Sfințenia lui Dumnezeu (I) Partea Întâi

Astăzi, am avut încă o părtășie a autorității lui Dumnezeu și nu vom vorbi despre dreptatea Lui chiar acum. Astăzi vom vorbi despre un subiect complet nou – sfințenia lui Dumnezeu. Sfințenia Lui este încă un aspect al esenței Sale unice, astfel că este o mare nevoie de a avea părtășie aici despre acest subiect. Oare toate aceste aspecte sunt unice: acest aspect al esenței lui Dumnezeu, despre care Eu voi avea părtășie, împreună cu cele două aspecte ale firii drepte a lui Dumnezeu și ale autorității Sale, despre care am avut părtășie înainte? (Da.) Sfințenia Lui este, de asemenea, unică, astfel că baza acestei unicități, rădăcina ei, este tema pentru părtășia noastră de astăzi. Înțelegeți? Repetați după Mine: esența unică a lui Dumnezeu – sfințenia Lui. (Esența unică a lui Dumnezeu – sfințenia Lui.) Cum vă simțiți în inimile voastre după repetarea acestei fraze? Poate că unii dintre voi aveți unele îndoieli și întrebați: „De ce să avem părtășie despre sfințenia lui Dumnezeu?” Nu vă faceți griji, vă voi explica acest lucru cu încetul. De îndată ce-l veți auzi, veți ști de ce este atât de necesar pentru Mine să am părtășie despre acest subiect.

Mai întâi, să definim cuvântul „sfânt”. Folosindu-vă înțelegerea și din toate cunoștințele pe care vi le-ați însușit, ce înțelegeți prin definiția „sfânt”? Definiți aceasta pentru Mine. („Sfânt” înseamnă fără pată, fără nimic din corupția sau defectele omenirii. Tot ceea ce emite – fie în gândire, vorbire sau acțiune, tot ceea ce face – este complet pozitiv.) Foarte bine. („Sfânt” este divin, neîntinat, de neofensat de către om. Este unic, este simbolul caracteristic al lui Dumnezeu.) („Sfânt” este fără pată și este un aspect al firii divine, de neofensat.) Aceasta este definiția voastră. În inima fiecărei persoane, acest cuvânt, „sfânt”, are o rază de acțiune, o definiție și o interpretare. Cel puțin, atunci când vedeți cuvântul „sfânt”, mintea voastră nu este goală. Pentru acest cuvânt, aveți un anumit domeniu delimitat de aplicare, iar definiția unor oameni despre el se apropie de folosirea acestui cuvânt pentru definirea esenței firii lui Dumnezeu. Aceasta este foarte bine. Majoritatea oamenilor cred despre cuvântul „sfânt” că este unul pozitiv, iar acest lucru poate fi afirmat. Dar sfințenia lui Dumnezeu, pe care doresc să o împărtășesc astăzi, nu va fi numai definită, nici doar explicată. În schimb, voi folosi câteva fapte pentru verificare pentru a-ți permite să vezi de ce Eu spun că Dumnezeu este sfânt și de ce folosesc cuvântul „sfânt” pentru a descrie esența Lui. Până când se va încheia părtășia nostră, vei simți că folosirea cuvântului „sfânt” pentru a defini esența lui Dumnezeu și folosirea acestui cuvânt pentru a te referi la El, sunt atât binemeritate, cât și cele mai potrivite. Cel puțin, atât cât se întinde sfera de acoperire a limbilor actuale ale omenirii – folosirea acestui cuvânt pentru a ne referi la Dumnezeu este deosebit de potrivită, este singurul cuvânt din limba omenească cel mai potrivit pentru a se referi la Dumnezeu. Nu este un cuvânt gol atunci când este folosit cu referire la Dumnezeu, nici nu este laudă fără motiv sau un compliment gol. Scopul părtășiei noastre este să permitem fiecărei persoane să recunoască adevărul acestui aspect al esenței lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se teme de înțelegerea oamenilor, ci doar de neînțelegerea lor. Dumnezeu dorește ca fiecare persoană să-I cunoască esența și ceea ce are și este El. Deci, de fiecare dată când menționăm un aspect al esenței Sale, ne putem baza pe multe fapte pentru a le permite oamenilor să vadă că există într-adevăr acest aspect al esenței lui Dumnezeu.

