Prima practică pentru urmărirea adevărului: renunțarea

Renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu

I. Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre Dumnezeu: Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre lucrarea lui Dumnezeu

F. Lucrarea lui Dumnezeu nu schimbă condițiile înnăscute ale oamenilor; aceasta urmărește să le schimbe firile corupte

Să ne continuăm părtășia despre subiectul „Cum să urmărești adevărul”. În această perioadă, încă discutăm despre conținutul legat de „renunțare” în cadrul subiectului „Cum să urmărești adevărul”, vorbind despre subiectul vast al „renunțării la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu”. Primul aspect al acestui subiect este renunțarea la noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu. În cadrul acestui aspect, am discutat despre noțiunile și închipuirile oamenilor privind lucrarea lui Dumnezeu, ceea ce implică o chestiune relativ complexă: distincțiile dintre condițiile înnăscute, umanitate și firile corupte. Există multe detalii aici. Atunci când se confruntă cu probleme în viața de zi cu zi, oamenii confundă mereu conceptele și nu pot distinge clar din ce categorie face parte o anumită problemă sau cum să le diferențieze. De exemplu, în ceea ce privește anumite manifestări, oamenii nu pot distinge dacă acestea se referă la umanitate sau la condiții înnăscute. Iar pentru alte manifestări, nu-și pot da seama dacă sunt probleme legate de firile corupte sau de umanitate. Nu pot distinge aceste chestiuni. Oamenii consideră adesea anumite probleme și defecte ale condițiilor înnăscute drept firi corupte sau consideră anumite defecte și probleme ale umanității drept firi corupte. Uneori, chiar și când este vorba de o dezvăluire a unei firi corupte, ei o consideră în schimb o dezvăluire a unei condiții înnăscute care nu se poate schimba. Prin urmare, oamenii au deseori neclarități legate de condițiile înnăscute, umanitate și firile corupte pe parcursul credinței în Dumnezeu și nu pot distinge aceste chestiuni. Data trecută, am avut părtășie despre o parte a acestui subiect și, bineînțeles, am dat câteva exemple, dar simt că nu au fost suficient de specifice. Astăzi vom aborda problemele din cadrul acestor trei categorii și vom avea părtășie despre ele într-un mod mai specific. Voi vorbi despre unele manifestări și exemple specifice, iar apoi veți discerne din ce categorie fac parte: condiții înnăscute, umanitate sau firi corupte. Dacă nu le puteți discerne, le vom explora împreună. Ce părere aveți? (E bine.) Data trecută am avut părtășie puțin mai mult despre condițiile înnăscute, prin urmare discernământul vostru în această privință este, desigur, mai clar într-o anumită măsură. Totuși, există încă unele lucruri care sunt relativ la limită sau similare aspectelor din cadrul umanității, iar oamenii încă nu pot distinge dacă ar trebui clasificate în rândul condițiilor înnăscute sau al umanității. Voi propune câteva manifestări sau comportamente și acțiuni, iar apoi veți spune în cadrul cărui aspect ar trebui clasificate. Care este beneficiul unei astfel de părtășii? Odată ce știi din ce aspect face parte o anumită manifestare, vei ști cum să o abordezi și să o gestionezi.

