Bunătatea

Următoarea manifestare este bunătatea. Această manifestare este o calitate a umanității. După ce am discutat atât de mult, am ajuns în sfârșit la o calitate a umanității; într-adevăr nu există multe calități ale umanității. Bunătatea este un tip de calitate a umanității. Întrucât este o calitate, trebuie să vorbim despre ea în detaliu, deoarece majoritatea oamenilor nu au manifestările puținelor calități ale umanității care pot fi întâlnite la oameni. Așadar, să aruncăm o privire; unde se află calitățile bunătății? (Bunătatea înseamnă că o persoană este relativ sinceră. Când se ocupă de lucruri, alții se simt relativ liniștiți. Persoana poartă o povară pentru a se ocupa bine de sarcinile care îi sunt încredințate.) (Oamenii buni la suflet au o conduită morală relativ bună, vor ține cont de alții și se vor gândi la binele acestora.) Se vor gândi la binele altora – acesta este un stil nobil! Astfel de oameni sunt nobili, dar este bunătatea atât de nobilă? (Nu.) Bunătatea înseamnă pur și simplu că gândurile oamenilor nu sunt atât de complexe; sunt relativ simple, nefiind înșelătoare; aceștia sunt generoși, nu sunt duri față de alții și nu calculează câștigurile și pierderile personale atunci când interacționează cu alții. Când cineva îi insultă, sunt supărați o vreme, dar apoi își spun în sinea lor „Las-o baltă” și trec cu vederea. Când cineva le datorează bani de mult timp fără să-i dea înapoi, cugetă astfel: „Ar fi jenant să insist să plătească. În plus, are dificultăți, iar la vremea aceea, mă descurcam mai bine decât el. I-am împrumutat și cu asta gata. Voi considera că am dat un ajutor pentru săraci.” Vezi, gândurile lor sunt relativ mărinimoase și tolerante. De exemplu, când alții îi înțeleg greșit, nu se supără și nu-și iau singuri apărarea. Când alții îi judecă și îi numesc nesăbuiți, nu le pasă. Când își fac datoria, nu simt că este obositoare și fac lucruri pe care alții nu sunt dispuși să le facă. Cineva îi ridiculizează, spunând: „Toți ceilalți se odihnesc, tu de ce mai muncești?” Ei răspund: „Ce e rău în a face puțin mai mult? Nu mă epuizează. Poate munca să istovească cu adevărat pe cineva? Dacă alții nu o fac, lasă-i în pace. Din moment ce eu pot să o fac, voi face pur și simplu puțin mai mult.” Nu fac mare caz de astfel de chestiuni și iau inițiativa de a face lucrarea. Nu fac mare caz de câștiguri și pierderi, nici de reputație sau statut. Chiar și atunci când suferă ei înșiși pierderi, nu menționează acest lucru. Când alții întâmpină dificultăți, iau inițiativa de a ajuta. Ajutorul lor este lipsit de intenții și scopuri proprii, iar dacă alții vor să le răsplătească o favoare, simt că nu este mare lucru să ajute puțin și că este ceva ce ar trebui să facă. Chiar dacă alții nu le apreciază ajutorul după ce l-au oferit, nu fac mare caz de asemenea lucruri. Când vine momentul să-i ajute pe alții, tot vor ajuta. Sunt mulți oameni de acest fel? (Nu sunt mulți.) Nu sunt mulți oameni de acest fel. Chiar dacă sunt buni la suflet, au anumite limite în conduita proprie. De exemplu, unii indivizi vor mereu să profite de astfel de oameni, luându-i drept fraieri. După ce profită, spun câteva cuvinte plăcute pentru a-i linguși și, după un timp, profită din nou de ei. Când oamenii buni la suflet văd că aceste lucruri nu vor avea sfârșit, nu se agită din cauza lor, nu se ceartă și nu argumentează. În inima lor, știu că astfel de indivizi nu sunt buni și că nu este adecvat să interacționeze cu ei, așa că îi ignoră din acel moment. Cu toate acestea, nu-i judecă pe la spate. Cel mult, când cineva întreabă despre un individ de acest fel, ei spun: „Acelui individ îi place doar să profite de micile avantaje.” Nu exagerează și nici nu-i judecă pe oameni cu impetuozitate; pur și simplu vorbesc despre chestiunea în cauză. Umanitatea oamenilor buni la suflet este într-adevăr destul de bună. Calitatea lor este că nu se agită prea mult din cauza lucrurilor. Orice fac, nu acționează pe baza impetuozității, emoțiilor sau sentimentelor; fac doar ceea ce ar trebui să facă oamenii și își îndeplinesc responsabilitățile pe care oamenii ar trebui să le îndeplinească. În cadrul relațiilor interpersonale normale, fac ceea ce se cuvine să facă; își dau toată silința să facă orice pot face, străduindu-se să-i ajute pe alții, și o fac cu sinceritate și seriozitate. Unii dintre ei nici măcar nu caută răsplată, gândindu-se: „Doar dau o mână de ajutor. Nu ai de ce să simți că-mi datorezi mare lucru și nici că nu mă vei putea răsplăti niciodată doar pentru că-mi datorezi atât, purtându-te mereu servil și exagerat de respectuos în fața mea. Nu este nevoie.” Astfel de