Cele 11 standarde pentru evaluarea calibrului unei persoane

La ultima adunare, am avut părtășie despre un subiect important referitor la urmărirea adevărului, și anume „renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu”. În cadrul acestui subiect important, am vorbit despre renunțarea la noțiunile și închipuirile umane în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, abordând subiecte privind condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte ale oamenilor și, în cadrul acestor subiecte, au fost menționate chestiuni referitoare la calibru. Ultima dată am avut puțin părtășie despre chestiunile legate de calibru, rezolvând o parte din noțiunile oamenilor. După ce ați auzit-o, aveți o definiție exactă a calibrului? Ce anume este calibrul? Cum ar trebui înțeles calibrul? Cum putem judeca dacă o persoană are un calibru bun, mediu sau slab? Pe baza căror aspecte ar trebui judecat? Ați căutat răspunsuri și ați cugetat la aceste întrebări? (Am cugetat puțin la ele. La ultima adunare, Dumnezeu a spus în părtășie că, pentru a evalua calibrul unei persoane, trebuie să ne uităm la eficiența și la eficacitatea ei în realizarea lucrurilor. Anterior, nu înțelegeam multe în această privință și chiar confundam calibrul cu punctele forte. De exemplu, când vedeam că o persoană obține rezultate academice deosebit de bune sau stăpânește mai multe limbi, credeam că aceasta arată că are un calibru bun. Doar ascultând părtășia lui Dumnezeu am dobândit o judecată clară despre ce este calibrul cu adevărat bun și ce constituie doar niște puncte forte. Dacă la prima vedere o persoană pare destul de perspicace, dar are o eficiență foarte scăzută când își face datoria și este mereu incapabilă să înțeleagă adevărurile-principii, calibrul său este relativ slab.) Evaluarea calibrului unei persoane pe baza eficienței și eficacității sale în realizarea lucrurilor – acesta este un mod general de exprimare. Pe lângă analizarea eficienței și eficacității sale în realizarea lucrurilor, există standarde specifice pentru a evalua calibrul unei persoane. În primul rând, capacitatea ei de a învăța. În al doilea rând, capacitatea de a înțelege lucrurile. În al treilea rând, capacitatea de înțelegere. În al patrulea rând, capacitatea de a accepta lucrurile. În al cincilea rând, capacitatea cognitivă. În al șaselea rând, capacitatea de a emite judecăți. În al șaptelea rând, capacitatea de a identifica lucrurile. În al optulea rând, capacitatea de a răspunde la lucruri. În al nouălea rând, capacitatea de a lua decizii, care poate fi denumită și capacitate de execuție. În al zecelea rând, capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. În al unsprezecelea rând, capacitatea de inovare. Le-ați ținut minte? (Da.) Câte există în total? (Unsprezece.) Citiți-le cu voce tare. (Unu, capacitatea de a învăța. Doi, capacitatea de a înțelege lucrurile. Trei, capacitatea de înțelegere. Patru, capacitatea de a accepta lucrurile. Cinci, capacitatea cognitivă. Șase, capacitatea de a emite judecăți. Șapte, capacitatea de a identifica lucrurile. Opt, capacitatea de a răspunde la lucruri. Nouă, capacitatea de a lua decizii. Zece, capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Unsprezece, capacitatea de inovare.) Pentru a evalua calibrul unei persoane, în general, trebuie să analizezi aceste două aspecte: eficiența și eficacitatea ei în realizarea lucrurilor. Mai exact, pentru a evalua eficiența și eficacitatea ei în realizarea lucrurilor, trebuie să faci o constatare cuprinzătoare bazată pe aceste unsprezece standarde. În acest fel, vei putea să judeci cu exactitate cum este cu adevărat calibrul unei persoane. Desigur, pentru a evalua calibrul unei persoane, primul pas este să-i analizezi abilitățile generale în diverse aspecte, iar apoi eficiența și eficacitatea ei în realizarea lucrurilor. Dacă are calibru și capacitate în diverse aspecte, atunci cu siguranță va face lucrurile atât în mod eficient, cât și eficace. Dacă o persoană are o eficiență ridicată în realizarea lucrurilor și o eficacitate bună, când îi evaluezi abilitățile în fiecare domeniu în conformitate cu cele unsprezece standarde, acestea vor fi și ele în mod sigur bune. Niciuna dintre aceste unsprezece abilități, luată individual, nu poate determina pe deplin dacă o persoană are un calibru bun sau nu – trebuie judecate în întregime. Desigur, dintre aceste unsprezece abilități, care sunt cele mai importante? Cele mai importante sunt capacitatea de a emite judecăți, capacitatea de a identifica lucrurile, capacitatea de a răspunde la lucruri și capacitatea de a lua decizii – acestea se referă la capacitatea unei persoane de a acționa după ce înțelege o anumită teorie. Restul abilităților țin de înțelegere și învățare, referindu-se la mintea umană. În continuare, vom avea părtășie pe rând despre aceste unsprezece abilități.

