III. Manifestările calibrului slab

Să rezumăm în continuare manifestările celor cu un calibru slab. Manifestările oamenilor cu un calibru slab sunt cu siguranță mai rele decât cele ale oamenilor cu un calibru mediu. Care sunt manifestările celor care au un calibru slab? Cei care au un calibru slab, prin intermediul căutării sau mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, deși pot înțelege sensul literal al fiecărei propoziții și al fiecărui fragment din cuvintele Sale – precum și care sunt intențiile și cerințele Sale – nu înțeleg deloc adevărurile-principii sau standardele cerute de Dumnezeu. Adică, nu înțeleg standardele cerute de Dumnezeu în legătură cu felul în care să privești oamenii și lucrurile sau să te comporți și să acționezi, nici nu înțeleg care sunt adevărurile-principii implicate. Când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu pe cont propriu, nu pot înțelege aceste lucruri și, după ce trec prin experiențe cu persoane, evenimente și lucruri în viața de zi cu zi, tot nu înțeleg. Chiar și după ce au părtășie, nu le este clar care sunt adevărurile-principii. Oamenii de acest fel au o caracteristică: deși nu înțeleg care sunt adevărurile-principii, pot rezuma reglementările pe care trebuie să le urmeze bazându-se pe sentimentele lor. Pot să-și amintească reglementări – un fel de dogmă strictă sau un set de reguli. De exemplu, Dumnezeu are părtășie despre un aspect al adevărurilor-principii, dând exemple de manifestări pozitive, manifestări negative, înțelegere pură și înțelegere denaturată a oamenilor, printre diverse alte manifestări, în această privință – ce câștigă în cele din urmă oamenii cu un calibru slab de aici? Aceștia spun: „Pricep acum. Dumnezeu nu ne permite să facem una sau alta. Dumnezeu nu ne permite să mâncăm una sau alta. Dumnezeu nu ne permite să spunem unele sau alte cuvinte ori să folosim niște termeni.” Țin minte aceste lucruri și le respectă cu strictețe, crezând că sunt adevăruri-principii. Sunt de părere că, dacă respectă aceste reglementări, zicale și moduri de acțiune, înseamnă că respectă adevărurile-principii. Indiferent cât de mult le spui că respectă doar reglementări, nu vor accepta. Insistă să respecte aceste reglementări, crezând că practică adevărul și cuvintele lui Dumnezeu. Este imposibil să o scoți la capăt cu astfel de oameni care nu au deloc înțelegere spirituală. Dacă sunt dispuși să respecte reglementări, n-au decât să o facă – atât timp cât intențiile lor nu sunt greșite, este în regulă. De exemplu, am spus odată: „Când vă rugați, trebuie să fiți pioși; nu vă rugați la întâmplare. În medii potrivite, cel mai bine este să îngenuncheați pentru a vă ruga, să vă prosternați înaintea lui Dumnezeu pentru a vă ruga și, în timpul rugăciunii, trebuie să vă liniștiți înaintea Lui și să vă rugați cu o inimă concentrată. Asta înseamnă să fiți pioși și să aveți o inimă cu frică de Dumnezeu.” Oamenii cu un calibru slab, după ce au auzit asta, și-au amintit o singură reglementare: „Ca să te rogi cu pioșenie și având o inimă cu frică de Dumnezeu, trebuie să îngenunchezi.” Au tratat cerința de a îngenunchea pentru rugăciune ca pe un adevăr-principiu și l-au respectat ca atare, crezând că aceasta este practicarea adevărului. Așadar, indiferent de mediu, au insistat să îngenuncheze pentru rugăciune. Chiar și când doreau să se roage la ora mesei, îngenuncheau sub masă pentru a se ruga. Când lucrau la câmp, indiferent cât de murdar era pe jos sau ce ar fi putut să fie în sol, îngenuncheau pentru a se ruga. Chiar dacă se confruntau cu calamități sau cu evenimente majore când se aflau printre non-credincioși, dacă doreau să se roage lui Dumnezeu, trebuiau să găsească un loc ascuns unde să îngenuncheze și să se roage. Considerau că doar o astfel de rugăciune se alinia la intențiile lui Dumnezeu, așa că, indiferent de circumstanțe, trebuiau să îngenuncheze pentru a se ruga. Credeau că, procedând așa, practicau adevărul. Mai mult, se considerau cei mai pioși oameni, cei care urmau cel mai îndeaproape calea lui Dumnezeu, cei care iubeau cel mai mult adevărul și cei care se puteau supune cel mai mult adevărului și cuvintelor lui Dumnezeu. Vezi, acestea sunt manifestările celor cu un calibru slab. Oamenii de acest fel sunt inferiori și problematici în ceea ce privește înțelegerea. Ei fixează mereu cu rigiditate principiile într-o singură propoziție sau reglementare. Se folosesc de metoda înțelegerii cuvintelor și a cunoașterii pentru a înțelege adevărul și, desigur, practică de asemenea adevărul respectând reglementări, cuvinte, zicale și formalități. Indiferent cum ai părtășie despre adevărurile-principii, după ce le aud, le consideră simple propoziții, reglementări, moduri de acțiune sau sloganuri. Pentru ei, este doar o chestiune de respectare a regulilor. Consideră că practicarea adevărului este atât de simplă, rezumându-se la a respecta ce se poate face și ce nu se poate face și doar atât.

