După ce auzi despre aceste manifestări specifice ale diverselor capacități folosite pentru a evalua calibrul oamenilor, te autoevaluezi și descoperi că nu ai decât cel mult un calibru mediu, neajungând la nivelul unui calibru bun. Așadar, cine sunt aceia care ajung la nivelul unui calibru bun? Sunt cei folosiți de Duhul Sfânt. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru bun, trebuie să-ți asumi o lucrare pe măsura calibrului bun. Dacă nu este nevoie să-ți asumi o astfel de lucrare, deja este destul de bine că Dumnezeu ți-a dat un calibru mediu – acesta este harul Lui. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru mediu, nu poți face o lucrare foarte importantă, așadar nu poți deveni arogant. Aceasta este o protecție pentru tine. Ținând cont de calibrul mediu care ți-a fost dat, nu ai capital cu care să te lauzi, nici nu poți să aduci contribuții răsunătoare. Trebuie să te gândești întotdeauna: „Calibrul meu este mediu; nu sunt bun în acest domeniu, nici în acel domeniu. Trebuie să fiu prudent și să caut adevărurile-principii în îndeplinirea datoriei mele.” Când simți că ești deficitar în toate aspectele, devii mult mai ascultător și discret și respecți mult mai mult regulile. De exemplu, indiferent ce lucrare faceți, indiferent dacă ești supraveghetor sau un membru de rând, dacă într-o anumită perioadă lucrarea ta decurge relativ bine, are unele rezultate, iar realizările sunt relativ remarcabile și primești recunoaștere de la Cel de mai sus, care ar fi mentalitatea ta? (Am deveni încrezuți, simțind că suntem buni și n-am mai căuta cu ușurință adevărul.) Atunci ți-ar deveni dificil să urmezi regulile și să rămâi cu picioarele pe pământ în conduita personală. Aceasta e o ispită foarte periculoasă pentru tine; nu este un semn bun. Totuși, deoarece ești deficitar sau ai defecte în ceea ce privește diverse abilități și, când faci o lucrare, fie nu reușești să ții cont de un aspect, nu anticipezi sau omiți și uiți altul, fie ești emondat în legătură cu un aspect sau te confrunți cu eșecuri și probleme în alt aspect, în adâncul inimii tale, te avertizezi singur în permanență: „Nu sunt capabil. Calibrul meu este slab și nu înțeleg adevărul. Nu înțeleg principiile.” Astfel, devii foarte precaut când faci lucruri, temându-te foarte tare că vei face greșeli și vei fi emondat, că vei crea perturbări, tulburări și lacune în lucrare, care să ducă la pierderi. Deoarece abilitățile tale în diverse aspecte lipsesc sau sunt toate de-a dreptul mediocre, capacitatea ta de a fi competent pentru lucrare este, la rândul ei, de-a dreptul mediocră, iar lucrarea pe care o faci este întru totul mediocră. Prin urmare, simți că nu ai cu ce să te lauzi – chiar dacă reușești să obții niște rezultate câștigate cu greu, le obții doar după ce înduri multe greutăți și depui un efort uriaș în culise. Vrei să te prefaci că ești capabil și destul de bun în fața altora, dar, în inima ta, îți lipsește încrederea. Știi că, indiferent ce faci, nu poți face bine acel lucru și încă ai nevoie să fie verificat de către Cel de mai sus. În unele lucruri, doar când te confrunți cu emondarea, realizezi unde greșești și vezi cât de incredibil de slab este calibrul tău. În acest fel, nu vei putea să devii arogant. Cu alte cuvinte, mereu va fi cineva în jurul tău cu un calibru bun, care te va întrece și mereu vor fi adevărul și standardele cerute de Dumnezeu care să te înfrâneze. Simți următoarele: „Puțina lucrare pe care o pot realiza se datorează exclusiv verificării