Predispoziția de a fi suspicios

Haideți să discutăm în continuare despre predispoziția de a fi suspicios. Care dintre manifestările despre care tocmai am discutat este oarecum similară cu predispoziția de a fi suspicios? (Sensibilitatea.) Ce fel de problemă este sensibilitatea? (Un defect al umanității.) Predispoziția de a fi suspicios este cu un nivel mai sus decât sensibilitatea; problema este mai gravă. Sensibilitatea este doar un semn al unei umanități oarecum imature, precum cea a unui copil, în timp ce predispoziția de a fi suspicios implică anumite gânduri și puncte de vedere specifice – este ceea ce numim în mod obișnuit a despica firul în patru, fapt care indică un caracter slab. De exemplu, cineva roagă o persoană predispusă să fie suspicioasă să ajute la cumpărarea unui articol care costă zece yuani și subliniază în mod special: „Nu poți în niciun caz să depășești zece yuani. Dacă este prea scump, nu-l cumpăra.” După ce aude asta, persoana se gândește: „Ești doar politicos? De fapt, vrei un articol care costă o sută de yuani, dar ți-e prea rușine să spui asta. Ți-l voi cumpăra atunci, ca să te fac fericit și să ai sentimente pozitive față de mine.” Apoi, după ce îl aduce, primul individ spune însă: „E prea scump. Am doar zece yuani; n-am atât de mulți bani.” Așadar, cumpărând un articol care costă o sută de yuani pentru acel individ, nu a ajuns să-l facă în cele din urmă să sufere o pierdere? Însă nu-l poate înțelege pe acel individ și, în schimb, suspectează că acesta nu vrea să cheltuiască mai mulți bani și încearcă să profite de ea. Spune-Mi, nu sunt foarte supărători astfel de oameni predispuși să fie suspicioși? (Ba da.) În ce fel sunt supărători? (Gândurile lor sunt prea complicate.) Este greu să interacționezi cu oamenii care au gânduri prea complicate. Spune-Mi, cei cu personalități directe sunt oare dispuși să interacționeze cu astfel de oameni? (Nu.) Nu știi ce gândesc în sinea lor sau în ce direcție se îndreaptă gândurile lor și nu poți să-ți dai seama ce intenții au sau cum se îndoiesc de tine. Așadar, când le încredințezi să se ocupe de ceva, chiar dacă este în mod clar o chestiune neînsemnată și foarte simplă, ei o fac foarte complicată și greoaie. Pe parcurs, în timp ce complică excesiv lucrurile, chiar și tu te simți epuizat și crezi că ar fi fost mai bine să te ocupi singur. Nu vrei să interacționezi cu astfel de oameni și vrei doar să-i eviți. De exemplu, să spunem că ai ceva de care nu mai ai nevoie și că ar fi o risipă să-l lași pur și simplu acolo sau ar fi păcat să-l arunci, așa că i-l dai unei persoane de acest fel. Nu doar că nu apreciază, dar are și îndoieli în inima ei: „De ce-mi dai asta? Sigur ascunzi ceva. Încerci să mă faci să cred că ești o persoană bună, ca să-ți fiu dator cu o favoare sau încerci să-mi ceri să fac ceva pentru tine?” Nu te-ai așteptat niciodată să se gândească atât de mult la o chestiune atât de neînsemnată, încât a-i oferi ceva nesemnificativ să ducă la atâtea îndoieli. Ești nevoit să spui o mulțime de lucruri pentru a-i risipi îndoielile. Nu este foarte supărător? Începi să fii dezgustat de această persoană și, după aceea, dacă ai ceva în plus, preferi să-l arunci decât să i-l dai. De ce să nu i-l dai? Nu pentru că ești nemilos, ci pentru că nu vrei să stârnești probleme. În trecut, cineva tocmai închiriase o locuință și nu existau produse de curățenie în ea. Așadar, am adus niște produse de curățenie de acasă; unele sticle erau pline, în timp ce altele erau pe jumătate pline. Individul care închiria locuința s-a uitat la ele și a spus: „Chiar dacă mi-ai dat aceste lucruri în mod gratuit, n-am de gând să-Ți mulțumesc – acestea sunt folosite. Dacă ar fi fost noi, mi le-ai