Cei cu un calibru slab privesc oamenii și lucrurile, se poartă și acționează folosind reglementări pentru a evalua și aborda totul. Indiferent cum se schimbă mediul extern și oamenii, evenimentele și lucrurile din jur, ei insistă să respecte o singură reglementare fără nicio schimbare. Dacă spui că nu iubesc și nu practică adevărul, se simt nedreptățiți în inimile lor. Ei spun: „M-am lepădat de atât de multe, am îndurat atât de multă suferință, am respectat atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și am practicat atât de multe dintre acestea – așadar, de ce spui că nu iubesc și nu practic adevărul? De ce spui chiar că respect reglementările? Sunt nedreptățit!” Ce problemă arată faptul că pot rosti astfel de cuvinte? Care sunt principalele manifestări ale oamenilor cu un calibru slab? În ce moduri este slab calibrul lor? Le lipsește complet capacitatea de a înțelege adevărul, prin urmare, indiferent cât de mult avem părtășie despre orice aspect al adevărului, pentru ei totul se reduce în cele din urmă la un singur mod de acțiune, o singură regulă, o singură propoziție sau o singură formalitate, și nu la un principiu. Dacă cineva rostește o propoziție sau folosește un termen care încalcă acea regulă a lor, pentru ei, aceasta este o încălcare a adevărurilor-principii. Acest lucru este problematic. Prin urmare, în primul rând, oamenii cu un calibru slab folosesc diverse reglementări, formalități, simple cuvinte și moduri de acțiune pentru a stabili că dețin adevărul-realitate. În plus, există o altă chestiune problematică: folosesc adesea doctrinele pe care le rostesc frecvent, precum și reglementările și modurile de acțiune pe care le urmează adesea pentru a-i evalua pe alții și chiar pentru a-L evalua pe Dumnezeu. Pe lângă faptul că evaluează, îi și judecă adesea pe alții și pe Dumnezeu și îi restrânge pe alții și pe Dumnezeu. De exemplu, am spus odată: „În general, nu îndrăznesc să mănânc lucruri reci. După ce le mănânc, stomacul Meu nu le tolerează, așa că practic nu mănânc alimente crude și reci.” Cineva cu un calibru slab a auzit asta și a spus: „Te înțeleg acum. În viitor, voi avea grijă să nu-Ți dau alimente crude și reci. În niciun caz nu Te voi lăsa vreodată să consumi alimente crude și reci.” Dar, într-o zi, când vara era în toi și vremea era extrem de caldă, iar căpșunele de la fermă erau coapte, am mâncat două de acolo și, văzând asta, acel individ s-a gândit: „Nu era vorba că nu mănânci niciodată lucruri crude și reci? Nu sunt căpșunele reci? N-ai spus anterior că ai probleme cu stomacul dacă mănânci alimente reci? Atunci de ce mănânci căpșune astăzi? Nu cumva minți?” Așa s-a gândit în inima lui; doar că nu a spus cu voce tare. Spune-Mi, a fost corect modul în care a privit lucrurile? (Nu.) Ce inexactități conținea? (A considerat un lucru pe care l-a spus Dumnezeu drept o reglementare pentru a evalua lucrurile, fără să țină cont de contextul în care a vorbit Dumnezeu.) Nu știa la ce se refereau aceste cuvinte ale Mele. În circumstanțe normale, stomacul Meu nu tolerează lucruri crude și reci, dar există excepții. De pildă, când depun muncă fizică și corpul Mi se încălzește, în combinație cu vremea caldă, când temperatura ajunge la aproximativ treizeci de grade, iar acele alimente crude și reci nu sunt atât de înghețate, în