Prima practică pentru urmărirea adevărului: renunțarea

Renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu

I. Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre Dumnezeu: Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre lucrarea lui Dumnezeu

F. Lucrarea lui Dumnezeu nu schimbă condițiile înnăscute ale oamenilor; aceasta urmărește să le schimbe firile corupte

Spuneți-Mi, există vreo legătură între gradul în care oamenii se răzvrătesc față de Dumnezeu și I se împotrivesc și felul calibrului lor, bun sau rău? Oare se răzvrătesc față de Dumnezeu și I se împotrivesc fiindcă au un calibru slab? V-ați gândit vreodată la această întrebare? Merită să ne gândim la această întrebare? (Da.) Unii oameni spun: „Fiindcă avem un calibru slab, fiindcă nu este bun calibrul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ne împotrivim și ne răzvrătim grav față de El.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Pe baza părtășiei noastre anterioare despre diferențele dintre condițiile înnăscute, umanitate și firile corupte, din ce categorie face parte calibrul? (Din condițiile înnăscute.) Face parte din condițiile înnăscute. Știi așadar dacă diversele aspecte ale condițiilor înnăscute sunt legate de umanitatea și de firile corupte ale oamenilor? Să vorbim mai întâi despre calibru – oare calibrul determină gradul în care o persoană se răzvrătește față de Dumnezeu și I se împotrivește? (Nu.) De ce spunem că nu-l determină? Acest lucru se referă la motivul pentru care oamenii se răzvrătesc față de Dumnezeu și I se împotrivesc. Oare se răzvrătesc față de Dumnezeu și I se împotrivesc din cauza calibrului slab? (Nu, motivul este că avem firi corupte.) Așa este – acest lucru se aliniază la realitate. Împotrivirea și răzvrătirea ta față de Dumnezeu și incapacitatea ta de a te supune adevărului nu sunt cauzate de calibrul slab, ci de faptul că ai firi corupte. Așadar, nu te poți plânge că Dumnezeu îți dă un calibru slab doar fiindcă ești capabil să I te împotrivești. Calibrul sau orice alt aspect al condițiilor tale înnăscute este o condiție pe care o ai în mod inerent; este o condiție intrinsecă, înnăscută, pe care o ai ca ființă creată. Indiferent despre ce aspect al condițiilor înnăscute este vorba, acesta nu duce la împotrivire față de Dumnezeu și nu are nicio legătură cu firile corupte. De exemplu, faptul că ești înalt nu înseamnă că ai mai puține firi corupte. Faptul că ești frumos sau că ai o piele albă nu înseamnă că nu ai firi corupte. Faptul că aparții din naștere unei rase pe care oamenii o stimează și o admiră nu înseamnă că nu ai firi corupte. Cu alte cuvinte, indiferent ce condiții înnăscute i-a dat Dumnezeu unei persoane și indiferent cum sunt condițiile înnăscute ale acesteia, ele nu au nicio legătură cu firile sale corupte. De exemplu, înfățișarea unei persoane nu duce în sine la împotrivire față de Dumnezeu. Însă, deoarece oamenii au firi corupte, atunci când cineva arată bine, s-ar putea gândi: „Sunt frumos, așa că ar trebui să am statut și să fiu respectat.” Acestea sunt dezvăluiri ale firilor corupte. Unii își folosesc aspectul fizic plăcut pentru a-și pune în valoare punctele forte, dezvăluind astfel multe afirmații și acțiuni eronate. Toate aceste afirmații și acțiuni sunt cauzate de firile lor corupte, nu de condițiile lor înnăscute. Indiferent dacă ai un calibru bun sau slab, calibrul în sine nu conduce la împotrivire față de Dumnezeu. Dacă ai un calibru bun, dar nu înțelegi sau nu accepți adevărul, tot te vei răzvrăti față de Dumnezeu și I te vei împotrivi deoarece ai firi corupte. Dacă ai un calibru slab, dar poți accepta adevărul și, odată ce înțelegi ce-ți spune Dumnezeu să faci sau să nu faci, poți respecta acel lucru și ești capabil să nu acționezi pe baza firilor tale corupte, atunci nu te vei răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, nici nu vei fi alunecos și delăsător sau superficial, încăpățânat, arbitrar și nechibzuit. Indiferent dacă ai un calibru slab sau nu, atât timp cât ai firi corupte, chiar dacă poți să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu, tot te vei răzvrăti față de El și I te vei împotrivi. Deoarece ai firi corupte drept viața ta, capeți în mod