Acum, că avem o definiție a cuvântului „sfânt”, să luăm câteva exemple. În ideile pe care le au oamenii, ei își imaginează multe lucruri „sfinte” și oameni „sfinți”. De exemplu, băieții și fetele virgine sunt definiți ca sfinți în dicționarele omenirii? (Da.) Sunt ei, de fapt, sfinți? (Nu.) Sunt așa-numitul „sfânt” și „sfântul”, despre care vom avea părtășie astăzi, unul și același? (Nu.) Privind la acei oameni cu principii înalte, cu exprimare rafinată și cultivată, care nu rănesc niciodată pe nimeni și care, atunci când vorbesc, îi fac pe ceilalți dezinvolți și plăcuți – sunt ei sfinți? Sunt sfinți cei care fac deseori bine, sunt generoși și le oferă un mare ajutor celorlalți, cei care aduc multă bucurie în viața oamenilor? (Nu.) Sunt sfinți cei care nu ascund gânduri oportuniste, care nu fac nimănui vreo cerere aspră, care tolerează pe toată lumea? Sunt sfinți cei care nu au avut niciodată un conflict cu cineva și nici nu au profitat vreodată de cineva? Deci, sunt sfinți cei care lucrează pentru binele celorlalți, care sunt în folosul celorlalți și le aduc lămuriri altora în orice fel? Sunt sfinți cei care-și dau altora toate economiile lor de-o viață și trăiesc o existență simplă, care sunt severi cu ei înșiși, dar îi abordează pe alții în mod liber? (Nu.) Țineți minte că mamele voastre v-au purtat de grijă și v-au îngrijit în toate modurile posibil de imaginat – sunt ele sfinte? Sunt sfinți idolii pe care îi îndrăgiți, fie că sunt oameni celebri, staruri sau oameni minunați? (Nu.) Să privim acum la acei profeți din Biblie care au fost capabili să prezică viitorul care nu era cunoscut multor altora – au fost sfinte astfel de persoane? Au fost sfinți oamenii care au reușit să consemneze cuvintele lui Dumnezeu și faptele lucrării Sale în Biblie? Moise a fost sfânt? Avraam a fost sfânt? (Nu.) Dar Iov? A fost sfânt? (Nu.) De ce spuneți acest lucru? Iov a fost numit de către Dumnezeu un om drept, deci, de ce s-a spus chiar despre el că nu este sfânt? Simțiți o oarecare incertitudine aici, nu-i așa? Oare oamenii care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău nu sunt cu adevărat sfinți? Sunt sau nu sunt? (Nu.) Sunteți puțin incerți, nu prea siguri și nu îndrăzniți să spuneți „nu”, dar nici „da”, deci spuneți „nu” cu o oarecare dificultate. Permiteți-Mi să vă adresez o altă întrebare. Sunt sfinți mesagerii lui Dumnezeu – cei pe care El îi trimite pe pământ? (Nu.) Reflectați cu atenție. Dați răspunsul odată ce ați reflectat profund. Îngerii sunt sfinți? (Nu.) Este sfântă omenirea care nu a fost coruptă de Satana? (Nu.) Voi spuneți „nu” la fiecare întrebare. Pe ce bază? Oare fiecare frază pe care am spus-o chiar acum este motivul pentru care spuneți „nu”? Sunteți confuzi, nu-i așa? Deci, de ce se spune chiar și despre îngeri că nu sunt sfinți? Sunteți nesiguri acum, nu-i așa? Apoi, puteți descoperi pe ce bază oamenii, lucrurile sau ființele necreate, pe care le-am menționat anterior, nu sunt sfinte? Sunt sigur că nu puteți, corect? (Da.) Deci, răspunsul vostru „nu”, este atunci puțin iresponsabil? Nu răspunzi în mod spontan? Unii oameni reflectează: „Întrebi astfel, deci, cu siguranță, nu este”. Nu răspundeți doar în mod spontan. Gândiți-vă cu atenție dacă răspunsul este da sau nu. Veți ști, atunci când vom avea părtășie despre următorul subiect, de ce este „nu”. Vă voi da răspunsul în scurt timp. Să citim mai întâi ceva din Scriptură.