astfel de cazuri, pot să mănânc puțin. Nu este ca și cum n-aș putea mânca absolut deloc. Când am spus că „nu le pot mânca”, mă refeream la circumstanțe obișnuite; pe o vreme toridă de vară, pot mânca o cantitate mică. Individul cu un calibru slab nu a putut să înțeleagă aceste cuvinte. Când le-a auzit, le-a tratat ca pe o reglementare sau o formulă. Când au apărut circumstanțe speciale, a încercat în continuare să le încadreze în această formulă. Când a văzut că nu se încadrează, nu a putut să-i dea de capăt: „Nu ai spus că nu poți mânca lucruri crude și reci? Cum se face că mănânci acum? Nu cumva minți?” Unde se află inadecvarea lui în ceea ce privește incapacitatea de a-Mi înțelege cuvintele? (Nu avea deloc capacitate de înțelegere.) Inadecvarea lui constă în incapacitatea de a judeca și înțelege această chestiune pe baza schimbărilor din mediu și a circumstanțelor speciale. Dacă o persoană cu un calibru suficient vede acest lucru, știe că, după ce muncesc și corpul Mi se încălzește, în asociere cu vremea caldă și cu faptul că aceste fructe nu sunt exagerat de reci, consumul unei cantități mici nu este o problemă pentru Mine, iar acest lucru este foarte normal. Poate să înțeleagă această chestiune și să o descifreze. Dar o persoană cu un calibru slab nu o poate descifra; se blochează în acest punct și capătă noțiuni în inima ei. Care este consecința odată ce se formează noțiuni? O determină cu ușurință să judece și să condamne. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Desigur, această chestiune măruntă nu este o problemă majoră, dar nu o poate depăși în inima ei: „Nu înseamnă că minți? Așadar, și Tu minți!” Vezi, se grăbește să restrângă și să judece chiar și în privința acestei chestiuni foarte mărunte. Și asta înainte de a aborda măcar problemele majore – a dezvoltat deja noțiuni. Oamenii cu un calibru slab nu pot să vadă în profunzime nici măcar astfel de chestiuni mărunte și nu au niciun pic de discernământ. Indiferent ce chestiune privesc, aplică cu rigiditate reglementările. Sunt de părere că doar aceia care pot respecta reglementările dețin adevărul. Indiferent cum se aliniază cuvintele și acțiunile tale la adevărurile-principii, atât timp cât acestea contrazic noțiunile și închipuirile unor astfel de oameni și intră în conflict cu reglementările pe care le recunosc, te vor judeca și te vor condamna în inimile lor. Chiar dacă nu o spun cu voce tare, vor căpăta noțiuni sau prejudecăți împotriva ta. Indiferent câte predici aud sau despre ce aspecte ale adevărului primesc părtășie, acești oameni cu un calibru slab reduc mereu totul la o singură afirmație, modalitate de acțiune sau reglementare și respectă aceste afirmații, modalități de acțiune și reglementări cu mare entuziasm; ba chiar cred că sunt oameni care practică adevărul, că se supun în realitate adevărului și se tem cu adevărat de Dumnezeu. Uneori chiar se emoționează până la lacrimi, crezând că Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și că nimeni în lume nu-L iubește mai mult decât ei. În realitate, ei respectă doar o singură reglementare sau un singur mod de acțiune. Continuă să practice în acest fel și pot stărui fără nicio schimbare, crezând că au dobândit adevărul și au fost desăvârșiți de Dumnezeu. Spune-Mi, nu este problematic acest lucru? (Ba da.)

