Numărul 7: Capacitatea de a identifica lucrurile

Acum că am terminat de discutat despre capacitatea de a emite judecăți, haideți să vorbim în continuare despre capacitatea de a identifica lucrurile. La ce se referă capacitatea de a identifica lucrurile? Se referă în principal la a identifica dacă persoanele, evenimentele și lucrurile sunt pozitive sau negative, corecte sau incorecte, bune sau rele; se referă la caracterizarea sau clasificarea persoanelor, evenimentelor și lucrurilor – repartizarea persoanelor, evenimentelor și lucrurilor cu care te confrunți în diverse categorii. Intenția și scopul identificării sunt de a-i sorta pe oameni după felul lor și de a sorta lucrurile pozitive și cele negative după felul lor. Desigur, clasificarea nu se referă la gruparea păsărilor în categoria păsărilor, a animalelor în categoria animalelor sau a plantelor în categoria plantelor. Capacitatea de a identifica lucrurile nu se referă la capacitatea de identificare a acestora, ci la capacitatea de a identifica atributele diverselor persoane, evenimente și lucruri. De exemplu, poți categorisi manifestările, dezvăluirile și esența diverselor persoane? Poți defini atributele diverselor persoane, evenimente și lucruri pe care le întâlnești? De pildă, când identifici neîncrezători, poți identifica dezvăluirile neîncrezătorilor care îți dau posibilitatea să recunoști clar că sunt neîncrezători? Dacă știi ce caracteristici și trăsături au neîncrezătorii, ce dezvăluiri ale umanității manifestă, ce vorbe spun, ce acțiuni întreprind și ce gânduri și puncte de vedere au, atunci ar trebui să poți identifica neîncrezătorii. Cineva care are un calibru bun, atunci când apar diverse persoane, evenimente și lucruri, poate identifica dacă sunt lucruri pozitive sau negative, persoane pozitive sau negative, dacă sunt juste sau rele și dacă sunt corecte sau incorecte. Poate defini atributele diverselor persoane, evenimente și lucruri și poate identifica dacă acestea se aliniază la umanitate și la adevăr. Așa este cineva cu un calibru bun. Cum rămâne, atunci, cu indivizii care au un calibru mediu? Aceștia pot identifica diversele persoane, evenimente și lucruri cu atribute evidente. De exemplu, unii oameni spun: „Cum ar putea să existe un dumnezeu? Unde este el? De ce nu pot să confirm că există?” Față de astfel de cuvinte care Îl tăgăduiesc în mod evident pe Dumnezeu, ei au un oarecare discernământ și pot identifica faptul că astfel de oameni sunt neîncrezători și figuri negative. Pot identifica răul evident și lucrurile evident negative, injuste și ticăloase, dar nu pot diferenția, nici nu sunt capabili să trateze diferit unele lucruri înșelătoare, care sunt rareori întâlnite de cineva și se încadrează într-o zonă de mijloc sau gri. Au capacitatea de a-i discerne pe oamenii răi care comit fapte rele evidente. Știu că o astfel de persoană este rea și că, dacă o asemenea persoană rea ar deveni conducător și ar câștiga statut, ar fi un antihrist. Dar dacă această persoană are un caracter deficitar și, totuși, nu a comis fapte rele, nu ar fi capabili să identifice dacă poate fi clasificată drept persoană rea și ce fapte rele ar putea comite, nici nu ar fi în stare să definească atributele acestei persoane. Aceasta înseamnă că au un calibru mediu. Comportamentul unora este destul de evident, de exemplu, se dedau la desfrâu, se închină la idoli, urmăresc lucruri lumești, le place să bârfească, îi oprimă și îi intimidează frecvent pe alții sau comit crime și incendieri, iar ei ar spune că acești oameni nu sunt buni, fiind oameni detestați de Dumnezeu; pot face această diferențiere. Dar, în cazul unor oameni al căror comportament exterior pare destul