Numărul 1: Capacitatea de a învăța

Prima este capacitatea de a învăța. Capacitatea de a învăța nu se referă doar la învățarea unui domeniu al cunoașterii; aceasta include și învățarea unei limbi, a unei anumite aptitudini tehnice, învățarea și acceptarea unui lucru nou și așa mai departe – toate acestea se încadrează în sfera capacității de a învăța. De exemplu, când învață o aptitudine tehnică, în circumstanțe normale, o persoană o poate stăpâni în esență în șase luni și apoi o poate practica în mod independent. Dacă și tu o poți stăpâni și practica în mod independent după șase luni de învățare, înseamnă că ai capacitatea de a învăța. Dacă îți ia de două ori mai mult timp decât unei persoane obișnuite să înveți – dacă după șase luni încă nu o stăpânești și ai nevoie de încă șase luni ca să o înveți – acest lucru indică un calibru slab. Adică, în ceea ce privește capacitatea de a învăța, dacă poți stăpâni aptitudinea sau cunoștințele tehnice în intervalul de timp normal, înseamnă că ai un calibru mediu sau peste medie. În schimb, dacă depășești acest interval și ai nevoie de două sau chiar de trei ori mai mult timp decât alții pentru a deprinde aptitudinea sau cunoștințele tehnice, atunci calibrul tău este slab. Dacă petreci de două sau de trei ori mai mult timp decât o persoană obișnuită și tot nu le poți deprinde și nu ai capacitatea de a învăța, ce spune asta despre calibrul tău? Fără capacitatea de a învăța, nu îndeplinești nici măcar standardul general de a avea un calibru uman normal. Este mai rău decât să ai un calibru slab – nu ai deloc calibru. În ce categorie se încadrează lipsa calibrului? Lipsa calibrului înseamnă că persoana se încadrează în categoria celor deficienți mintal și a idioților, care nu au deloc capacitatea de a învăța. Aceste lucruri sunt incluse în capacitatea de a învăța.

Numărul 2: Capacitatea de a înțelege lucrurile

Cea de-a doua este capacitatea de a înțelege lucrurile. Capacitatea de a înțelege lucrurile se referă la capacitatea unei persoane de a desluși principiile și miezul unui lucru pe care îl vede sau îl întâmpină adesea. De exemplu, când deprinzi o aptitudine profesională, dacă asculți indicații teoretice și observi demonstrații practice și, într-un interval de timp normal, poți să deslușești miezul și principiile implicate în această aptitudine, înseamnă că ai un calibru bun și o oarecare capacitate de a înțelege lucrurile. Dacă nu poți să o înțelegi imediat și, chiar dacă cineva are părtășie din nou cu tine, tot nu poți să pricepi; și, chiar dacă îți oferă indicii în repetate rânduri, tot nu poți să înțelegi care este miezul acestui lucru și care sunt principiile implicate – atunci capacitatea ta de a înțelege lucrurile este slabă. Poate că înveți câte ceva după un timp, mergând încet pe bâjbâite prin intermediul practicii concrete, dar numai atât. Dacă, indiferent cât timp petreci – fie trei, fie cinci ani – ceea ce poți să înțelegi rămâne limitat la un domeniu restrâns și, când faci lucruri, respecți doar anumite reglementări și reguli, fără să poți înțelege fundamentele implicate și să le aplici în practica reală, înseamnă că ai o capacitate slabă de a înțelege lucrurile; oamenii de acest fel au un calibru slab. De exemplu, unii oameni se ocupă de lucrarea bisericii și, după ce ai părtășie cu ei despre adevărurile-principii, simt că tot ce ai spus este corect și nu au nicio îndoială în legătură cu părtășia ta. Însă pur și simplu nu pot înțelege de ce trebuie făcute lucrurile în acest fel și nu sunt capabili să înțeleagă principiile implicate. Mai ales când se confruntă cu diverse probleme sau cu situații speciale în viața reală sau când își fac datoria, nu știu cum să aplice principiile sau cum să abordeze și să gestioneze conform principiilor problemele pe care le întâmpină. Aceasta indică o lipsă a capacității de a înțelege lucrurile. Oamenii care nu au capacitatea de a înțelege lucrurile nu înțeleg după ce aud părtășii despre adevăr și cer mereu lucruri precum „Poți să dai alt exemplu?” sau „Poți să explici mai detaliat?” Pot să înțeleagă puțin doar după ce le dai un exemplu și le explici în detaliu. Dar dacă ai părtășie despre ceva mai profund, iarăși nu pot să înțeleagă și îți vor cere să le dai un alt exemplu. De ce îți cer în mod repetat să le dai exemple? Ca să le explici situații similare din viața reală prin exemple, astfel încât să poată ține minte doar o anumită abordare sau reglementare. De ce fac asta? Pentru că au o capacitate foarte slabă de a înțelege lucrurile – ai putea spune și că nu au deloc capacitatea de a înțelege lucrurile; nu știu să aplice principiile în viața