Sfințenia lui Dumnezeu (I) Partea a treia

Acum, că am terminat să vorbim despre Satana, să ne întoarcem să vorbim despre Dumnezeul nostru. În timpul planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu, foarte puțin din discursul Său direct a fost consemnat în Biblie, iar ceea ce a fost consemnat este foarte simplu. Deci, să începem de la capăt. Dumnezeu a creat omul și, de atunci, a condus întotdeauna viața omenirii. Fie că oferă binecuvântări omenirii, dându-le legile și poruncile Lui, fie stipulând diferitele reguli de viață, știți care este scopul intenționat de Dumnezeu atunci când face aceste lucruri? În primul rând, puteți spune cu siguranță că tot ce face El este pentru binele omenirii? (Da, putem.) Puteți crede că această propoziție este relativ extinsă și goală, dar, vorbind în mod specific, tot ceea ce face Dumnezeu este să-l conducă și să-l călăuzească pe om spre a trăi o viață normală. Indiferent dacă omul păstrează regulile sau ține legile Sale, scopul lui Dumnezeu este ca omul să nu i se închine Satanei, să nu fie rănit de Satana; acest lucru este fundamental și aceasta a fost ceea ce s-a făcut chiar de la început. Încă de la început, când omul nu a înțeles voia lui Dumnezeu, El a luat câteva legi și reguli simple și a dat dispoziții care să acopere fiecare aspect imaginabil. Aceste dispoziții sunt foarte simple, însă conțin în ele voia lui Dumnezeu. Dumnezeu apreciază, prețuiește și iubește sincer omenirea. Nu acesta este cazul? (Da.) Deci, putem spune că inima Sa este sfântă? Putem spune că inima Lui este curată? (Da.) Are Dumnezeu vreo intenție ulterioară? (Nu.) Deci, acest scop al Său este drept și pozitiv? (Da.) Indiferent ce dispoziții a dat Dumnezeu, în timpul lucrării Sale, toate au un efect pozitiv asupra omului și deschid calea. Deci, în mintea lui Dumnezeu există unele gânduri în interes propriu? Dumnezeu are anumite scopuri suplimentare în ce-l privește pe om, sau vrea să-l folosească pe el în vreun fel? (Nu.) Deloc. Dumnezeu face așa cum spune și, de asemenea, gândește astfel în inima Lui. Nu există niciun scop mixt, nici gânduri în interes propriu. El nu face nimic pentru Sine, dar face absolut totul pentru om, fără scopuri personale. Deși are planuri și intenții pentru om, El nu face nimic pentru Sine. Tot ceea ce face El, este exclusiv pentru omenire, pentru a o proteja și pentru a evita ca aceasta să fie dusă pe un drum greșit. Deci, nu este neprețuită această inimă? (Da.) Puteți vedea în Satana chiar și cel mai mic indiciu al acestei inimi neprețuite? Puteți să-l vedeți? (Nu.) Nu puteți vedea niciun indiciu despre acest lucru în Satana. Tot ceea ce face Dumnezeu este dezvăluit în mod natural. Privind modul în care lucrează Dumnezeu, cum lucrează El? Dumnezeu ia aceste legi și cuvintele Sale și le leagă strâns pe capetele fiecărei persoane, precum incantația cercului de aur,^[a] impunându-i-le fiecărui om? Lucrează El în acest fel? (Nu.) Deci, în ce fel Își face Dumnezeu lucrarea? (El ne călăuzește.) (El sfătuiește și încurajează.) Există un al doilea. Altele? Dumnezeu amenință? Vă vorbește la nesfârșit? (Nu.) Când nu înțelegi adevărul, cum te călăuzește Dumnezeu? (El face lumină.) El face lumină peste tine spunându-ți limpede că acest lucru nu este în conformitate cu adevărul și ce ar trebui să faci. Din aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, ce fel de relație simți că ai tu cu El? Acestea te fac să simți că Dumnezeu este dincolo de înțelegerea ta? (Nu.) Deci, cum te fac acestea să te simți? Dumnezeu este deosebit de apropiat de tine, nu există nicio distanță între voi. Când El te călăuzește, când îți oferă, te ajută și te sprijină, simți cordialitatea și respectabilitatea Sa, simți cât este de încântător, cât de cald este. Însă ce mod folosește Dumnezeu când îți reproșează stricăciunea ta sau când te judecă și te disciplinează pentru că te răzvrătești împotriva Lui? Îți reproșează în cuvinte? Te disciplinează prin mediul tău și prin oameni, subiecte și lucruri? (Da.) La ce nivel ajunge această disciplină? (La un nivel pe care omul îl poate îndura.) Nivelul Său de disciplină ajunge în același punct în care Satana îl rănește pe om? (Nu.) Dumnezeu lucrează într-un mod blând, iubitor, delicat și grijuliu, o modalitate care este