Cum se abordează corect calibrul cuiva

După ce am avut părtășie despre ce este calibrul, precum și despre modul de clasificare a nivelurilor și tipurilor de calibru al oamenilor, ați obținut vreun beneficiu după ce ați terminat de ascultat? (Da.) Știți cu adevărat că aveți un calibru slab? (Da.) Unii oameni fără calibru spun: „Cum se face că nu am niciun calibru? Chiar dacă aș avea un calibru mediu sau slab, tot ar fi bine.” Nimeni nu este dispus să ajungă la nivelul celor fără calibru, să fie idiot, nesăbuit sau inutil, dar întâmplarea a făcut ca unii oameni, evaluându-se pe baza manifestărilor lor principale și a rezultatelor îndeplinirii propriei datorii de-a lungul acestor ani, chiar să se încadreze la nivelul celor fără calibru. Îi face asta pe unii oameni negativi? Când nu sunt clarificate multe lucruri, oamenii gândesc în mod nesăbuit: „Am abilități, sunt capabil, sunt înțelept, calibrul meu nu este rău, sunt nobil, sunt cineva în Împărăția lui Dumnezeu, sunt un stâlp, un pilon principal”, agățându-se cu nesăbuință de dorințele lor deșarte, simțindu-se destul de buni, destul de încrezători, crezând că au potențial și speranță; nu sunt negativi și trăiesc cu un scop. Însă, odată ce află adevăratele fapte, devin triști, gândindu-se: „Nu înseamnă asta că n-am nicio speranță de a dobândi mântuirea?”, apoi cad într-o stare negativă. Dacă aceste lucruri nu sunt clarificate, oamenii sunt nesăbuit de aroganți; cu cât o persoană este mai nesăbuită, cu atât este mai arogantă și cu atât aroganța sa depășește mai mult limitele. Cei care sunt deștepți, după ce acceptă furnizarea adevărului în acești ani, vor reflecta și se vor autoexamina, vor compara adevărul cu ei înșiși și, treptat, vor dezvălui mai rar o fire arogantă. Cu cât o persoană are un calibru mai slab, cu atât este mai arogantă în mod nesăbuit. Nu cumva există o zicală de genul: „Nu sunt nimic, dar nu se închină în fața nimănui”? Această zicală este destul de potrivită; cei care nu sunt nimic nu se închină în fața nimănui. De ce? Pentru că au un calibru prea slab. În ce măsură? În măsura în care nu au inteligență, nu-și cunosc sfera capacității, nu știu ce nivel de inteligență au, nu știu că există întotdeauna oameni mai buni decât ei și nu știu ce este calibrul bun. Și până unde ajunge aroganța lor? Până într-acolo încât oamenii sunt dezgustați și scârbiți la vederea ei – aceasta este o aroganță nesăbuită. „Nu sunt nimic, dar nu se închină în fața nimănui” înseamnă că nu pot înfăptui nimic, treburile din viața lor sunt într-o dezordine totală, nu pot să-și dea seama de nimic, nu au gânduri sau puncte de vedere, nu-și dau seama dacă punctele de vedere ale altora sunt corecte sau dacă sunt exacte și persistă cu nesăbuință în aroganța lor, gândindu-se: „Am abilități, sunt capabil, sunt înțelept, sunt mai bun decât alții!” Spuneți-Mi, este mai bine să-i lăsăm să fie oameni nesăbuit de aroganți, care nu se închină în fața nimănui sau să le spunem că au un calibru slab, că nu sunt nimic, doar oameni nesăbuiți, inutili și cu deficiențe mintale, așa încât să devină negativi? Ce alegeți? (Să-i lăsăm să devină negativi, pentru că, dacă sunt nesăbuit de aroganți, probabil vor face lucruri care încalcă principiile și pot perturba și tulbura lucrarea bisericii.) Dacă devin negativi, se pot întoarce la rațiunea umanității și se pot comporta mai bine, făcând mai puține lucruri care perturbă și tulbură. Aceasta este o protecție pentru ei. Deși nu au făcut multe lucruri benefice pentru alții, faptul că săvârșesc mai puține lucruri care perturbă și tulbură înseamnă că vor comite mult mai puține fărădelegi și fapte rele, iar probabilitatea de a fi pedepsiți în viitor va scădea, nu-i așa? (Așa e.) Fără