oameni au cea mai bună umanitate dintre toți. Nu sunt înșelători, nici nu sunt duri față de alții. Au o inimă caldă și există o latură blândă în umanitatea lor. Fac tot ce sunt capabili să facă, nu acordă multă atenție câștigurilor și pierderilor personale și nu le pasă prea mult de recompense. Aceasta este o calitate a umanității. Priviți în jurul vostru și vedeți cine are astfel de calități. Dacă o persoană are un astfel de caracter, atunci poate fi considerată o persoană bună, o persoană decentă, în rândul omenirii corupte. Nu face mare caz de lucruri, nu este înșelătoare, nu este dură față de alții și îi ajută pe alții fără să caute profit. Este deosebit de tolerantă față de alții și foarte mărinimoasă în conduita personală. Ce înseamnă să fii foarte mărinimos? Înseamnă să nu te agiți la nesfârșit din cauza unor chestiuni triviale și să nu ai resentimente atunci când alții profită de tine. Aceasta se numește mărinimie și este o calitate importantă a umanității. Și bunătatea este o calitate, iar mărinimia este, la rândul ei, o calitate. Situația este diferită în cazul celor meschini, predispuși să fie suspicioși, sensibili și încăpățânați – acești oameni se agită la nesfârșit din cauza unor chestiuni neînsemnate, se enervează cât ai zice pește, fierb de furie, au o expresie înspăimântător de rece, ignoră pe oricine le vorbește și nu se gândesc decât cum să se răzbune pe alții. Oamenii normali nu ar trebui să aibă niciunul dintre aceste lucruri. Oamenii buni la suflet nu au acele chestiuni complicate în gândurile lor, nici nu au gânduri suspicioase despre alții. Tot ce au în inimă sunt lucruri pe care oamenii normali ar trebui să le aibă; corespund în mod special conștiinței și rațiunii umanității, precum și standardului de a avea simțul dreptății și bunătate în cadrul umanității. Când interacționezi cu ei, ești foarte relaxat și simți că lucrurile sunt foarte simple – nu există atât de multe chestiuni supărătoare și nu este nevoie să te ferești de nimic. Nu ești nevoit să speculezi în legătură cu gândurile lor sau să te joci de-a ghicitul. Chiar dacă le faci rău accidental, nu ești nevoit să te îngrijorezi în privința consecințelor – desigur, nici nu trebuie să suporți vreo consecință. Atunci când ești furios, este posibil să devii impetuos și să le strigi câteva cuvinte dure, iar atunci și ei se ceartă cu tine și te contrazic, dar, după ceartă, nu-ți poartă pică, nici nu complotează împotriva ta și nu se răzbună pe tine. Nu trebuie să-ți faci griji că-ți vor face viața dificilă sau îți vor căuta nod în papură dacă dobândesc statut, nici nu trebuie să-ți faci griji că te vor viza fără motiv. Nu au astfel de lucruri în sinea lor – sunt chiar atât de simpli. Nu ar continua în niciun caz să aibă resentimente împotriva ta de atunci încolo. Odată ce chestiunea se încheie, s-a terminat. După aceea, te vor trata normal când îți vor vorbi. Chiar dacă au fost supărați la momentul respectiv și s-au certat cu tine, nu-ți vor purta pică după aceea. Știu că doar ai spus câteva cuvinte la nervi și pot înțelege următoarele: „Cine nu spune niște cuvinte dure când este furios? N-a fost intenționat. În plus, toată lumea are firi corupte, toți au momente când sunt într-o dispoziție proastă și toți sunt impetuoși. După aceea, atât timp cât toți se calmează, își recunosc greșelile și reflectează asupra faptului că au dezvăluit firi corupte și nu au acționat conform principiilor, este în regulă.” Te vor ierta, spre deosebire de oamenii răi, care te hărțuiesc neobosit și nu se opresc până nu te distrug. În general, oamenii buni la suflet nu sunt înclinați spre răzbunare. Dacă faci ceva care îi jignește, s-ar putea să te urască uneori, dar nu ar încălca în niciun caz moralitatea umanității și nu ar folosi mijloace detestabile pentru a te chinui. Chiar dacă au firi corupte și ar putea să spună sau să facă anumite lucruri pe baza acelor firi corupte – cum ar fi să menționeze greșelile pe care le-ai făcut în trecut sau să te emondeze – nu ar inventa lucruri din senin și nu s-ar folosi de puterea pe care o dețin pentru a te ataca sau a se răzbuna pe tine. Chiar dacă vor să te atace sau să se răzbune pe tine și au acest tip de fire coruptă, întrucât umanitatea lor are calitatea bunătății, atunci când vor dori să se răzbune, vor fi înfrânați și vor putea să mențină lucrurile în limitele adecvate. Este deja destul de lăudabil dacă o ființă umană coruptă care are putere poate să atingă totuși acest nivel. Majoritatea oamenilor, dacă nu au această calitate, nu sunt capabili să ajungă nici măcar la acest grad de înfrânare și nu pot să nu-i atace și să nu se răzbune pe alții.