6. Diversele manifestări ale condițiilor înnăscute, ale umanității și ale firilor corupte

Sârguința în realizarea lucrurilor și lenea

Să începem cu prima manifestare: sârguința în realizarea lucrurilor, adică a fi foarte muncitor. Din ce aspect face parte aceasta? (Aceasta este o manifestare a umanității cuiva.) Atunci, este o calitate sau un defect al umanității? (O calitate a umanității.) A fi foarte sârguincios și muncitor este o calitate a umanității. A-ți plăcea ordinea și curățenia și a menține igiena – ce fel de manifestare este aceasta? (O calitate a umanității.) (Este un obicei bun de viață, se încadrează în condițiile înnăscute.) Este o condiție înnăscută? Nu este o calitate și un punct forte al umanității? (Ba da.) Cineva tocmai a spus că este o condiție înnăscută; acest lucru este incorect. Acesta implică umanitatea cuiva, precum și obiceiurile de viață; este, desigur, și o calitate și un punct forte al umanității. Următoarea manifestare: unii oameni sunt leneși; le place confortul, urăsc truda și nu le place să muncească. Se simt deosebit de confortabil când nu lucrează, dar când încep să muncească, starea lor de spirit se înrăutățește – devin agitați, iritați și nervoși. Când au de lucru, sunt înceți, lipsiți de energie și nu vor să muncească. În schimb, când vine vorba de mâncare, băutură și distracție, au o energie nemărginită. Lenea – ce fel de problemă este aceasta? (O umanitate rea.) Este cel puțin un defect al umanității, un neajuns și o problemă importantă a umanității, dar nu se ridică la nivelul unei umanități rele. Dacă unor astfel de oameni le place să dea ordine altora și să-i exploateze, punându-i pe alții să muncească în timp ce ei nu fac nimic, ce fel de problemă este aceasta? (O umanitate rea.) Când li se cere să facă o lucrare, găsesc tot felul de motive și scuze pentru a se sustrage; pur și simplu nu vor să muncească. Nu-și declară fățiș intențiile, ci folosesc în schimb diverse metode, tactici sau minciuni și escrocherii, încercând să-i pună pe alții să facă lucrarea în timp ce ei o evită ca să se bucure de timpul liber. Ce fel de problemă este aceasta? (O fire coruptă, o fire ticăloasă.) Este doar o fire coruptă? Oamenii cărora le place să-i exploateze pe alții și să le dea ordine, în primul rând, au o umanitate rea și un caracter abject. În al doilea rând, metodele lor viclene de a le da ordine altora le dau în vileag firea înșelătoare și ticăloasă. Manifestările lor de a le plăcea să-i exploateze pe alții și să le dea ordine arată că au o umanitate rea, dar și că firea lor coruptă este gravă – înșelătoare și ticăloasă. Vezi, unele manifestări reflectă doar o umanitate rea sau un anumit neajuns al umanității cuiva și nu se ridică la nivelul unei firi corupte. În schimb, unele manifestări, bazate pe fundamentul unei umanități abjecte, implică direct firile corupte. Prin urmare, nicio manifestare nu este atât de simplă. Unele manifestări nu implică o singură problemă, ci două.

Superficialitatea

Superficialitatea – din ce aspect face parte aceasta? (Este un defect al umanității.) Corect, este un defect al umanității. Dacă unei persoane îi place doar să se gătească, să arate bine și să primească complimente pentru că are o înfățișare plăcută, este frumoasă, atrăgătoare sau tânără – dorind ca alții să aibă o opinie favorabilă sau o părere bună despre aspectul ei fizic – atunci este vorba doar de o problemă a umanității. Ce fel de problemă a umanității? În mod clar, nu este o calitate, ci un defect. Unii oameni ar putea spune: „Toată lumea iubește frumusețea – cum poate fi acesta un defect?” Așadar, de ce spun că superficialitatea este un defect al umanității? Din moment ce superficialitatea este un defect, manifestările sale nu sunt legitime. Superficialitatea nu înseamnă să arăți adecvat, demn, cucernic sau serios, lăsându-le altora impresia de demnitate și decență; nu este la nivelul unei înfățișări adecvate, ci este în schimb excesivă și mai gravă decât o preocupare legitimă de a avea un aspect adecvat. Când sunt superficiali, oamenii sunt deosebit de preocupați să se gătească și să se etaleze, determinându-i pe alții să se concentreze asupra imaginii lor, până în punctul în care sunt întrucâtva nerușinați – cu alte cuvinte, acești oameni sunt influențați și constrânși de aspectul fizic în multe privințe. Acesta este un defect al umanității. De exemplu, unor persoane le este rușine să iasă fără să se machieze. Se simt jenate să întâlnească alți oameni dacă nu se dau cu puțin parfum. Sunt mereu preocupate de aceste chestiuni, dorind mereu să se gătească excesiv pentru a-i face pe alții să aibă o părere bună despre ele și să le aprecieze. Aceasta este o superficialitate excesivă – în acest punct, devine un defect. Acest defect a depășit deja limitele și standardele necesare ale umanității normale. A fi prea superficial este un defect al umanității. Aici se încheie discuția noastră despre această manifestare.