făcute de Cel de mai sus și deciziei sale; a fost finalizată doar pentru că a fost examinată, verificată și corectată în mod repetat de Cel de mai sus. Nu am de ce să mă laud.” Data viitoare când faci ceva, încă te gândești să te dai mare cu aptitudinile tale, dar tot nu reușești să faci bine acel lucru și nu poți niciodată să ieși în evidență. Exact din cauză că îți sunt limitate calibrul și abilitățile, efectele îndeplinirii îndatoririlor tale sunt întotdeauna medii, întotdeauna nereușind să atingă nivelul sau standardul pe care îl idealizezi. Astfel, în mod inconștient, îți dai seama în permanență că nu ești vreo persoană remarcabilă, superioară sau extraordinară. Treptat, ajungi să înțelegi că nu ai un calibru atât de bun pe cât ți-ai imaginat, ci mai degrabă prea obișnuit. Acest proces progresiv te ajută foarte mult să te cunoști – experimentezi unele eșecuri și regrese într-un mod practic și, după ce reflectezi în sinea ta, devii mai exact în evaluarea nivelului, abilităților și calibrului tău. Recunoști din ce în ce mai mult că nu ești o persoană de calibru bun, că, deși este posibil să ai unele puncte forte și daruri, un pic de capacitate de judecată sau, ocazional, unele idei sau planuri, ești încă departe de adevărurile-principii, departe de cerințele lui Dumnezeu și de standardele adevărului și chiar mai departe de standardul deținerii adevărului-realitate – în mod inconștient, ai aceste judecăți și evaluări despre tine. În timp ce te judeci și te evaluezi, cunoașterea ta despre tine însuți va deveni din ce în ce mai exactă, iar firile tale corupte și dezvăluirile de corupție vor deveni din ce în ce mai puține, devenind mai reținute și controlate. Desigur, obiectivul nu este de a-ți fi controlate firile corupte. Care este obiectivul? Obiectivul este că, pe măsură ce firile tale corupte sunt controlate, înveți treptat să cauți adevărul și te comporți într-o manieră bine-educată, fără să încerci mereu să rostești idei pompoase sau să te dai mare cu abilitățile tale, fără să faci mereu eforturi competitive pentru a fi cel mai bun sau cel mai puternic și fără să încerci mereu să dovedești cine ești. În timp ce această conștientizare se întipărește continuu în adâncul inimii tale, te vei gândi: „Trebuie să caut care sunt adevărurile-principii pentru a face acest lucru și ce spune Dumnezeu despre asta.” Această conștientizare se va stabili treptat în adâncul inimii tale, iar gradul tău de căutare, recunoaștere și acceptare a cuvântului lui Dumnezeu și a adevărului va crește din ce în ce mai mult, ceea ce pentru tine înseamnă speranța de a fi mântuit. Cu cât poți accepta mai mult adevărul, cu atât mai puțin se vor dezvălui firile tale corupte; un rezultat și mai bun este că vei avea mai multe oportunități de a folosi cuvântul lui Dumnezeu ca standard pentru practică. Nu reprezintă aceasta pornirea treptată pe calea mântuirii? Nu este acesta un lucru bun? (Ba da.) Dar, dacă toate abilitățile tale sunt superioare, perfecte și extraordinare printre oameni, mai poți căuta adevărul în timp ce te ocupi de probleme și îți faci îndatoririle? Asta este greu de spus. Este foarte dificil ca o persoană având abilități extraordinare în toate domeniile să vină înaintea lui Dumnezeu cu o inimă tăcută sau o atitudine umilă pentru a se cunoaște pe sine, a-și cunoaște defectele și firile corupte și a ajunge în punctul de a căuta adevărul, de a-l accepta și apoi de a-l practica. Acest lucru este destul de dificil de făcut, nu-i așa? (Da, așa este.)

