Dumnezeu Însuși, Unicul (II)

Firea dreaptă a lui Dumnezeu Partea a cincea

Cinci tipuri de oameni

Deocamdată, voi încheia părtășia noastră despre firea dreaptă a lui Dumnezeu în acest punct. În continuare, îi voi clasifica în câteva categorii pe cei care Îl urmează pe Dumnezeu, conform înțelegerii lor în privința lui Dumnezeu și înțelegerii și experienței lor privind firea Sa dreaptă, astfel încât să știți cărei etape aparțineți momentan, precum și statura voastră actuală. În privința cunoașterii lui Dumnezeu și înțelegerii firii Lui drepte de către oameni, diferitele etape și staturi pe care oamenii le ocupă pot fi separate, în general, în cinci tipuri. Acest subiect este predicat pe baza cunoașterii lui Dumnezeu Cel unic și a firii Sale drepte; de aceea, când citiți următorul conținut, ar trebui să încercați cu atenție să vă dați seama de cât de multă înțelegere și cunoaștere aveți în privința caracterului unic al lui Dumnezeu și în privința firii Sale drepte și apoi să folosiți acest lucru pentru a judeca etapa în care vă aflați cu adevărat, cât de mare este statura voastră cu adevărat și ce tip de persoană sunteți cu adevărat.

Primul tip: etapa copilului în fașă

Ce este un copil în fașă? Un copil în fașă este un copil care abia a intrat în această lume, un nou-născut. Atunci oamenii sunt cei mai mici și imaturi.

Oamenii din această etapă, în fond, nu conștientizează sau nu cunosc chestiunile privind credința în Dumnezeu. Ei sunt derutați și ignoranți față de toate lucrurile. Acești oameni poate au crezut în Dumnezeu pentru mult timp sau pentru foarte puțin timp, dar starea lor confuză și ignorantă și adevărata lor statură îi plasează în etapa unui bebeluș în fașă. Definiția precisă a condițiilor unui bebeluș în fașă este altfel: indiferent de cât timp acest tip de om a crezut în Dumnezeu, el va fi întotdeauna zăpăcit, confuz și naiv; el nu știe motivul pentru care crede în Dumnezeu, nici nu știe cine este Dumnezeu sau cine Dumnezeu este. Deși Îl urmează pe Dumnezeu, nu există o definiție exactă a lui Dumnezeu în inima sa și nu poate determina dacă cel pe care el Îl urmează este Dumnezeu, cu atât mai puțin dacă ar trebui cu adevărat să creadă în Dumnezeu și să-L urmeze. Acestea sunt condițiile adevărate ale acestui tip de persoană. Gândurile acestor oameni sunt tulburi și, simplu spus, credința lor este una care aparține confuziei. Ei există mereu într-o stare de derutare și vid; zăpăceala, confuzia și naivitatea le descriu, pe scurt, stările. Ei nu au văzut niciodată, nici nu au acceptat existența lui Dumnezeu și, de aceea, a vorbi cu ei despre cunoașterea lui Dumnezeu este la fel de util precum a-i pune să citească o carte scrisă în hieroglife; nici nu o vor înțelege, nici nu o vor accepta. Pentru ei, a-L cunoaște pe Dumnezeu este același lucru cu a auzi o poveste fantastică. Cu toate că gândurile lor pot fi tulburi, de fapt, ei cred cu tărie că a-L cunoaște pe Dumnezeu este cu totul o pierdere de timp și de efort. Acesta este primul timp de persoană: un bebeluș în fașă.