Vedeți des cazuri în care oamenii respectă reglementări? (Da.) De exemplu, îi spui persoanei care gătește că vremea se încălzește, așa că ar trebui să pregătească în fiecare zi un ceai răcoritor din plante sau niște băuturi reci și să servească unele mâncăruri reci atunci când face mâncare – ceea ce occidentalii numesc salată – pentru a stimula pofta de mâncare a oamenilor. O persoană cu un calibru slab memorează următorul lucru: când vremea este foarte caldă, oamenii ar trebui să mănânce mâncăruri reci și să bea băuturi reci. Își amintesc bine acest lucru și îl respectă cu sârguință. Totuși, într-o zi, când temperatura scade, ignoră că este frig și se gândesc: „E vară acum, așa că trebuie să pregătesc mâncăruri și băuturi reci. Ți le voi pregăti în fiecare zi astfel încât să le savurezi pe deplin și să te răcorești complet. Nu-mi pasă dacă temperatura scade sau nu!” Nu doar că pregătește mâncăruri reci, dar clătește chiar și tăițeii în apă rece, apoi servește băuturi reci după masă, adăugând chiar și câteva cuburi de gheață. Unii oameni, văzând asta, spun: „E atât de frig astăzi. Cum ai putut să pregătești totuși mâncăruri reci? Și chiar pui cuburi de gheață în băuturile reci – încerci să ne îngheți?” Cel care gătește se simte jignit și spune: „Sunt chiar atât de răuvoitor? Vara este atât de cald – oare nu fac asta doar ca să-i ajut pe toți să se răcorească și să mănânce puțin mai mult? Nu urmez principiile și sunt atent față de toată lumea? În ce fel greșesc? Și acum spui că încerc să te îngheț – oare chiar sunt atât de lipsit de virtute? Este umanitatea mea chiar atât de slabă? Pur și simplu sunteți cu toții prea nepăsători față de mine!” Urmează oare principiile pregătind mâncarea în acest fel? Care este principiul aici? Acela de a adapta mâncarea și băutura în funcție de anotimp și de temperatură. Vara, când vremea este caldă, principiul este să consumi alimente sau băuturi relativ reci, care pot stimula pofta de mâncare a oamenilor, nu-i așa? Este un principiu. Dar acum că temperatura a scăzut brusc, cum ar trebui aplicat acest principiu? (Când temperatura scade brusc, cel care gătește nu se mai poate rezuma la prepararea de mâncăruri reci sau salate, așa cum a fost sfătuit anterior, ci trebuie să se adapteze în funcție de vreme și să pregătească în schimb mâncăruri calde. Nu poate respecta reglementări.) Așa este. Când vremea se răcește ocazional vara, nu te poți rezuma la pregătirea de mâncăruri și băuturi reci în timpul verii – nu poți respecta această reglementare. Când temperatura scade brusc, mâncarea și băutura pe care le consumă oamenii trebuie, de asemenea, să se schimbe imediat. Nu ar mai trebui pregătite mâncăruri și băuturi reci și, cu siguranță, nu ar trebui adăugate cuburi de gheață. În schimb, ar trebui să gătești mâncăruri calde, să faci tăiței calzi, adaptând mâncarea și băutura în funcție de temperatură și vreme. Acesta este principiul. Dar persoana cu un calibru slab, cât timp este vară, se rezumă la prepararea de băuturi și mâncăruri reci, indiferent de temperatură sau de condițiile meteo – care este problema aici? (Respectarea reglementărilor.) Aceasta este o respectare a reglementărilor, o incapacitate de a aplica principiile în mod flexibil în funcție de circumstanțe. Acestea sunt manifestările oamenilor cu un calibru slab în ceea ce privește modul în care fac lucrurile – își amintesc o afirmație și o tratează ca pe o reglementare de respectat și, indiferent cum se schimbă mediul, persoanele, evenimentele și lucrurile, nu pot aplica în mod flexibil principiile pentru a se ocupa de chestiuni. De fapt, rezultatul care trebuie obținut stabilind principii în legătură cu mâncarea și băutura este de a se asigura că oamenii se simt confortabil când mănâncă. Astfel de principii nu sunt deloc reglementări. Însă cei care respectă reglementările, fără să țină cont de temperatură sau de vreme și fără să le pese dacă te simți confortabil atunci când mănânci, se limitează la prepararea de mâncăruri și băuturi reci cât timp este vară – aceasta se numește a respecta reglementări. Practicarea conform principiilor înseamnă că tot ceea ce se face are drept scop obținerea unui rezultat final bun. Pe de altă parte, respectarea reglementărilor ignoră rezultatul și se concentrează doar asupra formalităților și asupra modurilor de acțiune. Exact așa se ocupă de chestiuni persoanele cu un calibru slab – indiferent ce lucruri apar, ele folosesc aceeași abordare pentru a le gestiona.