În faptul că oamenii au un calibru mediu se află bunele intenții ale lui Dumnezeu; în faptul că au un calibru prea slab se află, de asemenea, bunele Sale intenții. Dumnezeu, dorind să te mântuiască, nu-ți dă un calibru excesiv de bun. De ce face asta? Dumnezeu le dă oamenilor diverse condiții înnăscute, cum ar fi mediul lor familial, aspectul, instinctele, personalitatea și diverse abilități în viață. Ba chiar le oferă oamenilor anumite calități, interese și hobby-uri și, de asemenea, le acordă unora înzestrări speciale. Acest lucru este suficient. Acestea sunt suficiente pentru a-ți asigura supraviețuirea personală. Cu acestea, ai capacitatea și condițiile de a trăi independent și, pe baza unui anumit nivel al calibrului, poți accepta cuvintele lui Dumnezeu, te poți elibera de firile tale corupte în diverse măsuri și poți obține mântuirea. Din acest motiv Dumnezeu nu le dă oamenilor un calibru excesiv de bun. Dumnezeu nu le dă oamenilor un calibru excesiv de bun. În primul rând, acest lucru se întâmplă pentru ca oamenii să poată, cu această condiție de bază, să rămână cu picioarele pe pământ un pic și, pe baza sentimentului că sunt oameni de rând, obișnuiți, oameni cu firi corupte, să poată accepta de bunăvoie lucrarea lui Dumnezeu și mântuirea din partea lui Dumnezeu. Numai în acest fel au oamenii condiția de bază pentru a accepta cuvintele lui Dumnezeu. În altă ordine de idei, dacă oamenii au un calibru foarte bun sau o minte excepțional de rapidă, cu abilități foarte puternice în toate privințele, sunt cu toții excepționali, totul le merge bine în lume – făcând mulți bani din afaceri, având cariere politice deosebit de lipsite de probleme, funcționând fără efort în toate situațiile, simțindu-se ca peștele în apă – atunci, astfel de oameni nu sunt cu ușurință capabili să vină înaintea lui Dumnezeu și să accepte mântuirea din partea lui Dumnezeu, nu-i așa? (Așa este.) Majoritatea celor pe care Dumnezeu îi mântuiește nu dețin poziții înalte în lume sau printre oameni în societate. Deoarece calibrul și abilitățile lor sunt medii sau chiar slabe și ei se luptă să găsească popularitate sau succes în lume, simțind mereu că lumea este sumbră și nedreaptă, au o nevoie de credință și, până la urmă, vin înaintea lui Dumnezeu și intră în casa Lui. Aceasta este o condiție de bază pe care Dumnezeu o dă oamenilor atunci când îi alege. Doar cu această nevoie poți să ai dorința de a accepta mântuirea lui Dumnezeu. În cazul în care condițiile tale sunt, din toate punctele de vedere, foarte bune și potrivite pentru a te strădui în lume și vrei mereu să-ți faci un nume, atunci nu vei avea dorința de a accepta mântuirea lui Dumnezeu și nici măcar nu vei avea ocazia de a primi mântuirea Lui. Deși este posibil să ai un calibru mediu sau slab, tot ești mult mai binecuvântat decât non-credincioșii pentru că ai ocazia de a fi mântuit de Dumnezeu. Prin urmare, a avea calibru slab nu este defectul tău și nici nu este un obstacol în calea eliberării tale de firile corupte și a obținerii mântuirii. În ultimă instanță, Dumnezeu este Cel care ți-a dat acest calibru. Ai atât cât îți dă Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru bun, atunci ai un calibru bun. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru mediu, atunci ai un calibru mediu. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru slab, atunci ai un calibru slab. Odată ce înțelegi acest lucru, trebuie să îl accepți de la Dumnezeu și să fii capabil să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Care adevăr stă la baza supunerii? Este acela că aceste rânduieli ale lui Dumnezeu conțin bunele Lui intenții; El este minuțios de grijuliu, iar oamenii nu trebuie să se plângă sau să-I înțeleagă greșit inima. Dumnezeu nu te va stima foarte mult datorită calibrului tău bun și nici nu te va disprețui sau detesta pentru calibrul tău slab. Ce anume detestă Dumnezeu? Ceea ce detestă Dumnezeu sunt oamenii care nu iubesc sau nu acceptă adevărul, oamenii care înțeleg adevărul, dar nu îl practică, oamenii care nu fac ceea ce sunt capabili să facă, oamenii care nu sunt capabili să dea totul în îndatoririle lor, dar care au mereu dorințe extravagante, care vor mereu un statut, care mereu concurează pentru o poziție și care au mereu cerințe de la El. Aceasta este ceea ce lui Dumnezeu I se pare dezgustător și detestabil. Ai un calibru slab sau niciun calibru pentru început, fiind incapabil să faci vreo lucrare, și, totuși, vrei mereu să fii conducător; te lupți mereu pentru funcție și putere și vrei mereu ca Dumnezeu să îți dea un răspuns definitiv, spunându-ți că, în viitor, poți să intri în Împărăție, să primești binecuvântări și să ai o destinație bună. Faptul că Dumnezeu te-a ales reprezintă deja o preamărire imensă, dar tu tot vrei toată mâna, când ți se oferă un deget. Dumnezeu ți-a dat ceea ce trebuia să primești și ai câștigat deja mult de la Dumnezeu și, cu toate acestea, încă ai cerințe iraționale. Asta este ceea ce detestă Dumnezeu. Calibrul tău este foarte slab sau nici măcar nu te apropii de inteligența umană, însă Dumnezeu nu te-a tratat ca pe un animal, ci te tratează ca pe o ființă umană. Prin urmare, ar trebui să faci ceea ce se cuvine să facă un om, să spui ceea ce se cuvine să spună un om și să accepți tot ceea ce ți-a dat Dumnezeu ca venind din partea Lui. Orice datorie poți face, fă-o. Nu-L dezamăgi pe Dumnezeu. Nu lua toată mâna atunci când ți se dă un deget, pentru că Dumnezeu te tratează ca pe o ființă umană, spunând: „Din moment ce Dumnezeu mă tratează ca pe un om, ar trebui să-mi dea un calibru mai bun, să mă lase să fiu lider de echipă, supraveghetor sau conducător. Cel mai bine ar fi ca El să facă în așa fel încât să nu trebuiască să fac vreo lucrare obositoare, astfel încât casa lui Dumnezeu să mă întrețină gratuit și să nu fie nevoie să depun efort sau să sufăr de oboseală, permițându-mi să fac ce vreau.” Toate acestea reprezintă cerințe iraționale. Acestea nu sunt manifestările sau cerințele pe care o ființă creată ar trebui să le aibă sau să le exprime. Dumnezeu nu te-a tratat în funcție de calibrul tău slab, ci, în schimb, te-a ales și ți-a dat ocazia să îți faci datoria. Aceasta este preamărirea din partea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să vrei toată mâna atunci când ți se oferă un deget și să emiți cerințe iraționale la adresa lui Dumnezeu. În schimb, ar trebui să-L slăvești pe Dumnezeu și să îți îndeplinești datoria pentru a răsplăti iubirea lui Dumnezeu. Aceasta este cerința lui Dumnezeu față de tine. Calibrul tău este slab, dar Dumnezeu nu ți-a impus cerințe conform standardelor pentru cei care au un calibru bun. Îți lipsește calibrul și inteligența, dar Dumnezeu nu ți-a cerut să atingi standardele pe care le pot atinge oamenii care au calibru bun. Fă, pur și simplu, orice ești în stare să faci. Dumnezeu nu obligă peștii să trăiască pe uscat. Doar că tu însuți ai întotdeauna dorințe extravagante și nu ești niciodată dispus să fii o persoană de rând, o persoană obișnuită cu un calibru slab; tu nu vrei să faci aceste sarcini laborioase care nu te pun în lumina reflectoarelor, iar, în a-ți face datoria, îți displac mereu greutățile și te ferești de epuizare, alegând și selectând ce să faci; ești întotdeauna încăpățânat și ai mereu propriile planuri și preferințe – nu este vorba de faptul că Dumnezeu te-a nedreptățit. Prin urmare, cum ar trebui oamenii să-și abordeze corect propriul calibru? În primul rând, indiferent de calibrul pe care ți-l dă Dumnezeu, ar trebui să îl accepți din partea lui Dumnezeu și să te supui suveranității