să analizăm dacă pot obține mântuirea, deoarece este ceva relativ îndepărtat, va scădea probabilitatea de a-I ofensa firea lui Dumnezeu și de a încălca decretele Sale administrative? Și vor crește șansele lor de supraviețuire? (Da.) Judecând din perspectiva acestor beneficii, a le permite oamenilor să-și recunoască propriul calibru și, în cele din urmă, să-și dea seama că nu au niciun calibru și să devină negativi se dovedește, de fapt, a fi un lucru bun. Altfel, când oamenii spun: „Nu ești nimic, dar nu te închini în fața nimănui – aceasta e o aroganță nesăbuită!”, pur și simplu nu pot să-și dea seama sau să recunoască acest lucru; devin sfidători și tot gândesc următoarele: „Calibrul meu nu este slab! Și spui că sunt nesăbuit de arogant. Sunt mult mai bun decât un om nesăbuit!” Aceasta dovedește și mai mult că sunt într-adevăr nesăbuiți, că nivelul lor de inteligență este prea scăzut și cu atât mai mult trebuie să accepte faptul că nu au niciun calibru. Care sunt beneficiile acceptării acestui fapt? Acest lucru nu este menit să te facă negativ, ci să te ajute să te tratezi corect și să eviți să acționezi în mod nesăbuit. Oamenii sunt aroganți pentru că au o fire coruptă și nu se cunosc deloc pe ei înșiși. Cu toate acestea, aroganța unora este o aroganță normală. De exemplu, unii oameni au capital prin faptul că au fost închiși și au îndurat suferințe, au adus contribuții bisericii în anumite moduri sau au înzestrări care îi fac mai buni decât alții; deoarece au o fire arogantă, combinată cu faptul că au un oarecare capital, se poate considera totuși că dezvăluirea aroganței este justificabilă. Dar dacă nu ești nimic, dacă în mod fundamental nu poți înfăptui nimic, nu ai adus nicio contribuție și, cu atât mai mult, nu ai calități, dar tot ești arogant, acest lucru nu are sens – este lipsit de raționalitate. Acum este clar pentru tine: nu ai calibru, nu ești nimic și nici măcar nu ai puncte forte. Mintea ta este goală și, în comparație cu oamenii care au gânduri, mintea ta nu are conținut. Deși ești totuși om, ești mult inferior; în opinia lui Dumnezeu, nu îndeplinești standardul unei ființe umane. Așadar, de ce ești încă arogant? După măsura cuvintelor lui Dumnezeu, nu îndeplinești standardul unei ființe umane. În ochii Lui, nu ar trebui să fii tratat ca o ființă umană. Dar pentru că harul Lui este imens, Dumnezeu te-a înălțat, te-a ales și te-a tratat ca pe un om, permițându-ți să faci o datorie în casa Lui. Oare Dumnezeu te tratează ca pe un om pentru a vedea că tu Îl tratezi pe El și adevărul pe care ți-l furnizează într-un mod atât de nesăbuit de arogant? Pentru a vedea că-ți tratezi datoria și viața în acest fel? Nu. Întrucât te tratează ca pe un om și îți spune diversele adevăruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă, Dumnezeu speră că poți fi un om adevărat, speră că poți accepta gândurile pe care ar trebui să le aibă oamenii și că nu vei fi nesăbuit de arogant. Prin urmare, este greșit să fii negativ – nu ar trebui să fii negativ. Întrucât Dumnezeu nu te-a tratat și nu te-a ignorat pe baza calibrului tău, ci te-a tratat în schimb ca pe o persoană normală și te-a folosit în acest fel, ar trebui să te ridici la înălțimea acestui har de la Dumnezeu și să nu-L dezamăgești pe Dumnezeu. Indiferent ce calibru ai și indiferent ce lucrare poți face, pur și simplu fă bine acea lucrare. Nu încerca să debitezi idei pompoase, nu face ceea ce o persoană nu ar trebui să facă și nu avea idei sau ambiții extravagante pe care o persoană nu ar trebui să le aibă. Fă ceea ce se cuvine să facă o persoană și ridică-te la nivelul înălțării de către Dumnezeu. Nu este acest lucru adecvat? Nu rezolvă asta problema negativității? (Ba da.)