Al doilea tip: etapa bebelușului care suge

În comparație cu un bebeluș în fașă, acest tip de persoană a făcut un anume progres. Din nefericire, tot nu-L înțelege pe Dumnezeu. Acestor persoane încă le lipsește o înțelegere și o perspectivă clară în privința lui Dumnezeu și nu sunt foarte sigure în privința motivului pentru care ar trebui să creadă în Dumnezeu, dar în inimile lor au propriul scop și propriile idei clare. Acestea nu se preocupă dacă este drept a crede în Dumnezeu. Obiectivul și scopul pe care îl urmăresc prin credința în Dumnezeu este de a se bucura de harul Său, de a avea bucurie și pace, de a trăi vieți confortabile, de a avea grija și protecția lui Dumnezeu și de a trăi sub binecuvântările lui Dumnezeu. Ele nu se preocupă de măsura în care Îl cunosc pe Dumnezeu; nu au dorința puternică de a căuta să-L înțeleagă pe Dumnezeu, nici nu se preocupă de ceea ce face Dumnezeu sau de ceea ce dorește El să facă. Acești oameni doar caută orbește să se bucure de harul Său și să obțină mai mult din binecuvântările Lui; caută să primească însutit în epoca actuală și viață eternă în epoca ce va să vină. Gândurile, cheltuiala și devotamentul lor, precum și suferința lor, toate au același obiectiv: să obțină harul și binecuvântările lui Dumnezeu. Ei nu se preocupă de nimic altceva. Acest tip de persoană este sigură doar de faptul că Dumnezeu poate să o țină în siguranță și să-i acorde harul Său. Se poate spune că lor nu le pasă și nu știu prea bine motivul pentru care Dumnezeu dorește să-l mântuiască pe om sau rezultatul pe care Dumnezeu dorește să-l obțină cu cuvintele și lucrarea Sa. Aceste persoane nu au făcut niciodată un efort să cunoască esența și firea dreaptă a lui Dumnezeu, nici nu au vreun interes să o facă. Nu simt nevoia să dea atenție acestor lucruri, nici nu doresc să le cunoască. Nu doresc să întrebe despre lucrarea lui Dumnezeu, cerințele lui Dumnezeu de la om, voia lui Dumnezeu sau nimic altceva legat de Dumnezeu; nici nu ar putea să se obosească să întrebe despre aceste lucruri. Asta deoarece ei cred că aceste chestiuni nu au legătură cu faptul că se bucură de harul lui Dumnezeu; ei se preocupă doar de un Dumnezeu care poate oferi har și are legătură cu interesele lor personale. Ei nu au niciun interes pentru nimic altceva și, astfel, nu pot pătrunde în realitatea adevărului, indiferent de cât de mulți ani au crezut în Dumnezeu. Fără nimeni care să-i ude sau să-i hrănească des, pentru ei este dificil să continue pe calea credinței în Dumnezeu. Dacă pot să se bucure de bucuria și pacea lor de mai devreme sau să se bucure de harul lui Dumnezeu, este foarte posibil ca ei să dea înapoi. Acesta este cel de-al doilea tip de persoane: persoana care există în etapa de bebeluș care suge.