Oamenii cu un calibru slab nu-și pot da seama de nimic din ceea ce întâmpină. Chiar și atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu sau ascultă predici, înțelegerea lor este oarecum denaturată și include în mod inevitabil abateri. Ei respectă o reglementare, un mod de acțiune sau un ritual, ceea ce este complet diferit de adevărurile-principii și, în consecință, apar multe lucruri denaturate. Se poate spune că înțelegerea oamenilor cu un calibru slab privind orice chestiune are întotdeauna o natură oarecum denaturată. Deși reușesc să fie ascultători și supuși fără să dea dovadă de denaturare în legătură cu lucruri simple și ușor de gestionat, când vine vorba de chestiuni bazate pe principii sau de probleme relativ complexe, nu pot înțelege adevărurile-principii și știu doar să respecte reglementări. Înțelegi? (Da.) Oamenii cu un calibru slab nu au deloc capacitatea de a înțelege adevărul și știu doar să respecte reglementări. Astfel de oameni sunt și destul de problematici. Sunt foarte entuziaști și hotărâți în respectarea reglementărilor. Dacă ai părtășie cu ei și le spui: „Ceea ce faci este să respecți reglementări, nu adevărurile-principii”, nu pot accepta acest lucru. Aceștia simt următoarele: „Respect în mod neclintit principiile și nu pot face compromisuri cu alții! Alții nu respectă principiile și sunt condamnați din cauza asta, dar și eu sunt condamnat când le respect. Este nedrept!” Vezi cât de încăpățânați sunt, pur și simplu nu-i poți convinge. Ați întâlnit astfel de oameni? (Da.) De exemplu, le spun unora: „Dacă vrei să înveți să dansezi, poți rezerva două ore în fiecare zi pentru a exersa când lucrarea nu te ține ocupat. Dacă perseverezi o perioadă, vei învăța.” Își amintesc propoziția „perseverează exersând două ore în fiecare zi” și cred că a proceda așa înseamnă că practică adevărul și respectă principiile. După aceea, indiferent cât de solicitantă este datoria pe care o îndeplinesc, ei insistă totuși să facă exerciții de dans timp de două ore în fiecare zi. Într-o perioadă în care lucrarea bisericească este foarte aglomerată de dimineața până seara și când, practic, nu au două ore libere într-o zi, ei insistă totuși să facă exerciții de dans timp de două ore. Când alții le reamintesc că acest lucru ar putea întârzia lucrarea bisericească, refuză să asculte și spun: „Dumnezeu m-a instruit să fac exerciții de dans timp de două ore în fiecare zi. Trebuie să fac asta. Dacă nu o fac, înseamnă că sunt neascultător și nu mă supun.” Dacă le spui să nu o facă, nu sunt dispuși. Sunt incapabili să se ocupe de lucruri în mod flexibil sau să aplice cuvintele Mele cu flexibilitate, în funcție de nevoile lucrării sau ale mediului. Nu înțeleg de ce ar trebui să exerseze două ore, ce sens are să exerseze două ore sau ce rezultat ar trebui să obțină. Nu înțeleg aceste lucruri și nu le sunt clare. Pentru ei, practicarea adevărului înseamnă pur și simplu să respecte o singură afirmație, o reglementare sau o formalitate – în opinia lor, aceasta înseamnă să practice adevărul. Indiferent dacă se obține vreun rezultat sau care se dovedește a fi rezultatul, ei insistă cu încăpățânare să urmeze o singură cale, refuzând să se întoarcă din drum indiferent de situație, nici dacă ar fi trași de zece boi. Chiar dacă au abateri în practica lor, o fac astfel în mod constant. Când li se spune că sunt absurzi, tot insistă să o facă. Nu sunt foarte problematici astfel de oameni? Indiferent cine are părtășie cu ei, nu funcționează. După ce le explici lucrurile cu meticulozitate și în mod clar, ar putea să înțeleagă astăzi această chestiune, dar mâine vor respecta reglementările în altă chestiune, respectând la nesfârșit reglementări, iar tu trebuie să-i corectezi în permanență. Deviază fie la stânga, fie la dreapta și se abat fie într-un tip de chestiune, fie în altul – se abat continuu, la nesfârșit. Devii neliniștit când îi privești, dar nu-i poți corecta, oricum ai încerca. De ce? Deoarece au un calibru prea slab. Nu pot să distingă niciodată între lucrurile pozitive și cele negative, între bine și rău, corect și incorect, adevăr și reglementări. Nu au niciun standard pentru a delimita aceste chestiuni, nicio capacitate de a le delimita și, pur și simplu, nu le pot delimita. Prin urmare, oamenii cu un calibru slab pot face doar o