Manifestarea sau dezvăluirea bunătății este o calitate a umanității. Într-o mare măsură, această calitate a umanității îi va înfrâna sau îi va îndemna pe oameni, dându-le posibilitatea de a obține un anumit grad de control și înfrânare atunci când le este dezvăluită firea coruptă. Dacă o astfel de persoană bună la suflet are înțelegere spirituală, poate înțelege și accepta adevărul, atunci această calitate a umanității sale îi poate da posibilitatea de a respecta mai strict adevărurile-principii atunci când privește oamenii și lucrurile și se comportă și acționează, nu-i așa? (Așa e.) O persoană vicleană, pe de altă parte, este mult mai abilă și este diferită de o persoană bună la suflet. După ce face ceva rău, nu doar că nu reflectează asupra ei, dar chiar își intensifică fapta rea și o duce până la capăt. Acest lucru o transformă într-un diavol, fiind complet opusul principiilor după care acționează o persoană bună la suflet. De exemplu, dacă cineva este o persoană bună și are această calitate a umanității, atunci când se ceartă cu tine, vorbește pe baza faptelor. Nu exagerează, nu inventează din senin lucruri negative despre tine, nu te defăimează și nu-ți insultă integritatea fiindcă este furioasă pe tine. Categoric nu ar face astfel de lucruri. Când se ceartă cu tine, poate dezvălui o fire arogantă sau feroce, dar cuvintele pe care le rostește sunt categoric înfrânate de conștiința, rațiunea și umanitatea ei bună. În acest fel, la un anumit nivel, răul pe care ți-l face este redus. Oamenii răi, însă, sunt lipsiți de aspectul bun al umanității. Cum se ceartă oamenii răi? „Ești o cățea, o prostituată! Îți insult opt generații de strămoși și îți blestem opt generații de strămoși!” Vor spune tot soiul de lucruri dure și răuvoitoare. Așa sunt oamenii răi – caracterul lor este abject. Unii oameni cu un caracter abject nu-și bazează insultele pe fapte. De ce nu le bazează pe fapte? Pentru că le lipsește conștiința și nu îndeplinesc standardele conștiinței. Când îi insultă pe alții, nu sunt înfrânați de conștiința lor. Aruncă vorbe de ocară în mod nechibzuit, spunând orice insultă le trece prin minte. Orice cuvinte le pot vărsa ura, îți pot răni profund inima și te pot face să înnebunești de mânie – acelea sunt cuvintele pe care le vor rosti. Practic, insultele lor te pot înfuria la culme. Astfel de oameni nu au deloc bunătate în inimile lor și sunt plini de rea-voință. Oamenii răi dezvăluie în primul rând aroganță și ferocitate, aceste două tipuri de firi. În esență, cuvintele pe care le proferează conțin blesteme, sunt pline de rea-voința Satanei și au suficientă putere distructivă; pot chiar să profereze cele mai răuvoitoare cuvinte de blestem. Dacă ai umanitate sau dacă umanitatea ta este plină de bunătate, nu poți rosti astfel de insulte; mai mult, nu poți inventa lucruri din senin. Aceasta deoarece ai simțul conștiinței și raționalitate, iar aspectul de a fi binevoitor și bun la suflet din conștiința ta te înfrânează și te controlează în mare măsură, așa încât îți este imposibil să rostești astfel de insulte. Când cineva te insultă, te enervezi și vrei să-i insulți opt generații de strămoși și să-l blestemi, spunând că ar trebui să meargă în iad, dar cugeți: „Cu ce drept să-l blestem? Nu sunt Dumnezeu și nu am ultimul cuvânt.” În plus, vrei să-l insulți la rândul tău folosind cuvinte vulgare, dar te gândești mai bine: „Dacă folosesc cuvinte vulgare, chiar și eu voi fi dezgustat – ce vor crede oamenii din jurul meu despre mine? N-ar însemna că nu am integritate sau demnitate? Nu m-aș comporta ca o scorpie? Nu voi fi genul acela de