Al treilea tip: etapa bebelușului înțărcat sau etapa copilului mic

Acest grup de oameni are o anumită conștientizare clară. Acești oameni sunt conștienți că a se bucura de harul lui Dumnezeu nu înseamnă că ei înșiși au o experiență adevărată; ei sunt conștienți că, dacă nu obosesc niciodată să caute bucurie și pace, să caute har, sau dacă pot fi martori împărtășind experiențele lor în care s-au bucurat de harul lui Dumnezeu sau lăudând binecuvântările pe care Dumnezeu le-a acordat lor, aceste lucruri nu înseamnă că au viață, nici nu înseamnă că au realitatea adevărului. Începând de la conștiința lor, ei încetează să întrețină speranțe nebunești că vor fi însoțiți doar de harul lui Dumnezeu; mai degrabă, când se bucură de harul Lui, ei își doresc în mod simultan să facă ceva pentru Dumnezeu; ei sunt dornici să își îndeplinească datoria, să îndure niște greutăți și oboseală, să coopereze într-o oarecare măsură cu Dumnezeu. Totuși, deoarece căutarea lor în credința lor în Dumnezeu este prea amestecată, deoarece intențiile și dorințele individuale pe care le nutresc sunt prea puternice, deoarece firea lor este arogantă până la extrem, le este foarte dificil să satisfacă dorința lui Dumnezeu sau să fie loiali lui Dumnezeu; de aceea, frecvent, ei nu pot să-și realizeze dorințele individuale sau să-și respecte promisiunile față de Dumnezeu. Deseori, se află în stări contradictorii: ei își doresc foarte mult să-L mulțumească pe Dumnezeu în cel mai înalt grad posibil, totuși își folosesc toată forța pentru a I se opune; deseori, Îi fac jurăminte lui Dumnezeu, dar se sustrag rapid de la legămintele lor. Chiar mai des se află în alte stări contradictorii: ei cred sincer în El, totuși Îl neagă pe Dumnezeu și tot ce vine de la El; ei speră cu nerăbdare ca Dumnezeu să-i lumineze, să-i conducă, să-i alimenteze și să-i ajute, totuși tot caută să-și urmeze propria cale. Ei doresc să-L înțeleagă și să-L cunoască pe Dumnezeu, totuși nu sunt dispuși să se apropie de El. În schimb, ei întotdeauna Îl evită pe Dumnezeu; inimile lor sunt închise pentru El. Cu toate că au o înțelegere și o experiență superficială a sensului literal al cuvintelor lui Dumnezeu și al adevărului și un concept superficial în privința lui Dumnezeu și a adevărului, în mod involuntar ei tot nu pot confirma sau determina dacă Dumnezeu este adevărul; ei nu pot confirma dacă Dumnezeu este cu adevărat drept; nici nu pot determina realitatea firii și esenței lui Dumnezeu, cu atât mai puțin existența Lui adevărată. Credința lor în Dumnezeu conține mereu dubii și lucruri greșit înțelese și conține și închipuiri și concepții. Pe măsură ce se bucură de harul lui Dumnezeu, ei experimentează sau practică, de asemenea, cu reticență unele lucruri din ceea ce ei consideră a fi adevăruri fezabile pentru a-și îmbogăți credința, pentru a-și amplifica experiența credinței în Dumnezeu, pentru a-și verifica înțelegerea privind credința în Dumnezeu, pentru a-și satisface vanitatea de a merge pe calea vieții pe care ei înșiși au întemeiat-o, și de a realiza o cauză dreaptă a omenirii. În același timp, ei fac aceste lucruri, de asemenea, pentru a-și satisface propria dorință de a obține binecuvântări, pentru a paria cu scopul de a fi purtătorii unor binecuvântări mai mari ale omenirii, pentru a realiza aspirația ambițioasă și dorința veche de a nu se odihni până ce nu L-au obținut pe Dumnezeu. Acești oameni rareori pot obține luminarea lui Dumnezeu, căci dorința și intenția lor de a câștiga binecuvântări sunt prea importante pentru ei. Ei nu pot suporta să renunțe la acest lucru și nu au dorința de a o face. Ei se tem că, fără dorința de a obține binecuvântări, fără ambiția foarte prețuită de a nu se odihni până ce nu L-au obținut pe Dumnezeu, vor pierde motivația de a crede în Dumnezeu. De aceea, ei nu doresc să înfrunte realitatea. Ei nu doresc să se confrunte cu cuvintele sau cu lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu doresc să facă față firii sau esenței lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să aducă în discuție subiectul cunoașterii lui Dumnezeu. Asta deoarece odată ce Dumnezeu, esența și firea Lui dreaptă le vor înlocui închipuirile, visele lor se vor spulbera; așa-zisa lor credință pură și „meritele” acumulate de ei de-a lungul unor ani de muncă asiduă vor dispărea și vor fi în zadar; „teritoriul” pe care l-au cucerit cu sângele și sudoarea lor de-a lungul anilor va fi pe punctul de a se prăbuși. Asta va însemna că anii lor mulți de eforturi și muncă grea au fost inutili, că trebuie din nou să înceapă de la zero. Aceasta este cea mai dificilă durere de suportat în inimile lor și este rezultatul pe care își doresc cel mai puțin să-l vadă; de aceea, ei sunt întotdeauna blocați în acest tip de impas, refuzând să se întoarcă. Acesta este cel de-al treilea tip de persoane: persoana care există în etapa de bebeluș care este înțărcat.