Plăcerea de a fi în centrul atenției

Următoarea manifestare este plăcerea de a fi în centrul atenției. Ce fel de manifestare este aceasta? (Este un neajuns al umanității cuiva; este o plăcere de a ieși în evidență, de a se da mare.) Atunci, există o fire coruptă în cadrul acesteia? (Da, fiindcă plăcerea de a fi în centrul atenției înseamnă că acea persoană vrea să se dea mare, să iasă în evidență.) Plăcerea de a fi în centrul atenției și dorința de a se etala în permanență – ce fel de problemă este aceasta? Este cauzată de faptul că persoana are capacități de conducere sau că înțelege adevărul și are un simț al poverii? Dacă are simțul poverii, are capacități de lucru și își poate asuma un element al lucrării, nu este vorba de plăcerea de a fi în centrul atenției. Atunci, ce fel de problemă este plăcerea cuiva de a fi în centrul atenției? Într-o privință, este un defect al umanității sale. Oamenii de acest fel adoră să fie în centrul atenției. Oriunde merg, le place să se dea mari, temându-se că nu vor fi văzuți de alții. De asemenea, vorbesc într-un mod destul de ostentativ, exagerat și tare. Cu cât sunt prezenți mai mulți oameni, cu atât sunt mai dornici să vorbească, dorind mereu să aibă un loc în mulțime. Plăcerea de a fi în centrul atenției nu poate fi considerată o manifestare a unei umanități rele. Nu se referă la caracterul unei persoane și este doar un defect al umanității, un fel de neajuns sau de problemă. De ce spun că este un neajuns sau o problemă a umanității? Pentru că este o manifestare a lipsei de rațiune. Acești oameni caută întruna să fie în centrul atenției, dar sunt cu adevărat capabili să-și asume lucrarea? De ce vor mereu să fie în centrul atenției? Pentru că sunt conduși de ambiție și dorință? Pentru că iubesc statutul, le place să fie ridicați în slăvi și să se afle în lumina reflectoarelor? Pentru că le place să aibă prestigiu în rândul oamenilor, să fie superiori altora și iubesc să-i conducă pe alții? (Da.) Nu cumva este dată în vileag umanitatea acestui tip de persoană? Ce fel de umanitate este? Este lipsită de rațiune. Nu cumva este un defect al umanității? (Ba da.) Pe de o parte, este un defect al umanității. Pe de altă parte, oamenii de acest fel nu se bat cu pumnii în piept sau se dau mari doar ocazional; în schimb, le place să fie în centrul atenției deoarece sunt conduși de ambiție și dorință, iubesc statutul, puterea și vor să aibă ultimul cuvânt. Așadar, nu implică aceasta și o fire coruptă? (Ba da.) Ce fel de fire coruptă este? (O fire arogantă.) Este vorba de aroganță. Ce le dă dreptul de a fi în centrul atenției? Ce le dă dreptul să aibă ultimul cuvânt și să-i conducă pe alții? Unii spun: „Înțeleg adevărul și am un simț al poverii.” Chiar dacă ai un simț al poverii, este totuși necesar să analizezi dacă poți face o lucrare reală. Doar pentru că ai un simț al poverii și vrei să faci lucrarea, nu înseamnă că poți într-adevăr să o faci bine. Nu există nicio legătură logică între aceste două lucruri. Faptul că vrei să o faci și îți place să o faci nu înseamnă că o poți face sau că ești competent în lucrarea de conducere. Îți place să fii în lumina reflectoarelor și iubești statutul – înseamnă asta că trebuie să te aleagă toată lumea? Care sunt principiile pentru alegerea conducătorilor de biserică? (Trebuie să se bazeze pe capacitatea de lucru a persoanei, pe măsura în care urmărește adevărul și dacă este o persoană corectă.) Trebuie cel puțin să fii o persoană corectă. Trebuie să ai înțelegere spirituală, să ai capacitatea de a înțelege adevărul și, de asemenea, să ai capacitate de lucru. Doar atunci îndeplinești condițiile pentru a fi cultivat și devii un candidat pentru cultivare. Trebuie să îndeplinești toate aceste condiții. Dacă nu îndeplinești niciuna dintre aceste condiții, te-ar alege toată lumea să fii conducător doar pentru că îți place să fii în centrul atenției? Acest lucru nu s-ar întâmpla