firesc diverse gânduri și puncte de vedere satanice și filosofii satanice pentru interacțiuni lumești, precum și puncte de vedere satanice care stau la baza modului în care privești oamenii și lucrurile și te vei lăuda, te vei apăra și vei dori întruna să ieși în evidență și să fii deasupra altora și chiar să-i controlezi și să-i stăpânești pe alții. Toate aceste manifestări provin din natura satanică a oamenilor. Dacă faci diverse lucruri pe baza naturii și vieții tale satanice, atunci, indiferent dacă ai un calibru bun sau rău, I te vei împotrivi lui Dumnezeu. Calibrul în sine nu conduce la împotrivire față de Dumnezeu. Ai un calibru slab, dar poți acționa conform cuvintelor Sale atâta vreme cât le înțelegi? Dacă nu ai firi corupte sau nu trăiești după firile tale corupte, cu siguranță poți înfăptui acest lucru. Să luăm drept exemplu un anumit punct forte – oamenii gândesc adesea: „Deoarece am acest punct forte, sunt superior altora; ar trebui să am statut în casa lui Dumnezeu, ar trebui să fiu un conducător sau un stâlp în casa Lui.” Aceste gânduri nu sunt cauzate de faptul că au un punct forte, ci de firile corupte. Întrucât oamenii au firi corupte drept viața lor, toate lucrurile pe care le dezvăluie, le trăiesc și le manifestă, precum și perspectivele, atitudinile și principiile lor în modul în care privesc diverse persoane, evenimente și lucruri, toate acestea sunt cauzate de faptul că au firi corupte drept viața lor. Nu sunt cauzate de nicio condiție înnăscută dată de Dumnezeu. Înțelegi? (Da.) Ce vreau să spun prin aceste cuvinte din părtășia Mea? Scopul acestei părtășii este de a vă da posibilitatea să vă înțelegeți și să vă recunoașteți mai clar situația reală și să recunoașteți cum este calibrul vostru – nu fi o persoană fără rațiune, nu recurge la lupte inutile privind faptul că ai un calibru mediu sau slab, nici nu oferi scuze inutile pentru a ilustra că nu ai un calibru slab. Aceste acțiuni nu au nicio valoare. Această părtășie are rolul de a-ți da posibilitatea să-ți înțelegi exact calibrul și diversele abilități și apoi să-ți găsești poziția adecvată și să te porți conform statutului tău adecvat. Acest lucru te va ajuta mai mult să fii o ființă creată adecvată, să-ți ocupi în mod adecvat poziția de ființă creată și să îndeplinești îndatoririle unei ființe create. Desigur, într-o oarecare măsură, te va și ajuta mai mult să te eliberezi de firile tale corupte. Indiferent la ce nivel se află calibrul sau diversele tale abilități, acestea nu determină gradul în care te răzvrătești față de Dumnezeu și I te împotrivești. Cu alte cuvinte, s-ar putea spune și că firile tale corupte nu depind de clasa calibrului tău, depinzând cu atât mai puțin de condițiile tale înnăscute. Firile corupte ale oamenilor iau naștere în trupul lor înnăscut, intrinsec. După ce oamenii au fost corupți de Satana, firile lor corupte au devenit viața lor lăuntrică. Înainte de a te elibera de firile corupte, profiți de condițiile tale înnăscute pentru a vorbi și a acționa pe baza acestei vieți satanice. Aceasta înseamnă că, înainte de a te elibera de firile tale corupte, profiți de diversele condiții înnăscute pe care ți le-a dat Dumnezeu pentru a-ți atinge scopurile proprii. Prin urmare, putem spune următoarele: dacă nu te eliberezi de firile tale corupte, profiți sau calci în picioare diversele condiții înnăscute pe care ți le-a dat Dumnezeu; dacă ești în procesul de a urmări și de a practica adevărul pentru a te elibera de firile tale corupte, profiți în mod adecvat și eficient de diversele condiții înnăscute pe care ți le-a dat Dumnezeu; când te transformi de la a avea firi corupte drept viața ta la a avea adevărul drept viața ta, folosești în mod adecvat și corect condițiile înnăscute pe care ți le-a dat Dumnezeu – cu alte cuvinte, într-un mod mai semnificativ. Înțelegi acum? Condițiile înnăscute în sine nu sunt cauza principală a împotrivirii omenirii față de Dumnezeu. În schimb, firile corupte satanice ale oamenilor și viața sădită în ei de Satana sunt cauza principală a împotrivirii și răzvrătirii omenirii față de Dumnezeu. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Îți este acum clară, în esență, această chestiune? (Da.)