lucrare și sarcini bazate pe reglementări sau o lucrare cu un singur aspect, care nu implică adevărurile-principii, cum ar fi să urmeze un program de rutină în fiecare zi, să facă un lucru la o anumită oră și să facă altul la altă oră stabilită – adică, se pot ocupa doar de acele sarcini simple în care este suficient să respecte programul, formalitățile și un fel de a face lucrurile pentru a îndeplini bine lucrarea. Dar nu pot gestiona o lucrare puțin mai complexă. Odată ce devine necesar să acționeze conform adevărurilor-principii și să obțină anumite rezultate, nu sunt capabili să realizeze acest lucru. Dacă le atribui un element al lucrării pentru care este necesar să aplice în mod flexibil adevărurile-principii, să gestioneze diverse probleme după caz și să se adapteze în funcție de mediu, devin confuzi și nu reușesc acest lucru. Trebuie să aibă pe cineva care să-i ajute și să-i instruiască; nu te poți aștepta să facă bine lucrarea în mod independent. Cum ar trebui tratați astfel de oameni? Deși pot persevera în îndeplinirea datoriei lor în mod obișnuit în fiecare zi, când se confruntă cu situații neașteptate, nu știu cum să reacționeze și pot chiar să nu-și mai îndeplinească datoria. Pentru asemenea oameni, este necesar să te interesezi și să le inspectezi frecvent lucrarea, întrebând: „În această perioadă, au existat perturbări sau tulburări ale lucrării bisericești? Au existat probleme complexe pe care nu ai știut să le gestionezi?” După ce se gândesc pe îndelete, aceștia spun: „Totul a fost bine în această perioadă. Toți își fac datoria și pot să participe la adunări, să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu în mod normal. Nimeni nu a perturbat sau tulburat și n-am auzit să răspândească cineva sofisme pentru a-i induce în eroare pe alții.” Nu pot identifica nicio problemă, nu știu ce să raporteze și nici măcar nu pot să pună întrebări. Prin urmare, nu te poți aștepta să gestioneze sau să rezolve singuri problemele care apar în viața reală sau în îndeplinirea datoriei lor. Nici nu te poți aștepta să caute răspunsuri de la cei de nivel superior sau să le pună întrebări când nu știu cum să se ocupe de ceva. Nu pot realiza nimic din toate acestea deoarece au un calibru insuficient. Dacă astfel de oameni nu le raportează problemele celor de nivel superior, alții ar putea să creadă că nu au nicio problemă. Nu este însă cazul. Ei nu pot identifica nici măcar problemele obișnuite. Chiar și atunci când problemele se adună în fața lor, nu le consideră probleme. Și, astfel, nici nu le rezolvă. Au un cap, doi ochi și două urechi; pot vedea, auzi și vorbi, totuși nu pot identifica sau rezolva probleme. Deoarece le lipsește complet calibrul și capacitatea de a identifica și gestiona problemele, indiferent cât de abili par după cum arată, nu este de niciun folos. Nu pot să ia lucrurile pe care le văd sau le aud și să le proceseze în mintea lor pentru a se gândi și a discerne dacă acestea sunt probleme sau cum ar trebui gestionate. Dacă nu pot gestiona problemele care implică adevăruri-principii, nici nu le vor raporta celor de nivel superior. Sunt complet incapabili să facă toate acestea. Nu arată asta că au un calibru slab? Nu sunt acestea manifestările oamenilor cu un calibru slab? (Ba da.) Dacă întrebi pe cineva cu un calibru slab: „Au existat probleme în lucrare în această perioadă? Există domenii în care nu înțelegi principiile?”, va răspunde: „Nu există nicio problemă; toată lumea a fost ocupată și lucrurile merg destul de bine!” Pentru ei, totul este în regulă. În calitate de conducător sau lucrător, dacă pur și simplu îi crezi când spun că totul este în regulă, atunci ești prea nesăbuit, fiind în aceeași măsură ca ei o persoană cu un calibru slab. Cei cu un calibru bun nu doar că știu cum să afle despre probleme, dar trebuie să fie capabili și să le identifice pe cont propriu. Pot purta conversații care vizează problemele și, pe măsură ce vorbesc, problemele ies în mod firesc la iveală. Când descoperi o problemă și întrebi pe cineva cu un calibru slab cum a gestionat-o, acesta răspunde: „Ce problemă? Cum se face că n-am observat-o?” Oamenii cu un calibru slab nu pot identifica problemele, prin urmare, în realizarea lucrării, trebuie să te pricepi să afli despre probleme și să le identifici, să abordezi problemele