reală sau când își fac datoria. Indiferent cum ai părtășie cu ei, indiferent câte exemple specifice oferi și câte principii explici în mod clar, chiar abordând principiile pentru gestionarea situațiilor speciale, pot asculta cât e ziua de lungă și tot nu înțeleg. Simt că vorbele tale sunt doar teorie și tot nu știu cum să gestioneze diversele probleme cu care se confruntă în viața reală. Aceasta indică o lipsă a capacității de a înțelege lucrurile. Indiferent cum le explică alții lucrurile, oamenii care nu au capacitatea de a înțelege lucrurile nu pot să le priceapă – asta înseamnă că au un calibru slab. Cei cu un calibru slab au și o eficiență și o eficacitate slabe în realizarea lucrurilor? (Da.) Dacă o persoană are o capacitate slabă de a înțelege lucrurile, eficiența și eficacitatea ei în realizarea lucrurilor vor fi cu siguranță slabe; aceasta nu va ști ce principii sunt implicate atunci când se confruntă cu ceva și nu va ști să aplice principiile în viața reală. Aceasta indică un calibru slab. Există un alt tip de oameni care devin cu atât mai dezorientați cu cât părtășia altora este mai detaliată și mai specifică, fiind incapabili să o înțeleagă. De exemplu, când casa lui Dumnezeu are părtășie despre discernerea conducătorilor falși și a antihriștilor, după ce ascultă, acești oameni spun: „De ce nu pricep? Este o părtășie despre principii, se dau exemple și se enumeră situații speciale, dar totul pare un talmeș-balmeș pentru mine. Ce se spune mai exact aici? Ce fel de oameni ar trebui să tratăm? Trebuie să-i tratăm pe conducătorii falși sau pe antihriști? Este conducătorul bisericii noastre un antihrist? Pare puțin rău – manifestările sale sunt cauzate de o fire coruptă sau de o umanitate rea? Ce anume este: un conducător fals sau un antihrist? Tot nu înțeleg.” Nici măcar nu înțeleg care sunt adevărurile-principii despre care ai părtășie; cu cât ascultă mai mult, cu atât devin mai dezorientați. Nu doar că nu reușesc să facă legătura dintre aceste adevăruri-principii și situațiile concrete, dar devin și atât de dezorientați încât nici măcar nu știu care este tema spuselor tale. Nu arată asta o lipsă a capacității de a înțelege lucrurile? (Ba da.) De exemplu, să ne imaginăm o situație în care toată lumea s-a adunat pentru a avea părtășie despre o singură temă, fiecare persoană aducându-și aportul prin gândurile sale. Tu ai părtășie despre ceea ce înțelegi, Eu exprim felul în care o înțeleg; o persoană pune o întrebare, alta pune altă întrebare – toate fiind centrate pe această temă. Cei fără calibru ascultă acest tip de discuție și nu pot nicidecum să priceapă. În inimile lor, se gândesc: „Despre ce vorbiți cu toții? De ce nu pot să înțeleg?” și devin dezorientați. Nu pot descifra logica din spatele întrebărilor rezonabile puse de alții sau de ce sunt puse acele întrebări – nu pot să-și dea seama de motivele din spatele lor; sunt chiar mai prejos decât niște spectatori. Cei care au calibru, chiar și numai observând de pe margine, își dau seama cine are dreptate și cine greșește, de ce pune cineva o anumită întrebare, dacă întrebările sunt profunde sau superficiale, cum se răspunde la întrebări – dar cei fără calibru nu pot înțelege nimic din toate acestea și nu pot pricepe logica din spatele lor. Aceasta arată că nu au capacitatea de a înțelege lucrurile. Când alții au părtășie despre ceva, ei nu pot discerne după ce ascultă. Nu știu dacă spusele sunt adevărate și obiective, nici nu-și pot da seama de contextul și esența chestiunii – sunt complet debusolați. Cât despre motivul pentru care se discută despre această temă, de ce trebuie subliniate în mod repetat principiile implicate în această temă, precum și ale cui întrebări se referă la aceste principii și ale cui nu se referă, ei nu pot să înțeleagă sau să priceapă niciuna dintre acestea. În timp ce ascultă în continuare, devin somnoroși; încep să se considere simpli spectatori în această părtășie, iar inimile li se încețoșează. În cazul altor oameni, cu cât avem mai multă părtășie despre adevărurile-principii, cu atât mintea lor devine mai clară și mai lucidă. Dar în cazul celor fără calibru, cu cât ascultă mai mult, cu atât devin mai dezorientați, iar gândurile lor devin mai încețoșate. Acest lucru arată o lipsă a capacității de a înțelege lucrurile. Nu indică aceasta un calibru extrem de slab? Astfel de oameni pot fi numiți și oameni fără calibru. Ce fel de oameni sunt cei fără calibru? (Sunt oameni deficienți mintal.) Deficienți mintal, idioți, neghiobi – aceasta e categoria de oameni cu cel mai slab calibru. Acesta este al doilea aspect: capacitatea de a înțelege lucrurile.