în mod special măsurată și adecvată. Calea Lui nu te provoacă să simți emoții intense precum: „Dumnezeu trebuie să mă lase să fac aceasta” sau „Dumnezeu trebuie să mă lase să fac cealaltă”. Dumnezeu nu-ți dă niciodată acel fel de mentalitate intensă sau sentimente intense care fac lucrurile de nesuportat. Nu-i așa? Chiar și când accepți cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu, cum te simți atunci? Când simți autoritatea și puterea Lui, cum te simți atunci? Simți că Dumnezeu este divin și de neîncălcat? (Da.) Te simți departe de Dumnezeu în aceste vremuri? Te simți înspăimântat de Dumnezeu? (Nu.) Nu, simți, în schimb, respect înfricoșat față de El. Oare oamenii simt toate aceste lucruri numai ca urmare a lucrării lui Dumnezeu? (Da.) Deci, ar avea ei aceste sentimente dacă Satana ar lucra asupra omului? (Nu.) Dumnezeu Își folosește cuvintele, adevărul și viața Sa pentru a-i da, în mod continuu, omului, pentru a-l sprijini. Când omul este slab, când se simte la pământ, Dumnezeu, cu siguranță, nu-i vorbește aspru, spunând: „Nu fii deprimat. Pentru ce te simți astfel? Pentru ce ești slab? Pentru ce trebuie să fii slab? Tu ești atât de slab și întotdeauna atât de deprimat. Care este scopul vieții? Doar să mori!” Oare Dumnezeu lucrează în felul acesta? (Nu.) Are El autoritatea de a acționa în acest fel? (Da.) Dar acționează Dumnezeu astfel? (Nu.) Motivul pentru care El nu acționează în acest fel este datorat esenței Sale, esența sfințeniei Lui. Dragostea Sa față de om, aprecierea și prețuirea omului nu pot fi exprimate clar în doar una sau două propoziții. Nu este ceva cauzat de înălțarea omului, ci este ceva scos la iveală de Dumnezeu, în practica actuală; este revelația esenței Lui. Pot toate aceste moduri prin care lucrează Dumnezeu să-i permită omului să vadă sfințenia Sa? În toate aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, incluzând intențiile Lui bune, efectele pe care El dorește să le obțină asupra omlui, diferitele moduri pe care le adoptă ca să lucreze asupra lui, felul de lucrare pe care El o face, ceea ce vrea El ca omul să înțeleagă – ai văzut vreun rău sau vreo șiretenie în bunele intenții ale lui Dumnezeu? (Nu.) Deci, în tot ceea ce face, tot ceea ce spune, tot ceea ce gândește Dumnezeu în inima Lui, precum și întreaga Sa esență pe care o dezvăluie – putem să-L numim pe Dumnezeu sfânt? (Da.) Oare vreun om a văzut vreodată această sfințenie în lume sau în sine? În afară de Dumnezeu, ai văzut-o vreodată în vreun om sau în Satana? (Nu.) Din ceea ce am vorbit până acum, putem să-L numim pe El Însuși Dumnezeul unic și sfânt? (Da.) Tot ceea ce-i dă Dumnezeu omului, inclusiv cuvintele Sale, diferitele moduri în care El lucrează asupra lui, ceea ce-i spune, despre ce-i amintește acestuia, ceea ce-l sfătuiește și-l încurajează pe om, toate provin dintr-o singură esență: totul provine din sfințenia lui Dumnezeu. Dacă nu ar exista un astfel de Dumnezeu sfânt, niciun om nu I-ar putea lua locul pentru a face lucrarea pe care o face El. Dacă Dumnezeu i-ar lua pe acești oameni și i-ar da în întregime pe mâna Satanei, v-ați gândi vreodată în ce fel de condiție ați fi astăzi cu toții? Ați sta toți aici, întregi și neatinși? (Nu.) Deci, cum ați fi? Ați spune, de asemenea: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”? Te-ai făli astfel, ai fi atât de neobrăzat, te-ai lăuda fără rușine înaintea lui Dumnezeu și te-ai fâțâi peste tot, vorbind astfel? (Da.) Ai face aceasta sută la sută! Cu siguranță ai face-o! Atitudinea Satanei față de oameni le permite acestora să vadă că natura lui este complet diferită de Dumnezeu. Esența lui este complet diferită de Dumnezeu. Ce esență a Satanei este opusul sfințeniei lui Dumnezeu? (Răutatea lui.) Natura diabolică a Satanei este opusul sfințeniei lui Dumnezeu. Motivul pentru care majoritatea oamenilor nu recunosc această expresie și această esență a sfințeniei lui Dumnezeu este faptul că ei trăiesc sub domeniul Satanei, în corupția și în interiorul îngrădirii lui. Ei nu știu ce este sfințenia sau cum s-o definească. Chiar și atunci când percepi sfințenia Sa, încă nu o poți defini, cu nicio certitudine, ca fiind sfințenia lui Dumnezeu. Aceasta este o nepotrivire în cunoașterea omului cu privire la sfințenia lui Dumnezeu.