fi dat?” Nu sunt dureroase aceste cuvinte? (Ba da.) De ce sunt dureroase? (Pentru că a denaturat o dovadă de bunăvoință în acest mod.) A considerat că bunăvoința Mea este rea-voință. Nu ți-am cerut să-Mi mulțumești, nici nu ți-am cerut să plătești pentru acele produse. Pur și simplu închiriezi o locuință și nu există produse de curățenie în ea și îți este incomod să ieși să le cumperi. Doar ți-am adus câte ceva din ce am pentru confortul tău. Nu încercam să Mă dau bine pe lângă tine dându-ți voie să folosești aceste lucruri – nu-ți datorez nimic și nici nu ți-am cerut să-Mi rămâi dator cu vreo favoare. A devenit suspicios din cauza unei chestiuni atât de simple: „Hm, ce mare chestie? Mi-ai adus câteva lucruri și acum crezi că-Ți datorez o favoare! Lucrurile pe care le-ai adus oricum nu sunt bune de nimic – cum să fie bune dacă le dai pur și simplu gratis?” Este foarte greu să ai de-a face cu acest individ. Nu am pretins că acestea sunt un fel de elixire rare – sunt doar niște produse de curățenie obișnuite. Dacă nu vrei să le folosești, nu ești obligat. De ce complici atât de mult lucrurile? Mi-am dat seama că este greu să ai de-a face și să te înțelegi cu acest individ. N-ar fi fost mai puține probleme dacă n-aș fi adus nimic? Nu neapărat. Și dacă n-aș fi adus nimic probabil că ar fi apărut probleme. Poate că tot s-ar fi gândit: „Închiriez această locuință și nici măcar nu mi-ai adus produse de curățenie. Se presupune că suntem frați și surori, dar n-ai dat deloc dovadă de dragoste față de mine!” Tot ar fi avut ceva de spus. Caracterul unor astfel de oameni este foarte slab. Își folosesc mereu preferințele și standardele proprii pentru a evalua dacă alții sunt buni sau răi. Îi scrutează și îi evaluează în permanență pe alții cu o privire dură, considerându-se superiori moral, în timp ce toți ceilalți au o latură întunecată și au mereu motive proprii, indiferent cum acționează și doar ei înșiși nu sunt corupți și sunt desăvârșiți.

Persoanele predispuse să fie suspicioase au un caracter slab. Întrucât au un caracter slab, vor acționa inevitabil sub dominația acestui caracter. Vor dezvălui firi corupte, nicidecum o umanitate normală. Dacă nu este o umanitate normală, atunci ce anume este? Are legătură cu firile corupte. Când vine vorba de predispoziția de a fi suspicios, firile corupte reprezentative dezvăluite de astfel de oameni în acțiunile și interacțiunile lor cu alții sunt cu siguranță ticăloșia și înșelătoria. Gândurile lor sunt pur și simplu atât de complicate, pur și simplu atât de ticăloase și perfide. Întrucât nu vor ridica un deget decât dacă au ceva de câștigat, presupun că toți ceilalți sunt la fel. Chiar dacă tu nu ești genul acela de persoană, nu vor crede și chiar dacă încerci să le explici, va fi inutil – pur și simplu așa te privesc ei. Folosesc o metodă și o fire ticăloasă pentru a privi toate lucrurile și chestiunile și pe toți oamenii. Chiar dacă faptele tale sunt corecte, în acord cu nevoile umanității, cu raționalitatea umanității sau cu adevărurile-principii, le vor pune sub semnul întrebării și te vor întreba: „De ce faci asta? Care este motivul tău?” Spui: „N-am niciun motiv”, dar pur și simplu nu vor crede – insistă să-ți atribuie un motiv și să te facă să-l recunoști. Nu sunt supărători asemenea oameni? (Ba da.) Oamenilor predispuși să fie suspicioși le este greu să se înțeleagă cu alții. Astfel de oameni categoric nu sunt simpli și deschiși și, desigur, nu sunt onești. În caracterul lor, elementele onestității, bunătății și raționalității sunt, practic, absente. Așadar, care sunt componentele principale ale caracterului lor? Paranoia, înșelătoria, ticăloșia, lipsa simplității și necinstea. Ei consideră