de bun – dau deseori de pomană și îi ajută pe alții, dau dovadă de răbdare față de oameni, se înțeleg destul de rezonabil cu alții – și a căror umanitate pare destul de bună din exterior, însă ale căror cuvinte și acțiuni nu sunt în majoritatea timpului în acord cu adevărul și ale căror acțiuni încalcă adesea adevărurile-principii, ei nu ar fi în stare să discearnă dacă asemenea oameni sunt cei care urmăresc adevărul sau din ce categorie fac parte mai exact. În cazul acelor persoane, evenimente și lucruri care sunt evidente și ușor de etichetat, pot să discearnă dacă sunt corecte sau incorecte, bune sau rele, dacă sunt juste sau ticăloase și dacă sunt lucruri pozitive sau negative. Pot diferenția astfel de chestiuni externe, dar nu pot diferenția când vine vorba de acele persoane, evenimente și lucruri care țin cu adevărat de principii și sunt legate de adevăr. Nu pot discerne care sunt în mod evident în concordanță cu adevărul și care încalcă adevărul. Aceasta înseamnă că au un calibru mediu. De exemplu, unii oameni poartă haine fabricate dintr-un material relativ bun, care par elegante și de calitate superioară, făcându-i să semene cu acele personalități de nivel înalt sau cu elitele intelectuale din lume. Văzând acest lucru, oamenii cu un calibru mediu spun: „Aceste haine sunt pe placul non-credincioșilor. În calitate de credincioși în Dumnezeu, nouă n-ar trebui să ne placă; nu sunt lucruri pozitive.” Este incorect să spună asta. Aceste haine nu arată seducător sau atrăgător, ci arată în schimb elegant, demn și decent, făcând ca persoana care le poartă să pară nobilă. Dar acești oameni consideră astfel de haine – care îi conferă persoanei care le poartă un aspect nobil și elegant și, de asemenea, sunt actualmente la modă – drept lucruri negative, spunând că sunt ticăloase. Înseamnă că nu sunt capabili să identifice aceste lucruri, nu-i așa? (Așa e.) Așadar, cum este capacitatea unor asemenea oameni de a identifica lucrurile? Cel mult, este medie. Înseamnă că au un calibru mediu. Astfel de oameni nu sunt nici măcar capabili să diferențieze unele lucruri pe care non-credincioșii le pot diferenția – non-credincioșii cu un calibru bun pot discerne umanitatea bună de cea rea, dar acești oameni nu pot. Deși înțeleg unele doctrine după ce încep să creadă în Dumnezeu, astfel de oameni nu pot diferenția între lucrurile pozitive și cele negative. Pot discerne lucruri evidente, dar nu le pot discerne pe cele care nu sunt evidente. Sunt în stare să discearnă oamenii în mod evident răi, incidentele evidente de perturbări și tulburări cauzate și incidentele evidente de încălcare a principiilor, dar când vine vorba de anumite persoane, evenimente și lucruri care sunt relativ speciale, sinistre, bizare și ascunse în întuneric, nu le pot identifica. Doar cu ajutorul părtășiei și îndemnurilor altora sau după ce oamenii fac ei înșiși ceva evident, aceștia pot să le identifice. În caz contrar, nu pot. Aceasta arată că au o capacitate medie de a identifica lucrurile. Există și unii oameni care, indiferent de circumstanțe, nu pot identifica niciun om, eveniment sau lucru și nici nu le pot defini atributele. De exemplu, când vine vorba să evalueze exact care sunt atributele unei anumite categorii de oameni – dacă sunt adevărați credincioși sau neîncrezători, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul sau dacă sunt potriviți pentru a fi cultivați – nu știu și nu pot vedea aceste lucruri. Chiar și atunci când astfel de oameni prezintă multe manifestări și au probleme foarte evidente, tot nu pot să-i identifice sau să le definească atributele. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a identifica lucrurile. Chiar dacă își fac apariția niște persoane, evenimente și lucruri comune și ușor de discernut, nu pot spune clar dacă acești oameni sunt buni sau răi ori dacă sunt chestiuni juste sau ticăloase. Nu știu cum să le diferențieze sau să le categorisească, nici cum să le clasifice. Chiar și după ce citesc cuvintele lui Dumnezeu și au părtășie cu alții, tot nu le pot identifica. În cele din urmă, îi pun pe alții să decidă în locul lor, spunând: „Oricum le caracterizezi tu, așa sunt. Dacă le caracterizezi drept juste, atunci sunt juste; dacă le caracterizezi drept ticăloase, atunci sunt ticăloase.” Pe scurt, nu pot să elaboreze definiții sau să tragă concluzii pe cont propriu. Indiferent de situație, ori de câte ori trebuie să tragă o concluzie, sunt derutați și nu au nimic de spus. Nu este aceasta o lipsă a capacității de a identifica lucrurile? (Ba da.) Chiar și în cazul celui mai simplu fenomen extern, dacă le ceri să identifice natura și atributele sale, nu știu. Totuși, au un truc: pot să bată câmpii, povestind ce a spus și a făcut o persoană. Dar dacă îi întrebi: „Crede, de fapt, această persoană cu adevărat sau nu? Este cineva care aspiră din tot sufletul către Dumnezeu?” Ei răspund: „Ei bine, crede în Dumnezeu de peste zece ani și s-a lepădat de familia și cariera lui. Când fetița lui avea trei sau patru ani, a încredințat-o fraților și surorilor și a plecat de acasă pentru a-și face datoria.” Ei au calculele lor; evită să tragă concluzii pe cont propriu, lăsându-te în schimb pe tine să decizi. Dacă îi întrebi: „Atunci, este această persoană cineva care acceptă adevărul?”, ei răspund: „Ei bine, de când a devenit conducător de biserică, se trezește foarte devreme și se culcă foarte târziu. Cât despre faptul dacă este cineva care acceptă adevărul, când frații și surorile i-au atras atenția odată asupra unora dintre problemele lui, a plâns pe loc, spunând că Îi este îndatorat lui Dumnezeu și că nu se descurcase bine.” „Și s-a căit după aceea?” „Ei bine, la acel moment, atitudinea lui a fost destul de bună.” Le place să te bombardeze cu informații, arătându-ți că este ceva de capul lor, că știu totul și știu cum să privească oamenii și împiedicându-te să-i subestimezi. În realitate, nu pot discerne oamenii, nici nu pot trage concluzii. Pur și simplu îți spun o mulțime de fenomene și informații, lăsându-te să identifici ce fel de persoană este aceasta, să tragi concluzii despre ea și să-i definești atributele. Tu spui: „Practic, acest individ poate fi considerat cineva care acceptă adevărul. Este determinat în credința lui în Dumnezeu și este un credincios adevărat. Doar că, întrucât are un calibru slab și îi lipsește capacitatea de înțelegere, nu este niciodată capabil să găsească principiile de practică și nu poate practica adevărul, în ciuda faptului că este dispus să accepte adevărul.” Ei răspund: „Nu mi se pare că are capacitate de înțelegere. Plânge de fiecare dată când vorbește despre ceva neplăcut – are mereu aceeași atitudine.” Vezi? Ei înșiși nu au deloc capacitatea de a identifica lucrurile, dar sunt destul de buni în a se folosi de remarcile altora. Nu este supărător? Cea mai frecventă manifestare a celor care nu au capacitatea de a identifica lucrurile este că le place să-ți vorbească despre o mulțime de fenomene, informații, probleme dificile, desfășurări ale evenimentelor sau despre tot ce au observat în legătură cu o anumită situație, apoi așteaptă să o definești și, după ce o definești, consideră că definiția ta este bună și o pot accepta. După ce o acceptă, tot nu știu de ce ai definit-o așa. Nu cunosc baza sau principiile din spatele concluziei tale și nici cum să trateze sau să se ocupe de tipul respectiv