și să nu renunți la ele, apoi să contribui la gestionarea și rezolvarea lor. Trebuie să știi cum să discuți cu oamenii care au un calibru slab, punându-le întrebări și interesându-te sub formă de conversație, pentru a identifica problemele. În timp ce discuți, aceștia vor aduce în discuție problemele, fără să știe. Fără o astfel de conversație, ar fi imposibil să identifici aceste probleme. Deoarece discuți cu ei în acest fel, devin inspirați și identifică brusc aceste probleme. Dacă nu folosești această abordare pentru a afla despre situație, pur și simplu nu vor percepe drept probleme aceste chestiuni pe care le văd. Așadar, când descoperi probleme în timpul conversațiilor, acestea trebuie clarificate puțin câte puțin, ca și cum ai stoarce o pastă de dinți. Se vor simți oarecum rușinați doar când toate problemele vor fi rezolvate. Nu arată asta că au un calibru slab? (Ba da.) Acestea sunt manifestările oamenilor cu un calibru slab: chiar și când există probleme, nu le pot identifica și, deoarece nu pot identifica problemele, nu sunt niciodată capabili să le aducă în discuție sau să le rezolve. Spune-Mi, dacă nu pot identifica problemele, își pot face lucrarea bine? Își pot realiza lucrarea bine respectând reglementări? (Nu.) Categoric nu. Aceasta este o manifestare a unui calibru slab. Dacă spui că au un calibru slab, chiar se gândesc: „Calibrul meu este excelent! După ce vorbește Dumnezeu despre ceva, înțeleg imediat un mod de acțiune sau o reglementare și pot să o respect toată viața. Vezi? Nu este bun calibrul meu? Niciunul dintre voi nu reușește să priceapă punctele cheie, dar eu reușesc. De exemplu, mi s-a spus că vara este cald și ar trebui să mâncăm preparate reci. Prin urmare, continui să pregătesc mâncăruri reci și să servesc băuturi reci – pot să respect această instrucțiune. Vezi, niciunul dintre voi nu poate respecta acest lucru și vorbiți mereu despre principii. Nu sunt principiile doar niște reglementări? Dacă respecți reglementările, nu înseamnă că respecți principiile?” Chiar consideră că au un calibru bun, crezând că pot pricepe punctele cheie ale unei probleme și că, dintr-o predică lungă, pot extrage o singură afirmație, un mod de acțiune, o reglementare sau chiar o propoziție ori un cuvânt pe care simt că trebuie să-l urmeze. Spune-Mi, nu este supărător? Există destul de mulți oameni de acest fel. Când ai părtășie despre diversele detalii ale adevărului, nu pot să înțeleagă și chiar spun: „Ce bătaie de cap! Pur și simplu vorbești întruna. Nu se rezumă doar la a nu spune unele cuvinte sau a nu face unele lucruri? Doar respectă acea singură afirmație și gata – ține doar de o singură afirmație. Ce rost are să o faci atât de plictisitoare? Ba chiar faci distincție între stări, medii și umanitatea diverselor tipuri de oameni și între înțelegerea denaturată și cea pură. Chiar există atât de multe detalii implicate? De ce atâta meticulozitate? Ești atât de pretențios!” Chiar îi condamnă pe alții. Acestea sunt manifestările oamenilor cu un calibru slab.

Care sunt caracteristicile oamenilor cu un calibru slab? Aceștia nu înțeleg adevărurile-principii; indiferent de care aspect al adevărurilor-principii este vorba, ei îl tratează ca pe un fel de reglementare sau formulă și apoi îl urmează cu un entuziasm neobosit. Pot rosti multe doctrine și, prin urmare, cred că înțeleg adevărurile-principii, dar, în realitate, nu înțeleg deloc adevărul. Dacă le explici unele dintre principiile privind îndeplinirea lucrării de către conducători și lucrători, cerând unor asemenea oameni să facă lucrarea și să gestioneze diverse probleme pe baza înțelegerii acestor principii, acești oameni cu un calibru slab vor fi absolut incapabili să le aplice. Nu înțeleg aceste adevăruri-principii și nici nu le pot aplica pentru a face lucrarea. Când se apucă să facă lucrarea, doar respectă reglementările, urmează protocoalele și aplică dogmele în mod mecanic. Există unii oameni care vor să respecte adevărurile-principii, dar întrucât au un calibru slab și nu reușesc să înțeleagă adevărul, nu sunt capabili să respecte principiile. Indiferent ce lucrare realizează, când se confruntă cu probleme, sunt dezorientați și chiar devin copleșiți – nu sunt capabili să facă nicio lucrare bine. Când superiorii au părtășie despre principii, simt că le-au