Ce fel de trăsătură reprezentativă este arătată de lucrarea Satanei asupra omului? Ar trebui să știți aceasta din propriile voastre experiențe – cea mai reprezentativă trăsătură a Satanei, lucrul pe care îl face cel mai mult și pe care încearcă să-l facă cu fiecare persoană. Are o caracteristică pe care probabil că nu o puteți vedea, astfel că nu vă gândiți cât de înspăimântător și detestabil este Satana. Știe cineva care este această trăsătură? Spuneți-Mi. (Tot ceea ce face el este să-i facă rău omului.) Face lucruri ca să-l rănească pe om. Cum îi face rău acestuia? Îmi puteți arăta mai exact și mai detaliat? (Îl seduce, îl ademenește și îl ispitește pe om.) Este corect, aceasta arată câteva aspecte. Altele? (Îl induce în eroare pe om.) El înșeală, atacă și acuză. Da, toate acestea. Mai sunt și altele? (Spune minciuni.) Înșelăciunea și minciuna sunt firești la Satana. O face atât de des, încât minciuna curge din gura lui fără să fie nevoie măcar să gândească. Altele? (Seamănă neînțelegeri.) Acest lucru nu este atât de important. Vă voi descrie ceva care vă va înspăimânta, însă nu o fac ca să vă sperii. Dumnezeu lucrează asupra omului, iar acesta este prețuit atât în atitudinea, cât și în inima Lui. Pe de altă parte, Satana prețuiește omul? El nu-l prețuiește. Oare ce vrea el cu omul? Vrea să-i facă rău, se gândește doar să-l rănească pe acesta. Nu-i așa? Atunci când se gândește mult să-l rănească pe om, face acest lucru într-o stare de spirit stăruitoare? (Da.) Deci, când vine vorba de lucrarea lui Satana asupra omului, am acum două cuvinte care pot descrie amănunțit natura răutăcioasă și rea a Satanei care vă permite cu adevărat să-i cunoașteți caracterul odios: în abordarea lui față de om, Satana vrea permanent să-l ocupe și să-l posede cu forța, pe fiecare în parte, astfel încât să poată ajunge până la punctul în care îl controlează complet pe om, rănindu-l, astfel încât să poată dobândi această ambiție obiectivă și sălbatică. Ce înseamnă „ocupă cu forța”? Se întâmplă cu sau fără consimțământul tău? Se întâmplă cu sau fără știrea ta? Este complet fără știrea ta! În situațiile în care nu ești conștient, eventual atunci când nu a spus nimic sau nu a făcut nimic, atunci când nu există nicio premisă, niciun context, el există în jurul tău, înconjurându-te. El caută o oportunitate de a exploata, apoi te ocupă forțat, te posedă, atingându-și obiectivul de a te controla și de a te răni în totalitate. Acestea sunt o intenție și un comportament tipic în lupta pentru omenire a Satanei împotriva lui Dumnezeu. Cum vă simțiți când auziți acest lucru? (Înspăimântați și înfricoșați în inimile noastre.) Sunteți dezgustați? (Da.) Când sunteți dezgustați, credeți că Satana este nerușinat? (Da.) Când credeți că el este nerușinat, simțiți atunci dezgust față de acei oameni din jurul vostru care vor întotdeauna să vă controleze, cei care au ambiții sălbatice pentru statut și interese? (Da.) Deci, ce metode folosește Satana pentru a-l poseda și a-l ocupa pe om cu forța? Vă este clar acest lucru? Când auziți aceste două sintagme: „ocupație forțată” și „posesie”, aveți un sentiment ciudat și simțiți dezgust, nu-i așa? Ați experimentat savoarea lor diabolică? El te posedă, te ocupă și te corupe fără consimțământul sau știrea ta. Ce poți gusta în inima ta? Ură? (Da.) Dezgust? (Da.) Când simți această ură și acest dezgust față de acest mod al Satanei, ce fel de sentiment ai pentru Dumnezeu? (Recunoștință.) Recunoscător lui Dumnezeu că te-a mântuit. Așadar, în acest moment, ai dorința sau voința de a-L lăsa pe Dumnezeu să preia controlul tău și să te domine în totalitate? (Da.) În ce context? Spui da, deoarece