Cele trei tipuri de persoane descrise mai sus – cu alte cuvinte, oamenii care există în aceste trei etape – nu au o credință adevărată în identitatea și statutul lui Dumnezeu sau în firea Lui dreaptă, nici nu au o recunoaștere sau o confirmare clară, definită, a acestor lucruri. De aceea, este foarte dificil pentru aceste trei tipuri de persoane să pătrundă realitatea adevărului și este, de asemenea, dificil pentru acestea să primească mila, luminarea și iluminarea lui Dumnezeu deoarece maniera în care ei cred în Dumnezeu și atitudinea lor greșită față de Dumnezeu Îl împiedică pe Dumnezeu să lucreze în inimile lor. Dubiile, concepțiile greșite și închipuirile în privința Lui le-au depășit credința și cunoașterea de Dumnezeu. Acestea sunt trei tipuri foarte periculoase de oameni, precum și trei etape foarte periculoase. Când o persoană își menține o atitudine de îndoială față de Dumnezeu, esența lui Dumnezeu, identitatea Lui, față de faptul dacă Dumnezeu este adevărul și realitatea existenței Sale și nu poate fi sigură de aceste lucruri, cum poate această persoană să accepte tot ceea ce vine de la Dumnezeu? Cum poate să accepte că Dumnezeu este adevărul, calea și viața? Cum poate să accepte mustrarea și judecata lui Dumnezeu? Cum poate să accepte mântuirea lui Dumnezeu? Cum poate acest tip de persoană să obțină alimentarea și călăuzirea adevărată de la Dumnezeu? Cei care sunt în aceste trei etape pot să I se opună lui Dumnezeu, să Îl judece, să rostească blasfemii la adresa Lui sau să-L trădeze în orice moment. Ei pot să abandoneze adevărata cale și pot să se lepede de Dumnezeu în orice moment. Se poate spune că oamenii din aceste trei etape există într-o perioadă critică, căci nu au intrat pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu.