persoană.” Nu reușești să-l insulți. Așadar, într-o mare măsură, vorbirea îți este înfrânată, iar ceea ce ești capabil să spui este foarte limitat. Cel mult, ai putea spune: „Ești Satana, firea ta coruptă este gravă, nu poți dobândi mântuirea, iar Dumnezeu nu te place.” Ai putea să spui cel mult câteva lucruri de acest fel, dar apoi te gândești mai bine: „Nu eu decid dacă lui Dumnezeu nu-I place de cineva”, așa că ești lipsit de încredere când spui asta. Când cineva te insultă și te blestemă, spunându-ți să te duci în al optsprezecelea nivel al iadului, îți spui în sinea ta: „Să blestemi pe cineva, spunându-i să se ducă în al optsprezecelea nivel al iadului – sunt cuvinte mult prea dure! N-aș putea spune așa ceva. Trebuie să fiu mai blând cu vorbele mele!” De ce ești capabil să ai aceste gânduri? Pentru că lucrurile care există în umanitatea ta sunt diferite de cele ale oamenilor răi. Dacă ești bun la suflet și binevoitor și ai conștiință și rațiune, cuvintele pe care le spui vor fi foarte raționale. Ai putea, în limitele conștiinței tale, să spui niște cuvinte mânioase sau să lași să-ți scape niște cuvinte grele, dar, după ce le spui, te simți foarte supărat, iar cealaltă persoană nu este rănită cu adevărat – cuvintele tale nu au putere distructivă. Oamenii răi devin cu atât mai încântați cu cât îi insultă mai mult pe alții, în timp ce tu te superi cu atât mai mult cu cât îi insulți mai mult pe alții – îți spui în sinea ta: „Las-o baltă. Este inutil și lipsit de sens să mă cobor la același nivel ca un astfel de personaj detestabil și cu un om rău. Nu mă voi mai certa cu el.” Să te cerți cu o persoană rea este la fel de complet lipsit de eficiență ca și cum ai încerca să vorbești despre adevăr cu Satana. Nu este nevoie să te cerți cu ea sau să te agiți din cauza lucrurilor. Pur și simplu păstrează distanța față de astfel de oameni în viitor. Te-ai gândi să le faci rău? Te-ai gândi să te răzbuni pe ei și să găsești o ocazie de a le da o lecție? Nu ai o astfel de inimă crudă. Doar îți tot spui: „Las-o baltă. Câteva insulte din partea lor nu mi-au provocat nicio pierdere; nu mă voi agita din cauza lor.” Unii oameni chiar se consolează spunând: „Oricum, Dumnezeu nu m-a blestemat. Blestemele lor nu au niciun efect.” De fapt, pentru că ai conștiință și rațiune și ești bun la suflet și binevoitor în umanitatea ta, pur și simplu nu poți rosti acele insulte. Le consideri murdare și înjositoare. Dacă acele cuvinte ți-ar ieși pe gură, ai simți că sunt împotriva conștiinței tale. Mai ales când vine vorba de invenții sau de chestiuni nefondate, cu atât mai mult nu le poți rosti. Faptul că nu le poți rosti este, pentru tine, o protecție. Cuvintele lor au o mare putere distructivă și ți-au făcut rău – aceasta este fapta lor rea. Cum a apărut această faptă rea? Pentru că umanitatea lor conține aspecte abjecte. Când au conflicte sau dispute cu tine, firea lor coruptă se extinde nemărginit și te pot blestema fără nicio restricție. Au acest tip de caracter abject, așa că, în mod firesc, dezvăluie o fire coruptă. Pe de altă parte, dacă tu ești o persoană bună la suflet și binevoitoare, cu conștiință, rațiune și umanitate, în acest tip de situație, nu doar că nu ai da frâu liber firii tale corupte, dar, într-o mare măsură, umanitatea ta ar înfrâna dezvăluirea firii tale corupte. Acest lucru este extrem de benefic pentru tine. La prima vedere, pare că ai suferit o pierdere, că ești dezavantajat și că nu poți învinge într-o ceartă, devenind bătaia de joc a altora. De fapt, umanitatea ta te-a protejat, împiedicându-te să comiți rău, să faci lucruri pe care Dumnezeu