niciodată. Așadar, dacă îți place mereu să fii în centrul atenției, dacă îți place mereu să te dai mare, nu este aceasta aroganță? (Ba da.) Este aroganță și supraestimare. Aroganța, din perspectiva umanității, este o lipsă de rațiune. Dacă este evaluată prin prisma adevărului, aceasta este o fire coruptă și este o fire satanică. Manifestarea plăcerii de a fi în centrul atenției este atât un defect al umanității, cât și o fire coruptă, care implică la rândul său două aspecte. Deși plăcerea de a fi în centrul atenției nu ajunge la nivelul de a avea o umanitate slabă sau rea, este totuși o manifestare specifică a lipsei de rațiune și, de asemenea, o manifestare a unei firi arogante. Dacă unei persoane îi place doar să fie în centrul atenției și nu-i oprimă sau chinuie pe oameni, nici nu folosește mijloacele oamenilor răi pentru a semăna discordie sau a forma clici, atunci acesta este doar un defect al umanității sale. Însă dacă prezintă manifestările oamenilor răi sau ale antihriștilor și recurge și la unele fapte rele, atunci acest defect al umanității escaladează – ce devine? O umanitate slabă, groaznică și rea – aceste aspecte sunt folosite pentru a caracteriza o astfel de umanitate. În plus, manifestările firilor corupte pe care le dezvăluie astfel de oameni includ atât aroganța, cât și ferocitatea; desigur, există și manifestări mai specifice. Așadar, umanitatea unor asemenea oameni ar trebui caracterizată în funcție de gradul în care dezvăluie aceste firi corupte. Dacă doar le place să fie în centrul atenției și nu prezintă manifestări ale unei umanități rele – nu oprimă sau chinuie oamenii, nu formează clici și nu întemeiază o împărăție independentă în secret sau nu folosesc metode neortodoxe pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i face să asculte de ei – atunci, această plăcere de a fi în centrul atenției este doar un defect al umanității. Dar odată ce sunt comise astfel de fapte rele, nu mai este doar un defect al umanității. Ce fel de problemă este atunci? (Este o umanitate slabă, groaznică și rea.) Exact. Nu mai este doar un defect al umanității, ci mai degrabă o umanitate rea. Plăcerea de a fi în centrul atenției este doar un defect al umanității. Dacă o astfel de persoană are înțelegere spirituală, un anumit calibru și capacitate de lucru, ați alege-o drept conducător? (Da.) De ce ați alege-o? (Pentru că nu este o persoană rea.) Plăcerea ei de a fi în centrul atenției este doar o dezvăluire a unei firi corupte. Nu există niciun element rău în plăcerea ei de a fi în centrul atenției, nici nu este o persoană rea. Atât timp cât îndeplinește condițiile pentru a fi conducător, poate fi aleasă și cultivată în continuare. Deși plăcerea de a fi în centrul atenției este o manifestare a unei rațiuni precare a umanității sale, ținând cont că persoana poate lucra, are capacitate de lucru, are înțelegere spirituală, are capacitatea de a înțelege adevărul și, în plus, este dispusă să lucreze și să fie supraveghetor, poate fi aleasă. De ce poate fi aleasă? Deoarece umanitatea sa corespunde standardului, la fel și calibrul său. Atât timp cât nu este o persoană rea sau un antihrist, nu ar chinui sau oprima oamenii și nu ar încerca să întemeieze o împărăție independentă, poate fi aleasă drept conducător. Dar dacă plăcerea ei de a fi în centrul atenției conține elemente ale unei umanități rele, ar trebui aleasă o astfel de persoană? (Nu.) Chiar înainte de a fi aleasă drept conducător, începe deja să folosească mijloace necinstite, să formeze în secret clici și să falsifice voturile. Pentru a-și atinge scopurile, recurge la manevre dubioase și este chiar capabilă să inventeze zvonuri și să vorbească de rău despre unii oameni buni care sunt relativ sinceri în urmărirea adevărului și își îndeplinesc îndatoririle. Face multe lucruri care contravin adevărului și moralei umane, comițând unele fapte rele. Puteți alege o astfel de persoană