înțeles, le-au cuprins, le-au priceput și le-au reținut pe toate. Dar când întâmpină probleme în viața reală, devin confuzi, deoarece doctrinele și reglementările pe care le-au înțeles nu sunt de niciun folos, așa că se gândesc: „Ce ar trebui să fac acum?” Nu știu de unde să înceapă lucrarea, nu știu ce metode să folosească pentru a o realiza, nu știu cum să implementeze rânduielile de lucru și știu și mai puțin ce probleme ar trebui rezolvate chiar acum pentru a garanta progresul normal al lucrării bisericești – nu știu nimic din toate acestea. Ca urmare, indiferent cât timp lucrează, nu există rezultate și rânduielile de lucru nu pot fi implementate. Nu pot nici măcar să rezolve problema de a face în așa fel încât viața bisericească să fie bună. Nu pot implementa nici măcar o lucrare elementară și nu știu cum să o implementeze. Pot doar să le spună oamenilor doctrine și să le ceară să respecte reglementări. Când vine vorba de implementarea rânduielilor de lucru și de realizarea unei lucrări bisericești concrete, devin confuzi și nu sunt capabili să o facă. Își spun în sinea lor: „Cum ar trebui implementate aceste rânduieli de lucru? Ce reglementări ar trebui respectate?” Nu pot vedea limpede aceste lucruri. Dar au totuși o ultimă soluție: cred că, atât timp cât organizează mai multe adunări, problemele pot fi rezolvate. Prin urmare, modul lor de a face lucrarea este să organizeze necontenit adunări și să țină neîncetat predici. Când predicile lor îi înflăcărează pe toți și îi entuziasmează, cred că toate problemele sunt rezolvate, fără să mai existe altele și că, atât timp cât toată lumea este entuziasmată, toată lucrarea este făcută cum trebuie. Dar se dovedește că, după câteva zile de adunări, nu doar că problemele reale rămân nerezolvate, iar îndatoririle pe care le îndeplinesc oamenii tot nu dau niciun rezultat, dar nici lucrarea bisericească nu face niciun progres. Totuși, încă au starea de spirit de a ține predici. Oamenii cu un calibru slab nu obțin rezultate, indiferent cât timp fac lucrarea, și nu pot implementa rânduielile de lucru, indiferent cât timp li se acordă – nu au nici eficiență, nici eficacitate. Acestea sunt manifestările celor cu un calibru slab. Manifestările oamenilor cu un calibru slab sunt așa cum tocmai le-am descris, ca să nu mai vorbim de cei fără calibru. Indiferent câte predici aud sau despre cât adevăr au alții părtășie cu ei, nu pot să priceapă adevărurile-principii și nici măcar nu pot înțelege reglementările elementare pe care se cuvine să le respecte. Când cineva are un calibru atât de slab, adevărurile-principii sunt peste puterea lui de înțelegere. Chiar dacă alții au părtășie despre adevăr cu el, nu poate găsi o cale de practică și trebuie să aibă pe cineva care să-i dea instrucțiuni specifice înainte de a ști cum să practice. Astfel de oameni parcă s-ar fi reîncarnat din fiare; au mereu mintea încețoșată și neclară și nu pot niciodată să distingă ce sunt principiile și ce sunt reglementările. Își spun în inima lor: „De ce mă doare mereu capul și devin somnoros când aud aceste lucruri?” În cele din urmă, ajung la o concluzie: „Nu doar că adevărurile-principii sunt peste puterea mea de înțelegere, dar nici măcar nu pot să respect reglementările, așa că, în viitor, voi străluci cât de mult pot cu resursele mele, voi depune cât de mult efort îmi permite capacitatea și voi face pur și simplu tot ce sunt capabil să fac, iar asta e suficient.” Unii dintre acești oameni chiar se consolează singuri, spunând: „Nu știu cum să respect reglementările, nici nu înțeleg adevărurile-principii, dar am o inimă iubitoare de Dumnezeu!” Dacă L-ar putea iubi cu adevărat pe Dumnezeu, nu ar fi rău, dar având un calibru atât de slab, nici măcar nu înțeleg adevărul – poate fi autentică dragostea lor pentru Dumnezeu? Oamenii fără calibru nu au capacitate de înțelegere în nicio privință și nu au nici măcar capacitatea de a respecta reglementările. Când practică adevărul, unii oameni cu un calibru slab pot măcar să se agațe de porțiunea pe care o înțeleg dintr-un principiu, dintr-o reglementare sau dintr-o formulă și, astfel, să pună în practică o mică parte din adevăr. În schimb, cei fără calibru nu pot nici măcar să priceapă sau să respecte lucrurile bazate pe reglementări – oamenii de acest fel sunt și mai jalnici.