nu le consideră plăcute sau să spui cuvinte pe care Dumnezeu nu le consideră plăcute. Nu te-a protejat astfel acest lucru într-o oarecare măsură? (Ba da.) Această calitate a umanității te-a protejat în mare măsură, împiedicându-te să mai faci lucruri pe care Dumnezeu nu le consideră plăcute sau pe care le detestă ori să spui cuvinte pe care Dumnezeu le detestă și le condamnă, atunci când dezvălui o fire coruptă. Deși acest lucru nu poate fi considerat o faptă bună, cel puțin nu ai făcut rău. Ceea ce ai făcut în această situație nu va fi condamnat și nici nu vei fi pedepsit din această cauză. În schimb, oamenii răi nu vor fi doar condamnați, ci și pedepsiți pentru lucrurile pe care le fac sub dominația caracterului lor abject. Vor trebui să suporte consecințele și să-și asume responsabilitatea. Prin urmare, oamenii care au diverse calități în umanitatea lor pot părea că-și pierd reputația, statutul și demnitatea în anumite privințe și, în special, că pierd ocazia de a lua inițiativa de a-și argumenta raționamentul, dar aceasta nu înseamnă că suferă o pierdere. Unii spun: „Dacă nu suferă o pierdere, înseamnă că profită de un avantaj?” Nu poate fi evaluat drept a suferi pierderi sau a profita de un avantaj. Așadar, cum ar trebui evaluat? Ar trebui evaluat astfel: într-o anumită situație nu contează dacă suferi o pierdere; cheia este că poți obține un beneficiu din ea. În această situație, calitățile umanității tale sunt cele care ți-au protejat comportamentul, împiedicându-te să faci rău și asigurând că nu ești condamnat de Dumnezeu. Nu este acesta un beneficiu câștigat? Acum este imposibil să înduri o pedeapsă deoarece ai făcut rău. Nu este acesta un lucru bun pentru tine? (Ba da.) Chiar dacă nu este o faptă bună pe care ai săvârșit-o în mod activ, nici nu este o acțiune de respectare activă a adevărurilor-principii, în cadrul faptului că ai calități în umanitatea ta, ai făcut ceva care nu încalcă adevărurile-principii. În acest fel, ești protejat. Deși acest lucru nu va fi ținut minte, cel puțin nu este condamnat. Și, astfel, nu este nevoie să îți asumi nicio responsabilitate sau să înduri pedeapsa. Nu este un lucru bun? (Ba da.) În timp ce-L urmezi pe Dumnezeu, indiferent dacă faptele tale se conformează adevărului și indiferent cum le consideră Dumnezeu, cel puțin ai conștiința curată. Chiar dacă Dumnezeu nu-Și amintește acest lucru, ar trebui măcar să eviți să fii condamnat de Dumnezeu sau să-L faci să te urască. Acesta este principiul elementar pe care ar trebui să-l urmezi. Nu sunt calitățile umanității foarte importante pentru oameni? (Ba da.) Așadar, nu te simți în permanență reticent doar pentru că ești de părere că unele calități ale umanității te fac nepopular în rândul oamenilor, că vei rata mereu ocazia de a profita sau de a obține beneficii, iar alții vor profita de toate avantajele, în timp ce tu vei fi mereu cel care va suferi pierderi. Ce este atât de rău în a suferi o pierdere? Cel puțin, te bucuri de ceea ce ți-a dat Dumnezeu inițial, neprofitând de ceea ce aparține altora. Dacă profiți, nu este corect – înseamnă că ai luat din partea altora. Dacă iei ceea ce nu-ți aparține, vei fi condamnat de Dumnezeu. Oamenii nu ar trebui să facă lucruri care sunt condamnate de Dumnezeu. Unii spun: „Nu știu ce fel de acțiuni ar trebui să fac și care vor fi ținute minte de Dumnezeu.” Dar știi care acțiuni sunt condamnate de Dumnezeu? Dacă știi, ar trebui cel puțin să respecți această limită: nu face lucruri care sunt condamnate de Dumnezeu. Înțelegi? (Da.) Acum că am discutat mai mult despre aceste chestiuni, ar trebui să înțelegi.