Porunca lui Iahve Dumnezeu pentru om

(Geneza 2:15-17) Iar Iahve Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.”

Înșelarea femeii de către șarpe

(Geneza 3:1-5) Așadar, șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului, pe care le-a făcut Iahve Dumnezeu. Și el i-a zis femeii: „Da, a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din toți copacii din grădină»?” Iar femeia i-a spus șarpelui: „Putem mânca din rodul pomilor grădinii; însă din fructele copacului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncați din el, nici să nu-l atingeți, ca nu cumva să muriți.»” Iar șarpele i-a spus femeii: „Moartea voastră nu este o certitudine, pentru că Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide, iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.

Din ce carte a Bibliei sunt aceste fragmente din cele două pasaje? (Geneza.) Sunteți toți familiarizați cu aceste două pasaje? Acesta este un lucru care s-a întâmplat la început, când omenirea a fost creată pentru prima dată; a fost un eveniment real. Mai întâi, să ne uităm la ce fel de poruncă le-a dat Iahve Dumnezeu lui Adam și Evei, deoarece conținutul acesteia este foarte important pentru subiectul nostru de astăzi. „Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând...” Continuați să citiți următorul pasaj. („Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.”) Ce conține porunca lui Dumnezeu dată omului, din acest pasaj? În primul rând, Dumnezeu îi spune omului ce poate mânca, fiind fructele unei varietăți de pomi. Nu există niciun pericol și nicio otravă, toate pot fi mâncate după cum dorește fiecare, fără nicio reținere. Aceasta este o parte. Cealaltă parte este un avertisment. Acest avertisment îi spune omului de pomul din care nu poate mânca fructele – nu trebuie să mănânce fructele din pomul cunoașterii binelui și răului. Ce se va întâmpla dacă o va face? Dumnezeu i-a spus omului: „Dacă mănânci fructul, cu siguranță vei muri”. Sunt aceste cuvinte cinstite? (Da.) Dacă Dumnezeu ți-ar spune aceasta, însă tu nu ai înțelege de ce, ai considera-o ca pe o regulă sau ca pe un ordin de urmat? Ar trebui urmat, nu-i așa? Dar chiar dacă omul este sau nu capabil să urmeze aceasta, cuvintele lui Dumnezeu sunt fără echivoc. Dumnezeu i-a spus omului foarte clar ce poate și ce nu poate el să mănânce și ce se va întâmpla dacă va mânca ceea ce nu ar trebui. Ai văzut vreuna dintre firile lui Dumnezeu în aceste cuvinte scurte pe care le-a spus? Sunt adevărate aceste cuvinte ale Sale? Există vreo înșelăciune? Există vreo falsitate? (Nu.) Există ceva amenințător? (Nu.) Dumnezeu i-a spus omului cu onestitate, cinstit și cu sinceritate ce poate și ce nu poate mânca, clar și pe înțeles. Există vreun înțeles ascuns în aceste cuvinte? Sunt clare aceste cuvinte? Mai este nevoie de supoziții? (Nu.) Nu este nevoie să ghiciți, corect? Sensul lor este evident dintr-o privire, iar voi înțelegeți de îndată ce îl vedeți. Este clar ca lumina zilei. Adică, ceea ce vrea să spună și ceea ce vrea să exprime Dumnezeu vin din inima Lui. Lucrurile pe care El le exprimă sunt curate, cinstite și clare. Nu există motive ascunse, nici vreun sens ascuns. El i-a vorbit direct omului, spunându-i ce poate și ce nu poate el să mânânce. Adică, prin aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, omul poate vedea că inima lui Dumnezeu este transparentă, este adevărată. Nu este absolut nicio falsitate aici, îți spun că nu poți mânca ceea ce este comestibil sau îți spun „Fă-o și vezi ce se întâmplă” cu lucruri pe care nu le poți mânca. Oare aceasta vrea El să spună? (Nu.) Nu. Orice crede Dumnezeu în inima Lui este ceea ce El spune. Dacă spun că Dumnezeu este sfânt pentru că, în acest fel, El Se arată și Se dezvăluie în aceste cuvinte, tu te poți simți puțin ca și cum Eu aș face mult zgomot pentru nimic sau că Mi-aș extinde interpretarea puțin prea departe. Dacă este astfel, nu-ți face griji, nu am terminat încă.