Numărul 3: Capacitatea de înțelegere

Al treilea aspect este capacitatea de înțelegere. Capacitatea de înțelegere este similară cu capacitatea de a înțelege lucrurile, dar merge un pas mai departe. Care este diferența dintre ele? Capacitatea de înțelegere se axează mai mult pe modul de a alinia principiile adevărului și căile de practică la diversele chestiuni din viața reală și apoi de a le implementa în lucrarea reală, după ce o persoană înțelege și stăpânește aceste principii și căi. Aici se află deosebirea. Persoanele care au capacitate de înțelegere, după ce pricep fundamentele și principiile unui lucru, au o cale de practică în inimile lor, un domeniu precis, o direcție și un obiectiv. Ele știu să aplice aceste fundamente și principii și cunosc și principiile de practică implicate în anumite situații speciale. Să presupunem că, după ce aude o părtășie despre unele adevăruri-principii, o persoană poate recunoaște esența unor probleme și apoi poate folosi adevărul pentru a rezolva unele probleme concrete din viața reală. Cu alte cuvinte, după ce aude aceste principii, înțelege imediat cum ar fi trebuit să practice drept răspuns la o situație anterioară și, când apar din nou situații, știe și cum să aplice principiile pentru a le aborda și are imediat o cale de practică în inima ei; faptul că înțelege principiile și fundamentele acționează ca o lumină călăuzitoare, dându-le rapid posibilitatea să știe cum să gestioneze diverse chestiuni din viață sau din lucrare și să aibă o cale, o direcție și principii de practică. În acest caz, o astfel de persoană are capacitatea de înțelegere, care, firește, este o manifestare a unui calibru bun. Să presupunem că o persoană, după ce aude o părtășie despre adevărurile-principii, știe cum ar trebui să practice și să gestioneze acele lucruri din viața sa reală, care sunt comune și universale sau pe care le-a experimentat. Totuși, nu știe cum să aplice aceste adevăruri-principii în situații speciale, complexe, neașteptate sau în cazul unor probleme și fenomene neobișnuite pe care nu le-a experimentat și încă trebuie să caute și să pună întrebări pentru a obține un răspuns precis sau un plan de practică specific înainte de a ști cum să le gestioneze și să le rezolve. În caz contrar, chiar și după ce aude adevărurile-principii, tot nu știe cum să gestioneze astfel de chestiuni sau probleme. Aceasta arată că are o capacitate de înțelegere medie; sau, se poate spune și că o astfel de persoană are un calibru mediu. Unii oameni lucrează de zece sau douăzeci de ani și, având o oarecare experiență de lucru, alături de părtășia clară privind adevărurile-principii oferită de casa lui Dumnezeu, știu să gestioneze situații obișnuite și au primit confirmarea că modul în care le gestionează este corect. Cu toate acestea, când se confruntă cu anumite probleme complexe, speciale, neobișnuite, pe care nu le-au experimentat niciodată în lucrarea lor, nu știu să le gestioneze și trebuie să obțină un răspuns clar punând întrebări înainte de a putea începe să le gestioneze. Dacă situația se schimbă și devine mai complexă decât și-au imaginat sau decât circumstanțele pe care le cunosc, devin confuzi, neștiind cum ar trebui să o înfrunte și știind chiar mai puțin cum ar trebui să practice și să o gestioneze într-un mod care să se alinieze la principii. Atunci când nu știu cum să practice, fie că acționează pe baza închipuirilor lor, a propriilor ambiții și dorințe, fie că o lasă pur și simplu deoparte și o ignoră – indiferent cum acționează – faptul că devin confuzi când se confruntă cu o astfel de situație și nu știu cum să aplice principiile pentru a o gestiona dovedește că au un calibru de-a dreptul mediocru. Dacă o persoană poate gestiona situații generale, dar nu știe să gestioneze situații speciale, aceasta indică un calibru mediu. Dacă devine atât de confuză când întâmpină situații speciale încât nu poate gestiona nici măcar chestiuni pe care ar fi capabilă în mod normal să le gestioneze, aceasta indică un calibru slab. O persoană cu un calibru slab are și o capacitate slabă de înțelegere. Există o deosebire între o persoană cu o capacitate slabă de înțelegere și o persoană cu o capacitate adecvată de înțelegere? (Da.)