6. Diversele manifestări ale condițiilor înnăscute, ale umanității și ale firilor corupte

Înainte de a avea părtășie despre calibru, am avut părtășie despre câteva manifestări în ceea ce privește trei aspecte: condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte. Despre ce manifestări am avut părtășie ultima dată? (Ultima dată, am avut părtășie despre manifestări precum a face lucrurile cu sârguință, a face lucrurile metodic, a începe în forță, dar a termina slab și a da dovadă de prudență în realizarea lucrurilor, precum și despre fanfaronadă și lăudăroșenie, nepăsare, plăcerea de a se etala, disprețuirea săracilor și favorizarea bogaților, lingușirea celor care au putere, deținerea unei memorii excepționale și așa mai departe.) Nu vom mai avea părtășie despre acestea. Vom continua să avem părtășie despre diversele manifestări ale condițiilor înnăscute, ale umanității și dezvăluirile firilor corupte. Când apar aceste manifestări, trebuie să știi din ce tip fac parte și să fii capabil să le diferențiezi și să le discerni; numai atunci le poți aborda cu precizie. Dacă o anumită manifestare ține de condițiile înnăscute, care nu se pot schimba, nu trebuie să te preocupi în privința asta. Dacă ține de unele defecte sau neajunsuri ale umanității, care pot fi depășite, corectate sau schimbate, ar trebui să încerci să le corectezi și să le schimbi. Dacă nu este nevoie să le depășești, iar acestea nu-ți afectează îndeplinirea datoriei sau urmărirea adevărului, nu este nevoie să le acorzi atenție. Dacă o manifestare nu este nici o problemă a condițiilor înnăscute, nici o problemă a umanității, ci implică firi corupte, atunci trebuie schimbată. Dacă nu o transformi sau nu o schimbi, având un tip de viață dominat de firi corupte, care prinde rădăcini și deține puterea înlăuntrul tău, ceea ce trăiești și dezvălui nu sunt simple probleme minore, cum ar fi incapacitatea de a te înțelege cu alții sau faptul de a-i nemulțumi și de a nu-i edifica. În schimb, ceea ce trăiești și dezvălui ajunge la nivelul de a încălca adevărul, de a încălca adevărurile-principii, de a te împotrivi lui Dumnezeu, de a-L respinge pe Dumnezeu, de a fi antagonic față de El și – se poate spune chiar – de a fi în opoziție față de Dumnezeu. Tocmai pentru că firile corupte sunt de această natură, odată ce aceste manifestări implică firi corupte, trebuie să ajungi să le cunoști și apoi să cauți adevărul, să înțelegi și să pricepi principiile practicării adevărului și să practici în conformitate cu adevărurile-principii pentru a înlocui aceste firi corupte, astfel încât să nu-ți mai domine viața și, în locul lor, adevărul să devină viața ta și să-ți domine viața de zi cu zi și ceea ce trăiești.