că toate persoanele și toate chestiunile sunt foarte complicate. Chiar dacă le vorbești sincer, vor analiza și vor cugeta la motivul spuselor tale. Chiar dacă interacționează cu tine de mult timp și știu cum este caracterul tău, tot vor adopta adesea o atitudine de suspiciune față de tine atunci când conversează, când se ocupă de chestiuni sau interacționează cu tine. Așadar, astfel de oameni sunt foarte supărători. Interacțiunea cu ei aduce o mulțime de poveri și formalități și, de asemenea, trebuie să faci multe cercetări și să ajungi să-i cunoști – să ajungi să știi ce lucruri nu le plac și ce nu le place să facă sau despre ce nu le place să vorbească. În caz contrar, dacă nu ești atent, îi poți jigni sau, în opinia lor, îi poți răni. Îi tratează pe oameni în acest fel, așadar cum Îl tratează pe Dumnezeu? (Îl tratează la fel pe Dumnezeu.) L-ar trata pe Dumnezeu cu sinceritate? (Nu.) De exemplu, când biserica rânduiește ca ei să îndeplinească o datorie, încep să se gândească: „Oare Dumnezeu știe că îndeplinesc această datorie? Își va aminti de ea? Cât efort ar trebui să depun ca să o scot cumva la capăt și să fie ținută minte de Dumnezeu?” După ce-și îndeplinesc datoria o vreme, se interesează și despre felul în care sunt percepuți de către conducători și lucrători și dacă aceștia au vreo evaluare negativă despre ei. Ce fel de umanitate este aceasta? Judecând după umanitatea manifestată prin atitudinea cu care se ocupă de chestiuni, astfel de oameni sunt foarte supărători și nu le este ușor să accepte adevărul. De ce? Pentru că le este greu să fie oameni onești; conștiința lor este lipsită de simțul dreptății, rațiunea lor nu este sănătoasă, iar modul lor de a judeca lucrurile este irațional. De ce spun că este irațional? Pentru că, relativ vorbind, sunt extremi, predispuși să capete fixații asupra lucrurilor și abjecți – nu privesc lucrurile folosind modalitatea de gândire a umanității normale. Nu sunt deschiși și neprefăcuți, ci trăiesc în schimb într-un mod deosebit de întunecat. Totuși, nu simt niciodată că trăiesc într-un mod întunecat și chiar cred că sunt mai isteți decât alții și că trăiesc cu mai mult rafinament și mai multă atenție la detalii decât alții. Își admiră cu precădere propria istețime. Este ceva ce numim a te considera singur isteț. Oamenii care se consideră isteți sunt de-a dreptul deficitari în ceea ce privește rațiunea umanității lor și în ceea ce privește simțul dreptății din conștiința lor. Prin urmare, umanitatea unor asemenea oameni este rea, iar ceilalți nu sunt dispuși să intre în contact cu ei. Indiferent cine spune ceva, astfel de oameni vor face mare caz din asta. Tot ce interpretează sunt lucruri extreme, denaturate, impetuoase, ale Satanei și bazate pe emoții – toate sunt lucruri întunecate și negative, lucruri contrare adevărului și care se împotrivesc adevărului. Aceste lucruri nu-i pot îndruma deloc pe oameni pe calea cea dreaptă. Așadar, cei de acest fel sunt foarte respingători și dezgustători. Trăiesc în colțuri întunecate și în propria lume măruntă. Sunt deosebit de narcisiști și își admiră propria persoană, crezând că duc vieți mai rafinate, mai nobile, mai onorabile și mai demne decât alții – nimeni nu-i poate atinge. De fapt, caracterul unor asemenea oameni este mizerabil, iar ei nu au o demnitate reală. Ce înțelegem prin lipsa demnității reale este că aceștia au un caracter deosebit de slab, deoarece din umanitatea lor izvorăsc doar lucruri întunecate, care nu pot fi scoase la lumină, nu lucruri drepte și clare. Prin urmare, astfel de oameni nu au nicio demnitate. Ce consecințe vor atrage probabil oamenii predispuși să fie suspicioși? În termeni simpli, astfel de oameni sunt plini de