și rânduielii Sale. Acesta este cel mai elementar gând și punct de vedere pe care oamenii ar trebui să îl aibă. Acest punct de vedere este corect și este valabil în orice situație. Este adevărul-principiu care rămâne constant indiferent de felul în care se schimbă lucrurile. Pe de altă parte, indiferent dacă ai un calibru bun, mediu, slab sau inexistent, ar trebui să faci lucrarea pe care o poate realiza calibrul tău. N-ar trebui nici să te abții, nici să cauți să ieși în evidență. Indiferent dacă ai un calibru bun sau mediu, nu poți face decât lucrurile din sfera calibrului și capacității tale; nu ai de ce să te lauzi – asta ți-a dat Dumnezeu; asta ar trebui să-I consacri. Întreaga ta ființă, răsuflarea ta, condițiile înnăscute și abilitățile tale din toate aspectele calibrului tău sunt date de Dumnezeu. Diversele adevăruri-principii pe care le înțelegi acum sunt și ele furnizate de Dumnezeu. Fără lucrarea Lui și fără diversele condiții înnăscute pe care Dumnezeu le acordă oamenilor, aceștia nu sunt decât o mână de praf. Prin urmare, oamenii nu au niciun motiv de laudă. Acesta este al doilea aspect. Există un alt aspect: indiferent dacă ai un calibru mediu, slab sau inexistent, trebuie să-l abordezi corect. În primul rând, recunoaște cărui nivel îi aparține calibrul tău și apoi, pe baza calibrului tău inerent, fă ceea ce se cuvine să faci. Nu încerca mereu să-ți depășești abilitățile și să faci lucruri pe care nu le poți înfăptui, încercând mereu să-ți demonstrezi valoarea în fața oamenilor sau a lui Dumnezeu. Nu poți demonstra nimic. Cu cât încerci mai mult să-ți demonstrezi valoarea în acest fel, cu atât acest lucru arată mai mult că ai un calibru slab, că nu-ți cunoști propria măsură și că ești dincolo de rațiune și ai o fire grav coruptă. Nu încerca prin toate mijloacele să-ți schimbi calibrul sau să-ți îmbunătățești abilitățile în toate privințele, ci mai degrabă recunoaște-ți cu exactitate și abordează-ți corect calibrul și abilitățile inerente. Dacă descoperi unde ai lipsuri, studiază rapid acele domenii în care poți obține progrese într-un timp scurt, astfel încât să compensezi aceste domenii. Pentru acele domenii pe care nu le poți atinge, nu forța lucrurile. Acționează conform situației tale concrete; acționează pe baza calibrului și abilităților tale. Principiul suprem este să-ți faci datoria conform cuvântului lui Dumnezeu, conform cerințelor lui Dumnezeu pentru oameni și conform adevărurilor-principii. Indiferent de nivelul calibrului tău, poți atinge diferite grade de a acționa și de a-ți îndeplini îndatoririle în conformitate cu adevărurile-principii; poți îndeplini standardele lui Dumnezeu sau te poți ridica la nivelul lor. Aceste adevăruri-principii nu sunt în niciun caz vorbe goale; ele nu transcend umanitatea absolut deloc. Ele sunt toate căi de practică adaptate pentru firile corupte, instincte și diversele abilități și calibre ale omenirii create. Prin urmare, indiferent care este calibrul tău, indiferent în ce domenii abilitățile îți sunt insuficiente sau defectuoase, nu este o problemă; dacă tu chiar înțelegi adevărul și ești dispus să-l practici, va exista o cale pentru a înainta. Defectele unei persoane în anumite privințe care țin de calibru și abilități nu împiedică absolut deloc practicarea adevărului. Dacă abilitatea ta de a judeca sau o altă abilitate de a ta este deficitară, poți să cauți mai mult și să ai mai multă părtășie – caută instruire și sugestii de la cei care înțeleg adevărul. Atunci când înțelegi și pricepi principiile și căile de practică, ar trebui să le pui în practică cu tot efortul tău, în funcție de statura ta. Să accepți și să practici – aceasta este ceea ce se cuvine să faci. Faptul că am părtășie în acest mod te ajută să înțelegi? (Înțelegem puțin mai mult.)