Al patrulea tip: etapa copilului care se maturizează sau a copilăriei

După ce un om fost înțărcat – adică, după ce s-a bucurat de o cantitate vastă de har, acesta începe să exploreze ce înseamnă a crede în Dumnezeu, să își dorească să înțeleagă diverse întrebări, precum motivul pentru care trăiește omul, modul în care omul ar trebui să trăiască și motivul pentru care Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea asupra omului. Când aceste gânduri neclare și noțiuni confuze apar în interiorul oamenilor și există în interiorul lor, ei sunt udați în continuu și sunt, de asemenea, capabili să-și facă datoria. În această perioadă, ei nu mai au dubii în privința adevărului existenței lui Dumnezeu și înțeleg cu acuratețe ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Pe această bază, ei au o înțelegere graduală în privința lui Dumnezeu și obțin, treptat, niște răspunsuri la gândurile lor neclare și noțiunile confuze în ceea ce privește firea și esența lui Dumnezeu. În ceea ce privește schimbările în firea lor, precum și cunoașterea lor de Dumnezeu, oamenii din această etapă încep să pășească pe calea cea dreaptă și intră într-o perioadă de tranziție. În această etapă, oamenii încep să aibă viață. Indicațiile clare referitoare la a avea viață sunt rezolvarea treptată a diferitelor întrebări legate de cunoașterea lui Dumnezeu pe care oamenii o au în inimile lor – interpretările greșite, închipuirile, concepțiile și definițiile vagi ale lui Dumnezeu – faptul că ei nu numai că știu și cred cu adevărat în realitatea existenței lui Dumnezeu, dar au și o definiție și orientare clară a lui Dumnezeu în inimile lor, că a-L urma cu adevărat pe Dumnezeu le înlocuiește credința nedeslușită. În această etapă, oamenii ajung să-și cunoască treptat concepțiile greșite față de Dumnezeu și căutările și modurile eronate de a crede. Ei încep să tânjească după adevăr, să tânjească după experimentarea judecății, mustrării și disciplinei din partea lui Dumnezeu, să tânjească o schimbare a firii lor. Treptat, ei abandonează toate tipurile de concepții și închipuiri în privința lui Dumnezeu în această etapă; în același timp, ei își schimbă și îndreaptă cunoașterea incorectă de Dumnezeu și obțin anumite cunoștințe fundamentale corecte în privința lui Dumnezeu. Deși o parte din cunoașterea avută de oameni în această etapă nu este prea specifică sau exactă, cel pu‏țin ei încep treptat să-și abandoneze concepțiile, cunoștințele și interpretările greșite în privința lui Dumnezeu; ei nu își mai mențin propriile concepții și închipuiri față de Dumnezeu. Ei încep să învețe cum să abandoneze – să abandoneze lucruri găsite printre propriile concepții, de la cunoaștere și de la Satana; încep să fie dispuși să se supună lucrurilor corecte și pozitive, chiar lucrurilor care vin din cuvintele lui Dumnezeu și să se conformeze adevărului. Ei încep, de asemenea, să încerce să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu, să cunoască și să îndeplinească personal cuvintele Sale, să accepte cuvintele Sale ca principii ale acțiunilor lor și ca bază pentru schimbarea firii lor. În această perioadă, oamenii acceptă în mod inconștient judecata și mustrarea lui Dumnezeu, acceptă în mod inconștient cuvintele lui Dumnezeu ca fiind viața lor. Cu toate că acceptă judecata, mustrarea și cuvintele lui Dumnezeu, ei devin tot mai conștienți și pot să simtă faptul că Dumnezeul în care cred în inimile lor există cu adevărat. În cuvintele lui Dumnezeu, experiențele și viețile lor, ei simt tot mai mult că Dumnezeu a fost întotdeauna la cârma sorț‏ii omului, că l-a condus și alimentat pe om. Prin asocierea lor cu Dumnezeu, ei confirmă treptat existența lui Dumnezeu. De aceea, înainte de a realiza acest lucru, ei deja au aprobat în mod involuntar și au crezut ferm în lucrarea lui Dumnezeu și au aprobat cuvintele lui Dumnezeu. Odată ce oamenii aprobă cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, ei se leapădă fără încetare de ei înșiși, de propriile lor concepții, de propria lor cunoaștere, de propriile închipuiri și, în același timp, caută, de asemenea, fără încetare să afle ce e adevărul și care este voia lui Dumnezeu. Cunoașterea de Dumnezeu a oamenilor este destul de superficială în această perioadă a dezvoltării – ei nu pot să descrie clar această cunoaștere folosind cuvinte, nici nu o pot descrie în mod specific – și au doar o înțelegere intuitivă; totuși, în comparație cu cele trei etape anterioare, viețile imature ale oamenilor din această perioadă au primit deja udare și alimentare prin cuvintele lui Dumnezeu și au început deja să încolțească. Acest lucru este precum o sămân‏ță îngropată în pământ; după obținerea umezelii și a esențelor nutritive, aceasta va străpunge pământul; încolțirea sa reprezintă nașterea unei noi vieți. Această naștere a unei noi vieți permite întrezărirea indicațiilor vieț‏ii. Având viață, oamenii vor crește prin aceasta. De aceea, pe aceste temelii – intrarea treptată pe calea cea dreaptă de a crede în Dumnezeu, abandonarea propriilor concepții, obținerea călăuzirii lui Dumnezeu – viețile oamenilor vor crește, în mod inevitabil, pas cu pas. Pe ce bază se măsoară creșterea? Se măsoară conform experienței lor cu cuvintele lui Dumnezeu și cu înțelegerea lor adevărată a firii drepte a lui Dumnezeu. Deși li se pare foarte dificil să își folosească propriile cuvinte pentru a descrie în mod precis cunoașterea lui Dumnezeu și a esenței Sale în timpul acestei perioade de creștere, acest grup de oameni nu mai este dispus în mod subiectiv să caute plăcere prin beneficierea de harul lui Dumnezeu sau să își urmărească scopul din spatele credinței lor în Dumnezeu, care este acela de a obține harul Lui. În schimb, sunt dispuși să caute să trăiască după cuvântul lui Dumnezeu, să devină obiectul mântuirii lui Dumnezeu. În plus, ei au încrederea și disponibilitatea de a accepta judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Acesta este semnul unei persoane din etapa de creștere.