șiretlicuri viclene. Predispoziția lor de a fi suspicioși înseamnă că acești oameni au o mulțime de planuri viclene. Privește cum regii diavoli îi asupresc și îi arestează pe aleșii lui Dumnezeu – au atât de multe planuri viclene, în cele din urmă, făcându-le rău oamenilor până într-acolo încât familiile le sunt destrămate, unii dintre membrii acestora mor sau sunt separați unii de alții. Asta fac demonii și regii diavoli. Prin urmare, niciunul dintre cei predispuși să fie suspicioși nu este bun. Credincioșii în Dumnezeu ar trebui să privească oamenii și lucrurile pe baza adevărurilor-principii, nu să suspecteze la întâmplare și trebuie să existe dovezi în spatele spuselor lor. Gândurile pe care le ai atunci când privești o persoană sau o chestiune ar trebui să fie cel puțin pozitive și plăcute celorlalți. Și mai bine, ar trebui să se conformeze adevărurilor-principii, să le fie de ajutor altora și să aibă o influență pozitivă asupra lor. Cu toate acestea, niciunul dintre gândurile și punctele de vedere pe care le au cei predispuși să fie suspicioși nu este conform cu adevărul; cel puțin, nu sunt lucruri pozitive – adică, perspectiva din care asemenea oameni se gândesc la probleme sau gândurile și ideile pe care le au pur și simplu nu sunt conforme cu adevărul. Prin urmare, oamenii de acest fel trăiesc în colțuri întunecate și nu au nicio integritate sau demnitate. Toate lucrurile care iau naștere din gândurile lor sunt întunecate și ticăloase – aceste lucruri nu sunt conforme cu adevărurile-principii și nu vor avea o influență pozitivă asupra oamenilor sau a vieții lor. Dacă accepți diversele gânduri și puncte de vedere care izvorăsc din suspiciunea unor astfel de oameni, vei fi otrăvit și tras în jos de ei – aceasta echivalează cu a fi corupt de către Satana. În schimb, dacă ai discernământ față de asemenea oameni și îi tratezi ca pe un exemplu negativ, poți să faci unele progrese și să dobândești un anumit discernământ față de înțelegerea lucrurilor negative. Aici se încheie discuția noastră despre predispoziția de a fi suspicios.

Inepția

Să vorbim în continuare despre inepție. Toată lumea înțelege ce înseamnă inepția – înseamnă să nu te poți ocupa bine de nimic, părând incapabil, exact așa cum oamenii spun adesea: „De ce ești atât de inept? Chiar nu ai nicio perspectivă!” Este inepția bună? (Nu.) Atunci hai să o categorisim – ce este? (Este un defect al umanității.) Inepția este în mod clar un defect al umanității. Aceasta înseamnă că o persoană are o inteligență foarte scăzută în gestionarea chestiunilor și abilități slabe de supraviețuire – este ceea ce numim inepție. Unii oameni sunt stângaci în vorbire, fiind incapabili să se exprime; unii au chiar personalități timide, introvertite – când trebuie să vorbească în fața multor oameni sau să fie în centrul atenției, suferă de trac, sunt temători, nu îndrăznesc să vorbească și sunt adesea hărțuiți de alții. Unii oameni răi cred că hărțuirea unor asemenea indivizi este justificată și că este foarte distractivă și plăcută – își bat joc de cei de acest fel și îi tachinează în fiecare zi. Oamenii inepți au o capacitate slabă de a gestiona chestiuni. Se poate ca unii dintre ei să aibă și abilități slabe de supraviețuire, să nu poată câștiga bani și să fie mereu foarte fricoși și excesiv de precauți în preajma altora. Când văd oameni impresionanți, îi evită și nu îndrăznesc să vorbească. Chiar și atunci când sunt hărțuiți, nu îndrăznesc să se împotrivească, de teamă că i-ar putea ofensa pe alții. Judecând după manifestările de inepție din umanitatea oamenilor de acest fel, acesta este doar un tip de defect al umanității. Inepția nu a făcut niciodată pe nimeni să capete gânduri și puncte