Uitarea

Vom continua să avem părtășie despre diversele manifestări ale condițiilor înnăscute, ale umanității și ale firilor corupte. Ultima manifestare despre care am avut părtășie data trecută a fost deținerea unei memorii bune, nu-i așa? (Așa e.) Din ce aspect face parte uitarea, atunci? (Din condițiile înnăscute.) Este o condiție înnăscută și, de asemenea, un defect al umanității – doar aceste două aspecte. Este uitarea o fire coruptă? (Nu.) Evident că nu. Unii oameni sunt uituci pentru că au în mod natural o memorie slabă, în timp ce alții devin uituci din cauza îmbătrânirii creierului și a declinului memoriei pe măsură ce îmbătrânesc. Dacă este înnăscută, uitarea face parte din condițiile înnăscute; dacă este dobândită, atunci este un defect al umanității. Faptul de a fi uituc din fire este, desigur, considerat tot un defect, nu-i așa? (Așa este.)

Priceperea la planificare înainte de a face lucruri și faptul de a fi deosebit de calculat

Priceperea la planificare înainte de a face lucruri – din ce aspect face parte aceasta? (O calitate a umanității.) Este o calitate a umanității. Înainte de a face ceva, oamenii care se pricep la planificare își stabilesc dinainte planul și apoi urmează pașii, fără a fi impulsivi, nechibzuiți sau pripiți. Aceștia acționează într-un mod constant, fără să se grăbească să facă lucruri dintr-un capriciu, ci se gândesc dinainte cum ar trebui să meargă, cu cine să meargă, ce să facă în situații speciale, ce documente sau obiecte trebuie să aibă, dacă să aducă anumite obiecte esențiale de uz zilnic în funcție de mediu și așa mai departe. Sunt capabili să ia în considerare toate aceste lucruri. Înainte de a acționa, fac pregătiri temeinice, ținând cont de mai mulți factori și fiind mai meticuloși în considerațiile lor. Vor evalua dinainte diferența dintre condițiile favorabile și cele nefavorabile și vor diferenția între cel mai bun scenariu și cele mai grave consecințe posibile. Vor face rânduieli rezonabile pentru a obține cele mai bune rezultate. Deoarece se pricep la planificare și la realizarea unor rânduieli rezonabile, aceștia gestionează de obicei problemele mai minuțios. Apar mai rar situații neprevăzute în lucrurile și itinerarele pe care le rânduiesc, iar rezultatele lucrării lor tind să fie mai bune. Oamenii care lucrează cu ei nu sunt anxioși, ci, dimpotrivă, se simt mai relaxați. Așadar, se poate spune că priceperea la planificare ține, relativ vorbind, de o calitate a umanității? (Da.) Am acoperit subiectul priceperii la planificare. Atunci, este bine sau nu să fii calculat? (Nu este bine. Este un defect al umanității.) Priceperea la planificare este o calitate și un punct forte al umanității – este pozitivă – în timp ce a fi calculat este un defect al umanității. De exemplu, dacă două persoane iau masa, iar aceasta costă în total zece yuani și, când plătesc, persoana calculată plătește cinci yuani și cincizeci de cenți, iar cealaltă plătește patru yuani și cincizeci de cenți, persoana calculată simte: „Nu este corect – a plătit cu cincizeci de cenți mai puțin. Fiecare ar trebui să plătească cinci yuani ca să fie corect și rezonabil.” Calculează chiar și o sumă atât de mică. Dacă are senzația că a ieșit în pierdere, nu se simte în largul său și caută mereu o ocazie de a-și recupera pierderile prin uneltiri. Dacă nu-și poate recupera pierderile în acest mod, nu poate să mănânce sau să doarmă bine. A fi calculat este un defect al umanității. Dacă această situație se agravează, iar persoana calculează chiar și în chestiuni majore, încercând întotdeauna să obțină beneficii de la alții sau să profite de ei ori recurgând frecvent la uneltiri de dragul calculelor sale, atunci nu mai este doar un defect al umanității, ci implică o fire coruptă. Dacă faptul de a fi calculat nu-i afectează pe alții sau nu le prejudiciază interesele și este prezent doar în chestiuni banale din viața de zi cu zi, ducând în cele din urmă la eșecuri frecvente sau la rezultate slabe în gestionarea treburilor, acesta este un defect al umanității.