Majoritatea oamenilor nu au calitatea bunătății în umanitatea lor. Cu toate acestea, dacă cineva are cu adevărat această calitate, atunci este într-adevăr o persoană bună în rândul omenirii corupte – astfel de oameni sunt foarte rari. Dacă ai cu adevărat această calitate, Dumnezeu te va binecuvânta și îți va arăta har la fiecare pas. În termeni umani, înseamnă că Dumnezeu va avea grijă de tine la fiecare pas. Cum are grijă de tine? Grija lui Dumnezeu pentru tine constă în faptul că, deși te gândești mereu la alții și renunți la propriile interese, iar alții profită de tine, ei nu pot primi binecuvântările lui Dumnezeu. Pot trăi doar profitând de alții și vor trebui să plătească înapoi în viața următoare. În schimb, tu trăiești prin binecuvântările lui Dumnezeu. Deși este posibil ca alții să profite de tine, în realitate, nu pierzi nimic. Spune-Mi, este un lucru bun? (Da.) Vezi, cei buni la suflet par, din exterior, să sufere mereu pierderi. Oamenii îi consideră simpli și candizi, așa că profită mereu de ei când vorbesc și acționează, tratându-i ca pe niște neghiobi, hărțuindu-i, obținând atât bani, cât și beneficii de pe urma lor și punând stăpânire pe multe dintre bunurile lor. Dar vezi cumva ca oamenilor buni la suflet să le lipsească ceva? Nu le lipsește nimic. Li se oferă din belșug de toate. Când fac lucruri, au inteligență și înțelepciune și nu se îngrijorează. Indiferent ce datorie le atribuie casa lui Dumnezeu, ei nu se agită din cauza câștigurilor și pierderilor, nici nu se luptă și nu concurează. Pur și simplu fac orice li se cere să facă. Indiferent de sarcină, rareori comit greșeli. Chiar dacă apar probleme minore ocazionale sau mici erori, acestea nu sunt intenționate. Pun suflet în ceea ce fac, depășesc nivelul minim în ceea ce privește conștiința și rațiunea lor și pot accepta scrutarea lui Dumnezeu. Prin urmare, astfel de oameni pot primi binecuvântările Sale. Din moment ce știi că bunătatea este o calitate a umanității, ar trebui să tinzi către aceasta în conduita ta? (Da.) Nu te agita din cauza problemelor minore și nu fi ca un ghimpe atât de ascuțit, încât nimeni să nu îndrăznească să se apropie de tine sau să te provoace – nu fi o persoană de acel tip. Dacă alții profită puțin de tine, nu simți mereu că te hărțuiesc. Ce e așa rău în a fi puțin mai simplu și mai candid? Unii oameni sunt exagerat de vicleni și vor mereu să demonstreze că nu sunt stupizi, spunând: „Nu mă lua drept prost. Am minte! Îmi dau seama cine nu mă place sau cine mă tratează urât. Îmi dau seama cine mă privește cu dispreț și cine rostește cuvinte pline de sarcasm sau de înțepături ascunse.” Este inutil să poți vedea și auzi astfel de lucruri. Este doar istețime meschină și viclenie. Faptul că ai acest strop de viclenie nu înseamnă că ai înțelepciune sau că ești cu adevărat inteligent. Dimpotrivă, oamenii te vor privi cu dispreț, fiindcă până și animalele au acest tip de viclenie și aceste gânduri meschine. De ce spun asta? Toți cei care intră îndeaproape în contact cu animalele știu acest lucru: chiar și animalele mici pot înțelege când spui lucruri plăcute sau neplăcute despre ele. De exemplu, dacă un câine te aude spunând cuvinte neplăcute, se întristează imediat, dar își dă seama și dacă spui niște cuvinte evident plăcute. Dacă oamenii se folosesc mereu de lucruri pe care le au până și animalele mici pentru a se evalua, nu le degradează asta atributul de ființe umane? Coborând standardul de evaluare a omenirii create, te devalorizezi pe tine însuți. Nu spune mereu lucruri precum: „Nu mă considera stupid și nu mă trata ca pe un copil de trei ani. Dacă îmi dai mămăligă, sigur nu o voi mânca; adu-mi în schimb găluște. Cine nu știe că găluștele sunt delicioase?” Nu folosi astfel de cuvinte stupide pentru a încerca să demonstrezi că nu ești stupid. Dacă într-adevăr nu ești stupid, străduiește-te să atingi standardele umanității. Ce ar trebui să fie prezent în conștiința și rațiunea oamenilor, care sunt manifestările calităților umanității, care sunt manifestările neajunsurilor umanității și ale caracterului slab – ai părtășie despre aceste aspecte și înțelege-le. Ai puțină părtășie despre ceea ce ar trebui să aibă oamenii în umanitatea lor și ceea ce ar trebui să aibă omenirea creată, apoi străduiește-te și muncește din greu pentru a dobândi aceste lucruri. Nu-ți va crește astfel valoarea personală? Vei ajunge vreodată undeva comparându-ți întruna inteligența cu cea a unui copil de trei ani? Te poți maturiza vreodată așa? Un copil de trei ani spune: „Pot să beau lapte dintr-un biberon de plastic”, iar tu spui: „Pot să beau dintr-un recipient de sticlă și nu mă tem că mă ard la mâini”. Copilul de trei ani spune: „Pot să deosebesc stângul de dreptul când îmi pun pantofii”, iar tu spui: „Pot să deosebesc fața de spate când mă îmbrac cu un pulover. Poți să faci asta?” Vei ajunge vreodată undeva în felul acesta? Dacă inteligența, caracterul și diversele abilități pe care ar trebui să le aibă umanitatea ta rămân blocate la stadiul unui copil de trei ani sau al unui minor, îți va fi foarte greu să devii o persoană matură sau să te trateze alții ca pe un adult. Cum poți face ca alții să te trateze ca pe un adult? Trebuie să faci lucrurile pe care ar trebui să le facă adulții și lucrurile pe care ar trebui să le facă ființele umane create. Trebuie să ai umanitatea pe care se cuvine să o aibă ființele umane create. Ce ar trebui să aibă, cel puțin, această umanitate? Conștiință, rațiune și diverse aspecte ale unui caracter bun. În acest fel, te vei îndrepta treptat și vei face progrese în ceea ce privește defectele și problemele umanității tale. Atunci, va deveni mult mai ușor să intri în adevăr și vor exista mai puține obstacole.