Discernerea diverselor manifestări ale oamenilor cu diferite calibre și furnizarea acestor exemple specifice au rolul de a te ajuta să te corelezi cu ele. Scopul este de a putea să-ți identifici cu precizie poziția, de a-ți aborda rațional calibrul și diversele condiții și de a aborda rațional expunerea, judecata și emondarea ta de către Dumnezeu sau lucrarea rânduită pentru tine, astfel încât să fii capabil să te supui și să fii recunoscător din adâncul inimii, în loc să dai dovadă de împotrivire și repulsie. Când pot să-și abordeze rațional calibrul propriu și apoi să-și identifice cu precizie poziția proprie, acționând într-un mod pragmatic, ca niște ființe create care sunt așa cum dorește Dumnezeu, făcând în mod adecvat ceea ce ar trebui să facă, pe baza calibrului lor inerent și dedicându-și loialitatea și întregul efort, oamenii reușesc să-L mulțumească pe Dumnezeu. Întrucât ți-a dat acest calibru și aceste condiții, Dumnezeu nu te va forța să faci lucruri care sunt dificile pentru tine, nu va forța un pește să trăiască pe uscat. Cât ți-a dăruit Dumnezeu, atât îți cere să oferi. Ce nu ți-a dăruit, nu va cere în exces. Dacă stabilești în permanență cerințe prea mari de la tine, încercând să fii o persoană puternică, un supraom, cineva dincolo de nivelul obișnuit, acest lucru arată că ai o fire coruptă – aceasta este ambiție. Dacă ai un calibru bun, îți asumi mai multă lucrare; dacă ai un calibru mediu, nu poți decât să-ți asumi mai puțină lucrare. Indiferent ce datorie poți face, implică-te în totalitate, oferă-ți loialitatea și acționează conform principiilor – nu încerca să debitezi idei pompoase. A dori mereu să demonstrezi că nu ești o persoană obișnuită, a dori mereu să fii stimat de alții – este ceva greșit. Acest lucru arată o mare lipsă de cunoaștere de sine, arată că nu-ți cunoști măsura. Dacă vei continua să urmărești pe baza ambiției și dorințelor tale, lucrurile nu se vor sfârși bine pentru tine. Prin urmare, oamenii cu un calibru slab nu ar trebui să aspire mereu să fie conducători, șefi de echipă sau supraveghetori; nu ar trebui să țintească prea sus. Dacă ai un calibru slab, fă pur și simplu în mod conștiincios lucrurile pe care le pot face oamenii cu un calibru slab. Dacă nu ai gânduri și nu te poți ocupa de nicio lucrare, nu forța lucrurile – întrucât nu ți-a dat calibrul respectiv, Dumnezeu nu a stabilit cerințe prea mari de la tine. Cât despre adevărurile-principii, practică-le în măsura în care le poți înțelege și accepta – acesta este cel mai important lucru. Lucrurile pe care ești capabil să le pricepi sunt lucrurile pe care ți le-a dăruit Dumnezeu. Ai aplicat aceste lucruri în datoria ta sau în însărcinarea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu? Dacă le-ai aplicat, atunci te-ai implicat în totalitate și ți-ai oferit loialitatea. Dumnezeu va fi mulțumit, iar tu vei corespunde standardului ca ființă creată. Dacă ai un calibru slab, Dumnezeu categoric nu va avea cerințe de la tine pe măsura standardului pentru cei care au un calibru bun. Dumnezeu nu va face asta. Cei fără calibru sunt oamenii cu cel mai mic nivel al calibrului. Dacă unii credincioși în Dumnezeu nu au calibru, atunci cum ar trebui să practice? Vrei să-L urmezi pe Dumnezeu? Recunoști că Dumnezeu este suveran peste tot ce are legătură cu omul? Vrei să te supui orchestrării și rânduielilor lui Dumnezeu pentru tine? Dacă ești dispus să accepți și să te supui, atunci liniștește-ți inima și acceptă toate rânduielile lui Dumnezeu pentru tine. În funcție de calibrul tău, poți face doar anumite munci care necesită efort fizic, munci care nu sunt vizibile, care sunt disprețuite și neținute minte de oameni – dacă aceasta e situația ta, ar trebui să o accepți din partea lui Dumnezeu, să nu ai plângeri și, cu atât mai mult, nu ar trebui să-ți alegi îndatoririle pe baza propriilor dorințe. Fă orice rânduiește casa lui Dumnezeu pentru tine și, atât timp cât ceva este pe măsura calibrului tău, ar trebui să-l faci bine. De exemplu, dacă ești repartizat la creșterea porcilor, ar trebui să-i hrănești