Ce fel de problemă este zgârcenia? (Un defect al umanității.) Ce manifestări constituie zgârcenie? De exemplu, dacă un individ zgârcit urmează să conducă undeva și cineva spune: „Se întâmplă să fie în drumul tău, mă poți lua și pe mine? Durează doar cinci minute și pot să-ți dau niște bani pentru benzină”, acesta se teme că persoana respectivă ar putea să nu plătească după călătorie și găsește o scuză pentru a refuza să o ia – aceasta se numește zgârcenie. Există și cei care, atunci când cineva le cere să-i împrumute un obiect și nu vor să-l împrumute, spun: „Îl folosesc în prezent. Nu am cum să ți-l împrumut. Ar trebui să-i ceri altcuiva.” Sunt extrem de avari și răutăcioși; nu au interacțiuni interpersonale normale și se tem foarte tare că alții vor profita de ei, în timp ce speră mereu să profite ei de alții. Aceasta se numește zgârcenie. Există și cei care, atunci când le ceri să-ți împrumute zece yuani pentru mâncare și alte lucruri, cugetă astfel: „Îți voi împrumuta doar cinci yuani pentru masă – nu mai mult, nici măcar un cent!” Când te văd a doua zi, chiar te întreabă: „Cum a fost masa? Ai folosit toți cei cinci yuani?” Cuvintele lor sugerează subtil: „Grăbește-te și dă-mi înapoi banii! Încă îmi ești dator pentru masa aceea. Dacă nu-mi dai banii înapoi, va trebui să mă inviți la masă!” Oamenii de acest fel sunt extrem de meschini în conduita personală și se pricep foarte bine la calcule. Nu se pricep la calcule doar când vine vorba de lucruri materiale, ci, mai ales, în interacțiunile interpersonale. Indiferent ce le spune cineva, vor căuta mereu sensuri ascunse și vor cugeta la semnificația din spatele cuvintelor. Dacă acele cuvinte îi rănesc sau le afectează interesele, se răzbună imediat. Chiar și în conversații, caută să profite și refuză vehement să sufere vreo pierdere. Aceasta nu mai este doar meschinărie sau zgârcenie – este o fire coruptă. Dacă se rezumă doar la încercarea permanentă de a profita și de a evita pierderile în interacțiunile materiale și financiare zilnice, este doar un defect al umanității și nu a ajuns la nivelul unei firi corupte. Totuși, dacă implică principiile privind modul de conduită și acțiune, atunci nu mai este un defect al umanității, ci a ajuns la nivelul unei firi corupte. Așadar, de ce ține generozitatea? (De o calitate a umanității.) Poate fi clasificată drept o calitate a umanității. În interacțiunile cu alții, oamenii generoși nu sunt prea preocupați de câștiguri și pierderi. Când alții profită de mici avantaje, iau un lucru mic de la ei sau, uneori, nu le dau înapoi banii împrumutați, ei nu calculează cu adevărat în privința unor astfel de lucruri. Sunt relativ generoși și toleranți față de alții – aceasta este o calitate a umanității.