de vedere eronate și nu a cauzat niciun impact negativ asupra propriei persoane sau asupra altora; prin urmare, inepția este doar un defect al umanității. Vrea cineva să fie un om inept? (Nu.) Nimeni nu vrea să fie un om inept – de ce? Oamenii inepți sunt hărțuiți și toată lumea îi privește cu dispreț, nu-i așa? (Așa e.) Dacă ți s-ar cere să alegi între a fi rău și a fi inept, cu siguranță ai alege să fii rău decât să fii inept. Te-ai gândi în sinea ta: „Nu voi fi niciodată o persoană ineptă! În această societate, oamenii inepți sunt maltratați și hărțuiți, sunt nepopulari; oriunde merg, sunt priviți cu dispreț și călcați în picioare de alții. Nu doar că prezența lor trece complet neobservată, dar chiar și dreptul la supraviețuire le-ar putea fi luat. Să fii o persoană rea este însă diferit – oriunde merg oamenii răi, ceilalți se tem de ei și îi tratează cu mare respect. Nimeni nu îndrăznește să-i provoace. Oriunde merg, se bucură de privilegii și pot chiar să-i calce în picioare pe alții. Oamenii răi prosperă oriunde s-ar afla în această lume.” Dacă vi s-ar cere să alegeți acum, niciunul dintre voi n-ar alege să fie inept – ați alege cu toții să fiți oameni răi. Este corect acest punct de vedere? (Nu.) De ce nu este corect? Ce adevăr-principiu contrazice? Inepția este un defect al umanității. Cele mai comune manifestări sunt incapacitatea de a te ocupa bine de ceva și faptul că ești discriminat și exclus. Întrucât oamenii inepți sunt hărțuiți și călcați în picioare în societate, nimeni nu este dispus să fie inept. Toți oamenii îi invidiază pe cei capabili și pricepuți și chiar își doresc cu toții să iasă în evidență, să câștige putere și influență și să-i calce în picioare pe alții, să aibă privilegii și prestigiu în cadrul oricărui grup, nu doar evitând să fie hărțuiți de alții, ci fiind capabili și să-i hărțuiască pe alții după bunul plac. Este corect acest tip de gând și de punct de vedere? Este conform adevărului? (Nu.) Ați ascultat atât de multe adevăruri, dar încă îi aprobați pe oamenii răi chiar și acum – asta înseamnă că și firea voastră este destul de ticăloasă. Indiferent ce persoană rea vezi, o invidiezi și o admiri. Știi foarte bine în inima ta că oamenii răi nu sunt buni, dar nu te poți abține să nu-i urmezi, simțind că acest lucru îți oferă un sprijin și te păzește de hărțuire. Când vezi oameni inepți, te simți dezgustat de ei și îi privești cu dispreț, chiar dorind să-i calci în picioare. Dar te-ai gândit vreodată cât de mult rău ai comite și ce pedeapsă mare ai primi dacă i-ai urma pe oamenii răi? Care ar fi șansele să fii mântuit dacă i-ai urma pe oamenii răi? Ai fi capabil să eviți să faci rău dacă i-ai urma pe oamenii răi? Să spunem că-i urmezi pe oamenii răi, slujindu-i cu credință și acționând ca subordonat al lor. Aceștia pot împărți o parte din foloase cu tine, iar tu ai putea să-i urmezi, călcându-i în picioare pe alții și având cea mai bună mâncare și băutură, experimentând o mare desfătare, evitând să fii hărțuit și dobândind statut printre ceilalți în această viață. Dar trebuie să săvârșești mult rău pentru a te bucura de aceste lucruri! Știi cât de mare va fi pedeapsa și cât de severă va fi sancțiunea pe care le vei primi? Este aceasta calea cea dreaptă? (Nu.) Așadar, încă sunteți dispuși să faceți sacrificiul de a alege să comiteți rău și să primiți pedeapsa doar pentru a nu fi persoane inepte și pentru a evita să fiți hărțuiți, sacrificându-vă destinația și soarta în schimbul plăcerii din această viață? Acestea sunt gândul și punctul vostru de vedere? Unii oameni chiar au un asemenea punct de vedere – ar prefera să fie oameni răi decât să fie inepți și hărțuiți. Nu înseamnă asta că vor să meargă pe