de oameni. Nu știu nimic despre niciunul dintre aceste lucruri. Nici măcar după studiu și părtășie nu înțeleg. Acest lucru arată că nu au capacitatea de a identifica lucrurile; este o manifestare a lipsei de calibru. De asemenea, fac frecvent greșeala de a denatura faptele și de a confunda un lucru cu altul. Indiferent despre ce problemă comentează, nu reușesc să priceapă sursa sau esența chestiunii și, în schimb, trag concluzii doar pe baza fenomenelor externe. De exemplu, descriu fapta rea a unui antihrist drept o fărădelege, crezând că, atât timp cât o recunoaște, antihristul se poate schimba. Dacă văd o persoană cinstită spunând o minciună, o caracterizează drept persoană înșelătoare. Dacă văd pe cineva fiind arogant și neprihănit de sine, îl caracterizează drept o persoană rea. Acestea sunt tipurile de greșeli comise în mod obișnuit de oamenii care nu au capacitatea de a identifica lucrurile. Pentru fiecare persoană, capacitatea de a identifica lucrurile este un fel de calibru pe care ar trebui să îl aibă atunci când se confruntă în viață cu diverse persoane, evenimente și lucruri. Capacitatea de a identifica lucrurile implică nu doar identificarea esenței diverselor persoane, evenimente și lucruri, ci și determinarea atributelor lor. Cu cât poți determina mai precis aceste atribute, cu atât este mai mare capacitatea de a identifica lucrurile pe care ai demonstrat că o deții. Dacă determinările tale nu sunt foarte precise și există o discrepanță între ele și esența și sursa chestiunii, acest lucru dovedește că ai o capacitate medie de a identifica lucrurile. Dacă nu poți determina atributele persoanelor, evenimentelor și lucrurilor, nici nu poți să-ți dai seama de aceste atribute, este o dovadă că nu ai capacitatea de a identifica lucrurile. De exemplu, să spunem că, atunci când vine vorba de o persoană, poți să-i descrii doar numeroasele manifestări și dezvăluiri, dar nu poți să-ți dai seama de esența ei. Adică, poți vorbi doar despre felul în care această persoană are tendința de a fi negativă sau despre punctele sale forte, doar despre numeroase lucruri care i s-au întâmplat, dar nu-i cunoști caracterul, calibrul sau atitudinea față de adevăr, nu poți să-ți dai seama de aceste probleme esențiale și nu ai nicio definiție pentru persoanele, evenimentele și lucrurile care apar sau survin în jurul ei. Indiferent dacă astfel de lucruri sunt corecte sau incorecte, juste sau ticăloase, pozitive sau negative, manifestări ale unei umanități bune sau rele, nu poți să-ți dai seama de niciunul dintre aceste lucruri sau să le discerni. Indiferent câte adevăruri ai auzit sau câte mărturii bazate pe experiență ai ascultat, tot nu poți identifica sau diferenția diverse persoane, evenimente și lucruri; în inima ta, nu ai nicio definiție pentru nicio categorie de persoane, evenimente sau lucruri. Aceasta înseamnă că nu ai capacitatea de a identifica lucrurile, ceea ce este și o manifestare a lipsei de calibru.

Dacă oamenii cărora le lipsește capacitatea de a identifica lucrurile nu au conștiință de sine și sunt și aroganți și neprihăniți de sine, care este greșeala pe care o vor face cel mai probabil? De a se agăța de câteva manifestări prezentate de alți oameni și apoi de a-i eticheta și defini în mod arbitrar. De exemplu, văd că unii oameni sunt puțin încăpățânați și apoi spun că sunt asemeni unor oameni răi, că sunt diavoli – nu este aceasta o greșeală uriașă? Acei oameni sunt doar puțin încăpățânați și, din cauza condițiilor familiale sau a mediului în care au crescut, și-au format niște obiceiuri de viață proaste sau au căpătat niște obiceiuri proaste și niște defecte. În ansamblu, caracterul acestor oameni nu este