bine, așa încât frații și surorile să poată mânca o carne de porc bună. Dacă ești repartizat la creșterea găinilor, ar trebui să le hrănești și să te ocupi bine de ele, așa încât să depună ouă în mod normal în perioada în care se ouă și ar trebui să le protejezi de alte animale, astfel încât toți cei care văd găinile pe care le crești să spună că sunt bine îngrijite. Asta dovedește că prețuiești toate lucrurile create de Dumnezeu și că poți să te ocupi bine de ele; dovedește că, indiferent despre ce fel de vietate sau animal este vorba, poți să-l prețuiești și să te ocupi bine de el, considerându-l responsabilitatea și datoria pe care trebuie să le îndeplinești. Chiar dacă nu poți face altă lucrare, chiar dacă nu poți juca un rol esențial și decisiv în lucrarea bisericii și nu aduci contribuții semnificative, dacă poți să depui tot efortul și să dai dovadă de loialitate deplină într-o lucrare banală, căutând doar să-L mulțumești pe Dumnezeu, este suficient. Înseamnă că nu dai greș în înălțarea ta de către Dumnezeu. Nu fi pretențios în privința sarcinilor gândindu-te dacă sunt murdare sau obositoare, dacă alții te văd când le faci, dacă oamenii te laudă sau dacă te disprețuiesc pentru că le faci. Nu te gândi la aceste lucruri; doar caută să le accepți din partea lui Dumnezeu, să te supui și să îndeplinești îndatoririle pe care ar trebui să le îndeplinești. Când am părtășie despre manifestările oamenilor fără calibru, este posibil să spun că ești o persoană nesăbuită, inutilă și cu deficiențe mintale. Cu toate acestea, dacă poți să-ți asumi sarcinile care îți sunt încredințate și, în cele din urmă, nu dai greș în înălțarea ta de către Dumnezeu sau în suflul vieții pe care ți l-a acordat El, nu trăiești sau mănânci în zadar, nu te bucuri în zadar de lucrurile materiale cu care Dumnezeu aprovizionează omenirea și te ridici la înălțimea cuvintelor rostite de Dumnezeu, este suficient. Chiar dacă, în ceea ce privește calibrul, nu te ridici la nivelul unei persoane complete, dacă poți să-ți faci datoria și să faci lucrarea cu această loialitate și sinceritate, cel puțin, în inima lui Dumnezeu, corespunzi standardului de ființă creată. Dumnezeu vrea această loialitate și sinceritate; El dorește o ființă creată care să corespundă standardului. Indiferent ce datorie rânduiește casa lui Dumnezeu pentru tine, o accepți din partea Lui și poți să accepți și să te supui. Acesta este lucrul cel mai de preț. Dacă ai făcut ceea ce îți cere Dumnezeu și ai oferit tot ce ești capabil să oferi, va mai avea El cerințe mai mari de la tine? Dacă, în ochii lui Dumnezeu, sinceritatea și loialitatea ta sunt considerate a fi de preț, atunci viața ta are valoare. Este bună această înțelegere? (Da.)

Unii oameni spun: „Tot simt că nu înțeleg. De ce predestinează Dumnezeu oameni cu tot felul de calibre? Întrucât Dumnezeu vrea ca oamenii să aducă mărturie pentru El, să practice adevărul și să se elibereze de firile lor corupte, de ce nu poate să le dea un calibru bun? Îi este atât de greu să le dea oamenilor un calibru bun? Dacă Dumnezeu ar face așa încât oamenii să aibă abilități în toate domeniile – capacitate cognitivă, capacitatea de a emite judecăți, de a identifica lucruri, de a răspunde la lucruri, de a lua decizii, de a inova și, cu atât mai mult, capacitatea de a evalua și a aprecia lucrurile – dându-le abilități în toate domeniile, n-ar fi bun calibrul oamenilor? Chiar dacă le-ar da oamenilor un calibru mediu, n-ar fi atunci capabili să înțeleagă adevărul la un nivel mediu? Dacă oamenii ar putea înțelege adevărul, n-ar fi atunci capabili să-l practice? Și n-ar fi atunci capabili să se elibereze de firile lor corupte și să dobândească mântuirea?” Care este problema oamenilor care au aceste gânduri? Oamenii nu înțeleg de ce Dumnezeu le dă un calibru întru totul mediu. Este greu să găsești conducători de calibru bun și este extrem de dificil să faci bine lucrarea bisericii. Oamenii se gândesc: „Dacă Dumnezeu le-ar da oamenilor un calibru bun, nu ar fi mai ușor de găsit conducători? Nu ar fi mai ușor de făcut lucrarea