Unii oameni, indiferent cum au alții părtășie, nu pot să priceapă principiile. Înțeleg doar doctrine și reglementări și pot striga câteva sloganuri, dar nu știu să facă o lucrare reală și să rezolve probleme. Vezi, după ce ascultă părtășia, vorbesc foarte clar și structurat, ca și cum ar înțelege cu adevărat. Dar, în realitate, nu au înțeles deloc ce s-a spus. Când vine vorba să facă o lucrare concretă, devin confuzi, neștiind de unde să înceapă. Când întâmpină probleme, nu știu cum să le rezolve, încă neputând să facă o lucrare concretă. Când tratează și gestionează diverse persoane și chestiuni, încă nu au principii. În inimile lor, se gândesc: „Am înțeles adevărurile-principii când am ascultat predici – de ce nu pot să le aplic în mediile din viața reală? De ce nu funcționează lucrurile pe care le înțeleg și despre care vorbesc adesea?” Devin din nou perplecși. Oamenii cu un calibru slab știu doar să vorbească despre doctrine și să respecte reglementările, dar când se confruntă cu situații, nu le pot vedea clar, doctrinele pe care le pot rosti sunt complet inutile, nici măcar nu pot respecta reglementările și nu pot rezolva nicio problemă. Nu știu cum să practice atunci când apar dificultăți. De exemplu, când cineva perturbă și tulbură lucrarea bisericii, spunând unele lucruri absurde, nu pot discerne natura acestei chestiuni. Nu știu ce lucruri pot fi considerate perturbări și tulburări sau care este natura lor; în consecință, cu atât mai puțin știu cum ar trebui rezolvată problema. Cineva îi întreabă: „Nu știi cum să-i discerni pe oamenii răi? De ce nu ai principii când vine vorba de tratarea oamenilor răi?” Ei răspund: „Înțeleg aceste doctrine, dar nu știu ce probleme sunt potrivite să rezolve sau căror persoane sunt potrivite să le fie aplicate.” Aceasta indică o lipsă a capacității de înțelegere, nu-i așa? (Așa e.) Vezi, după ce au auzit principiile, au fost în stare să le rezume foarte bine punct cu punct, conform sensului lor literal, ținându-le minte destul de exact și chiar recitându-le fluent, fără să omită vreun cuvânt. Însă, din păcate, în viața reală, când vine vorba să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze, nu au absolut nicio cale de practică, știind doar să strige sloganuri, să vorbească despre doctrine și să respecte reglementări. Fie în viața reală, fie când își fac datoria, indiferent ce întâmpină, nu știu cum să caute adevărul sau să practice potrivit principiilor. Aceasta indică o lipsă a capacității de înțelegere. Deși citesc adesea cuvintele lui Dumnezeu, oamenii care nu au capacitate de înțelegere nu pot să priceapă care este adevărul din cuvintele lui Dumnezeu sau care sunt principiile. Prin urmare, când se întâmplă ceva, nu pot găsi cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a discerne și a rezolva problema și trebuie să-i pună pe alții să găsească în locul lor cuvintele relevante ale lui Dumnezeu. Pe ce se axează mereu când citesc cuvintele lui Dumnezeu? Caută dacă există exemple specifice care să explice chestiunea. Dacă nu există exemple, nu pot înțelege sensul cuvintelor lui Dumnezeu. De exemplu, în ceea ce privește cuvintele Sale care expun natura-esență a oamenilor, nu le pot înțelege dacă nu se dă niciun exemplu. Nu pot practica discernământul comparând cuvintele lui Dumnezeu cu starea proprie. Le pot înțelege numai dacă are cineva părtășie despre adevăr și le discerne și le disecă pe baza stărilor lor concrete. Fără o asemenea părtășie, nu pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni se plâng mereu când citesc cuvintele Sale, spunând: „De ce nu există exemple specifice? Cum ar trebui să corelez acest lucru cu propria persoană? Aceste cuvinte sunt prea greu de înțeles; indiferent cum le citesc, nu le pot raporta la mine!” Aceasta arată că nu pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să înțeleagă adevărul sau să aducă în viața reală cuvintele Sale. Ceea ce