drept conducător? (Nu.) De ce nu? (Pentru că umanitatea ei este rea.) Mai exact, pentru că este o persoană rea; nu îndeplinește principiile casei lui Dumnezeu pentru folosirea oamenilor. Casa lui Dumnezeu nu folosește oameni răi. Care sunt consecințele dacă aleșii lui Dumnezeu cad în mâinile oamenilor răi? În primul rând, vor fi chinuiți și oprimați. În al doilea rând, biserica se va împrăștia ca niște fire de nisip și va deveni dezorganizată. În acest caz, nu ți-ai îndeplini îndatoririle, ci ai sluji oameni răi, ai fi controlat de oameni răi și ai urma oameni răi. Care ar fi consecințele acestui fapt? Speranța ta de a dobândi mântuirea ar fi distrusă. Înțelegi acum? (Da.) Așadar, dacă doi oameni adoră să fie în centrul atenției și au amândoi firi corupte și arogante, pe ce bază ai alege pe unul dintre ei drept conducător? (Pe baza umanității lor.) Exact, pe baza umanității lor. Dezvăluirile diverselor firi corupte, cum sunt aroganța, înșelătoria și intransigența, sunt universale; toată lumea este la fel în această privință. Unde se află, așadar, deosebirea? În umanitatea oamenilor. La prima vedere, unii oameni sunt mai nestăpâniți, în timp ce alții sunt mai conservatori; unii sunt relativ confuzi și pripiți, în timp ce alții sunt relativ perspicace și meticuloși. Unii sunt mai extrovertiți și veseli, în timp ce alții sunt mai introvertiți. Manifestările exterioare ale personalității oamenilor diferă și, cu siguranță, nici umanitatea-esență pe care o au nu este aceeași. Unii oameni au limite ale conștiinței și moralității, în timp ce alții nu au. Unii sunt chiar răi, nemiloși și feroce – ucid fără să clipească și devorează oameni, cu oase cu tot. Sunt capabili să facă orice. Prin urmare, să-i chinuie pe alții nu înseamnă nimic pentru oamenii răi. Dacă veți cădea în mâinile oamenilor răi, zilele voastre bune se vor sfârși și nu veți mai vedea niciodată lumina zilei. Dacă o persoană cade în mâinile oamenilor răi, este ca și cum ar cădea în mâinile marelui balaur roșu. Ați trăit acest lucru? (Da.) Cele mai remarcabile și mai evidente manifestări ale oamenilor răi în ceea ce privește umanitatea lor sunt răutatea, ferocitatea, cruzimea, absența limitelor morale și lipsa standardelor conștiinței. Judecând după atitudinea lor față de Dumnezeu și față de adevăr, nu au deloc o inimă cu frică de Dumnezeu. Sunt cutezători și nechibzuiți, îndrăznind să facă orice, neavând limite ale conștiinței. În ceea ce privește adevărul, nu-l acceptă câtuși de puțin. În aparență, pot să depună efort și să îndure greutăți în îndatoririle lor și, de asemenea, pot să dea de pomană. Cu toate acestea, nu au nici cea mai mică teamă în modul în care Îl tratează pe Dumnezeu și adevărul. Oricând vine vorba să aducă mărturie pentru Dumnezeu, să aducă mărturie pentru Dumnezeu întrupat, pentru identitatea și esența lui Dumnezeu, pentru faptele Sale sau pentru modul în care Dumnezeu plătește un preț pentru omenire și folosește sângele inimii Sale și viața Sa pentru a mântui omenirea, ei nu au nimic de spus și nu vor să vorbească. În inimile lor, Îl disprețuiesc pe Dumnezeu. Dar când aduc mărturie pentru ei înșiși, au multe de zis și vorbesc fără încetare. Plăcerea de a fi în centrul atenției este doar un defect al umanității. Dacă astfel de oameni nu fac rău și au limite ale conștiinței și moralitate, dacă pot înțelege unele adevăruri, atunci pot în general să evalueze lucrurile în conformitate cu limitele conștiinței lor; conștiința lor funcționează. De exemplu, dacă găsesc pe cineva de sex opus pe placul lor și vor să se apropie de acea persoană, întrucât au limite ale conștiinței în umanitatea lor, au integritate și simțul rușinii, se vor înfrâna în mod natural. Oamenilor răi, însă, nu le pasă de astfel de lucruri. Dacă le place o persoană, o vor aborda cu forța; dacă persoana nu este de acord, vor ticlui tot felul de modalități de a o chinui, de a o subjuga sau de a-i