Meschinăria

Ce fel de problemă este meschinăria? (Un defect al umanității.) Este un defect al umanității. Care sunt manifestările meschinăriei? (Tendința de a face mare caz de chestiuni minore.) De exemplu, în timpul unei mese, dacă îi spui unui individ meschin: „Ai o poftă de mâncare foarte mare – mănânci mai mult decât majoritatea oamenilor”, acesta se enervează: „Vrei să spui că sunt lacom?” Ai făcut o observație care, fără să vrei, l-a jignit sau l-a supărat, iar el o pune la suflet și nu trece peste ea. Poate să rămână supărat pe tine o jumătate de lună și să refuze să-ți vorbească, iar tu nu vei avea habar din ce cauză. De fapt, ai făcut doar o observație întâmplătoare, fără nicio intenție de a-l batjocori, dar el amplifică în mod neașteptat acest comentariu, crezând că râzi de el. Pune la suflet această chestiune minoră și o exagerează la nesfârșit, făcând din țânțar armăsar și nedând deloc dovadă de iertare – aceasta se numește meschinărie. Cât de meschini pot fi indivizii de acest fel? Pot fi la fel de încăpățânați ca niște copii – nimeni nu îndrăznește să-i provoace. Când interacționezi cu ei, trebuie să fii mereu precaut, neîndrăznind să le vorbești normal, fiindcă, în caz contrar, orice spui i-ar putea ofensa sau jigni, ceea ce va avea consecințe – când îi întâlnești data viitoare, vor avea o față posomorâtă, vor evita să te privească în ochi și chiar vor trânti lucruri. Dacă încerci să le vorbești, te vor ignora. Nici discuțiile cu ei, nici încercarea de a-i convinge nu vor fi de folos. Dacă stai lângă ei, te vor evita și te vor ignora. Indiferent ce vârstă au, fac mereu crize de nervi copilărești și se comportă cu încăpățânare – nu este aceasta meschinărie? (Ba da.) Acesta este un defect al umanității. Este foarte greu să te înțelegi cu asemenea oameni. Când frații și surorile au părtășie cu inima deschisă, indicându-și reciproc neajunsurile, nimeni nu îndrăznește să le semnalizeze ceva unor astfel de oameni. Dar dacă nu sunt incluși în părtășie, devin nemulțumiți și încep să aibă unele gânduri: „Aveți cu toții părtășie cu inima deschisă, ajutându-vă unii pe alții, dar pe mine nu mă tratați ca pe un frate sau o soră.” Nu ajută deloc să nu le spui nimic – trebuie să le spui câte ceva: „Ești minunat, dar uneori temperamentul tău nu este atât de bun. Totuși, avem și noi defectele noastre și deseori nu suntem atenți la ceea ce spunem.” Dacă nu te exprimi așa și spui doar că au un temperament coleric și sunt înguști la minte, nu va funcționa – se vor enerva. Când interacționezi cu ei, trebuie să fii deosebit de precaut și să vorbești cu grijă. Dacă spui ceva nepotrivit, va trebui să suporți consecințele. Prin urmare, este deosebit de obositor să interacționezi cu ei. Non-credincioșii au un termen pentru asta, spunând că oamenii de acest fel au „inimi de sticlă”, ceea ce înseamnă că sunt foarte ușor de rănit. Cât ai zice pește, oamenii de acest fel se simt răniți, încep să plângă, refuză să mănânce, nu pot să doarmă și devin negativi. Aceștia zic: „Spuneți cu toții că nu sunt bun de nimic. Niciunul dintre voi nu mă place, niciunul nu vorbește cu mine, mă evitați cu toții și nu vreți să fiți în preajma mea.” Nu este copilăresc? (Ba da.) Cineva spune: „Inima ta este atât de fragilă, ca sticla – se sparge la cea mai mică durere. Cine ar îndrăzni să te dea în vileag? Cine ar îndrăzni să aibă de-a face cu tine? Toți se tem să facă asta.” A spune că oamenii de acest fel au o umanitate rea nu ar fi obiectiv – aceștia nu recurg cu adevărat la fapte rele, doar că sunt deosebit de irascibili – sunt încăpățânați, mofturoși și au un temperament de copil. Nu poți să te ciocnești de ei sau să-i provoci. Dacă ești iertător față de ei, spun că-i privești de sus și nu-i iei în serios; dacă ești serios cu ei, spun că ești pretențios în privința lor – indiferent ce faci, este greșit. Când interacționezi cu oameni de acest fel, dacă abordarea ta este potrivită și reușești să le faci pe plac, chiar dacă au un calibru oarecum slab, își pot face datoria bine. Dar dacă abordarea ta nu este potrivită și ceva îi supără, devin negativi și trebuie să-ți frămânți mintea pentru a găsi