Deși oamenii din această etapă au o anumită cunoaștere a firii drepte a lui Dumnezeu, această cunoaștere este foarte încețoșată și confuză. Cu toate că nu pot descrie clar acest lucru, ei simt că au câștigat deja ceva intern, căci au obținut o anumită măsură a cunoașterii și a înțelegerii firii drepte a lui Dumnezeu prin mustrarea și judecata lui Dumnezeu; totuși, este totul mai degrabă superficial și este încă la un nivel de bază. Acest grup de oameni are un punct de vedere concret cu care tratează harul lui Dumnezeu. Acest punct de vedere este exprimat în schimbări ale obiectivelor pe care ei le urmăresc și a căii prin care le urmăresc. Deja au văzut – în cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, în toate tipurile cerințelor Sale pentru om și în revelările Sale ale omului – faptul că, dacă ei încă nu urmăresc adevărul, dacă încă nu urmăresc să pătrundă realitatea, dacă încă nu urmăresc să-L mulțumească și să-L cunoască pe Dumnezeu pe măsură ce Îi experimentează cuvintele, ei vor pierde semnificația credinței în Dumnezeu. Ei văd că, indiferent de cât de mult se bucură de harul lui Dumnezeu, nu își pot schimba firea, nu Îl pot mulțumi pe Dumnezeu sau cunoaște pe Dumnezeu și că, dacă oamenii trăiesc în mod continuu cu harul lui Dumnezeu, nu vor obține niciodată creștere, viață, și nu vor putea primi mântuire. Pe scurt, dacă o persoană nu poate să experimenteze cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu și nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu prin cuvintele Sale, aceasta va rămâne etern în etapa de bebeluș și nu va avansa deloc în creșterea vieții sale. Dacă exiști pentru totdeauna în etapa de bebeluș, dacă niciodată nu pătrunzi realitatea cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu ai niciodată cuvântul lui Dumnezeu ca viață a ta, dacă niciodată nu ai credință și cunoaștere adevărată de Dumnezeu, există vreo posibilitate ca tu să fii făcut complet de Dumnezeu? Deci, oricine pătrunde realitatea cuvântului lui Dumnezeu, oricine acceptă cuvântul lui Dumnezeu ca fiind viața sa, oricine începe să accepte mustrarea și judecata lui Dumnezeu, oricine a cărui fire coruptă începe să se schimbe și oricine are o inimă care tânjește după adevăr, are o dorință de a-L cunoaște pe Dumnezeu, are o dorință de a accepta mântuirea lui Dumnezeu – acești oameni sunt cei care au cu adevărat viață. Acesta este într-adevăr cel de-al patrulea tip de persoană, cel de copil care se maturizează, persoana în etapa copilăriei.

Al cincilea tip: Etapa vieții mature sau etapa de adult

După experimentarea etapei de copil mic din cadrul copilăriei, a acestei etape a creșterii pline de întoarceri repetate, viețile oamenilor s-au stabilizat deja, ritmul lor de avansare nu se mai oprește, nici nu mai poate să-i împiedice nimeni. Deși calea ce stă înainte este încă dură și aspră, ei nu mai sunt slabi sau temători; ei nu mai se rătăcesc și nu se mai pierd cu firea. Temeliile lor sunt adânc înrădăcinate în experiența reală a cuvântului lui Dumnezeu. Inimile lor au fost atrase de măreția și demnitatea lui Dumnezeu. Ei tânjesc să calce pe urmele lui Dumnezeu, să-I cunoască esența, să-L cunoască în întregime.