Haideți să vorbim despre „Înșelarea femeii de către șarpe”. Cine este șarpele? (Satana.) Satana joacă rolul contrastului în planul de gestionare (planul de mântuire) de șase mii de ani al lui Dumnezeu și este un rol pe care nu putem să nu-l menționăm atunci când avem părtășie despre sfințenia Sa. De ce spun acest lucru? Dacă nu cunoști răul și corupția Satanei sau natura lui, atunci nu ai nicio posibilitate să le recunoști, nici nu poți ști ce este cu adevărat sfințenia. În confuzie, oamenii cred că ceea ce face Satana este corect, pentru că ei trăiesc în astfel de fire coruptă. Fără niciun contrast, cu nimic cu care să fie comparat, nu poți ști atunci ce este sfințenia, astfel că acest subiect trebuie menționat aici. Nu am scos din senin acest subiect, ci, prin cuvintele și faptele lui, vom vedea cum acționează Satana, cum corupe omenirea, ce fel de natură are și cum este chipul lui. Deci, ce i-a spus această femeie șarpelui? Femeia i-a povestit din nou șarpelui ce îi spusese Iahve Dumnezeu. Luând în considerare ceea ce a spus, ea a confirmat validitatea a tot ceea ce-i spusese Dumnezeu? Ea n-a putut confirma acest lucru, nu-i așa? Ca cineva care era nou creat, ea nu avea nicio capacitate de a distinge binele de rău, nici de a cunoaște nimic în jurul ei. Judecând după cuvintele pe care le-a spus șarpelui, ea nu confirmase cuvintele lui Dumnezeu ca fiind corecte în inima ei; aceasta a fost atitudinea ei. Deci, atunci când șarpele a văzut că femeia nu a avut o atitudine clară față de cuvintele lui Dumnezeu, a spus: „Moartea voastră nu este o certitudine, pentru că Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide, iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Există ceva în neregulă cu aceste cuvinte? (Da.) Ce este în neregulă? Când ați terminat de citit această propoziție, v-ați făcut o idee despre intențiile șarpelui? (Da.) Ce intenții are șarpele? (Să-l ispitească pe om să săvârșească păcatul.) Vrea s-o ispitească pe această femeie ca s-o împiedice să țină cont de cuvintele lui Dumnezeu, însă a vorbit el direct? (Nu.) El nu a vorbit direct, deci putem spune că este foarte viclean. Își exprimă intenția într-un mod viclean și evaziv pentru a-și atinge obiectivul plănuit pe care îl ține ascuns, în interiorul său, de om – aceasta este viclenia șarpelui. Satana a vorbit și a acționat astfel dintotdeauna. El spune „nu e o certitudine”, fără a confirma într-un fel sau în altul. Dar, după ce a auzit acest lucru, a fost mișcată inima acestei femei neștiutoare? (Da.) Șarpele a fost mulțumit deoarece cuvintele lui avuseseră efectul dorit – aceasta era intenția vicleană a șarpelui. Mai mult, promițând un rezultat, pe care omul l-a crezut ca fiind unul bun, șarpele a sedus-o, spunând: „în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide”. Deci, ea se gândește: „Este un lucru bun să am ochii deschiși!” Cu toate acestea, șarpele spune apoi cuvintele pe care omul le consideră a fi chiar mai bune, cuvinte necunoscute omului, cuvinte care exercită o mare putere de ispitire asupra celor care le aud: „iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Nu