înțeleg sunt doar doctrine și reglementări simple, dar aceste doctrine și reglementări sunt inutile în viața reală. Când se întâmplă ceva, tot nu au nicio cale de practică. Aceasta arată că nu au capacitate de înțelegere. Oare oamenii fără capacitate de înțelegere au un calibru slab? (Da.) Oamenii cu cel mai slab calibru sunt cei care nu au deloc calibru; astfel de oameni nu înțeleg diversele principii pe care le aud; nu știu de ce sunt date anumite exemple, de ce se spun anumite lucruri sau de ce au oamenii anumite manifestări – nu pot înțelege asemenea lucruri, acestea îi depășesc. Chiar dacă le dai câteva exemple, au impresia că le spui doar povești sau glume, ca și cum ar fi copii care ascultă o poveste, găsind-o interesantă și amuzantă. În cazul în care sunt întrebați dacă înțeleg ce au auzit, spun că înțeleg și pot chiar să imite umorul cuvintelor altora sau modul în care i-au mustrat pe oameni. Dacă îi întrebi: „Cunoști principiile relevante pe care ar trebui să le respecte oamenii?”, răspund: „Cum? Există principii? Nu m-am prins.” Au asemenea oameni capacitate de înțelegere? (Nu.) Le lipsește capacitatea de înțelegere și nu pot pricepe cuvintele lui Dumnezeu. Oamenii care nu au capacitate de înțelegere mănâncă și beau în fiecare zi câteva fragmente sau capitole din cuvintele lui Dumnezeu, în mod curent și conform unui program, învățând și imnuri și participând la adunări la ore stabilite. Dar odată ce-și închid cărțile sau opresc înregistrările imnurilor, tot ce rețin din ceea ce au mâncat și au băut sunt câteva expresii spirituale și câteva vorbe goale, cum sunt acele expresii pe care le spun adesea oamenii – „Dumnezeu este suveran peste toate” și „Supune-te lui Dumnezeu în toate lucrurile”; sau „Soarta omului este predestinată de Dumnezeu” și „Practică pur și simplu dragostea de Dumnezeu”. În situații concrete de suferință, pot doar să rostească expresii pseudo-spirituale, cum ar fi „Sufăr din cauza sentimentelor” sau „Sufăr din cauza trupului”. Cât despre principiile legate de conduita personală, viața cotidiană, lucrare și diverse alte principii ale adevărului, nici nu cunosc, nici nu înțeleg niciunul dintre ele. Aceste lucruri lipsesc din inimile lor și nu le pot fi insuflate. De ce nu le pot fi insuflate? Deoarece, în ceea ce privește calibrul lor, asemenea oameni pur și simplu nu pot înțelege aceste adevăruri-principii, iar aceste adevăruri-principii îi depășesc; și, astfel, aceste lucruri nu pot prinde rădăcini în inimile lor. Ceea ce o persoană are în sinea ei și ce este capabilă să accepte atestă ceea ce poate înțelege și ce nu o depășește. Dacă o persoană nu are deloc calibru, nu are capacitate de înțelegere și nu poate pricepe sensul exact al cuvintelor lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar afla în ceruri sau în al treilea Cer, ar putea înțelege cuvintele lui Dumnezeu? Ar putea să pună adevărul în practică? S-ar putea supune lui Dumnezeu? (Nu.) Ar rămâne exact așa cum este. Calibrul său ar rămâne la fel cum a fost întotdeauna. Oamenii cu un calibru slab pot înțelege doar o serie foarte limitată de lucruri. Cei cu un calibru bun pot înțelege mai multe, mai profund și la un nivel mai înalt. Oamenii cu un calibru mediu înțeleg mult mai puține decât cei cu un calibru bun; ceea ce pot pricepe este limitat la un domeniu mediu și nu pot depăși acest domeniu, deoarece sunt limitați de calibrul lor. Cei a căror situație este cea mai rea sunt cei care nu au calibru deloc. Astfel de oameni, doar în ceea ce privește calibrul lor, nu au deloc capacitate de înțelegere. Prin urmare, în viața lor reală și în îndeplinirea datoriei lor, manifestă faptul că nu înțeleg nimic; fie că au credință în Dumnezeu de zece ani, de douăzeci de ani sau chiar până la bătrânețe, doctrinele referitoare la credința în Dumnezeu și expresiile spirituale despre care vorbesc sunt tot aceleași lucruri vechi pe care le înțelegeau când au început