci de ce ar merge de colo-colo? A văzut cineva lei și tigri rătăcind de colo-colo pe malul oceanului? Niciunul, nu? Arealul leilor și tigrilor sunt pădurile și munții. A văzut cineva balene și rechini din ocean care să umble prin deșert? Nu a văzut nimeni așa ceva, nu? Balenele și rechinii trăiesc în ocean. În mediul existențial omenesc, există oameni care trăiesc alături de urși bruni? Există oameni care sunt mereu înconjurați de păuni sau de alte păsări, în interiorul sau în afara casei lor? A văzut cineva vulturi sau gâște sălbatice jucându-se cu maimuțele? (Nu.) Toate acestea ar fi fenomene ciudate. Motivul pentru care vorbesc despre aceste lucruri care sunt fenomene ciudate în ochii voștri este să vă fac să înțelegeți că toate ființele create de Dumnezeu – indiferent dacă sunt stabilite într-un singur loc sau dacă pot respira – toate au legile lor pentru supraviețuire. Cu mult înainte ca Dumnezeu să creeze aceste ființe, El le-a pregătit propriile lor sălașuri, propriile lor medii pentru supraviețuire. Aceste ființe aveau propriile medii determinate pentru supraviețuire, propria lor hrană, propriile lor sălașuri determinate, propriile lor locuri potrivite pentru supraviețuirea lor, locuri cu temperaturi adecvate pentru supraviețuirea lor. Astfel, ele nu hoinăresc de colo-colo și nu subminează supraviețuirea oamenilor, afectându-le viața. Așa gestionează Dumnezeu toate ființele. Le oferă oamenilor cel mai bun mediu pentru supraviețuire. Toate ființele au hrană pentru susținerea vieții în cadrul propriilor lor medii de supraviețuire. Cu această hrană, ele sunt determinate în cadrul mediului lor originar de supraviețuire. În acest fel de mediu, ele încă supraviețuiesc, se înmulțesc și merg mai departe conform legilor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ele. Datorită acestor tipuri de legi, datorită predestinării lui Dumnezeu, toate ființele interacționează armonios cu oamenii, iar aceștia și toate ființele sunt interdependenți.

Dumnezeu a creat toate ființele și le-a stabilit limite, iar printre ele a crescut tot felul de vietăți. În timp ce creștea tot felul de vietăți, El a pregătit și diferite metode de supraviețuire pentru oameni, așadar, vedeți că oamenii nu au doar o singură metodă de supravițuire. De asemenea, ei nu au doar un singur tip de mediu de supraviețuire. Am vorbit anterior despre Dumnezeu care a pregătit diferite tipuri de surse de hrană și apă, care sunt critice pentru ca viața oamenilor în trup să continue. Totuși, nu toți oamenii subzistă cu cereale. Oamenii au diferite metode de supraviețuire datorită diferențelor dintre mediile geografice și reliefuri. Toate aceste metode de supraviețuire au fost pregătite de Dumnezeu. Așadar, nu toți oamenii se ocupă de cultivarea pământului. Adică, nu toți oamenii își obțin hrana din culturi. Acesta este al treilea punct pe care îl vom discuta: limitele au fost elaborate după diferitele moduri de viață ale oamenilor. Așadar, ce alte moduri de viață au oamenii? Ce alte surse diferite de hrană au ei? Există mai multe tipuri de bază:

Primul este modul de viață vânătoresc. Toată lumea îl cunoaște, nu? Sunteți cu toții oameni moderni, nu știți să vânați, să țineți o armă. Sursele voastre de hrană sunt produse din pământ. Ce mănâncă oamenii care trăiesc din vânătoare? (Vânat.) Ei mănâncă păsările și animalele din pădure. „Vânatul” este un cuvânt modern. Vânătorii nu îl consideră o activitate recreațională, ci îl consideră hrană, mijlocul lor zilnic de subzistență. De pildă, ei prind o căprioară. Prinderea acestei căprioare este pentru vânător cum este strânsul recoltei pentru fermier. Fermierul își adună recolta din pământ, iar, când o vede, e fericit și se simte în largul său. Familia nu va fi înfometată când ai recolte de mâncat. Inima lui e liniștită, iar el este mulțumit. Și vânătorul se simte liniștit și mulțumit când vede ce a prins, deoarece nu trebuie să-și mai facă griji pentru mâncare. Va avea ce mânca la următoarea masă și nu va fi înfometat. Așa se simte cel care vânează ca să trăiască. În ce fel de medii trăiesc acești oameni de obicei? Majoritatea celor care se întrețin din vânătoare trăiesc în pădurile de la munte; ei nu cultivă pământul și nu plantează culturi. Nu e ușor să găsești pământ arabil acolo, așa că ei supraviețuiesc cu diferite vietăți, cu diferite tipuri de pradă. Acesta este primul mod de viață care e diferit de cel al oamenilor obișnuiți.