sunt aceste cuvinte foarte seducătoare pentru om? Este ca și cum cineva ți-ar spune: „Fața ta are o formă minunată. Doar puțin scurtă de-a lungul arcadei nazale, dar dacă vei repara aceasta, vei fi o frumusețe de renume mondial!” I-ar mișca inima auzind aceste cuvinte cuiva care nu a vrut niciodată să-și facă o intervenție de chirurgie plastică? (Da.) Deci, sunt aceste cuvinte seducătoare? Este această seducție ispititoare pentru tine? Te pune la încercare? (Da.) Spune Dumnezeu lucruri de genul acesta? A fost vreun indiciu al acestui lucru în cuvintele Lui, pe care le-am examinat chiar acum? (Nu.) De ce? Dumnezeu spune ceea ce gândește în inima Lui? Omul poate să vadă inima lui Dumnezeu prin cuvintele Sale? (Da.) Dar când șarpele i-a spus femeii acele cuvinte, ai fost în stare să vezi inima lui? (Nu.) Și, din cauza neștiinței oamenilor, ei au fost cu ușurință seduși, prinși și conduși de cuvintele șarpelui. Deci ai fost capabil să vezi intențiile Satanei? Ai fost capabil să vezi scopul în spatele a ceea ce a spus? Ai fost capabil să vezi complotul și planul său viclean? (Nu.) Ce fel de fire este reprezentată de modul de a vorbi al Satanei? Ce fel de esență ai văzut în Satana prin aceste cuvinte? Este periculos? Poate că, aparent, el zâmbește la tine sau nu dezvăluie nicio expresie, de niciun fel. Dar, în inima sa, el calculează modul în care să-și atingă obiectivul pe care tu nu-l poți vedea. Ești apoi sedus de toate făgăduințele pe care ți le face, de toate avantajele despre care-ți vorbește. Tu le vezi ca fiind bune și simți că ceea ce spune este mai util, mai substanțial decât ceea ce spune Dumnezeu. Omul nu devine apoi un prizonier supus când se întâmplă acest lucru? (Da.) Deci, acest mijloc folosit de Satana nu este diabolic? Îți permiți să te scufunzi adânc. Fără ca Satana să trebuiască să miște un deget, cu aceste două propoziții, te bucuri să-l urmezi îndeaproape și să-l respecți. Obiectivul său a fost atins. Nu este sinistră această intenție? Nu este acesta chipul primordial al Satanei? Din cuvintele acestuia, omul poate vedea motivele sale sinistre, chipul său hidos și esența lui. Nu-i așa? (Da.) Comparând aceste propoziții, fără analiză, tu probabil poți simți ca și cum cuvintele lui Iahve Dumnezeu sunt plictisitoare, obișnuite și comune, că nu merită să faci caz pentru a lăuda onestitatea lui Dumnezeu. Au, totuși, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, multă greutate pentru oamenii de astăzi când luăm cuvintele Satanei și chipul lui hidos și le folosim ca un contrast? (Da.) Prin acest contrast, omul poate simți perfecțiunea pură a lui Dumnezeu. Am dreptate să spun aceasta? (Da.) Toate sunt denaturate: fiecare cuvânt pe care îl spune Satana, precum și motivele, intențiile și modul în care el vorbește. Care este principala caracteristică a modului său de a vorbi? El folosește limbajul echivoc pentru a te seduce fără să te lase să-l vezi, nici nu-ți permite să distingi care este obiectivul său; îți permite să apuci momeala, făcându-te să-l lauzi și să-i cânți virtutea. Nu este aceasta stratagema permanentă a Satanei? (Da.)