te temi să fii ocupat și posedat cu forța de Satana? (Da.) Nu poți avea acest fel de mentalitate, nu este corect. Nu te teme, Dumnezeu este aici. Nu trebuie să-ți fie teamă de nimic, corect? Odată ce ai înțeles esența malefică ​​a Satanei, ar trebui să ai o înțelegere mai exactă sau o prețuire mai profundă a dragostei, a bunelor intenții, a compasiunii și toleranței lui Dumnezeu față de om și a firii Sale drepte. Satana este atât de odios, dar, dacă acest lucru încă nu-ți inspiră dragoste de Dumnezeu, dependență și încredere în El, atunci ce fel de persoană ești? Ești dispus să-l lași pe Satana să-ți facă rău astfel? După ce ai văzut răutarea și hidoșenia lui, schimbăm totul și apoi privim la Dumnezeu. Cunoașterea ta despre Dumnezeu a suferit acum vreo schimbare? (Da.) Ce fel de schimbare? Putem spune că Dumnezeu este sfânt? Putem spune că El este fără cusur? „Dumnezeu este o sfințenie unică” – poate El fi vrednic de acest titlu? (Da.) Deci, în lume și printre toate lucrurile, este numai Dumnezeu Însuși care poate fi vrednic de această înțelegere a omului? Există și altele? (Nu.) Deci, ce anume îi dă Dumnezeu omului? Îți dă doar puțină grijă, preocupare și prețuire atunci când tu nu acorzi atenție? Ce i-a dat Dumnezeu omului? El i-a dat viață, i-a dat totul și îi dăruiește necondiționat, fără a cere nimic, fără nicio intenție ulterioară. El folosește adevărul, cuvintele Sale, Își folosește viața pentru a-l conduce și a-l călăuzi pe om, ducând omul departe de distrugerea, de ispitele, de seducția Satanei, permițându-i omului să vadă în mod clar prin natura lui diabolică și fața sa hidoasă. Dragostea și preocuparea lui Dumnezeu pentru omenire este adevărată? Este ceva ce poate experimenta fiecare dintre voi? (Da.)

Privește înapoi la viața ta de până acum, la toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut asupra ta în toți anii credinței tale. Indiferent dacă simți sau nu profund acest lucru, nu a fost cel mai necesar? Nu a fost ceea ce ți-a fost cel mai necesar să obții? (Da.) Nu este acesta adevărul? Nu este aceasta viața? (Da.) Deci, Dumnezeu te-a luminat vreodată să dai ceva înapoi sau să răsplătești cu ceva după ce ți-a dat aceste lucruri? (Nu.) Deci, care este scopul lui Dumnezeu? De ce face El acest lucru? Are Dumnezeu, de asemenea, un obiectiv de a te ocupa? (Nu.) Vrea Dumnezeu să urce la tronul Său în inima omului? (Da.) Deci, care este diferența dintre Dumnezeu înălțându-Se la tron ​​și ocupația forțată a Satanei? Dumnezeu vrea să câștige și să ocupe inima omului – ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Dumnezeu vrea ca omul să devină marioneta sau mașinăria Sa? (Nu.) Deci, care este scopul Său? Există o diferență între Dumnezeu care dorește să ocupe inima omului, ocupația forțată a Satanei și posedarea omului? (Da.) Care este diferența? Îmi poți spune clar? (Satana o face prin forță, în timp ce Dumnezeu îl lasă pe om de bunăvoie.) Satana o face prin forță, în timp ce Dumnezeu te lasă de bunăvoie. Aceasta este diferența? Pentru ce vrea Dumnezeu inima ta? Și, în plus, pentru ce vrea Dumnezeu să te ocupe? Cum înțelegeți în inimile voastre că „Dumnezeu ocupă inima omului”? Aici trebuie să fim corecți cu Dumnezeu, altfel, oamenii vor înțelege întotdeauna greșit și vor gândi: „Dumnezeu vrea întotdeauna să mă ocupe. Pentru ce vrea El acest lucru? Nu vreau să fiu ocupat, vreau doar să fiu eu însumi. Spui că Satana îi ocupă pe oameni, dar și Dumnezeu îi ocupă: nu este același lucru? Nu vreau să las pe nimeni să mă ocupe. Sunt eu însumi!” Care este diferența aici? Stai și te gândești un minut la aceasta. Vă întreb: „Dumnezeu ocupă omul” este o expresie goală? Ocuparea