Calitatea bunătății din cadrul umanității este destul de rară și majoritatea oamenilor nu o au. Așadar, cum poate să obțină cineva această calitate? Când nu înțelegi niciun adevăr, este foarte dificil să ai această calitate a umanității și să fii o astfel de persoană. Totuși, odată ce înțelegi unele adevăruri, vei avea o cale de a deveni o astfel de persoană și vei avea speranța de a realiza acest lucru. Cât despre întrebarea dacă poți să o dobândești și dacă obții în cele din urmă rezultate, aceasta depinde de măsura în care poți să câștigi adevărul și să ai intrare în viață. Cum ar trebui să practici pentru a dobândi această calitate? Indiferent ce îți face sau îți spune cineva, nu trata situația pe baza impetuozității sau a emoțiilor. Nu analiza care sunt intențiile sale față de tine, cât de mult rău ți-a provocat personal sau cât de mult ți-a afectat reputația. Nu trata niciuna dintre aceste chestiuni pe baza minții tale, a voinței umane sau a filosofiilor pentru interacțiuni lumești. Cum ar trebui să le tratezi, atunci? Tratează toate lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărurilor-principii. Străduiește-te să te asiguri că în fiecare mediu și când te confrunți cu fiecare persoană, indiferent dacă vorbești cu ea, interacționezi cu ea sau tratezi o anumită chestiune, cauți adevărurile-principii și acționezi conform lor. Această abordare va avea, într-o mare măsură, un efect de optimizare asupra umanității tale. Cu alte cuvinte, va oferi un anumit grad de sprijin pentru conștiința și rațiunea umanității tale, ajutându-te să dezvolți simțul dreptății și dându-ți posibilitatea să privești oamenii și lucrurile din poziția și perspectiva corecte. Aceasta se numește optimizare. Optimizarea înseamnă să-ți transformi umanitatea dintr-o umanitate rea inițial într-una bună, făcând-o normală. Așadar, cum a apărut umanitatea ta rea inițial? A fost rezultatul influenței și dominației firilor corupte. Acum, dacă te comporți și acționezi pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărurilor-principii, atunci când vei acționa, umanitatea ta va fi influențată într-o mare măsură de cuvintele lui Dumnezeu și de adevăr. Această influență se numește optimizare. Desigur, această optimizare nu înseamnă că umanitatea ta se va schimba și caracterul tău va deveni nobil prin intermediul unui singur eveniment. În schimb, acest lucru provine din practicarea și experimentarea adoptării cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului drept criteriile, stilul și direcția ta de acțiune pe o perioadă lungă de timp, în care vei înțelege tot mai mult adevărul și vei gestiona chestiunile respectând tot mai mult principiile. În acest fel, umanitatea ta se va schimba treptat și va evolua într-o direcție pozitivă. Vei căpăta tot mai mult simțul conștiinței, vei deveni tot mai blând și vei avea tot mai mult simțul dreptății. Rațiunea ta va deveni tot mai normală, nu vei mai acționa pe baza impetuozității și nu vei mai fi impulsiv. Astfel, într-o mare măsură, înfrânarea pe care umanitatea ta o are asupra firii tale corupte va deveni tot mai puternică. Pe baza unei astfel de condiții a umanității, înfrânarea asupra dezvăluirilor firilor tale corupte se va consolida tot mai mult și va deveni tot mai puternică. Dezvăluirile firilor tale corupte se vor diminua astfel din ce în ce mai mult, iar amploarea lor va deveni tot mai redusă. Acțiunile pe care le întreprinzi sau punctele de vedere pe care le dezvălui vor fi tot mai conforme cu lucrurile pozitive și cu adevărurile-principii. Acest tip de fenomen, acest tip de dezvăluire, arată că viața unei persoane cunoaște o transformare. Mai exact, dacă privești oamenii și lucrurile și te comporți și acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu, umanitatea