calea oamenilor răi? Inepția este doar un defect al umanității – ce-i atât de rău în asta? Chiar este o alegere mai bună să-i hărțuiești pe alții și să faci rău? Dacă Dumnezeu nu te lasă să mori de foame și îți dă hrană, chiar ai putea să mori de foame? Dacă Dumnezeu îți îngăduie să trăiești cu bucurie, libertate, fericire, încântare și pace, nu vei duce lipsă de niciunul dintre aceste lucruri. Și ce dacă alții te hărțuiesc? Nimeni nu-ți poate lua aceste lucruri – ceea ce îți dăruiește Dumnezeu, nimeni nu-ți poate lua. Dacă îi urmezi pe oamenii răi și mergi pe calea acestora, toate plăcerile de care te bucuri vor fi plăceri păcătoase. În plus, orice bani sau foloase materiale pe care le câștigi făcând rău vor fi obținute apelând la forță, bucuria pe care o experimentezi în această viață va depăși ceea ce ți-a dat Dumnezeu și, prin urmare, va trebui să le restitui în mai multe vieți în viitor. Obținerea plăcerilor trupești în această viață cu prețul primirii unei pedepse – nu înseamnă asta că nu mergi pe calea cea dreaptă? Ați prefera să alegeți să fiți oameni răi decât să fiți hărțuiți – aceasta vă reflectă percepția și faptul că prețuiți răul în adâncul sufletului vostru. Așadar, ce este atât de rău în a fi inept? Privind din perspectiva umanității, este un tip de defect, dar este și o condiție înnăscută, pe care oamenii nu o pot schimba. Oamenii inepți nu au devenit inepți printr-o alegere proprie. Deși este un defect, nu este o fire coruptă, nu este o problemă a caracterului cuiva. Așadar, ce este atât de rău în asta? Dacă, din cauza inepției și statutului tău inferior, ești adesea hărțuit și poți înțelege în adâncul sufletului nedreptatea și răul acestei lumi și întunericul acestei societăți și, drept urmare, vii cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu pentru a-I accepta suveranitatea și te supui de bunăvoie stăpânirii și orchestrărilor Sale, lăsându-L pe Dumnezeu să preia controlul asupra destinului tău – atunci, nu este această inepție o formă de protecție pentru tine? Inepția nu este un lucru negativ; este doar un tip de defect al umanității. La ce se referă defectul? Se referă la o inadecvare, o problemă minoră, o slăbiciune – este doar ceva imperfect, oarecum deficient, nefiind în întregime pe placul cuiva sau nefiind ideal, dar nu indică un caracter slab sau abject. Așadar, de ce nu puteți tolera acest defect minor? Mai mult, acest defect minor poate aduce mari beneficii pentru intrarea ta în viață. Sau se poate spune că unii oameni, deoarece au acest defect al umanității, această condiție înnăscută, sunt mai capabili să-L urmeze pe Dumnezeu din toată inima, până la sfârșit. În cele din urmă, deoarece pot accepta adevărul, se supun lui Dumnezeu și au o inimă cu frică de Dumnezeu, sunt capabili să se elibereze de firile lor corupte și să primească mântuirea. Din această perspectivă, este o binecuvântare – oamenii n-ar trebui să refuze să fie inepți. Ce este atât de rău în a fi inept? Firea coruptă a unei persoane nu se va înrăutăți din cauza inepției. Dumnezeu nu va privi cu dispreț o persoană și nu va refuza să o mântuiască fiindcă este ineptă, nici inepția nu-i va afecta acceptarea adevărului sau mântuirea. Așadar, gândirea și punctul vostru de vedere trebuie să se schimbe – încă sunt destul de îndepărtate. Unii oameni spun: „Aș prefera să fiu o persoană rea decât o persoană ineptă. Cei inepți nu au perspective, sunt priviți cu dispreț de toată lumea și până și ei se privesc cu dispreț. Este inutil să fii inept; să fii rău este minunat – poți să faci ce vrei, să hărțuiești pe oricine pare ușor de hărțuit și nimeni nu îndrăznește să se opună. Cât de splendid este să trăiești așa!” Ce beneficiu există în