omului de către Dumnezeu înseamnă că El trăiește în inima ta și îți stăpânește fiecare cuvânt și mișcare? Dacă El îți spune să te așezi, tu îndrăznești să nu te ridici în picioare? Dacă El îți spune să mergi spre est, tu îndrăznești să nu mergi spre vest? Este o ocupare care înseamnă ceva de genul acesta? (Nu.) Deci, ce este? (Înseamnă ca omul să trăiască ceea ce are și este Dumnezeu.) De-a lungul acestor ani în care Dumnezeu l-a gestionat pe om, în lucrarea Sa de până acum asupra omului, în această ultimă etapă, care este efectul dorit asupra omului cu privire la toate cuvintele pe care le-a spus El? Este faptul că omul trăiește ceea ce are și este Dumnezeu? Privind sensul literal al cuvintelor „Dumnezeu ocupă inima omului”, pare ca și cum El i-ar lua inima și ar ocupa-o, trăiește în ea și nu mai iese; El trăiește în ea și devine stăpânul inimii omului, ca s-o stăpânească și s-o rânduiască după voie, astfel încât omul trebuie să meargă oriunde îi spune Dumnezeu să meargă. La acest nivel de înțeles, pare ca și cum fiecare persoană devenise Dumnezeu, în posesia esenței și firii Lui. Deci, în acest caz, ar putea omul să realizeze acțiunile și faptele lui Dumnezeu? Poate fi explicată „ocuparea” în acest fel? (Nu.) Deci, ce este? Vă întreb acest lucru: Sunt toate cuvintele și adevărul pe care Dumnezeu le furnizează omului o revelație a esenței Lui și a ceea ce are și este El? (Da.) Acest lucru este sigur. Dar sunt toate cuvintele pe care Dumnezeu i le furnizează omului ca să le practice și să le posede Dumnezeu Însuși? Stai și te gândește un minut la aceasta. Pentru ce face El aceasta atunci când judecă omul? De unde vin aceste cuvinte? Care este conținutul acestor cuvinte pe care le spune Dumnezeu atunci când judecă omul? Pe ce se bazează ele? Se bazează pe firea coruptă a omului? (Da.) Deci, efectul obținut prin judecata lui Dumnezeu asupra omului este bazat pe esența Sa? (Da.) Deci este o sintagmă goală ocuparea omului de către Dumnezeu? Cu siguranță nu este. Deci, de ce spune Dumnezeu aceste cuvinte? Care este scopul Său când spune aceste cuvinte? El vrea să folosească aceste cuvinte pentru viața omului? (Da.) Dumnezeu vrea să folosească pentru viața omului tot acest adevăr pe care l-a rostit. Când omul ia tot acest adevăr și cuvântul lui Dumnezeu și le transformă în propria sa viață, poate atunci omul să asculte de El? Poate omul atunci să se teamă de Dumnezeu? Poate omul atunci să se ferească de rău? Când omul a ajuns în acest punct, poate El atunci să se supună suveranității și rânduielii lui Dumnezeu? Este omul atunci în poziția de a se supune autorității lui Dumnezeu? Când oameni ca Iov sau ca Petru ajung la capătul drumului lor, când viața lor poate fi considerată matură, când au o înțelegere reală a lui Dumnezeu – poate încă Satana să-i strice? Poate el încă să-i ocupe? Mai poate să-i posede cu forța? (Nu.) Deci, ce fel de persoană este aceasta? Este cineva care a fost complet câștigat de Dumnezeu? (Da.) La acest nivel de înțelegere, cum vedeți acest tip de persoană care a fost complet câștigată de Dumnezeu? Pentru Dumnezeu, în aceste condiții, El a ocupat deja inima acestei persoane. Dar ce simte aceasta? Oare cuvântul, autoritatea și calea lui Dumnezeu devin viața omului, apoi această viață ocupă întreaga lui ființă și face ceea ce trăiește omul, precum și esența potrivită pentru a-L mulțumi pe El? Pentru Dumnezeu, inima omenirii este, în acest moment, ocupată de către El? (Da.) Cum înțelegeți acum acest nivel de semnificație? Duhul lui Dumnezeu este cel care te ocupă? (Nu.) Deci, ce anume te ocupă? (Cuvântul lui Dumnezeu.) Este calea și cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărul și cuvântul Său cele care au devenit viața ta. În acest moment, omul are atunci viața care vine de la Dumnezeu, dar nu putem spune că această viață este a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu putem spune că viața în care ar trebui să aibă originea cuvântul lui Dumnezeu este viața lui Dumnezeu. Deci, indiferent de cât timp omul Îl urmează pe Dumnezeu, indiferent de câte cuvinte obține de la El, omul nu poate deveni niciodată Dumnezeu. Nu este corect? (Da.) Chiar dacă, într-o zi, El a spus: „Am ocupat inima ta, acum tu Îmi posezi viața”, ai simți atunci că ești Dumnezeu? (Nu.) Atunci, ce ai deveni? Nu ai avea o ascultare absolută a lui Dumnezeu? Corpul și inima ta nu ar fi umplute cu viața pe care ți-a dăruit-o El? Când Dumnezeu ocupă inima omului este o manifestare foarte normală. Acesta este un fapt. Privind astfel din acest punct, omul poate să devină Dumnezeu? (Nu.) Când omul a obținut tot cuvântul Lui, când se poate teme de Dumnezeu și se poate feri de rău, poate el să dețină identitatea lui Dumnezeu? (Nu.) Poate omul să posede atunci esența lui Dumnezeu? (Nu.) Indiferent ce se întâmplă, omul este încă om, atunci când totul este spus și făcut. Tu ești o creație; când ai primit de la Dumnezeu cuvântul și calea Lui, tu posezi doar viața care vine din cuvântul Său și nu poți niciodată să devii Dumnezeu.

Revenind chiar acum la tema noastră, v-am adresat o întrebare – Avraam este sfânt? (Nu.) Nu este, iar tu înțelegi acum acest lucru, nu-i așa? Iov este sfânt? (Nu.) În această sfințenie se află esența lui Dumnezeu. Omul nu are esența sau firea lui Dumnezeu. Chiar și atunci când omul a experimentat tot cuvântul lui Dumnezeu și posedă esența cuvântului Său, omul nu poate fi niciodată numit sfânt; omul este om. Înțelegi, nu? Deci, cum înțelegeți acum această sintagmă: „Dumnezeu ocupă inima omului”? (Cuvintele, calea și adevărul lui Dumnezeu sunt cele care devin viața omului.) Ați memorat aceste cuvinte. Sper că veți avea o înțelegere mai profundă. Unii oameni pot întreba: „De ce spuneți că mesagerii și îngerii lui Dumnezeu nu sunt sfinți?” Ce gândiți în legătură cu această întrebare? Poate că nu ați luat-o în considerare înainte. Voi folosi un exemplu simplu: Când pornești un robot, acesta poate atât să danseze, cât și să vorbească, iar tu poți înțelege ceea ce spune, dar poți să-l numești încântător? Poți să-l numești plin de viață? Tu poți spune aceasta, însă robotul nu va înțelege pentru că nu are viață. Când îi oprești sursa de alimentare, mai poate el să se miște? Când acest robot este activat, îl poți vedea plin de viață și încântător. Îl evaluezi, fie că este vorba despre o evaluare substanțială sau despre una superficială, însă, oricare ar fi situația, ochii tăi văd că se mișcă. Dar când îi oprești sursa de alimentare, vezi vreun fel de caracter în el? Vezi că posedă vreun fel de esență? Înțelegi semnificația a ceea ce spun? (Da.) Adică, chiar dacă acest robot se poate mișca și se poate opri, tu nu l-ai putea descrie niciodată ca având vreun fel de esență. Nu este acesta un fapt? Nu vom mai vorbi despre aceasta. Este suficient pentru voi să aveți o înțelegere generală a sensului. Haideți să ne terminăm părtășia aici. La revedere!

17 decembrie 2013

Note de subsol:

a. „Incantația cercului de aur” se referă la faimosul roman chinez „Călătorie în Vest”, în care călugărul Xuanzang folosește o incantație pentru a-l controla pe Regele Maimuță prin intermediul unui cerc de aur plasat pe capul regelui, cerc care poate să fie strâns în mod magic, provocând astfel dureri de cap insuportabile. Ulterior, aceasta a devenit o metaforă pentru înlănțuirea oamenilor.