să creadă. Indiferent de câți ani cred, nu fac niciun progres. De ce nu fac progrese? Pentru că nu au capacitate de înțelegere și, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, lucrurile pe care le pot asimila sunt doar acele vorbe goale. Chiar și după mulți ani de credință, capacitatea lor de a învăța, capacitatea de a înțelege lucrurile, capacitatea de înțelegere și altele nu se îmbunătățesc. Ce fel de oameni sunt? Sunt oameni cu un calibru extrem de slab. Deoarece calibrul lor este slab și diversele lor abilități nu se îmbunătățesc, chiar dacă asemenea oameni trăiesc până la patruzeci, cincizeci, șaizeci sau șaptezeci de ani, capacitatea lor de a avea grijă de ei înșiși va fi tot foarte slabă. Observându-le capacitatea de supraviețuire și capacitatea de a avea grijă de ei înșiși, îți poți da seama cum este calibrul unor astfel de oameni. Cei de acest fel sunt deficienți mintal, idioți și nesăbuiți, iar capacitatea lor de a avea grijă de ei înșiși este foarte slabă. De ce spun că este slabă? Deoarece capacitatea lor de a învăța, capacitatea de a înțelege lucrurile și capacitatea de înțelegere sunt slabe, iar experiența, bunul simț, tiparele și priceperea de a face lucruri pe care le dobândesc în viață sunt foarte limitate. Chiar și la șaizeci sau șaptezeci de ani, rămân neschimbate. Oamenii cu un calibru bun, până la vârsta de treizeci de ani, au căpătat deja o oarecare cunoaștere a diverselor probleme cu care se confruntă în viață și pe calea vieții lor, dobândind o oarecare înțelegere, perspectivă și experiență în privința acestor lucruri. Prin această experiență, ei știu ce să facă atunci când întâmpină diverse probleme, așa încât să poată trăi mai bine și să se protejeze mai eficient. În schimb, în cazul celor cu un calibru slab, întrucât abilitățile lor sunt slabe în toate aspectele, indiferent la ce vârstă ajung, capacitatea lor de supraviețuire rămâne foarte slabă. Cât de slabă este aceasta? Este atât de slabă încât le lipsește capacitatea de a trăi independent. Unii ar putea spune: „Privește, mănâncă cu poftă, dorm profund și au o sănătate fizică bună – cum poți spune că nu au capacitatea de a trăi independent?” Capacitatea de supraviețuire despre care vorbim nu se referă la capacitatea cuiva de a mânca sau dormi. Dacă o persoană nici măcar nu știe să mănânce atunci când este ora mesei, nu este o persoană normală, ci una cu dizabilități mintale – este și mai puțin nevoie să analizăm calibrul unei asemenea persoane. Domeniul în care evaluăm calibrul oamenilor constă în principal din cei care, în aparență, sunt considerați normali. Nu-i include pe cei cu dizabilități fizice, dizabilități mintale, boli mintale sau pe cei care nu au capacitatea de a avea grijă de ei înșiși. Vedem adesea oameni care nici măcar nu pot găsi tiparele, principiile sau priceperea de a face lucruri pentru a se ocupa de hrana, îmbrăcămintea, cazarea și transportul lor. Indiferent la ce vârstă ajung, nu știu cum să se ocupe de aceste aspecte ale vieții într-un mod care să se alinieze la principii și la umanitate. De exemplu, nu știu ce haine sunt mai potrivite pentru diferite anotimpuri și pur și simplu se iau după alții. Când este frig afară, poartă haine prea subțiri și răcesc, dar nu înțeleg de ce; sau consumă alimente neigienice, dar nu știu din ce cauză se îmbolnăvesc. Nu pot trage nicio concluzie din aceste experiențe. Nu cumva sunt deficienți mintal? Nu cumva le lipsește capacitatea de a trăi independent? (Ba da.) Indiferent ce vârstă au, nu știu cum să trăiască și pur și simplu trec prin viață într-o stare de confuzie. O persoană normală, atunci când are primul copil, s-ar putea să nu aibă experiență, dar până când are al doilea copil, va fi acumulat o oarecare experiență privind îngrijirea și hrănirea copilului. Unii oameni, însă, chiar și după ce au doi sau trei copii, tot nu au experiență. Când sunt întrebați cum au grijă de copiii lor, aceștia