bisericii? De ce nu le dă Dumnezeu oamenilor un calibru bun?” Privind din perspectiva lucrării generale a casei lui Dumnezeu, desigur, dacă ar exista mai mulți oameni cu un calibru bun, lucrarea bisericii ar fi într-adevăr mai ușoară. Cu toate acestea, există o premisă: în casa lui Dumnezeu, El Își face propria lucrare, iar oamenii nu joacă un rol decisiv. Prin urmare, rezultatele lucrării lui Dumnezeu nu sunt determinate de faptul că oamenii au calibru bun, mediu sau slab. Rezultatele finale care trebuie să fie obținute sunt realizate de Dumnezeu. Totul este condus de Dumnezeu; totul este lucrarea Duhului Sfânt. Din perspectiva lucrării lui Dumnezeu, această chestiune ar trebui explicată astfel – acesta este un motiv. Există și un alt motiv: după ce au fost corupți de Satana, oamenii au firile corupte ale Satanei ca esență a vieții lor; cu alte cuvinte, toți trăiesc după firile lor corupte, iar viața lor este guvernată de acestea. Dacă, în plus față de aceasta, cineva are un calibru bun sau extraordinar, iar abilitățile sale în toate domeniile sunt complete, desăvârșite și fără cusur, acest lucru le va alimenta firile corupte. Aceasta va duce la escaladarea galopantă a firilor corupte pe care le are, făcându-le incontrolabile, și făcând-o pe acea persoană să devină mai arogantă, intransigentă, înșelătoare și ticăloasă. Dificultatea acesteia de a accepta adevărul va crește și nu va exista nicio cale de a-i remedia firile corupte. Acesta este un alt motiv. În plus, Dumnezeu le dă oamenilor un asemenea calibru deoarece omenirea pe care vrea să o mântuiască este în mod inerent o omenire incompletă, ale cărei abilități în toate aspectele sunt medii și cu defecte. Mai mult, cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului nu se realizează doar folosind diverse abilități; aceasta necesită un proces. Ce include acest proces? Include schimbări ale mediului, înaintarea în vârstă a unei persoane, sporirea experiențelor de viață și a cunoștințelor, precum și experiența dobândită prin intermediul diverselor medii, care le dau oamenilor posibilitatea, pe baza calibrului și instinctelor lor inerente, să ajungă treptat să înțeleagă și să știe la ce se referă, de fapt, adevărul din cuvintele lui Dumnezeu; apoi, aceștia acceptă cuvintele lui Dumnezeu și le practică. Printr-un astfel de proces, adevărul din cuvintele lui Dumnezeu este lucrat într-o persoană pentru a deveni viața ei – nu devine o teorie a vieții sau o filosofie și un mijloc de trai; în schimb, cuvintele Sale devin baza existenței ei. O astfel de persoană este o persoană nouă, o viață nou-născută. Acesta este un proces esențial. Chiar dacă abilitățile și calibrul tău în toate aspectele sunt excepțional de bune și înalte, aceste procese nu pot fi omise. Ca ființă umană creată, pentru a obține în cele din urmă transformarea cuvintelor lui Dumnezeu în viața ta, nu poți omite niciun pas din întregul proces care trebuie experimentat. Cu alte cuvinte, toată lumea va căpăta noțiuni, închipuiri, împotrivire, opoziție și răzvrătire față de Dumnezeu. Toți vor trece peste obstacole, eșecuri, piedici, demitere, emondare, judecată și mustrare, vor experimenta diverse medii, vor întâlni diverse tipuri de oameni și alte asemenea procese. Indiferent cât de bun sau de înalt este calibrul tău sau cât de temeinice sunt abilitățile tale în toate aspectele, niciunul din aceste procese sau etape nu poate fi omis. Prin urmare, chiar dacă Dumnezeu ți-ar da un calibru și abilități excepțional de înalte, tot ar fi o risipă. Este mai bine să fii o persoană obișnuită, de rând. Deși umanitatea ta ar putea avea unele defecte, poți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, să înțelegi cuvintele Sale după ce le auzi și să-ți recunoști slăbiciunile și defectele. Astfel, în primul rând, ceea ce câștigi este mai practic și primești mai mult de la Dumnezeu; în al doilea rând, ajungi să-ți cunoști mai exact abilitățile naturale și devii mai rațional. De aceea, Dumnezeu nu intenționează să le dea tuturor un calibru bun – le dă oamenilor un calibru mediu.