crea probleme. Oamenii cu limite ale conștiinței sunt ținuți în frâu de conștiința lor; există anumite fărădelegi pe care nu le vor comite și anumite linii pe care nu le vor încălca deoarece au integritate și simțul rușinii. Dacă înțeleg adevărul și îl acceptă într-un mod relativ profund și puternic, vor avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Deoarece au teamă și frică de El, nu vor încălca în general anumite linii. Prin urmare, este foarte benefic pentru voi să aveți pe cineva cu limite ale conștiinței drept conducător. Cel puțin, nu te va răni, cu atât mai puțin îți va pune piedici sau îți va face rău și, de asemenea, îți poate oferi întrucâtva aprovizionare și ajutor. Oamenii răi sunt însă diferiți. Ei nu folosesc doar cuvinte pentru a te induce în eroare; recurg și la diverse metode pentru a te chinui, a te asupri și a te călca în picioare. Dacă nu asculți de ei, nu îi iei în seamă sau te cerți cu ei dintr-un anumit motiv, nu doar te vor ataca, ci te vor și condamna, te vor face de rușine și chiar vor căuta să te subjuge. În acest fel, vei cădea complet în mâinile lor. Cea mai mare deosebire între oamenii corupți obișnuiți și oamenii răi constă în faptul dacă umanitatea lor este bună sau rea și dacă a lor conștiință funcționează. Oamenii răi nu au conștiință, așadar nu au nici integritate sau simțul rușinii și sunt capabili să comită orice fel de faptă rea. Oamenii corupți obișnuiți, deși umanitatea lor are la rândul ei defecte și neajunsuri, sunt ținuți în frâu de conștiință și de rațiune, prin urmare există multe tipuri de linii pe care nu sunt capabili să le încalce. Chiar dacă nu cred în Dumnezeu, nu vor comite anumite fapte rele evidente; sunt incapabili să comită fapte precum imoralitatea sexuală sau furtul, de exemplu. Gândește-te la următoarele: înainte să crezi în Dumnezeu, cât timp erai în lume, puteai să devii promiscuu dacă aveai posibilitatea? Ce înseamnă promiscuitatea? Înseamnă să ai mai mulți parteneri sexuali, chiar și să ai relații cu mai multe persoane de sex opus în același timp, fără să simți că greșești sau să ai remușcări. Ați putea face așa ceva? (Nu.) Uitați-vă la acele femei promiscue, prostituate și desfrânate – ele pot face astfel de lucruri. Nu sunteți diferiți de acești oameni? (Ba da.) În ce constă deosebirea? Constă în faptul de a avea conștiința și rațiunea umanității. Conștiința și rațiunea îți dau integritate și simțul rușinii, așa încât nu vei comite fapte de promiscuitate și vei avea un standard: „Nu e bine să mă comport așa; nu voi fi acel gen de persoană. Voi trasa o linie clară între mine și acei oameni. Chiar dacă aș fi omorât în bătaie, nu aș recurge la promiscuitate.” Dacă ar fi obligați să intre într-o astfel de situație, unii oameni ar spune: „Prefer să mor decât să devin un astfel de om!” Unii îndură umilințe și nedreptăți, acceptând cu reticență, dar nu sunt dispuși în inimile lor și vor profita de orice ocazie pentru a ieși din acea situație. Alții, însă, vor căuta ei înșiși acest tip de situație, chiar dacă alte persoane încearcă să-i oprească. O fac chiar dacă nu câștigă bani din asta – pur și simplu le place promiscuitatea și nu le pasă deloc dacă este profitabilă sau nu. Nu sunt două tipuri diferite de oameni? (Ba da.) Tocmai aceasta este deosebirea dintre umanitatea oamenilor. Deosebirea în ceea ce privește umanitatea este crucială. Dacă vă dați seama de deosebirile dintre manifestările umanității diferitelor tipuri de oameni, atunci veți putea să discerneți oamenii. Prin urmare, evaluarea unei persoane nu se poate baza în întregime pe firea ei coruptă sau pe manifestările și dezvăluirile sale dintr-o perioadă scurtă de timp sau dintr-un singur incident. În schimb, tipul de persoană care este cu adevărat trebuie evaluat pe baza umanității sale și a naturii-esență pe care o are. Aici se încheie discuția noastră despre manifestarea plăcerii de a fi în centrul atenției.