blând, dar nici rău, așa că nu pot fi numiți oameni răi. Totuși, cei cărora le lipsește capacitatea de a identifica lucrurile se agață de câteva lucruri pe care le spune unul dintre acești oameni sau de unul sau două lucruri pe care le face și apoi îl definesc orbește, spunând: „Această persoană are o personalitate ciudată, nesociabilă și încăpățânată. Este o persoană rea.” Această definiție este greșită. Oamenii cu adevărat răi vor rosti cuvinte plăcute și îi vor linguși pe ceilalți; au tactici, vor disimula, vor înșela și se vor juca cu ei. Unii oameni răi pot chiar să dea de pomană, să-i ajute pe alții și să dea dovadă de răbdare. Cei care nu au capacitatea de a identifica lucrurile vor spune despre o asemenea persoană: „Această persoană este atât de bună, este o credincioasă adevărată”, dar, în realitate, acea persoană e un fariseu ipocrit. Cei cărora le lipsește capacitatea de a identifica lucrurile nu pot să-și dea seama care este esența oamenilor – în timpul alegerilor, chiar votează ca oamenii răi să devină conducători. Cu ce echivalează acest lucru? Echivalează cu a ajuta și a fi complicele răului. Unii oameni răi nu-și arată răutatea prin comportamentul lor și nu o dezvăluie. Aceasta se află în inimile lor. Toate lucrurile pe care le fac au un scop și toate intențiile lor au o latură ascunsă. Lucrurile pe care le fac și pe care le vezi nu le reflectă, de fapt, intențiile reale. Adevăratele lor intenții și scopuri și ticăloșia lor sunt toate ascunse în inimile lor. Dacă o persoană nu are capacitatea de a identifica lucrurile și nu poate discerne astfel de oameni, este probabil să-i considere oameni buni, care urmăresc adevărul. Unii oameni au personalități directe și nu folosesc nicio tactică atunci când interacționează cu alții. Ei vorbesc într-un mod direct și sunt întrucâtva irascibili în ceea ce privește personalitatea și temperamentul. De fapt, nu sunt probleme majore cu umanitatea lor, doar că uneori vorbesc pe un ton aspru. Totuși, ceea ce dezvăluie este exact ce gândesc în sinea lor – ce gândesc în sinea lor este ceea ce dezvăluie la exterior. Alții cred adesea că acești oameni nu știu să interacționeze cu ceilalți sau să socializeze și nu sunt obișnuiți cu felul lor de a vorbi. Astfel de oameni vorbesc deosebit de aspru și direct și, fără să vrea, mereu îi rănesc pe alții. În timp, ajung să rănească pe toată lumea, iar ceilalți nu au sentimente bune față de ei. Unii care nu au discernământ spun că o astfel de persoană este rea, dar, de fapt, nu este rea. Spui că este rea – atunci, prezintă faptele despre felul în care i-a chinuit pe alții: pe cine a chinuit sau a oprimat? Pe cine a vătămat sau înșelat? Dacă există într-adevăr o bază reală care să demonstreze că această persoană este rea – nu doar că îi rănește pe alții cu vorbele sale, ci există și rău în adâncul inimii ei și le face cu adevărat rău altora – atunci poate fi caracterizată drept o persoană rea. Dacă nu are nicio intenție de a-i răni pe alții, atunci nu este o persoană rea. Pur și simplu are o personalitate directă și vorbește cu asprime – este ceva înnăscut. A vorbi aspru este cel mult un defect și un neajuns al umanității sale. Nu știe cum să fie plină de tact și să se pună pe picior de egalitate cu alții atunci când vorbește, nu știe cum să dea dovadă de toleranță față de alți oameni, să fie îngăduitoare și răbdătoare cu alții, să fie grijulie față de sentimentele lor. Nu știe nimic din toate acestea. Există lucruri care îi lipsesc umanității ei. Totuși, unii oameni care nu au discernământ consideră că astfel de persoane sunt rele. De fapt, atunci când fac lucruri, aceste persoane protejează interesele casei lui Dumnezeu de cele mai