ta va deveni tot mai normală, iar dezvăluirile firilor tale corupte se vor diminua din ce în ce mai mult. Treptat, te vei elibera de firea ta coruptă. Acesta este un ciclu pozitiv. În schimb, dacă privești oamenii și lucrurile și te comporți și acționezi conform logicii Satanei, atunci, într-o mare măsură, umanitatea îți va fi mânjită și degradată. Firea ta coruptă se va amplifica tot mai mult și va deveni tot mai gravă. Acesta este un cerc vicios. A privi oamenii și lucrurile, a te comporta și a acționa conform cuvintelor lui Dumnezeu este un ciclu pozitiv. A privi oamenii și lucrurile, a te comporta și a acționa conform logicii Satanei nu te poate conduce decât să te învârți la nesfârșit în viața și în cadrul unui cerc vicios, fără să te poți elibera vreodată. Dacă vrei să intri într-un ciclu pozitiv, cea mai simplă și mai directă abordare este să începi să reflectezi asupra ta și să te înțelegi pe tine însuți, pornind de la defectele umanității tale și de la dezvăluirile tale de corupție, rezolvându-ți firile corupte folosind cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii drept bază, obținând astfel rezultatul de a putea practica adevărul și de a te supune lui Dumnezeu. În acest fel, viața ta va intra într-un ciclu pozitiv, umanitatea ta va deveni tot mai normală, iar firile tale corupte vor fi treptat transformate și alungate. Acesta este procesul de intrare în viață și, de asemenea, este procesul necesar pentru a te elibera de firile corupte și a dobândi mântuirea. Desigur, aceasta este și o cale de intrare. Defectele și neajunsurile umanității, precum și problemele caracterului abject și ale lipsei de integritate, pe care le-am discutat – dacă identifici aceste probleme la tine însuți, ar trebui să cauți adevărul pentru a le rezolva. Apoi, înlocuiește-le practicând cuvintele lui Dumnezeu și adevărul. În acest fel, vei intra într-un ciclu pozitiv. În cele din urmă, ceea ce câștigi nu este doar o transformare a umanității, ci și alungarea firilor tale corupte. Temelia firilor tale corupte, pe care te bazezi pentru supraviețuire, va fi transformată. Dacă practici în acest fel, vei avea speranța de a dobândi mântuirea, dar dacă nu cauți sau nu practici adevărul în acest fel și te gândești în sinea ta: „Spui că sunt meschin, că am defecte și neajunsuri în umanitatea mea, cum ar fi faptul că sunt încăpățânat, nerușinat și gros de obraz și predispus să fiu suspicios. Ei bine, pur și simplu așa sunt și așa voi trăi. Nu mă voi schimba. Spune orice vrei! Oricum, pur și simplu nu vreau să sufăr pierderi. Atât timp cât pot să profit de avantaje, sunt în regulă!” – dacă acestea sunt gândurile și punctele tale de vedere, atunci, din păcate, vei cădea în spirala îngrozitoare a unui cerc vicios, din care nu vei putea ieși nicicând. Care va fi consecința finală? Va fi una pe care probabil nu vrei să o vezi: firile tale corupte vor fi pentru totdeauna viața ta. Te vor lega strâns toată viața, devenind profund înrădăcinate în gândurile tale și în adâncurile sufletului tău și îți va fi imposibil să te eliberezi de ele. Ce înseamnă că îți va fi imposibil să te eliberezi de ele? Înseamnă că nu ai nicio speranță de a dobândi mântuirea și că nu ai parte de destinația pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru omenire. Aceasta este consecința. Dacă nu vrei să vezi această consecință, începe să intri și să practici pe calea pe care am descris-o și obține un ciclu pozitiv; și, în cele din urmă, vei culege cu siguranță roade. Înțelegi? (Da.)

Deși nu am abordat multe subiecte diferite în părtășia de astăzi, am discutat mult conținut. Să încheiem aici părtășia de astăzi. Vom continua mai târziu să avem părtășie despre alte subiecte și alt conținut. La revedere!

2 decembrie 2023