A face lucrurile metodic, având un plan mintal și într-o manieră ordonată

Să trecem la o altă manifestare. Unii oameni fac lucrurile metodic, având un plan mintal și într-o manieră ordonată; pot determina ce să facă mai întâi și ce să facă apoi prin gândire și deliberare. Aceștia urmează pași și au planuri, în loc să acționeze pripit. Indiferent ce fac, urmează pași, chiar și pentru cea mai simplă sarcină, cum este spălatul rufelor. Ei separă hainele pe culori, spălând separat hainele închise și pe cele deschise la culoare; știu câtă apă și cât detergent să folosească în funcție de cantitatea de rufe, evitând risipa – toate acestea sunt planificate, într-un mod foarte organizat, meticulos și economic. Ce fel de manifestare este aceasta? (Este o calitate și un punct forte al umanității.) Atunci, poate această calitate să însemne că acest tip de persoană are o umanitate bună? (Nu.) Aceasta este doar o calitate și un punct forte al umanității sale. Nu se ridică la nivelul de a implica principiile de conduită personală sau caracterul cuiva, nici nu implică o fire coruptă. Este pur și simplu un obicei al stilului de viață sau o atitudine față de viață. Unii oameni fac lucrurile având o schiță, un plan, în mintea lor; pot să înțeleagă tiparele, iar când sarcina este finalizată, alții o consideră satisfăcătoare. Aceștia sunt oameni cu un calibru bun. Dar lucrurile stau diferit pentru cei cu un calibru slab – ei fac totul în mod dezordonat și haotic, fără un plan mintal sau o planificare, absolut la întâmplare, ceea ce duce la o dezordine totală. Ce fel de problemă este aceasta? (Un defect al umanității.) Ce implică acest defect al umanității? (Un calibru extrem de slab.) Astfel de oameni cu un calibru extrem de slab sunt numiți pur și simplu lipsiți de minte. Când le spun unor oameni: „Ai o minte de găină? Cum poți să nu înțelegi un lucru atât de simplu?”, ei răspund: „Nu am minte.” Ce înseamnă să „nu ai minte”? Înseamnă că nu ai calibru sau ai un calibru slab – este o problemă ce ține de calibru. Unde se încadrează această problemă? Nu cumva este o condiție înnăscută? (Ba da.) Dacă o persoană nu are minte din naștere, are vreun rost să o instruiești? Astfel de oameni abordează totul fără planificare sau fără un plan mintal. O sarcină simplă le ia toată ziua, întârziind chestiuni importante. Aceasta înseamnă că nu au calibru sau au un calibru slab. Non-credincioșii descriu adesea persoanele cu o umanitate slabă ca fiind lipsite de calibru. De exemplu, când văd o altă persoană aruncând gunoi, fiind lipsită de igienă sau făcând gălăgie în public, deranjând pe alții care studiază sau se odihnesc, ar putea spune că acea persoană nu are calibru. Pentru Mine, înseamnă că persoana respectivă nu înțelege normele comportamentale și nu are umanitate – cum se poate numi aceasta lipsă de calibru? La asta se referă „lipsa de calibru”? La ce se referă „calibrul”? Se referă la eficiența și eficacitatea în realizarea lucrurilor – asta se numește calibru. Așadar, oamenii care fac lucruri fără un plan mintal au un calibru slab? (Da.) Acesta este, de asemenea, un defect al umanității. Este acest defect înnăscut? Este ușor de schimbat? Poate fi schimbat prin instruire? Poți face un porc să se urce într-un copac? Un porc nu este făcut pentru asta – nu are calibrul necesar. Lipsa unui plan mintal în realizarea lucrurilor este o problemă care ține de calibru.