multe ori. Deși tonul lor este puțin cam aspru atunci când vorbesc cu alții, ele nu au făcut rău nimănui, nici nu au intenția de a le face rău oamenilor. Doar că duc lipsă de tact în vorbire și nu țin seama de situație când vorbesc. Din cauza anumitor defecte și neajunsuri ale umanității unor asemenea persoane, mulți alții cred în mod eronat că sunt rele, dar nu pot prezenta nicio dovadă că acestea fac rău. Aceasta este o judecată greșită, o caracterizare greșită a unor astfel de persoane. Deși, la prima vedere, indivizii cu adevărat răi nu le fac rău altora, pot să dea de pomană și să-i ajute pe alții, pot chiar să dea dovadă de toleranță și iubire față de alții, iar cuvintele lor pot arăta înțelegere, bunăvoință, grijă și îngăduință – cuvintele și acțiunile lor pot părea destul de bune – în anumite circumstanțe speciale sau în chestiuni speciale, precum și în chestiuni care le implică interesele, ei pot oprima, răni și complota în secret împotriva altora și nici măcar nu vor proteja câtuși de puțin interesele casei lui Dumnezeu. Chiar dacă un lucru nu le implică interesele, chiar dacă ar trebui doar să ridice un deget, tot nu vor proteja interesele casei lui Dumnezeu. La prima vedere, ceea ce trăiesc astfel de indivizi pare excepțional de bun și, din exterior, nu se pot observa neajunsuri sau defecte ale umanității lor, dar categoric sunt oameni cu adevărat răi. Mulți nu reușesc să discearnă astfel de indivizi și sunt orbiți de tacticile lor, de filosofiile lor pentru interacțiuni lumești și de comploturile și uneltirile lor. Dacă natura-esență pe care o au astfel de indivizi și faptele concrete ale nelegiuirilor lor sunt date în vileag, acești oameni nu doar că nu le acceptă, dar îi și consideră indivizi buni, pe care casa lui Dumnezeu ar trebui să-i cultive și care ar trebui să primească un rol important. Nu au discernământ în privința unor astfel de indivizi. Să nu vorbim despre capacitatea acestor oameni de a evalua pe cineva conform cuvântului lui Dumnezeu sau adevărurilor-principii și să ne uităm doar la calibrul lor – chiar și pe acești indivizi evident răi îi consideră oameni buni și, chiar dacă există fapte concrete ale nelegiuirilor acestora, tot îi consideră oameni buni – asta înseamnă că sunt întru totul confuzi. Oamenii care nu au capacitatea de a identifica lucrurile nu sunt doar deficienți mintal și idioți, ci și confuzi. Acești indivizi răi i-au oprimat și i-au chinuit pe alții și au folosit diverse tactici pentru a se juca cu oamenii, însă acești oameni nu consideră că este ceva rău și nu pot vedea că este rău. În plus, există o manifestare evidentă a celor răi, și anume că nu protejează niciodată interesele casei lui Dumnezeu – nici măcar o dată. Chiar dacă ar trebui doar să spună un singur cuvânt sau să ridice un deget, tot nu le-ar proteja, cu atât mai puțin când vine vorba de chestiuni care se referă la siguranța lor personală sau la statutul și reputația lor – în astfel de cazuri, vor proteja cu atât mai puțin interesele casei lui Dumnezeu. Unii oameni nu pot să-și dea seama de acești indivizi care sunt în mod evident răi. Spune-Mi, au asemenea oameni calibru? Indivizii răi au o esență rea; vor oprima pe oricine. Indiferent despre cine este vorba, atât timp cât cineva le afectează statutul sau interesele, va deveni ținta oprimării lor. Cei fără discernământ nu pot să-și dea seama de aceste chestiuni. Nu sunt confuzi cei care nu au discernământ? (Ba da.) Nici măcar nu știu dacă indivizii răi îi vor oprima – spune-Mi, cât de confuzi sunt asemenea oameni? Nu sunt complet confuzi? (Ba da.) După ce sunt demiși unii indivizi răi, anumiți oameni care nu au absolut deloc capacitatea de a identifica