Oamenii din această etapă știu deja clar în cine cred și știu clar de ce ar trebui să creadă în Dumnezeu și semnificațiile propriilor vieți respective; ei știu, de asemenea, clar, că tot ceea ce exprimă Dumnezeu este adevărul. În decursul numeroșilor lor ani de experiență, ei își dau seama că fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, o persoană nu va fi niciodată capabilă să-L mulțumească sau să-L cunoască pe Dumnezeu, nici nu va fi capabilă cu adevărat să vină înaintea lui Dumnezeu. În respectivele inimi ale acestor oameni există o dorință puternică de a fi încercați de Dumnezeu, pentru a vedea firea dreaptă a lui Dumnezeu în timp ce sunt încercați, pentru a obține o iubire mai pură și, în același timp, pentru a fi în stare să-L înțeleagă și să-L cunoască mai în profunzime. Cei care aparțin acestei etape și-au luat deja rămas bun cu totul de la etapa de bebeluș, etapa de a beneficia de harul lui Dumnezeu și de a mânca pâine și a fi sătul. Ei nu mai au speranțe extravagante de a-L face pe Dumnezeu să îi tolereze și să le arate milă; mai degrabă, ei sunt încrezători că vor primi și speră la mustrarea și judecata neîncetată a lui Dumnezeu, pentru a se separa de firea lor coruptă și a-L mulțumi pe Dumnezeu. Cunoașterea lor de Dumnezeu, îndeletnicirile lor sau scopurile finale ale îndeletnicirilor lor: aceste lucruri sunt toate foarte clare în inimile lor. De aceea, oamenii în etapa de adult au spus deja complet adio etapei de credință nedeslușită, etapei în care se bazează pe har pentru mântuire, etapei de viață imatură care nu poate rezista la încercări, etapei de confuzie, etapei de rătăcire, etapei de a nu avea frecvent o cale de urmat, perioadei instabile de alternare între căldură și răceală bruscă și etapei în care o persoană Îl urmează pe Dumnezeu cu ochii acoperiți. Acest tip de persoană primește frecvent luminarea și iluminarea lui Dumnezeu și se angajează frecvent în asociere și comunicare adevărată cu Dumnezeu. Se poate spune că oamenii care trăiesc în această etapă au priceput deja o parte din voia lui Dumnezeu; ei pot găsi principiile adevărului în tot ceea ce fac; ei știu cum să satisfacă dorința lui Dumnezeu. În plus, ei au găsit și calea de a-L cunoaște pe Dumnezeu și au început să fie martori pentru cunoașterea lor de Dumnezeu. În timpul procesului de creștere graduală, ei au o înțelegere și o cunoaștere treptată a voii lui Dumnezeu, a voii Lui în crearea omenirii, a voii Lui în gestionarea omenirii; în plus, ei au, de asemenea, o înțelegere și o cunoaștere a firii drepte a lui Dumnezeu în ceea ce privește esența. Nicio concepție sau închipuire omenească nu poate înlocui această cunoaștere. Cu toate că nu se poate spune că în a cincea etapă viața unei persoane este complet matură și această persoană nu se poate numi dreaptă sau completă, acest tip de persoană a făcut deja un pas către etapa de maturitate în viață; această persoană este deja capabilă să vină înaintea lui Dumnezeu, să stea față în față cu cuvântul lui Dumnezeu și față în față cu Dumnezeu. Deoarece acest tip de persoană a experimentat atât de mult din cuvântul Lui, a experimentat nenumărate încercări și nenumărate cazuri de disciplină, judecată și mustrare din partea lui Dumnezeu, supunerea acesteia față de Dumnezeu nu este relativă, ci absolută. Cunoașterea de Dumnezeu a acestor oameni a transformat cunoașterea dintr-una inconștientă, într-una clară și precisă, din superficială în adâncă, din confuză și încețoșată în meticuloasă și tangibilă și ei au trecut de la o rătăcire obositoare și căutare pasivă, la o cunoaștere lipsită de efort și mărturisire proactivă. Se poate spune că oamenii din această etapă au avut realitatea adevărului cuvântului lui Dumnezeu, că au pornit pe o cale către desăvârșire, precum cea a lui Petru. Acesta este cel de-al cincilea tip de persoană, una care trăiește într-o stare de a fi matur – etapa de adult.

14 decembrie 2013

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Contactează-ne pe Messenger