spun: „Nu știu, pur și simplu o scot cumva la capăt. Oricum, îi hrănesc când le este foame și mă opresc când se satură.” Orice copil încredințat lor ar fi norocos să supraviețuiască. Ținând cont de nivelul capacității lor de supraviețuire, nici măcar un copil aflat în grija lor nu ar rămâne în viață. Unii oameni nu înțeleg cum să se ocupe de diversele probleme care apar în viață sau în supraviețuire. Asemenea oameni nu au capacitatea de supraviețuire. De exemplu, când apar două probleme în același timp, devin confuzi și nu știu ce să facă sau ce problemă să gestioneze mai întâi. Devin agitați, neliniștiți și speriați și se plâng, spunând: „De ce au survenit aceste două probleme în același timp? Ce-ar trebui să fac acum?” Devin atât de anxioși încât nu pot mânca sau dormi. Așa sunt la treizeci de ani și, chiar și la șaizeci de ani, statura lor rămâne aceeași. Când apar situații și nu găsesc o soluție, încep să plângă. Alții spun: „De ce plângi? Nu este mare lucru – sunt unele dintre cele mai comune probleme. Trebuie doar să le prioritizezi și să le gestionezi în funcție de importanță.” Dacă o persoană nu poate gestiona aceste chestiuni și dacă sare peste mese și își pierde somnul din cauza lor sau chiar se gândește să-și pună capăt zilelor, oare nu este extrem de lașă? Ba chiar se plânge: „De ce nu i s-a întâmplat asta altcuiva? De ce mi s-a întâmplat mie?” Ți s-a întâmplat ție, așa că descurcă-te. Dacă nu te poți descurca, întreabă pe cineva din jurul tău care înțelege. După ce clarifici problema, n-ai ști atunci cum să o gestionezi? Când nu se întâmplă nimic, astfel de oameni se pricep destul de bine să vorbească, prezentând o serie de doctrine după alta. Dar când se întâmplă ceva, intră în panică, devin confuzi, încep să se smiorcăie, mintea li se golește și gândurile li se încâlcesc – nu știu ce să facă. Dacă o persoană este tânără, nu a trecut prin multe în viață și nu are experiență, este normal să devină agitată și speriată când se întâmplă lucruri. Totuși, până la treizeci sau patruzeci de ani, după ce a trecut prin multe lucruri în lume și a căpătat experiență, devine relativ matură și experimentată, gestionând chestiunile cu mai multă fermitate și încredere. Tinerii care văd acest lucru sunt impresionați și cred că se pot baza pe astfel de oameni. Dacă o persoană nu are calibru și capacitate de supraviețuire, nu are nici capacitatea de a avea grijă de ea însăși. Fără adulți sau oameni experimentați în jurul ei, care să o ajute și să supravegheze treburile în locul ei, tot ce gestionează se transformă într-un haos total. Astfel de oameni au un calibru extrem de slab. Cât de slab este calibrul unora? Să luăm exemplul unor gospodine care nu știu cât orez sau câte feluri de mâncare sunt necesare pentru masa unei familii cu mai mulți membri – unele gătesc de douăzeci sau treizeci de ani și tot nu știu cât să pregătească pentru fiecare masă sau cât de sărată ar trebui să fie mâncarea și, uneori, nici măcar nu-și dau seama cu exactitate dacă mâncarea este gătită corespunzător. Atât de slab este calibrul lor. Nu cumva asemenea oameni nu au o minte funcțională? Au mintea ca a porcilor! Asemenea oameni nu au capacitatea de a trăi independent. Nu au nicio cale de a face ceva și greșesc cu ușurință. Când se întâmplă ceva, dacă nimeni nu supraveghează treburile în locul lor, tot ce fac se transformă într-un haos deplin, totul este dat peste cap. Sunt idioți și deficienți mintal. Oamenii de acest fel, care au cea mai slabă capacitate de înțelegere, indiferent câtă părtășie aud despre adevărurile-principii, nu înțeleg decât doctrine. În viața reală, tot nu știu să aplice aceste principii. Cu alte cuvinte, doctrinele pe care le înțeleg nu le pot furniza niciun scop, nicio direcție sau cale în viața reală. Aceștia sunt oamenii cu cea mai slabă capacitate de înțelegere. Aici se încheie părtășia noastră despre capacitatea de înțelegere, a treia capacitate.