lucrurile chiar iau atitudine și vorbesc în numele lor, pentru a-i apăra și a se plânge de nedreptatea pe care au suferit-o, doar pentru că acei indivizi răi cred în Dumnezeu de mulți ani, au anumite daruri, sunt elocvenți, au tactici și, în aparență, renunță la lucruri, se consumă și îndură greutăți. Acești oameni nu vorbesc despre cât de mult rău au făcut acești indivizi răi. În schimb, spun: „Cred în Dumnezeu de mulți ani, L-au urmat pe Dumnezeu cu un devotament neclintit și au îndurat multe greutăți. Ba chiar au fost arestați de marele balaur roșu, au îndurat torturi, au stat la închisoare și l-au ajutat și pe fratele sau pe sora cutare.” Se uită doar la aceste lucruri și ignoră faptele rele ale acelor indivizi, nemenționând cât de mult rău au făcut. Nu sunt foarte confuzi? (Ba da.) Cei care sunt complet confuzi nu mai pot fi răscumpărați, nu au leac. Cei care nu au capacitatea de a identifica lucrurile sunt oameni fără calibru – nu au absolut nicio capacitate. Astfel de oameni nu știu și nu pot identifica dacă ceva este corect sau incorect sau dacă cineva este o persoană pozitivă sau negativă. Nu pot vedea clar esența și natura unei persoane și nu pot rezuma atributele acelei persoane prin comportamentul, manifestările, dezvăluirile de corupție și numeroasele fapte concrete ale nelegiuirilor sale. Atât timp cât acea persoană este încă în biserică, acești oameni o vor trata ca pe un frate sau o soră și o vor trata cu dragoste din inima lor. Nu au discernământ în privința nimănui și nu pot trata pe nimeni conform principiilor. Astfel de oameni nu au deloc capacitatea de a identifica lucrurile. Nu știu și nu pot identifica dacă diverse chestiuni sunt juste sau ticăloase, dacă au un efect pozitiv sau negativ asupra oamenilor și dacă ar trebui să fie considerate corecte și acceptate sau să fie considerate incorecte și discernute, respinse și combătute. Când le dai un exemplu pentru a explica o anumită chestiune, ei știu că asemenea chestiuni nu sunt bune, nu sunt conforme cu adevărurile-principii și nu sunt aplicabile în casa lui Dumnezeu. Dar, următoarea dată când apare o chestiune similară, tot nu știu cum să o abordeze și nu pot să aplice principiile – înțeleg doar dacă le dai alt exemplu. Ca să înțeleagă, trebuie să le explici chestiunile una câte una, folosind metoda de a-i arăta unui copil cum să învețe. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a identifica lucrurile. Indiferent dacă este vorba de un individ sau de un lucru, nu știu dacă este just sau ticălos, corect sau incorect, un lucru pozitiv sau negativ, dacă este conform cu adevărul și cu nevoile umanității sau nu, nici cum ar trebui să fie privit de credincioșii în Dumnezeu – nu știu nimic din toate acestea. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a identifica lucrurile. Atunci, pe ce se bazează evaluarea măsurii în care ai capacitatea de a identifica lucrurile? Se bazează pe exactitatea definițiilor tale privind atributele diverselor lucruri. Dacă definițiile tale sunt exacte, ai capacitatea de a identifica lucrurile. Dacă exactitatea definițiilor tale privind atributele diverselor lucruri este mai mare de cincizeci la sută, capacitatea ta de a identifica lucrurile este medie sau peste medie. Dacă nu ajunge la cincizeci la sută, atunci capacitatea ta de a identifica lucrurile este slabă. Dacă exactitatea nu este nici măcar de unu la sută, atunci nu ai capacitatea de a identifica lucrurile și ești o persoană fără calibru. Așa se discerne dacă o persoană are capacitatea de a identifica lucrurile. Nu voi da alte exemple despre această capacitate. Puteți să aveți părtășie singuri despre aceasta. Las acest subiect în seama voastră.