splendoare? Dacă prosperi și trăiești cu splendoare în lume, perspectivele și destinația ta vor fi distruse. Nu vei mai putea să vii înaintea lui Dumnezeu și nu te vei mai simți legat de El; Dumnezeu nu te va mai atrage, iar mediul de viață și de lucru din casa lui Dumnezeu nu te va mai atrage. Îl vei părăsi pe Dumnezeu și vei căuta un mediu de viață în care să-ți poți pune în aplicare punctele forte și să-ți realizezi valoarea. Casa lui Dumnezeu restricționează faptele rele ale oamenilor și nicio persoană rea nu poate să ajungă nicăieri sau să aibă o poziție fermă în casa Lui. Dacă îți plac oamenii răi și vrei să devii așa, mai poți rămâne în casa lui Dumnezeu? Mai devreme sau mai târziu, vei fi înlăturat. Nu doar că nu vei reuși să obții o destinație bună, dar, după moarte, vei primi și pedeapsa pentru răul pe care l-ai săvârșit. Prin urmare, deși inepția este un defect al umanității, nu este o fire coruptă, nici nu înseamnă că umanitatea cuiva este rea. Cine nu are câteva defecte? Inepția este exact ca în cazul oamenilor care se nasc bâlbâiți sau cu o înfățișare puțin urâtă – toate acestea sunt defecte înnăscute. Oamenii au culori diferite ale pielii – unii se nasc albi, alții se nasc cu pielea galbenă, iar alții se nasc cu pielea neagră. Aceasta este o condiție înnăscută. Cei cu pielea galbenă pot părea că nu sunt chiar sănătoși, având un ten nu tocmai grozav – acesta este un defect minor. Cei cu pielea neagră par mai robuști, însă nimeni nu vrea să aibă pielea neagră. Cei cu pielea albă sunt în general invidiați, dar, chiar și în rândul lor, unii simt că nu este bine să fie prea palizi și le place așadar să se bronzeze până capătă o culoare arămie, crezând că aceasta le conferă un aspect sănătos și le face pielea strălucitoare. Vezi, inepția este la fel ca diversele condiții înnăscute ale oamenilor – doar că este un tip de defect. Așadar, este o problemă majoră? (Nu.) Prin urmare, chiar dacă este un defect al umanității, această problemă nu-ți afectează acceptarea sau înțelegerea adevărului. Vă mai împotriviți, așadar, să fiți persoane inepte? (Nu ne mai împotrivim.) Veți continua să hărțuiți oameni inepți când îi vedeți? (Nu.) Îi hărțuiați destul de des, nu-i așa? Acum, când veți vedea oameni inepți, îi veți mai privi cu dispreț și îi veți mai desconsidera? (Nu.) Dacă tu însuți ești inept, cu atât mai mult nu ar trebui să te privești cu dispreț. Dacă ești inept, atunci asta este – practică modul de a fi o persoană onestă conform cuvintelor lui Dumnezeu. Chiar dacă ești inept, ar trebui să fii onest și să nu fii înșelător. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii de acest fel. Ce-I place lui Dumnezeu? Nu este vorba de inepția ta, ci de faptul că ești dispus să fii o persoană onestă din cauza inepției tale; întrucât ești privit cu dispreț și nu ești pe placul oamenilor, te gândești cum să fii o persoană onestă pentru a-L face fericit și a-L mulțumi pe Dumnezeu și faci orice spune El. Astfel, inepția ta devine un beneficiu, nu-i așa? (Așa este.) S-a schimbat acum punctul vostru de vedere? (Da.) Desigur, nu toți oamenii inepți sunt neapărat capabili să accepte adevărul. Unii oameni, pe lângă faptul că au defectul inepției în umanitatea lor, au și probleme în ceea ce privește caracterul lor. Nu putem generaliza. Inepția nu este în sine o problemă majoră, dar trebuie să te uiți și cum este caracterul cuiva. Dacă cineva este înșelător sau are un caracter abject – dacă este nerușinat și gros de obraz, predispus să fie suspicios, sensibil, încăpățânat sau chiar are o fire feroce – atunci acel individ nu este bun. Așadar, oamenii inepți nu au neapărat un caracter bun. În regulă, aici se încheie discuția noastră despre inepție.