De ce predetermină Dumnezeu oamenii să aibă tot felul de calibre? De ce nu le dă un calibru perfect? Despre câte aspecte am avut părtășie în legătură cu intențiile lui Dumnezeu în această privință și cu modul în care oamenii ar trebui să abordeze corect acest lucru? Să le rezumăm. Primul aspect este să-l acceptăm din partea lui Dumnezeu. Acesta constituie gândul și punctul de vedere elementar pe care oamenii ar trebui să le aibă. Al doilea aspect este să recunoști și să evaluezi care este calibrul tău, să acționezi și să-ți faci datoria pe baza calibrului și capacității tale. Nu încerca să faci lucruri care îți depășesc calibrul și capacitatea. Fă în mod conștiincios și realist lucrurile pe care le poți face și fă-le bine. Lucrurile pe care nu le poți face, nu te forța să le faci. Care este cel de-al treilea aspect? (Nu trebuie să ne dorim întotdeauna să ne schimbăm calibrul. Chiar dacă avem un calibru mediu, slab sau inexistent, trebuie să-l abordăm corect. Nu trebuie să ne dorim întotdeauna să-I demonstrăm lui Dumnezeu că avem un calibru bun. Acest lucru este inadecvat.) Așa este. Abordează-ți corect calibrul. Nu te plânge. Cât ți-a dat Dumnezeu, atât va cere de la tine. Dumnezeu nu-ți cere ce nu ți-a dat. De exemplu, dacă ți-a dat un calibru mediu sau slab, Dumnezeu nu-ți cere să fii conducător, șef de echipă sau supraveghetor. În schimb, dacă ți-a dat elocvență, capacitatea de a te exprima sau o anumită înzestrare și îți cere să faci o lucrare legată de această înzestrare, atunci ar trebui să o faci bine. Nu fi mai prejos decât condițiile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Trebuie să te ridici la înălțimea darului dat de Dumnezeu, folosindu-l în întregime și aplicându-l bine, aplicându-l lucrurilor pozitive și producând rezultate valoroase ale lucrării, care să aducă beneficii omenirii. Ar fi excelent, nu-i așa? (Da.) În plus, trebuie să știi că Dumnezeu are intenții bune când le oferă oamenilor diverse calibre. Tocmai pentru că vrea să te mântuiască, nu ți-a dat un calibru excesiv de bun. Aceasta conține intenția minuțioasă a lui Dumnezeu. Faptul că ți-a dat un calibru mediu sau slab este o protecție pentru tine. Dacă oamenii ar avea un calibru prea bun sau extraordinar, le-ar fi ușor să urmeze lumea și pe Satana și nu ar ajunge cu ușurință să creadă în Dumnezeu. Uită-te la oamenii remarcabili din diverse industrii și domenii ale lumii – ce fel de oameni sunt? Sunt cu toții genii viclene, diavoli întrupați. Dacă le ceri să creadă în Dumnezeu, se gândesc: „Credința în Dumnezeu nu duce nicăieri – doar oamenii incapabili cred în Dumnezeu!” Cei cu un calibru excesiv de bun, cu abilități excelente și tactici avansate sunt luați captivi de Satana. Ei trăiesc în întregime pe baza firilor lor corupte și întru totul pentru lume. Astfel de oameni sunt cu toții diavoli întrupați. Spuneți-Mi, mântuiește Dumnezeu asemenea oameni? (Nu.) Așadar, sunteți dispuși să fiți diavoli întrupați sau să fiți oameni obișnuiți, cu un calibru slab, dar care pot primi mântuirea lui Dumnezeu? (Suntem dispuși să fim oameni obișnuiți.) Dintre