modalități de a-i potoli. Oamenii meschini sunt foarte problematici. Din cauza unei chestiuni banale, pot plânge la nesfârșit, până când ochii li se înroșesc foarte tare. Dacă o chestiune banală nu decurge cum vor, pot să rămână îmbufnați ore întregi. Când sunt iritați, pot sta jumătate de lună fără să acorde atenție altora sau să le vorbească. Oamenii de acest fel au un temperament coleric și sunt meschini, dar tot fac lucrarea pe care ar trebui să o facă – doar că o fac cu mânie. Odată ce starea lor de spirit se îmbunătățește, pot lucra din nou bine. În ansamblu, acest defect și această problemă a umanității lor sunt severe. Probabil vor crea o atmosferă tensionată, creând necazuri și poveri atât pentru ei, cât și pentru alții. Oamenii de acest fel nu au mărinimia sau atitudinea adulților față de interacțiunile lumești. Seamănă oarecum cu niște copii de vreo zece ani – n-ai putea spune că sunt rezonabili, pentru că nu sunt cu adevărat rezonabili, dar n-ai putea spune că sunt imaturi, pentru că vorbesc mereu ca niște adulți. Dacă îi tratezi ca pe niște adulți, este posibil ca orice spui să-i nemulțumească și să-i facă să se simtă constrânși, determinându-i să facă brusc o criză de nervi, asemenea unui copil. Dar dacă îi tratezi ca pe niște copii, simt că îi privești de sus. Pe scurt, sunt foarte anormali. Acesta este un defect al umanității. Dacă cineva are acest tip de problemă, ar trebui să se schimbe și să se străduiască să învețe să fie tolerant și îngăduitor, să învețe să abordeze și să gestioneze problemele în mod corect și cu atitudinea corectă și să interacționeze cu alții în maniera rațională a oamenilor normali. Chiar dacă majoritatea oamenilor nu acceptă adevărul sau modul corect de a face lucrurile, nu ar trebui să fii constrâns sau influențat de acest lucru, nici să fii restricționat sau legat de acesta. Ar trebui să perseverezi în continuare să faci lucrurile în mod corect. Chiar dacă simți că este dificil, nu renunța – și aceasta face parte din procesul de învățare. Treptat, umanitatea, perspicacitatea și alte aspecte ale tale se vor maturiza, iar tu vei crește. Care este semnul creșterii? Faptul că ești capabil să te înțelegi în mod armonios cu majoritatea oamenilor; ești capabil să suporți, să înțelegi și să abordezi corect situația atunci când cineva spune ceva neplăcut, face o glumă sau îți spune ceva jignitor. Dacă spusele altora sună neplăcut, dar îți reflectă situația reală, ar trebui să accepți și să recunoști acest lucru. Dacă cineva spune din greșeală ceva ce te jignește și vezi că a fost neintenționat, ar trebui să alegi să practici toleranța. Dacă cineva te vizează în mod intenționat și spune lucruri foarte jignitoare, trebuie să te calmezi, să te rogi lui Dumnezeu și să cauți: „De ce mă vizează așa? Care este intenția sa? Este vorba de o persoană rea sau de o dezvăluire a unei firi corupte? Dacă este o persoană rea, trebuie să am mai mult discernământ și mai multă precauție față de ea. Dacă spusele ei sunt corecte și se aliniază la adevăr, le voi accepta; dacă sunt incorecte, nici atunci nu este nevoie să mă cert cu ea. Dacă dezvăluie o fire coruptă, voi vedea dacă poate accepta adevărul. Dacă poate accepta adevărul, voi avea părtășie despre adevăr cu ea. Dacă nu acceptă adevărul, nu pot decât să practic răbdarea.” Nu se rezolvă astfel problema? În acest fel, în interacțiunile tale cu tot felul de oameni, pot exista toleranță și asistență reciprocă și te poți înțelege în mod armonios cu aceștia – este întotdeauna mai bine decât să fii o persoană meschină. Oamenii meschini, într-o privință, le creează altora un disconfort semnificativ și, în altă privință, nu reușesc să se integreze în niciun grup, părând foarte izolați și nelalocul lor. Unor oameni buni la suflet le va fi milă de tine și toată lumea va dori, de fapt, să te ajute, pentru că sunteți cu toții frați și surori, dar când te izolezi mereu și rămâi singur în felul acesta, nu crezi că pari ciudat în ochii altora? (Ba da.) De ce ești nelalocul tău? Pentru că ai acest defect al umanității, așa că ar trebui să depui efort pentru a-l depăși și a te schimba treptat, nu-i așa? (Așa este.)