Al doilea mod este cel al păstorilor. Cei care păstoresc nu cultivă pământul, așadar ce fac ei? Dacă e cineva aici din Mongolia, puteți să ne vorbiți despre modul vostru de viață nomad. (În general, ne ocupăm de creșterea vitelor și a oilor, nu cultivăm pământul, iar iarna tăiem animalele și le mâncăm. Hrana noastră e alcătuită din carne de vită și de oaie în principal și bem ceai cu lapte. Deși păstorii sunt ocupați în toate anotimpurile, ei mănâncă bine. Nu le lipsesc laptele, produsele lactate sau carnea.) Mongolii mănâncă, în principal, carne de vită și oaie, beau lapte de oaie și de vacă și călăresc tauri și cai ca să-și mâne animalele pe câmp cu vântul în păr și cu soarele brăzdându-le chipul. Ei nu au parte de stresul vieții moderne. Toată ziua nu văd decât mari întinderi de cer albastru și câmpii cu iarbă. Majoritatea celor care se ocupă cu mânatul cirezilor trăiesc pe câmpii și își pot continua modul de viață nomad generație după generație. Deși viața pe câmpie e cam singuratică, este totuși o viață foarte fericită. Nu e un mod de viață rău!

Al treilea mod de viață este pescuitul. Există un număr mic de oameni care trăiesc pe malul oceanului sau pe mici insule. Ei sunt înconjurați de apă, înfruntând oceanul. Și mai sunt unii care trăiesc pe bărci. Acești oameni își câștigă traiul din pescuit. Care e sursa de hrană a celor care își câștigă traiul din pescuit? Sunt toate tipurile de pește, fructe de mare și produse marine, nu? Când Hong Kong era doar un mic sat de pescari, cei care trăiau acolo își câștigau traiul din pescuit. Ei nu cultivau pământul, ci pescuiau zilnic. Hrana lor principală era constituită din diferite specii de pești și fructe de mare. Uneori, dădeau la schimb aceste lucruri pe orez, făină și alte necesități zilnice. Acesta este un mod de viață diferit al celor care trăiesc pe lângă ape. Cei care trăiesc lângă apă se bazează pe aceasta pentru hrana lor, iar pescuitul este mijlocul lor de trai. Este sursa mijlocului lor de trai, dar și sursa hranei lor.

Pe lângă cei care trăiesc din agricultură, în principal, există cele trei moduri de viață menționate mai sus. Pe lângă cei care trăiesc din păstorit, pescuit și vânătoare, majoritatea oamenilor își câștigă existența din cultivarea pământului. Ce le trebuie acestora din urmă? Le trebuie pământ. Generații întregi trăiesc din cultivarea cerealelor și își iau hrana din pământ. Orice ar cultiva, legume, fructe sau cereale, cu toții își iau necesarul zilnic din pământ.

Care sunt condițiile de bază pentru aceste diferite moduri de viață omenești? Nu au nevoie de susținerea de bază a mediilor de supraviețuire? Cu alte cuvinte, dacă vânătorii și-ar pierde pădurile de la munte sau păsările și animalele, nu și-ar mai asigura traiul. Așadar, dacă oamenii care trăiesc din vânătoare și-ar pierde pădurile de la munte și nu ar mai avea păsările și animalele, dacă nu ar mai avea o sursă pentru traiul lor, atunci nu se știe care e direcția pe care o astfel de comunitate ar lua-o și unde ar merge acești oameni, ba chiar ar putea să dispară. Iar cei care își câștigă traiul din păstorit pe ce se bazează? Ei nu se bazează cu adevărat pe șeptelul lor, ci pe mediul în care supraviețuiește șeptelul lor – pășunile. Dacă nu ar exista acestea, unde ar paște animalele lor? Ce ar mânca vitele și oile? Fără animale, ce fel de trai ar avea acești nomazi? N-ar avea niciunul. Fără o sursă pentru animalele lor, unde ar merge oamenii ca ei? Supraviețuirea continuă ar deveni foarte dificilă; ei nu ar avea niciun viitor. Fără surse de apă, râurile și lacurile ar seca. Toți acei pești care se bazează pe apă pentru a trăi ar mai exista? Acei pești nu ar mai exista. Ar mai supraviețui acei oameni care se bazează pe apă și pe pești pentru traiul lor? Dacă nu ar avea hrană, dacă nu ar avea sursa traiului lor, acei oameni nu ar mai putea supraviețui. Cu alte cuvinte, dacă există o problemă cu traiul sau cu supraviețuirea lor, acele rase nu ar mai continua și ar dispărea, ar fi șterse de fața pământului. Iar dacă cei care își asigură traiul făcând agricultură și-ar pierde pământul, dacă nu ar putea planta nimic și nu și-ar lua hrana din diferite plante, care ar fi rezultatul? Fără hrană, nu ar muri oamenii de foame? Dacă oamenii ar muri de foame, acel gen de oameni nu ar fi distrus? Așadar, acesta este scopul lui Dumnezeu în conservarea diferitelor medii. Dumnezeu are doar un singur scop în conservarea diferitelor medii și ecosisteme, în păstrarea diferitelor viețuitoare în cadrul fiecărui mediu – acela de a hrăni toate tipurile de oameni, de a da viață oamenilor în diferite medii geografice.

Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

0rezultat(e) de căutare