aceste două tipuri de oameni, care este cel binecuvântat? Cei care prosperă în lume, ajung să fie cunoscuți, au faimă, devin funcționari de rang înalt sau oameni bogați, care au tot ce-și doresc și bani de cheltuit în cantități nelimitate – sunteți dispuși să fiți astfel de oameni sau să veniți înaintea lui Dumnezeu și să fiți oameni simpli, obișnuiți, cu un calibru mediu? Care este alegerea ta? (Să fim oameni simpli, obișnuiți.) Dacă alegi să fii un om simplu, obișnuit, cu un calibru mediu, preferând să nu te bucuri de un trai material bun în această viață, nedorind să ajungi să fii cunoscut, nefăcându-te deloc remarcat în această lume și fiind privit cu dispreț de toată lumea, preferând să fii acest tip de persoană și să prețuiești sau să câștigi șansa la mântuire pe care le-o oferă Dumnezeu oamenilor – dacă aceasta este alegerea ta, dacă alegi să fii mântuit și să nu urmezi această lume și, în inima ta, îți dorești să nu aparții acestei lumi, ci să-I aparții lui Dumnezeu, atunci nu ar trebui să disprețuiești calibrul pe care ți l-a dat El. Chiar dacă ai un calibru foarte slab sau dacă Dumnezeu nu ți-a dat calibru deloc, tot ar trebui să accepți cu bucurie acest fapt și, în condițiile inerente ale diverselor abilități pe care ți le-a dat Dumnezeu, să îndeplinești datoria unei ființe create. Un alt aspect este că, deși calibrul pe care Dumnezeu îl dă oamenilor nu este foarte bun – doar calibrul unor oameni obișnuiți – și abilitățile pe care le dăruiește în toate aspectele sunt medii sau chiar slabe, adevărurile elementare învățate de la Dumnezeu, pe care oamenii ar trebui să le practice, pot fi totuși obținute și dobândite dacă sunt dispuși să le practice din toată inima. Chiar dacă ai un calibru foarte slab, iar capacitatea ta de înțelegere, capacitatea de a accepta lucrurile, capacitatea de a emite judecăți și capacitatea de a identifica lucrurile sunt foarte slabe sau chiar inexistente, atât timp cât ai umanitate și rațiune elementare, sarcinile și muncile pe care ți le încredințează Dumnezeu pot fi îndeplinite și făcute bine. Mai mult decât atât, modalitatea elementară de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău, pe care Dumnezeu o cere de la oameni, este ceva ce poți urma; este ceva ce poți obține și realiza. Prin urmare, Dumnezeu nu a intenționat niciodată să-ți dea un calibru foarte bun. Dacă ți-ar da un calibru bun și unele abilități speciale, dându-ți posibilitatea să devii un diavol întrupat în lume, atunci Dumnezeu nu te-ar mântui. Puteți înțelege acum inima lui Dumnezeu în privința acestei chestiuni? (Da.) Dacă puteți înțelege inima lui Dumnezeu, este bine; veți înțelege acest adevăr și vă veți aborda corect calibrul; nu vor mai exista dificultăți în acest sens. De aici, oamenii ar trebui să facă pur și simplu ceea ce se cuvine să facă. Chiar dacă este doar o simplă muncă, pune suflet și depune efort ca să o faci bine și ridică-te la înălțimea așteptărilor lui Dumnezeu de la tine. Înțelegi? (Da.) Aici se încheie părtășia de astăzi în legătură cu acest subiect. La revedere!

11 noiembrie 2023